Decizia civilă nr. 610/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 610/R/2011
Ședința publică din data de 16 februarie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S.-C. B. JUDECĂTORI: I.-R. M.
GREFIER: G. C.
G. L. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții C. LOCAL AL O. B. și P. O. B. împotriva sentinței civile nr. 4. din 4 octombrie 2010, pronunțată de T. B.-N. în dosar nr. (...), privind și pe reclamanta intimată F. A. și pârâții intimați G. Ș. A. B. și G. Ș. „. C. B., având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat intimaților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 7 februarie 2011, prin serviciul de registratură al instanței s-a depus la dosarul cauzei din partea reclamantei intimate întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului, obligarea pârâților recurenți la plata cheltuielilor de judecată în recurs și judecarea în lipsă.
Întâmpinarea fiind depusă în termenul procedural, nu se impune comunicarea acesteia cu pârâții recurenți.
Instanța, constatând cauza în stare de judecată, o reține în vederea pronunțării în baza actelor de la dosar.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 4./(...), pronunțată de T. B.-N. în dosarul nr.
(...), s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților P. orașului B. și C. local al orașului B.
S-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta F. A., împotriva pârâților G. școlar agricol B., G. școlar H. C. B., P. orașului B. și C. local al orașului B. și în consecință:
- a fost obligat pârâtul G. școlar agricol B. să calculeze și să plătească reclamantei drepturile salariale restante rezultate din aplicarea dispozițiilor Legii nr.2. reprezentând diferența dintre salariul efectiv încasat și cel datorat în conformitate cu prevederile Legii nr.2., cu începere de la data de 01 octombrie 2008 și până la data de 31 august 2009, sume actualizate cu indicele inflației de la data de 1 octombrie 2008 și până la data plății efective;
- a fost obligat pârâtul G. școlar H. C. B. să calculeze și să plătească reclamantei drepturile salariale restante rezultate din aplicarea dispozițiilor Legii nr.2. reprezentând diferența dintre salariul efectiv încasat și cel datorat în conformitate cu prevederile Legii nr.2., cu începere de la data de 01 septembrie 2009 și până la data de 31 decembrie 2009, sume actualizate cu indicele inflației de la data de 1 septembrie 2009 și până la data plății efective.
- au fost obligați pârâții P. orașului B. și C. local al orașului B. să aloce pârâților G. școlar agricol B. și G. școlar H. C. B. fondurile bănești necesare plății sumelor restante datorate.
Au fost obligați pârâții G. școlar agricol B. și G. școlar H. C. B. să plătească reclamantei fiecare suma de 15 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanta a fost angajată la pârâtul G. școlar agricol B., în calitate de profesor în perioada (...)-(...), iar apoi la pârâtul G. școlar H. C. B. în perioada (...)-(...), așa cum reiese din copia carnetului de muncă și adeverințele depuse la dosar, iar aceasta nu a beneficiat de acordarea drepturilor salariale prevăzute de L. nr.2..
Prin OG nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ s-au prevăzut drepturile salariale de care urmează să beneficieze titularii funcțiilor didactice și funcțiilor didactice auxiliare în anul 2008. Această ordonanță a fost aprobată cu modificări prin legea nr.2. care a prevăzut că salariile pentru funcțiile didactice și funcțiile didactice auxiliare prevăzute în anexele 1.2, 2 și 3, valoarea coeficientului de modificare pentru perioada 1 octombrie - 31 decembrie 2008 este de 400,00 lei, iar aceasta reprezintă valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare.
Ulterior, întrucât majorările salariale acordate prin L. nr. 2. aveau un impact negativ asupra economiei românești, guvernul a adoptat mai multe acte normative prin care s-a încercat contracararea măsurilor de politică legislativă stabilite prin legea menționată.
Astfel, inițial s-a adoptat OUG nr.1., care prevedeau o scădere a coeficientului de multiplicare la 299,933 lei pentru personalul didactic din învățământul preuniversitar și funcțiile didactice auxiliare, însă aceastăordonanță a fost declarată integral neconstituțională prin D. C. C. nr.12.,decizie în care s-a reținut că adoptarea unor ordonanțe de urgență numai în scopul contracarării unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ adoptată de parlament încalcă prevederile art.1 alin.4, 5, art.61 alin.1 și art.115 alin.4 din Constituție.
Prin OUG nr.1., pentru modificarea și completarea OG nr.15/2008 s-a prevăzut din nou o valoare a coeficientului de multiplicare pentru perioada 1 octombrie-31 decembrie 2008 de 299,933 lei pentru funcțiile didactice și funcțiile didactice auxiliare din învățământul preuniversitar, dar și această ordonanță a fost declarată neconstituțională prin deciziile C. C. nr.842/(...),
9., reținându-se aceeași motivare cu cea anterior reliefată. A mai reținut C urtea Constituțională că ar fi discriminatoriu ca numai anumite prevederi dintr-o ordonanță de urgență să se aplice și să producă efecte pentru perioada de până la 30 aprilie 2009, iar cele de după 1 mai 2009 ar fi neconstituționale întrucât există același viciu de neconstituționalitate extrinsec, deoarece creșterile salariale preconizate de L. nr.2. nu au fost acordate pentru anii 2008, 2009 contrar voinței parlamentului.
Ulterior, prin OUG nr.1. s-a prevăzut din nou modificarea valorii coeficienților de multiplicare în sensul diminuării valorii prevăzute în L. nr.2., și s-a prevăzut modificarea art.1/1 articol introdus prin art. I pct.2,3 din OG nr.1., în sensul că pentru perioada ianuarie - 31 martie 2009 valoarea coeficientului de multiplicare pentru toate funcțiile didactice și didactice auxiliare din învățământul preuniversitar este de 299,933 lei. Prin decizia nr.9. a C. C. s-a constatat neconstituționalitatea art. I pct.2, 3 din OUG nr. 1. pentru modificarea și completarea OG nr.15/2008 și ale art.2 și 3 din OUG nr.1..
Apoi s-a adoptat OUG nr.31. privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar, act normativ ce prevede că pentru personalul didactic din învățământul preuniversitar și funcțiile didactice auxiliare valoarea coeficientului de multiplicare pentru perioada 1-
30 aprilie 2009 este de 299,933 lei, iar pentru perioada 1 mai - 31 august
2009 s-a reglementat o creștere a salariilor de bază cu o treime. Apoi a fost adoptată și OUG nr.41. care prevedea că valoarea coeficientului de multiplicare pentru perioada 1 mai - 31 decembrie 2009 este de 299,933 lei pentru funcțiile didactice și funcțiile didactice auxiliare din învățământul preuniversitar.
S-a reliefat că potrivit art.147 din Constituție și art.31 din L. nr.47/1992, decizia prin care se constată neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe, ori a unei dispoziții dintr-o lege sau ordonanță este definitivă și obligatorie. Dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare constatate ca neconstituționale își încetează efectele juridice în termen de 45 zile de la publicarea deciziei C. C., iar pe durata acestui termen dispozițiile constatate neconstituționale sunt suspendate de drept, adică nu mai pot produce efectele juridice în vederea cărora au fost adoptate.
Față de aceste dispoziții constituționale, tribunalul a observat că prevederile legale reglementate prin OUG nr. 1., nr. 1. și OUG nr. 1. sub aspectul salarizării personalului din învățământ nu mai pot produce efecte juridice în sensul adoptat pentru că au fost declarate neconstituționale prin deciziile anterior evocate adoptate de Curtea Constituțională, decizii obligatorii atât pentru instanța de judecată, dar și pentru orice alt subiect de drept, iar nici OUG nr.31. și OUG nr.41. nu pot produce aceleași efecte de reducere a valorii coeficientului de multiplicare pentru perioada aprilie - 31 decembrie 2009, întrucât și acestea au fost adoptate în vederea contracarării măsurilor de politică legislativă adoptate prin L. nr.2. prin care s-a stabilit în favoarea personalului din învățământ o valoare a coeficientului de multiplicare de 400,00 lei, sumă care reprezintă valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare, deci inclusiv pentru anul 2009.
Pentru perioada 01 octombrie 2008- 31 decembrie 2009, tribunalul a considerat că reclamantul/a, chiar dacă nu a încasat niciodată efectiv sumele corespunzătoare drepturilor salariale majorate prevăzute de legea nr.2., a beneficiat de o speranță legitimă la creșterea salarială, respectiv la calcularea și stabilirea drepturilor salariale în funcție de valoarea coeficientului de multiplicare de 400,00 lei, care reprezintă și valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare, în sensul jurisprudenței CEDO privitor la art.1 din Protocolul nr.1 adițional la C., care se aplică cu prioritate potrivit art. 20 alin.2 din Constituție, motiv pentru care de asemenea este îndreptățit la acordarea efectivă a creșterii salariale reglementate expres printr-un act normativ adoptat de parlament.
Având în vedere considerentele anterior arătate și dispozițiile legale din L. nr.2., tribunalul a constatat că reclamantul/a în mod nejustificat nu abeneficiat de creșterile salariale reglementate prin L. nr. 2. prin care s-a aprobat cu modificări OG nr.15/2008 pentru perioada 1 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie 2009, situație în care acțiunea civilă formulată de reclamantă este întemeiată, fiind admisă, motiv pentru care pârâții angajatori au fost obligați să calculeze și să plătească reclamantului/ei drepturile salariale restante rezultate din aplicarea dispozițiilor Legii nr.2. reprezentând diferența dintre salariul efectiv încasat și cel datorat în conformitate cu prevederile Legii nr.2., cu începere de la data de 1 octombrie
2008 și până la data de 31 august 2009, în cazul primului pârât perioadă în care reclamanta a avut calitatea de salariat al pârâtei, iar pârâtul G. școlar H. C. B. cu începere de la data de 01 septembrie 2009 și până la data de 31 decembrie 2009, dată de la care se aplică L. nr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.
Având în vedere faptul că sumele cuvenite în baza Legii nr. 2. nu au fost plătite, acestea urmează a fi actualizate cu indicele inflației începând cu data de 1 octombrie 2008 și până la data plății efective, în cazul primului pârât și respectiv, din 01 septembrie 2009, în cazul celui de-al doilea, pentru a se realiza o despăgubire efectivă a reclamantului/ei potrivit dispozițiilor art.161 alin.4 din Codul muncii.
Potrivit art.167 alin.1 din L. nr.84/1995, unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte sume potrivit legii.
Finanțarea acestor unități are două componente, finanțarea de bază și finanțarea complementară. Finanțarea de bază, ce include și cheltuielile de personal (inclusiv drepturile salariale) se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat si alte venituri ale bugetelor locale. Conform art.36 din L. nr.215/2001, consiliul local aprobă, la propunerea primarului, bugetul local și asigură și cadrul necesar privind furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația. Unitatea administrativ teritorială este reprezentată de primar în relațiile cu alte autorități publice și în justiție, potrivit art.62 din L. nr.215/2001, iar potrivit art.63 alin.4 din aceeași lege primarul exercită funcția de ordonator de credite și întocmește proiectul bugetului local.
Având în vedere aceste dispoziții legale, tribunalul a respins canefondată excepția lipsei calității procesuale a pârâților P. orașului B. și C.
Local al orașului B. invocate, întrucât pretențiile deduse judecății împotriva acestora vizează doar alocarea de fonduri bănești pârâtului angajator, ori este evident că acești pârâți au legitimare procesuală pasivă din moment ce finanțarea de bază a unităților de învățământ preuniversitar de stat, ce include și cheltuielile de personal (inclusiv drepturile salariale) se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat si alte venituri ale bugetelor locale.
Ținând seama de aceleași dispoziții legale, tribunalul a admis acțiunea civilă formulată și împotriva acestor pârâți și în consecință, a obligat pârâții
P. orașului B., în calitate de ordonator de credite al unității administrativ teritorială în a cărei rază funcționează angajatorul și respectiv, C. local al orașului B., care are atribuția aprobării bugetului local la propunerea primarului, să aloce pârâților angajatori fondurile bănești necesare plății sumelor restante ca urmare a neaplicării prevederilor Legii nr.2..
În temeiul art. 274 C.proc.civ., pârâții angajatori, care se află în culpă procesuală față de soluția adoptată, întrucât nu au pus în aplicare prevederile Legii nr.2., au fost obligați fiecare să plătească reclamantului/ei suma de câte 15 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții C. Local al orașului B . și P. orașului B.
În motivarea recursului arată că în conformitate cu prevederile Legii nr. 84/1995 a învățământului, finanțarea de bază a unităților de învățământ se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și alte venituri ale bugetelor locale, așa cum reiese din cuprinsul art. 167 alin.3 și din art.40 alin.2 din H.G. nr. 2192/2004 privind finanțare ași administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat conform căruia „consiliile locale adaugă la sumele primite de la bugetul de stat și bugetul județului sumele alocate din bugetul propriu învățământului și aprobă bugetul fiecărei unități de învățământ.
Arată că până la această dată, C. Local al orașului B. nu a primit fondurile aferente creșterilor salariale, solicitate de reclamant/ă în vedere repartizării acestor fonduri unităților de învățământ în cauză, astfel că instanța a hotărât greșit obligarea primarului, respectiv a consiliului local la alocarea fondurilor către unitatea de învățământ pentru plata sumelor în cauză, întrucât fondurile necesare trebuiau mai întâi să fie alocate de la bugetul de stat către bugetul local și doar apoi consiliul local să repartizeze aceste sume către unitatea școlară, corect reținându-se de către instanță în sentința dată faptul că, consiliile locale, respectiv primarul, răspund de repartizarea sumelor și aprobarea bugetelor pentru fiecare unitate de învățământ.
Având în vedere că acest lucru nu s-a întâmplat, consiliul local, respectiv primarul se află în acest moment în imposibilitatea alocării acestor fonduri către G. Ș., deoarece aceste sume nu au fost primite de la bugetul de stat.
Consideră că instanța a procedat greșit la obligarea pârâților la alocarea acestor fonduri, întrucât sumele solicitate nu pot fi atribuite din veniturile proprii ale unității administrativ teritoriale, fiind fonduri provenite de la bugetul de stat, fapt pentru care consideră că Ministerul Finanțelor Publice, respectiv C. J. B.-N. ar trebui să fie obligați la alocarea fondurilor necesare pentru plata sumelor în cauză.
Intimata reclamantă a formulat întâmpinare prin care a solicitatrespingerea recursului ca nefondat, arătând că plata drepturilor salariale în învățământul preuniversitar de stat se face de către unitatea de învățământ în calitate de angajator, iar sumele sunt alocate prin bugetul local al unității administrativ teritoriale de care aparține unitatea de învățământ, din sumele defalcate din TVA.
Calitatea procesuală pasivă a C.ui Local este dată de dispozițiile art. 4 alin. 1 din H.G. nr. 1618/2009, iar P. are calitate procesuală pasivă raportat la dispozițiile art. 63 alin. 4 lit. A din L. nr. 215/2001 republicată, în calitate de ordonator principal de credite.
Este reală în parte susținerea recurenților în sensul că sunt ținuți de virarea la bugetul local a sumelor necesare plăților solicitate prin acțiune, prin defalcări din TVA. Reclamanta nu putea însă chema în judecată nici M.
Finanțelor, prin D. B. N., nici C. J. B. N. ori alte instituții, cu care nu se află în raport juridic direct. În schimb recurenții puteau apela la instituția chemării în garanție a acestora, conform dispozițiilor art. 60 C.proc.civ.,pentru ca, în situația în care nu s-ar asigura fondurile necesare, să se poată îndrepta împotriva acestora.
Examinând cauza în raport de motivele de recurs invocate și dedispozițiile legale incidente Curtea de A. constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a obligat recurenții la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale aferente perioadei 0(...) - (...). Drept urmare, criticile formulate de recurenți împotriva hotărârii instanței de fond sunt în mod evident nefondate.
Salariații sunt îndreptățiți la acordarea tuturor drepturilor conferite de lege, fiind obligatoriu ca salariile să fie plătite înaintea oricăror alte obligații ale angajatorului, în raport de prevederile art.156 din Codul muncii.
Neprevederea în bugetul local a fondurilor necesare achitării drepturilor salariale solicitate de reclamantă nu poate determina sistarea plății acestor drepturi salariale, atâta timp cât ordonatorii principali de credite, în elaborarea bugetelor instituțiilor din subordine, au obligația de a respecta inclusiv dispozițiile legale care reglementează drepturile salariale ale angajaților.
De altfel, acest aspect aparține etapei executării hotărârii, neputând fi opusă dreptului de natură salarială al reclamantului care are caracter pur și simplu, nedepinzând de o atare pretinsă condiție suspensivă.
Art. 167 din L. nr.84/1995 statuează că finanțarea de bază a unităților de învățământ de stat (care include și cheltuielile de personal) este asigurată prin bugetul local al unității administrativ-teritoriale pe a cărui rază își desfășoară activitatea, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
Drept urmare, sursa din care trebuie plătite drepturile salariale neacordate în mod nelegal reclamantei rămâne tot bugetul local al unității administrativ-teritoriale de care aparține unitatea de învățământ, fiind fără relevanță din ce venituri se constituie sumele necesare pentru această plată.
Potrivit dispozițiilor art. 36 alin. (4) lit. a) din L. nr. 215/2001, consiliul local este cel care aprobă, la propunerea primarului, bugetul local și asigură și cadrul necesar privind furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația, iar conform art. 4 alin. (1) din HG nr. 1618/2009
„consiliile locale răspund de repartizarea sumelor și aprobarea bugetelor pentru fiecare unitate de învățământ cu personalitate juridică";.
Pe de altă parte, P. are calitatea de ordonator principal de credite al bugetului unității administrativ teritoriale, conform art. 63 alin. (4) lit. a) din L. nr. 215/2001.
Ca atare, nu pot fi primite criticile recurenților privind necesitatea introducerii în cauză a altor instituții care să fie obligate la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale.
De altfel, în ceea ce privește cadrul procesual, Curtea notează că stabilirea acestuia este exclusiv în sarcina părților, instanța de judecată neputând dispune introducerea de noi părți într-un proces cu care a fost învestită, în lipsa unor solicitări ale părților în acest sens. Principiul disponibilității ce guvernează și această materie, ar fi înfrânt în măsura în care instanța ar modifica din oficiu cadrul procesual.
Este de menționat că tribunalul nu a obligat pârâții recurenți la plata drepturilor salariale solicitate din veniturile proprii ale unității administrativ teritoriale, ci la alocarea fondurilor necesare din bugetul local, fondurile din care se constituie bugetul local, respectiv destinația acestor fonduri, fiind cea prevăzută de lege.
Pentru aceste considerente, Curtea urmează ca, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior și ale art. 312 alin. 1 C.proc.civ., să respingă ca nefondat recursul declarat în cauză.
În temeiul art. 274 C.proc.civ., se vor obliga recurenții, ca părți căzute în pretenții, la plata către intimata reclamantă a sumei de 15 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții C. LOCAL AL O. B. și P. O. B. împotriva sentinței civile nr. 4. din (...) a T.ui B.-N., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Obligă pe numiții recurenți să plătească intimatei F. A. suma de 15 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 16 februarie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI S .-C. B. I.-R. M. G. L. T.
GREFIER G . C.
Red.GLT/dact.MS
2 ex./(...)
Jud.fond: M.L.B./C.N.
| ← Decizia civilă nr. 1832/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 5340/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
