Decizia civilă nr. 682/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
DOSAR NR. (...)
D. CIVILĂ Nr. 682/R/2011
Ședința publică din data de 22 februarie 2011
PREȘEDINTE: D. C. G.
JUDECĂTOR: C. M.
JUDECĂTOR: I. T.
GREFIER: N. N.
Pe rol fiind recursul declarat de pârâtul C. J. B. - N. împotriva sentinței civile nr. 4. din (...) pronunțată în dosar nr. (...) al Tribunalului B. - N., privind și pe reclamanta P. I. M. precum și pe pârâta Ș. DE A. ȘI M. „. M. B., având ca obiect calcul drepturi salariale - L. 2..
La apelul nominal făcută în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este realizată.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimaților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 21 februarie 2011 doamna judecător I. T., membru al completului de judecată 2R, a formulat cerere de abținere de la soluționarea prezentei cauze, cerere care a fost respinsă la aceeași dată în ședința camerei de consiliu.
Constatându-se că prin întâmpinarea înregistrată la (...), reclamanta intimată prin U. J. a S. L. din Î. B. a solicitat judecata în temeiul art. 242 alin.2
C.proc.civ., Curtea apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată și o reține în pronunțare în baza actelor existente la doar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 4. din (...) pronunțată în dosar nr. (...) al Tribunalului B. - N., a fost admisă acțiunea civilă precizată formulată de reclamanta/ul P. I. M., prin U. J. A S. L. DIN Î. B.-N. împotriva pârâtului Ș. DE A. ȘI M. ". M. B. și C. J. B. - N. cu sediul în B., județul B.-N. și în consecință a fost obligată pârâta Ș. DE A. ȘI M. ";. M. B. să calculeze și să plătească reclamantei/. drepturile salariale restante rezultate din aplicarea dispozițiilor L. nr.2., reprezentând diferența dintre salariul efectiv încasat și cel datorat în conformitate cu prevederile L. nr.2., pentru perioada 01 octombrie 2008 - 31 decembrie 2009, sume actualizate cu indicele inflației la data plății efective; a fost obligat pârâtul C. J. B. - N. să aloce pârâtei Ș. DE A. ȘI M. „. M. B. fondurile necesare plății sumelor restante datorate; a fost obligată pârâta Ș. DE A. ȘI M. ". M. B. să plătească reclamantei/. suma de 10 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanta/ul face parte din rândul personalului din învățământul preuniversitar și, în perioada 1 octombrie 2008 - 31 decembrie 2009 a funcționat în cadrul pârâtei de rând 1,unitate școlară de învățământ cu personalitate juridică, salarizarea sa fiind reglementată de dispozițiile L. nr. 1., modificate și completate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8., act normativ care a stabilit că salariul de bază se determină pe baza următoarelor elemente: 1. valoarea coeficientului de multiplicare 1,000, care se stabilește anual prin hotărâre de G. și 2. coeficientul de multiplicare specific în raport de funcție, de nivelul studiilor și de vechimea în învățământ, prevăzut în anexele, parte integrantă a ordonanței. Anexele au cunoscut modificări succesive, urmare a creșterii anuale a valorii coeficientului de multiplicare 1,000 și a modificării coeficienților de multiplicare pentru funcțiile didactice, modificări realizate printre alte acte normative și în baza O. G. nr. 1.. Această ordonanță a fost aprobată cu modificări prin L. nr. 2., act normativ conform căruia începând cu 1 octombrie
2008 salariile personalului didactic din învățământul preuniversitar, a personalului cu funcții didactice auxiliare din învățământ au cunoscut o creștere semnificativă, urmare a majorării valorii coeficientului de multiplicare. A., pentru personalul didactic din învățământul preuniversitar și pentru funcțiile didactice auxiliare din învățământ valoarea coeficientului de multiplicare pe perioada 1 octombrie - 31 decembrie 2008 a crescut de la
291,678 lei la valoarea de 400 lei.
Această lege nu a fost pusă în executare de către angajator așa cum rezultă din adeverința eliberată de unitate, nefiind alocate fonduri pentru creșterea efectivă a coeficientului de multiplicare.
Prin acte normative succesive, de forță juridică inferioară legii, s-a încercat justificarea refuzului de a se pune în aplicare L. 2., însă ordonanțele de urgență adoptate de guvern au fost ulterior fie respinse, fie declarate neconstituționale după cum urmează:
Prin OUG nr. 1., adoptată în ziua publicării legii menționate și publicată la 31 octombrie 2008, s-a prevăzut că în perioada octombrie-decembrie 2008 valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 a salariilor personalului didactic se stabilește la 266,026 lei, respectiv 299,933 lei, cu mult sub nivelul prevăzut de lege.
Prevederile ordonanței de urgență au fost declarate ca fiind neconstituționale prin D. nr. 1221 din 12 noiembrie 2008 a C. C. , cu motivarea că „adoptarea de către G. a O. de urgenta nr. 1. nu a fost motivata de necesitatea reglementarii intr-un domeniu in care legiuitorul primar nu a intervenit, ci, dimpotrivă, de contracararea unei masuri de politica legislativa in domeniul salarizării personalului din învățământ adoptata de P. Așa fiind, în condițiile în care legiuitorul primar a stabilit deja prin L. { H. "http://www.legestart.ro/L.-221-2008-aprobarea-O.-G.-15-2008-cresterile- salariale-ce-se-vor-acorda-anul-2008-personalului-invatamant-%..htm" |nr. 2.} pentru aprobarea O. G. { H. "http://www.legestart.ro/O.-15-2008-cresterile- salariale-ce-se-vor-acorda-anul-2008-personalului-invatamant-
%28Mjk5NzE1%29.htm" |nr. 1.} privind creșterile salariale ce se vor acorda in anul 2008 personalului din învățământ, publicata in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 730 din 28 octombrie 2008, condițiile si criteriile de acordare a acestor creșteri salariale, G.ul, prin intervenția sa ulterioara, intra in conflict cu prevederile art. 61 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora „P.ul este organul reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării";.
În ciuda statuărilor C. C., alte ordonanțe de urgență succesive au fost adoptate de către guvern, în scopul de a înlătura prevederile OUG nr. 1.,aprobată cu modificări prin L. 2., respectiv OUG nr. 1. și OUG nr. 1., ambele declarate ca fiind neconstituționale.
Este lipsită de relevanță împrejurarea că prevederile OUG nr. 31. și 41., care reiau și modifică dispozițiile actelor normative anterioare, declarate ca fiind neconstituționale, nu au mai fost analizate pe fond de către Curtea Constituțională, excepțiile devenind inadmisibile prin prisma faptului că la data controlului de constituționalitate ele au fost abrogate.
Nu a fost acceptată teza potrivit căreia prevederile art.2 din OUG nr. 31.
și art. 2 din OUG 41. și-ar fi produs efectele de vreme ce ele vizează doar modificarea perioadelor la care se referă articolul nr.1¹ lit. a și b din OUG nr.
1., introdus prin OUG nr. 1., text de lege care a fost declarat în întregime ca fiind contrar dispozițiilor Constituției prin D. C. C. nr. 842/(...) și 9., și care a fost suspendat și mai apoi abrogat în virtutea prevederilor art. 31 alin.3 din L.
47/1992.
Pe de altă parte, prin creșterea salarială prevăzută de OUG nr. 1., așa cum a fost aprobată cu modificări prin L. nr. 2., reclamanta a dobândit cel puțin o speranță legitimă că va beneficia de drepturile bănești solicitate, iar urmare a caracterului neconstituțional al actelor care au blocat aplicarea prevederilor legii, cel puțin pentru perioada 1 octombrie 2008 - 31 martie
2009, dreptul reclamantei a devenit unul câștigat, și nu poate fi înlăturat fără încălcarea prevederilor art. 1 din Primul Protocol adițional la C.
În practica C. Europene a Drepturilor Omului s-a reținut în mod constant faptul că speranța legitimă echivalează cu un bun, respectiv valoare patrimonială în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1, astfel că intră sub incidența drepturilor ocrotite de această prevedere.
Așa cum s-a subliniat printre altele și în cauza Weissman și alții împotriva României în legătură cu noțiunea de „. legitima";, interesul patrimonial poate fi considerat o „valoare patrimoniala"; atunci când are o bază suficienta in dreptul intern.
Or, nu s-ar putea afirma că prevederile unei legi adoptate de P. și publicată în Monitorul Oficial al României, nu ar fi o bază suficientă pentru a conferi reclamantei speranța legitimă că dreptul său de creanță constând în creșterea salarială menționată va fi respectat de statul a cărui reprezentant l-a acordat.
Așa fiind, tribunalul a reținut că pretențiile formulate de către reclamant/ă au fost întemeiate, astfel că le-a admis, respectiv începând cu data de 1 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie 2009.
Dată fiind neplata la timp a sumelor cuvenite în baza L. nr. 2., potrivit art.161 alin.4 din Codul muncii, sumele au fost actualizate cu indicele inflației la data plății efective, pentru perioada cuprinsă între data scadenței fiecărei sume și data plății efective.
Cum pârâtul de rând 2 este autoritatea care în conformitate cu art. 167 alin.19 din L. nr. 84/1995, republicată, asigură finanțarea unităților de învățământ special, acesta a fost obligat să aloce fondurile necesare plății către reclamant/ă a sumelor restante datorate, în aceleași condiții în care asigură plata celorlalte drepturi salariale ale personalului didactic. Potrivit art.91 alin.5 lit. a pct.1,2 din L. nr.215/2001 consiliul județean asigură, potrivit competențelor sale și în condițiile legii, cadrul necesar pentru furnizarea serviciilor publice de interes județean privind educația și serviciile sociale de protecție a copilului.
În baza art.274 C. unitatea de învățământ a fost obligată să plătească reclamantei suma de 10 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial , conform împuternicirii avocațiale și chitanței depusă în copie în dosar.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs C. J. B. N. solicitând întemeiul art. 312 și 304 pct.9 Cod procedură civilă respingerea acțiunii față de acesta.
În motivarea recursului, s-a arătat că în bugetul adoptat pentru anul
2010 nu sunt prevăzute sume care să acopere majorarea de salarii în temeiul L. 2., iar bugetul propriu al C. J. B.-N. a fost fundamentat în conformitate cu prevederile L. nr.330/2009, lege care nu prevede această majorare de salarii.
De asemenea, bugetul propriu al C. J. B.-N. este în conformitate cu prevederile L. nr.11/2010, privind bugetul de stat pe anul 2010, S. a 2-a - D. referitoare la bugetele locale pe anul 2010, art.4, dispoziții potrivit cărora din taxa pe valoare adăugată se alocă 17.000,2 milioane lei, sume defalcate pentru bugetele locale, din care, la litera a) este prevăzută suma de 2.053,4 milioane lei, pentru finanțarea cheltuielilor descentralizate la nivelul județelor, potrivit anexei 4, anexă în care este prevăzută pentru județul B.-N., suma de 42.166 mii lei.
Prin Hotărârea nr.12/11 martie 2010, privind aprobarea bugetului propriu al C. J. B.-N. pe anul 2010, art.1, s-a aprobat bugetul total propriu consolidat al C. J. B.-N. pe anul 2010, în A. nr.1 la această hotărâre fiind prevăzute sumele alocate din TVA și din bugetul județean pentru unitățile de învățământ special, deci și pentru Ș. de A. și M. „. M. B.
Totodată din A. 7 privind Contul de execuție al instituției publice la data (...), rezultă cu exactitate sumele repartizate pentru cheltuieli de personal pentru Ș. de A. si M. „. M. B.
Întrucât prin sentința civilă atacată s-a admis acțiunea reclamantei pentru drepturi salariale pe perioada 01 octombrie 2008-31 decembrie 2009, s- a depus Hotărârea nr.2/04 februarie 2008, privind aprobarea bugetului propriu al C. J. B.-N. pe anul 2008, anexa nr.1 la această hotărâre și anexa nr.14 privind Contul de execuție al instituției publice la data de 31 decembrie
2008, cu privire la cheltuielile de personal al unității de învățământ pârâte, precum și Hotărârea nr.43/15 aprilie 2009, referitoare tot la aprobarea bugetului propriu al C. J. B.-N. pe anul 2009, anexa nr.1 si A. nr.13, privind sumele repartizate pentru cheltuieli de personal la Ș. de A. și M. „. M. B.
Din cele arătate mai sus și documentația depusă rezultă că recurentul nu poate aloca alte sume pentru plata drepturilor salariale ale reclamantului atâta timp cât acestea nu sunt prevăzute nici în bugetul de stat nici în cel al C. J. B.-N..
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 15 februarie 2011, reclamanta
P. I. M. a solicitat respingerea ca nefondat a recursului, în baza art.312
Cod.pr.civ., cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamantul a arătat că sentința atacată este legală și temeinică, nefiind dat niciun motiv de casare sau modificare a acesteia, prin prisma motivelor de recurs prevăzute de art.304 C. sau urmare examinării cauzei sub toate aspectele, potrivit disp.art.304/1 C.
Plata drepturilor salariale în învățământul preuniversitar special de stat se face de către unitatea de învățământ în calitate de angajator, iar sumele necesare sunt alocate prin bugetul C. județean al unității administrativ teritoriale de care aparține unitatea de învățământ.
C. județean B.-N. recunoaște aceasta, dar susține ca nu are prevăzut în bugetul pe anul 2010 sumele care să acopere majorarea de salarii cuprinsa în prevederile L. 2..
Este irelevanta în speță existenta sau nu a sumelor, ori modalitatea de alimentare a bugetului, pentru asigurarea surselor de finanțare a unităților de învățământ preuniversitar special. Semnificație are doar faptul ca obligația de a aloca fondurile aparține C. județean.
Bugetul pe anul 2010 poate fi suplimentat și rectificat la cerere sau din oficiu, în condițiile legii. Fondurile urmează a fi solicitate de la M. E., C. si T., în baza hotărârii judecătorești rămasă definitivă și irevocabilă.
Pe fondul cauzei, nu s-au contestat pretențiile reclamantului, sentința fiind din acest punct de vedere legala și temeinica.
Cheltuielile de judecata suportate în recurs sunt în suma de 15 lei și reprezintă onorar de avocat, justificat cu chitanța anexata.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate,
Curtea de A. reține următoarele:
Singurul motiv de recurs privește neprevederea unor sume cu destinația indicată prin sentința recurată în bugetul unității administrativ teritoriale.
Motivele de recurs sunt nepertinente, urmând a fi înlăturate cu această motivare, întrucât legalitatea acordării drepturilor salariale în litigiu a fost tranșată și necontestată, situație în care raportat la prevederile art. 167 alin.
19 din L. nr. 84/1995, obligația recurentului de a asigura alocarea fondurilor apare ca indiscutabilă.
În acest context, nu se poate admite o apărare ce vizează forma actuală a bugetului, acesta putând suferi modificări în funcție de solicitările legale ce apar pe parcursul derulării exercițiului bugetar, conform dispozițiilor legale pertinente. Or, hotărârile judecătorești irevocabile au putere de lege, făcând deci pertinentă solicitarea implicită de modificare a bugetului pentru a se putea cuprinde și achitarea drepturilor salariale recunoscute în instanță.
Pe de altă parte, neprevederea în bugetul Județului B. N., aprobat de C. J. B.-N., a fondurilor necesare achitării drepturilor salariale solicitate de reclamant/ă nu impietează asupra legalității solicitării de plată a acestor sume, atâta timp cât ordonatorii principali de credite, în elaborarea bugetelor instituțiilor din subordine, au obligația de a respecta inclusiv dispozițiile legale care reglementează drepturile salariale ale angajaților. Practic, invocând neprevederea sumelor solicitate în buget, se invocă propria culpă a recurentului. În plus, se constată că raportat la bugetul anului 2010, apărarea este lipsită de relevanță, întrucât drepturile salariale sunt aferente anilor 2008-
2009, astfel încât încă din acei ani trebuia să fie cuprinse și aceste sume în bugetul județului B. N..
De altfel, acest aspect aparține etapei executării hotărârii, neputând fi invocat cu succes în soluționarea litigiului, în care se tranșează existența dreptului. Dreptul de natură salarială al reclamantei/. are caracter pur și simplu, nedepinzând de o atare pretinsă condiție suspensivă.
Pentru aceste considerente, Curtea urmează ca în baza art. 312 alin. (1) raportat la art. 304 pct. 9 C.proc.civ. să respingă ca nefondate recursurile.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă va fi obligat recurentul la plata a
15 lei cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L., DE C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de C. J. B. - N. împotriva sentinței civile nr. 4. din 30 septembrie 2010 a Tribunalului B.-N., pronunțată în dosar nr.
(...), pe care o menține.
Obligă pe numitul recurent să plătească intimatei P. I. M. suma de 15 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică din 22 februarie 2011.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
D. C. G. C. M. I. T.
GREFIER, N. N.
Red.I.T./S.M.
2 ex./(...)
Jud.fond:C.I. și I.S.
| ← Decizia civilă nr. 3942/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 5367/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
