Decizia civilă nr. 873/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 873/2011
Ședința din 08 martie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : I. T.
JUDECĂTOR : D. C. G.
JUDECĂTOR : C. M.
G. : A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de către pârâtul T. M. B. M. împotriva sentinței civile nr. 407 din 8 martie 2010 pronunțată de
Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...), precum și recursul declarat împotriva aceleiași hotărâri de pârâtul M. B. M. prin P., privind și pe reclamantul intimat S. J. T., având ca obiect litigiu de muncă - calcul drepturi salariale.
La apelul nominal, la prima și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat pârâtei intimate și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 7 martie
2011, a fost depus la dosar, din partea M.ui Culturii și Patrimoniului
Național, răspunsul la adresa instanței, prin care se comunică faptul că nu s-a identificat în arhiva ministerului documentația ce a stat la baza emiterii O.ui nr. 217 din 19 iunie 1996 și 380 din 15 noiembrie 1993. La adresă au fost anexate copii ale celor două ordine.
Se constată că prin motivele de recurs, pârâții au solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 al. 2 Cod procedură civilă.
Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare în baza actelor de la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 407 din (...) pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...) s-a admis acțiunea precizată formulată de reclamantul S. J. T. al P. din Instituțiile de C. și S. M., în contradictoriu cu pârâții T. M. B. M. și M. B. M., reprezentat prin P.
Pârâții au fost obligați să calculeze și să plătească membrilor de sindicat B. G., ș.a. drepturile salariale reprezentând sporul de fidelitate de
15% din salariul de bază, pentru perioada (...) - (...), actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Pârâții au fost obligați să calculeze și să plătească membrilor de sindicat B. G., ș.a. drepturile salariale reprezentând sporul pentru suprasolicitare neuropsihică de 5% din salariul de bază, începând cu data de
(...) și în continuare, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Pârâții au fost obligați în solidar la plata sumei de 7.400 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, din care suma de 5.400 lei în favoarea reclamantului și suma de 2.000 lei în favoarea cabinetului individual de avocat T. I.
Pentru a hotărî astfel tribunalul a reținut că membrii de sindicat reprezentați în cauză sunt angajați ai T.ui M. B. M., așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, aspect necontestat de către pârâte.
Potrivit art. 41 alin. 5 din Constituția României, forța obligatorie a contractelor colective de muncă este garantată.
De asemenea, art. 11 alin. 1 lit. c) din L. nr. 1. și art. 241 alin. 1 lit. c) din Codul muncii statuează că clauzele contractelor colective de muncă produc efecte pentru toți salariații încadrați în toate unitățile din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel.
Potrivit art. 45 alin. 1 lit. f) și g) din contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură cultură pe anii 2006-2008, personalul cu o vechime neîntreruptă de 10 ani în oricare dintre instituțiile de cultură beneficiază de un spor de fidelitate de 15% din salariul de bază, care face parte din acesta, conform prevederilor legale. De asemenea, personalul salariat beneficiază, pentru suprasolicitare neuropsihică, de un spor de 5% din salariul de bază, care face parte din acesta, pentru fiecare treaptă/gradație profesională deținută, conform prevederilor legale.
Dispozițiile acestui contract colectiv de muncă se aplică în instituțiile de cultură, indiferent de forma de organizare, de subordonare și de caracterul activității, conform art. 2 alin. 1 din contract, clauzele lui producând efecte pentru toți salariații încadrați în toate unitățile de cultură din ramura de activitate pentru care s-a încheiat, cuprinzând drepturile și obligațiile patronilor și ale salariaților, a căror executare este obligatorie pentru părți.
Prin urmare, este fără relevanță în cauză împrejurarea dacă părțile acestui litigiu au participat la negocierea contractului colectiv de muncă, care este obligatoriu pentru toți angajatorii din ramura de activitate cultură pentru care a fost încheiat.
Astfel, potrivit art. 243 alin. 1 din Codul muncii și art. 30 alin. 1 din L. nr. 1., executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți.
Contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea părților, statuează art. 236 alin. 4 din Codul muncii.
De la data intrării în vigoare a contractului colectiv de muncă la nivel de ramură-cultură, care este data înregistrării, conform art. 103 din contract și dispozițiilor art. 25 din L. nr. 1., în raport de data concretă de îndeplinire a condiției de vechime neîntreruptă de 10 ani, reclamanții ar fi trebuit să beneficieze de acordarea sporului de fidelitate de 15 % și de sporul de 5% pentru suprasolicitare neuropsihică.
Pârâții nu au făcut dovada acordării acestor drepturi salariale, încălcând prevederile contractului colectiv de muncă, precum și prevederile art. 40 alin. 2 lit. c) din Codul muncii, potrivit cărora angajatorul are obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractul individual de muncă.
Potrivit art. 3 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură cultură, acesta a fost încheiat pe o perioadă de 2 ani .
Dacă niciuna dintre părți nu denunță contractul cu 30 de zile înainte de expirarea perioadei pentru care a fost încheiat, valabilitatea acestuia seprelungește până când una dintre părți solicită în scris negocierea unui nou contract.
Prin urmare, neexistând dovezi că una dintre părți ar fi solicitat în scris negocierea unui nou contract, valabilitatea acesteia a fost prelungită, fiind aplicabil raporturilor de muncă dintre părți.
Nu prezintă nicio relevanță în cauză împrejurarea că fondurile necesare pentru acordarea acestor sporuri nu au fost cuprinse în bugetul local al municipiului B. M.
Raportat la considerentele mei sus expuse, tribunalul a apreciat acțiunea formulată ca fiind întemeiată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs M. B. M. și T. M. B. M.
M. B. M. a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea recursului a arătat că instanța de fond a admis acțiunea reclamanților obligând T. M. B. M. și M. B. M. la plata sporului de suprasolicitare neuropsihică începând cu data de (...) și în continuare, fără a ține seama că așa cum rezultă din bilanțurile contabile din anii (...) salariații teatrului au beneficiat în perioada (...) - (...) de spor de până la 15% pentru activitatea desfășurată în condiții grele de muncă în temeiul O.ui M.ui Culturii nr.3. și de un spor de până la 5% în temeiul O.ui M.ui Culturii nr.
2. având la bază și art.8 lit.c din HG 2. privind salarizarea personalului din instituțiile bugetare.
Începând cu (...) sporul de condiții grele se acordă în temeiul art. 39 din HG nr.1672/2008 pentru aprobarea Normelor metodologice privind evaluarea personalului artistic, tehnic și administrativ de specialitate din instituțiile de spectacole sau concrete în vederea stabilirii salariilor de bază și a dispozițiilor OG nr.21/2007 privind instituții de spectacole.
Art.39 din HG 1672/2008 prevede că sporul pentru condiții grele prevăzute de lege se acordă pentru suprasolicitare neuropsihică, în funcție de numărul de repetiții generale și spectacole/concerte susținute în luna anterioară, conform tabelului I de 15%, 10% și 5% din salariul de bază.
Aceste prevederi menționează că în cadrul instituțiilor de spectacole condițiile grele de muncă reprezintă suprasolicitarea neuropsihică, iar de acest spor beneficiază personalul de specialitate artistic, tehnic și administrativ.
A. că acest spor a fost acordat salariaților teatrului, reclamanților doar că aplicarea s-a realizat într-o manieră puțin diferită față de modul de aplicare prevăzut în C. cultură. Hotărârea instanței de fond nu face altceva decât să admisă în favoarea reclamantului un dublu beneficiu al sporului respectiv, o dată ceea ce reclamantul a primit în temeiul legii și încă odată ce va primi, în ipoteza respingerii recursului.
Din reglementările speciale arătate, precum și din art.8 lit.c HG nr.2. privind salarizarea personalului sectorului bugetar rezultă că nu toți salariații unei instituții lucrează în condiții egale de muncă, că sporul de suprasolicitare neuropsihică poate fi acordat pentru locurile de muncă în care activitatea se desfășoară în condiții grele și pentru timpul prestat în asemenea condiții. Nici o cauză contractuală nu poate fi contrară legii.
A. că instanța de fond l-a obligat și la plata sporului de fidelitate pe considerentul că dispozițiile contractului colectiv produc efecte pentru toți salariații instituțiilor de cultură indiferent de forma de organizare, subordonare și de caracterul activității și executarea lor este obligatorie pentru părți, reținând și prevederile art.243 alin.1 din C.muncii și art.30alin.1 din L. 1. conform cărora executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți.
Părțile acestui litigiu nu sunt părți în C. cultură, ori executarea acestuia este obligatorie pentru părți. A. că nu este subordonat M.ui Culturii, nu a fost reprezentat la negocierea și încheierea contractului, nu a fost invitat nici ordonatorul principal de credite. În aceste condiții nu există temei legal sau contractual pentru a fi obligat la plata altor sporuri decât cele care au bază legală.
Recurenta T. M. B. M. a solicitat modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
În motivare reiterează aceleași argumente ca și recurentul M. B. M.
S. J. T. al personalului din Instituțiile de C. și S. M., prin întâmpinare
(f.20-22) a solicitat respingerea recursurilor și menținerea în tot a dispozițiilor sentinței tribunalului.
Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor și apărărilor formulate, Curtea deliberând, reține următoarele:
Potrivit art. 44 alin. 1 lit. a din contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură cultură pe anii 2006-2008, se acordă un spor de până la
15% pentru condiții deosebite de muncă, grele, periculoase, vătămătoare, penibile sau altele.
Distinct de acest drept, același articol, în cadrul literei f., prevede că :
„ personalul salariat beneficiază, pentru solicitare neuropsihică, de un spor de 5% din salariul de bază, care face parte din acesta , pentru fiecare treaptă/gradație profesională deținută, conform prevederile legale.
Reglementare distinctă a celor două sporuri în cadrul aceluiași contract, cuantumul diferit al acestora, modalitatea diferită de acordare relevă, în opinia majoritară a Curții, intenția clară a părților contractante de a reglementa două tipuri de sporuri, ce pot fi cumulate. Ca atare, față de această manieră neechivocă de exprimare a voinței părților, nu se poate reține că sporul pentru condiții grele ar include și sporul pentru solicitare neuropsihică.
Este adevărat că prin O. nr. 217 din 19 iunie 1996 s-a aprobat acordarea sporului de 5% din salariul de bază pentru activitatea desfășurată în condiții grele de muncă personalului de scenă. Dar simpla enumerare a categoriei cărora li se acordă acest spor nu conferă certitudinea că acesta a fost acordat pentru solicitare neuropsihică, putând fi imaginate alte condiții grele de muncă ce justifică acest drept. Or, în condițiile în care M. Culturii a reglementat doar cu titlu general acest drept și nu a putut prezenta în probațiune documentația ce a stat la baza emiterii acestui ordin, pentru a releva intenția acordării acestui drept, Curtea apreciază că angajatorul nu a făcut dovada identității dintre cele două sporuri și deci, implicit, a plății sporului de solicitare neuropsihică ce face obiectul prezentei cauze.
Mai mult, după cum s-a arătat în preambulul acestor considerente, sporul prevăzut de contractul colectiv de muncă la nivel de ramură a fost imaginat ca un beneficiu acordat întregului personal salariat, sfera sa de aplicabilitate fiind așadar mult mai largă.
Așadar dreptul la plata sporului solicitat nu este înlăturat de plata sporului pentru condiții grele așa cum în mod neîntemeiat susțin recurenții, acest drept cuvenindu-se în temeiul contractului colectiv de muncă întregului personal salariat prin natura muncii acestora și a mediului în care acesta se prestată, prezumată de părți ca generatoare de stres și solicitare neuropsihică, prezumție ce scutește reclamanții de dovedirea lui prin alte mijloace de probă.
În acest context, instanța nu va reține nici apărările pârâților în sensul că reclamanții nu pot beneficia decât de drepturile salariale acordate în conformitate cu legea, or reglementarea sporului de suprasolicitare neuropsihică a fost reglementat expres prin HG 2., ce exclude acordarea acestui spor personalului din instituțiile de cultură.
În sprijinul acestui motiv de recurs se invocă prevederile art. 12 din L.
1.. Acest text legal prevede posibilitatea negocierii contractelor colective de muncă și pentru instituțiile bugetare. Prin aceste contracte nu se pot negocia clauze ale căror acordare și cuantum sunt stabilite de lege. per a contrario, Curtea reține că textul invocat permite negocierea altor drepturi, care nu sunt reglementate de lege, o interpretare contrară fiind de altfel de natură a lipsi de substanța și aplicabilitate tocmai posibilitatea de negociere acordată de legiuitor.
O analiză atentă a cadrului legal din perioada de referință ( (...)-(...)) relevă însă faptul că negocierea nu a avut ca obiect un drept salarial reglementat deja expres și explicit de lege în favoarea salariatului, astfel încât angajatorul nu poate invoca acest text în sensul exonerării de obligația corelativă dreptului prevăzut de contractul colectiv de muncă, ce are valoare de lege în raporturile dintre părți.
H.G. 2. privind salarizarea personalului din unitățile bugetare, invocată de recurenți în sprijinul susținerilor lor,prevede acordare unui spor pentru activități ce solicită o încordare psihică foar te ridicată , o circumstanțiere ce distinge acest spor ce cel general privind suprasolicitarea neuropsihică cuprins în ccm invocat de reclamanți.
În ceea ce privește apărările referitoare la faptul că recurenții nu au participat la negociere și încheierea contractului colectiv de muncă, Curtea reține că potrivit art. 241 alin. 1 din Codul muncii și art. 11 din L. nr. 1. privind Contractul colectiv de muncă, clauzele contractelor colective produc efecte pentru toți salariații angajatorului, pentru toți salariații din grupul de angajatori, pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul.
Aceste prevederi se întemeiază pe natura juridică a contractului colectiv de muncă, și anume aceea de izvor de drept, precum și pe împrejurarea că, un asemenea contract reprezintă o excepție de la principiul relativității efectelor contractelor, așa cum rezultă din ansamblul dispozițiilor legale în materia contractelor colective de muncă.
Ca atare, prevederile contractului colectiv de muncă la nivel de ramură cultură sunt aplicabile reclamanților și sunt suportul legal al pretențiilor acestora atât în ceea ce privește acordarea sporului de suprasolictatre neuropsihică, cât și a sporului de fidelitate prevăzute de art. 44 lit g și f, neacordarea acestuia din urmă salariaților nefiind contestată de către recurenți.
În consecință, față de ansamblul considerentelor expuse mai sus, văzând și dispozițiile art. 304 ind. 1 și art. 312 C.pr.civilă, Curtea, constatând că motivele de recurs invocate sunt neîntemeiate, va respinge ca nefondate declarate de M. B. M., prin P. și T. M. B. M. împotriva sentinței civile nr. 407 din (...) a T.ui M., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o va menține.
Va lua act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E :
Respinge ca nefondate recursurile declarate de M. B. M., prin P. și T. M. B. M. împotriva sentinței civile nr. 407 din (...) a T.ui M., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 08 martie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
I. T. C. M. D. C. G.cu opinie separată însensul respingerii petitului privind plata sporului de suprasolicitare G . A. B.
MOT.EA OPINIEI SEPARATE
Apreciez oportună soluția admiterii recursului doar sub aspectul petitului privind plata sporului de suprasolicitare, pe care îl consider nefondat, însușindu-mi considerentele din opinia majoritară sub aspectul soluției privind primul petit.
Astfel, s-a arătat de către recurenți că reclamanții au beneficiat de spor pentru condiții grele de muncă în perioada (...)-(...), în procent de 15 %, în temeiul O.ui M.ui Culturii nr. 3. și de un spor de până la 5 % în temeiul O.ui M.ui Culturii nr. 2. și art. 8 lit. c) din H.G. nr. 2..
Afirmația este necontestată, dar se solicită de către reclamanții intimați și sporul pentru suprasolicitare neuropsihică, în baza dispozițiilor contractului colectiv de muncă la nivel de ramură. Art. 45 alin. 1 lit. g din contractul colectiv de muncă stipulează că „personalul salariat beneficiază, pentru suprasolicitare neuropsihică, de un spor de 5 % din salariul de bază, care face parte din acesta, pentru fiecare treaptă/gradație profesională deținută, conform prevederilor legale";.
Or, prepoziția „pentru"; indică acordarea acestui spor numai în cazul acelor angajați care sunt supuși suprasolicitării neuropsihice, fiind evident că nu se datorează acest spor pentru toți angajații. Ar fi nelogică această din urmă variantă de interpretare, în condițiile în care în același contract colectiv de muncă, tot la art. 45 alin. 1, la literele anterioare, sunt reglementate sporuri pentru condiții nocive, pentru condiții penibile etc., astfel încât o interpretare prea largă, în sensul că toate aceste sporuri trebuie să fie acordate tuturor salariaților din ramura cultură ar apărea ca nejustificată și excesivă.
Sensul reglementării acestor sporuri este pentru a fi acordate acelora dintre salariați care lucrează în condiții grele, acelora care lucrează în condiții penibile, acelora care se confruntă cu suprasolicitarea neuropsihică etc.
Or, în speță, din tabelul cu membrii de sindicat în numele cărora a fost formulată acțiunea și cu funcțiile îndeplinite în cadrul instituției (fila 81
și urm. prezentul dosar de recurs) se observă că sunt practic toți angajații instituției, actori, muncitori portari, muncitori croitori, maeștri de lumini, peruchieri, muncitori costumieri, muncitori spălători, muncitori mânuitori decor, muncitori tâmplari, soliști vocali, soliști balet, contabili etc.
Nu consider că prin specificul muncii fiecăruia dintre aceștia se cuvine fiecăruia sporul pentru suprasolicitare neuropsihică, apreciind că în cadrul activității unui teatru, este de conceput, în lipsa unei expertize de specialitate, că ar putea fi invocată suprasolicitarea neuropsihică în legătură cu prestarea activității specifice în fața publicului, dat fiind stresul pe care obligativitatea ținutei și a reținerii în manifestări o ar putea presupune.
În plus, în acord cu imperativele aduse de L. nr. 1., dispoziția invocată din contractul colectiv de muncă este în sensul acordării sporului conform prevederilor legale.
Or, pentru perioada vizată prin acțiune, este aplicabilă H.G. nr. 2. cu privire la salarizarea personalului din unitățile bugetare, care în cuprinsul art. 8 statuează că „în raport cu condițiile în care se desfășoară activitatea, pot fi acordate următoarele categorii de sporuri: a) pentru condiții periculoase sau vătămătoare, un spor de până la
15% din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective.
Locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului și condițiile de acordare se stabilesc prin regulament elaborat de Ministerul Sănătății și de M. M., S. S. și F., la propunerea ministerelor, celorlalte instituții centrale și locale ale administrației publice interesate, după consultarea sindicatelor. b) pentru activități ce solicită o încordare psihică foarte ridicată sau se desfășoară în condiții de munca deosebite, un spor de până la 15% din salariul de bază.
De acest spor poate beneficia:
- personalul de specialitate din unele activități medicale, cum ar fi: neurochirurgie, chirurgie cardiovasculară, inclusiv cardiologie intervențională și chirurgia toracică, ortopedie-traumatologie, arși, chirurgie plastică si reparatorie, anestezie și terapie intensivă, hemodializă;
- personalul din unitățile sanitare cu specific deosebit, stabilite de
Ministerul Sănătății;
- personalul medico-sanitar de intervenție din stațiile de salvare, precum
și șoferii de pe autosalvări;
- personalul sanitar care lucrează în compartimentele de pediatrie, obstretică-ginecologie și în unități de asistență socială și de ocrotire;
- personalul din instituțiile care se ocupă de: îngrijirea și/sau educarea specială a copiilor; calificarea și ocrotirea invalizilor și deficienților; îngrijirea bătrânilor;
- personalul didactic care asigură predarea simultană la două-patru clase de elevi în învățământul primar; care îndrumă practica psihopedagogică; care asigură perfecționarea de specialitate a învățătorilor și educatorilor; personalul navigant din Centrul de P. a P. din Aviația Civilă care execută misiuni de instruire în zbor; personalul de pe navele școală pe perioada câtse afla în larg; personalul de pază din cadrul unităților bugetare cu obiective de patrimoniu.
Mărimea concretă a sporului și condițiile de acordare se stabilesc de ministere, celelalte instituții centrale și locale ale administrației publice, cu consultarea sindicatelor și avizul M.ui M. si Protecției S. și al M.ui
Finanțelor;
De sporul de până la 15% din salariul de baza poate beneficia și personalul din cadrul Corpurilor gardienilor publici, precum și personalul de pază din unitățile teritoriale din subordinea Administrației Naționale a Rezervelor Materiale, care își desfășoară activitatea în condiții specifice personalului militarizat. c) pentru condiții grele de muncă, un spor de până la 15% din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective.
Locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului și condițiile de acordare se stabilesc de către ministere, celelalte instituții centrale și locale ale administrației publice, cu consultarea sindicatelor și cu avizul M.ui M. si Protecției S. si al M.ui Finanțelor";.
Decisivă pentru soluționarea cauzei este dispoziția art. 12 din L. nr. 1., care statuează: „contractele colective de muncă se pot î ncheia și pentru
salariații instituțiilor bugetare. Prin aceste contracte nu se pot negocia c lauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite p rin dispoziții legale";.
Or, se observă că pentru bugetari, legiuitorul a limitat acordarea sporului pentru încordare psihică foarte ridicată la un număr limitat de ocupații, printre care nu se regăsesc cele din ramura cultură.
Se înțelege din textul H.G. nr. 2. că doar cu titlu de spor pentru condiții grele se poate acorda sporul solicitat de reclamanți, anume, pentru suprasolicitare neuropsihică, acesta fiind astfel o specie a genului mai larg al condițiilor grele.
Consider că nu se poate aprecia că angajatorul nu ar fi complinit sarcina probei, ce îi incumbă potrivit prevederilor art. 278 Codul muncii, în condițiile în care acesta a furnizat o explicație logică în sensul selectivității cu care trebuie plătit acest spor și dovada că l-a achitat, cu titlu de spor pentru condiții grele.
De asemenea, nu poate conduce la admiterea cererii nici împrejurarea diferenței de denumire a sporului, ca fiind spor pentru condiții grele în reglementarea din menționatele ordine ale ministrului de resort, nr. 3. și nr.
2., și spor de suprasolicitare neuropsihică în cuprinsul contractului colectiv de muncă invocat și al art. 39 din H.G. nr. 1672/2008.
Reiese din cuprinsul acestor acte normative că prin condiții grele, în exprimare folosită de ordinele ministrului de resort, nr. 3. și nr. 2., s-a înțeles tocmai suprasolicitarea neuropsihică invocată în acțiune, mai cu seamă din precizarea făcută în O. nr. 2. (fila 111 dosar recurs) că sporul pentru condiții grele se datorează personalului de scenă , în raport cu activitatea, locul de muncă și sarcinile de muncă, pentru personalul enumerat în anexă, unde se reia din nou sublinierea că acei angajați trebuie să lucreze pe scenă , devenind evident că acel spor pentru condiții grele a fost acordat în fapt pentru un anumit gen de condiții grele, anume, suprasolicitare neuropsihică, între cele două categorii existând, în opinia mea, raportarea de tipul gen-specie.
Apoi, art. 39 din H.G. nr. 1672/2008 clarifică indubitabil această împrejurare, statuând: „ sporul pentru condiții grele prevăzut de lege se
acordă pentru suprasolicitarea neuropsihică , în funcție de numărul derepetiții generale și spectacole/concerte susținute în luna anterioară, după cum urmează: a) personalului de specialitate prevăzut în tabelul I, nr. crt. 1-6 din anexa nr. 1 - până la 15% din salariul de bază; b) personalului de specialitate prevăzut în tabelul I, nr. crt. 7 din anexa nr. 1 - până la 10% din salariul de bază; c) personalului de specialitate prevăzut în tabelul I, nr. crt. 8 din anexa nr. 1 - până la 5% din salariul de bază.
(3) Nominalizarea salariaților care beneficiază de sporul pentru condiții grele și stabilirea procentului de spor, în limitele prevăzute la alin. (2), se aprobă trimestrial prin hotărâre a consiliului administrativ
(4) Sporurile, majorările și stimulentele prevăzute la alin. (1) și (2) se pot acorda numai în limitele bugetului aprobat, conform hotărârii consiliului administrativ";.
Și în raport de aceste dispoziții legale se impune corectura adusă de art. 12 din L. nr. 1., citate mai sus, dispozițiilor contractului colectiv de muncă invocat, astfel încât concluzia mea este în sensul că petitul pentru acordarea sporului pentru suprasolicitare neuropsihică este nefondat, acest spor fiind acordat deja de angajator în limitele dispozițiilor legale, cu titlu de spor pentru condiții grele.
Rețin și incidența prevederilor art. 312 alin. 1 și 3 raportat la art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
JUDECĂTOR,
I. T.
Red., dact. I.T. (...)
| ← Decizia civilă nr. 4607/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 3557/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
