Decizia civilă nr. 875/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 875/R/2011
Ședința din 08 martie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : I. T.
JUDECĂTOR : D. C. G. JUDECĂTOR : C. M.
GREFIER : A. B.
S-au luat în examinare recursurile declarate de către reclamantul M. D. și de către pârâta SC OMV P. SA împotriva sentinței civile 1978 din 2 iunie
2010 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal se prezintă reclamantul recurent M. D. și reprezentanta pârâtei intimate - avocat T. M.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile au fost declarate și motivate în termenul legal, au fost comunicate părților și sunt scutite de la plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 2 martie
2011, prin serviciul de registratură al instanței pârâta recurentă SC OMV P. SA a depus la dosar copii ale mai multor înscrisuri, pe care le consideră concludente pentru dovedirea netemeiniciei pretențiilor reclamanților.
La data de 3 martie 2011, pârâta recurentă SC OMV P. SA a depus la copia deciziei nr. 10 privind încetarea contractului individual de muncă privind pe reclamantul recurent M. D., un exemplar comunicându-se cu reclamantul recurent.
Reclamantul Recurent M. D. arată că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Reprezentantul pârâtei recurente arată că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată prezenta cauză în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond asupra recursurilor.
Reprezentanta pârâtei recurente solicită admiterea recursului formulat de SC OMV P. SA așa cum a fost formulat, casarea hotărârii recurate, pentru motivul prevăzut la art. 312 al. 3 cod procedură civilă, sentința pronunțându- se fără cercetarea fondului, trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, în temeiul art. 312 al. 5 cod procedură civilă. În subsidiar solicită modificarea sentinței recurate, ca nelegală, în temeiul art. 304 pct. 9 cod procedură civilă și în consecință respingerea cererii reclamantului ca nefondată, susținând pe larg motivele expuse în memoriul de recurs de la dosar. R. la obligarea pârâtei la plata sumei de 2500 lei, cu titlu de îndemnizație minimă de concediere, prev. art. 128 pct. 2 din CCM pe anul 2007, arată că solicitarea este netemeinică întrucât suma a fost plătită reclamantului. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Reclamantul recurent M. D. solicită respingerea recursului formulat de pârâta recurentă SC OMV P. SA, menținerea ca legală și temeinică a hotărârii recurate, susținând pe larg motivele expuse în întâmpinare. Susține că, conform prev. art. 243 al. 1 din Codul Muncii, executarea contractului de muncă este obligatoriu pentru părți, iar din al. 2 rezultă că neîndeplinirea obligațiilor asumate atrage răspunderea părților care se fac vinovate. Solicită a se constata că, potrivit pct. 4 din P. social P. salariații beneficiau de salarii compensatorii stabilite la un anumit cuantum, iar în conformitate cu prev. art. 50 din CCM salariații primeau o indemnizație de concediere conform negocierilor prevăzute în articolul mai sus menționat, iar aceste drepturi se acordau unul în completarea celuilalt. Cu privire la solicitarea îndemnizației minime de concediere, prev. art. 128 pct. 2 din CCM pe anul 2007, în sumă de
2500 lei, arată că această sumă nu i-a fost acordată întrucât a fost concediat la data de (...), într-adevăr s-au depus fluturații, însă nu s-a făcut dovada plății banilor. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Cu privire la recursul său, solicită admiterea acestuia așa cum a fost formulat, a se dispune îndreptarea erorii materiale din sentința civilă nr. 1. pronunțată de Tribunalul Cluj, susținând pe larg motivele expuse în memoriul de la dosar.
Reprezentanta pârâtei recurente SC OMV P. SA solicită admiterea recursului formulat de reclamantul recurent pentru motivele invocate, având în vedere discordanța dintre minuta și dispozitivul sentinței recurate.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1978 din 02 iunie 2010 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...) s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamantul M. D. în contradictoriu cu pârâta SC P. SA - M. OMV G., și în consecință pârâta a fost obligată să plătească în favoarea reclamantului diferența dintre sumele reprezentând plățile compensatorii acordate și cele cuvenite, în conformitate cu prevederile pct. 4 din P. Social P., în sumă de 6760 lei, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație începând cu data rămânerii definitive a prezentei și până la data plății efective, precum și la plata sumei reprezentând indemnizația minimă de concediere în cuantum de 3 salarii nete, în cuantum de 2500 lei.
Pentru a hotărî astfel tribunalul a reținut că acțiunea a fost înaintată la
Tribunalul Cluj, instanță care prin sentința civilă nr. 313/(...) dată în dosarul nr. (...), a respins acțiunea formulată de reclamanți.
Prin decizia civilă nr. 398/R/(...) Curtea de A. C. a admis recursul reclamanților și a casat sentința civilă nr. 313/(...) dată în dosarul nr. (...) a
T.ui C., retrimițând cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
În rejudecare instanța a reținut că pârâta a emis decizia de încetare a contractului individual de muncă al reclamantului în temeiul art. 65 și 66 din Codul muncii la data de (...). La art. 6 din aceste decizii se prevede că valoarea netă a indemnizației de concediere ce va fi acordată salariatului cu respectarea prevederilor art. 50 CCM, completate cu prevederile planului social, ținând cont de vechimea în P. a salariatului este de 18104 lei.
Astfel, potrivit prevederilor art. 50 C.C.M. la concedierile care nu țin de persoana salariatului, angajatorul îi plătește o indemnizație de concediere de 2 salarii medii nete pentru vechimea de la 3 la 10 ani, iar conform prevederilor art. 128 pct. 6 C.C.M. salariații P. aflați in evidență la data de (...) vor beneficia de o creștere medie cu 10% a salariilor de bază.
P., în calitate de angajator și F. P. au semnat P. social la data de (...) care constituie o anexă la CCM și face parte integrantă din acesta.
Acest plan social a fost modificat la data de (...) și la art. 4 prevedea că în funcție de vechimea în P. angajații vor primi pachete financiare cu titlu de indemnizații de concediere, respectiv de 12 salarii medii brute pe P. pentru vechime de la 5 la 15 ani.
S-a menționat că, salariul mediu brut pe P. care va fi luat în calcul pentru stabilirea indemnizației de concediere se stabilește ca medie a tuturor salariilor brute acordate de P. în anul anterior celui în care se acordă respectiva indemnizație de concediere.
În speță, reclamantul a fost concediat la data de (...) și i se cuvin 12 salarii medii brute la P., cu titlu de indemnizație de concediere.
Cu privire la modalitatea de calcul a sumelor cuvenite, instanța reține că salariul mediu brut lunar luat în calcul este cel din anul 2006 cu creșterea de 12% prevăzută expres de art. 128 pct. 6 din CCM aplicabil care arată că creșterea de 12% se aplică salariaților care erau în evidența societății la data de (...).
Indemnizația de concediere stabilită prin decizia de concediere din data de (...) a fost incorect calculată.
Astfel, pornind de la salariul mediu brut pe anul 2006, în cuantum de
1850 lei, reclamantului i se cuvenea un număr de 12 salarii, totalizând 22.200 lei. La acest total se aplică majorarea de 12% prevăzută de art. 128 pct. 6 din CCM, astfel că suma cuvenită era de 28464 lei. Cum aceste drepturi sunt considerate drepturi salariale restante, în cauză este aplicabil termenul de 3 ani de la data nașterii respectivelor drepturi salariale prevăzut de art. 283 alin.
1 lit. c din Codul muncii.
Având în vedere faptul că acțiunea a fost înregistrată la data de (...), instanța a constatat că reclamantul se află în termen pentru a solicita drepturile salariale aferente plăților compensatorii datorate ca urmare a încetării contractului individual de muncă, conform pct. 4 din P. social P.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâta SC OMV P. SA șireclamantul M. D.
Pârâta SC OMV P. a solicitat casarea sentinței, trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar modificarea sentinței cu respingerea cererii reclamantului ca nefondată.
În motivarea recursului a arătat că instanța a pronunța sentința fără a a lua în considerare dispozițiile pct.4 ale P.ui Social, astfel cum au fost ele completate de A. din (...) și din (...), în anexa 2. Aceste prevederi erau în vigoare la data concedierii reclamantului, iar indemnizațiile aferente s-au achitat în momentul disponibilizării acestuia.
R. la indemnizația de 2.500 lei, așa cum rezultă din Adresa nr.396/(...), depusă la fondul cauzei, erau îndreptățiți să primească această indemnizație angajații acre erau în evidență la data de (...).
Reclamantul a fost disponibilizat la data de (...), deci mult înainte datei prag, care dădea dreptul plății unei astfel de indemnizații.
Reclamantul M. D. a solicitat admiterea recursului și îndreptarea erorii materiale din sentința civilă nr. 1. din 02 iunie 2010 în dosar nr. (...).
În motivare arată că prin sentința de mai sus s-a admis acțiunea reclamantului pârâta fiind obligată să plătească în favoarea acestuia diferența dintre sumele reprezentând plățile compensatorii acordate și cele cuvenite, în sumă de 6760 lei, actualizată cu indicele de inflație precum și la plata sumei reprezentând indemnizația minimă de concediere în cuantum de 3 salarii nete, în cuantum de 2500 lei.
Conform minutei pârâta este obligată să plătească reclamantului toate sumele solicitate, fapt susținut de admiterea în totalitate a acțiunii, dar prinmodul de redactare a hotărârii, rezultă că pârâta ar fi obligată doar la plata a două capete de cerere.
Analizând recursurile formulate, prin prisma motivelor invocate și a actelorde la dosar, Curtea, deliberând, constată următoarele.
Potrivit dispozițiilor art. 67 din Codul muncii, salariații concediați pentru motive care nu țin de persoana lor beneficiază de măsuri active de combatere a
șomajului și pot beneficia de compensații în condițiile prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă aplicabil.
Astfel cum rezultă din deciziile depuse la instanța de fond, contractele individuale de muncă al recurentei au încetat în temeiul dispozițiilor art. 65 din Codul muncii, aceștia primind conform dispozițiilor art. 50 din Contractul colectiv de muncă, completate cu prevederile P.ui Social, câte o indemnizație de concediere în sumă netă de 22.630 lei.
Conform art. 50 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă al SC P. SA pe anul 2007, la concedierea din motive ce nu țin de persoana salariatului, angajatorul îi plătește, funcție de vechimea acestuia, o indemnizație minimă de concediere, după cum urmează: de la 0 la 3 ani - 1,5 salarii medii nete; de la
3-10 ani - 3 salarii medii nete, peste 10 ani - 5 salarii medii nete.
Potrivit alin. 2 din același articol, în cazul concedierilor colective se va porni de la formula de calcul utilizată în situația similară precedentă, valorile acordate efectiv urmând a fi stabilite prin negociere cu F. P.
Conform ultimului alineat, prevederile domeniului vizat în prezentul articol se completează cu prevederile P.ui social însușit de părți.
Analizând aceste prevederi contractuale, Curtea reține că acestea nu ridică probleme deosebite de interpretare, părțile stabilind cu claritate că salariații SC P. SA sunt îndreptățiți la acordarea unei indemnizații/compensații în caz de concediere pentru care doar limita minimă este prevăzută în acest articol, cuantumul ce va fi acordat efectiv urmând a fi stabilit prin negociere cu F. P.
În acest sens, la pct. 4 din P. Social-anexă a contratului colectiv de muncă cu valabilitate până la data de (...), punct intitulat „Pachete financiare";, partenerii sociali au stabilit că, în funcție de vechimea în P., angajații vor primi următoarele pachete: 0,5-5 ani - 8 salarii; 5-15 ani - 12 salarii; peste 15 ani -
15 salarii.
S-a mai prevăzut la același articol că pentru anul 2005 salariul ce va fi luat în calcul va fi salariul mediu brut din P. pe baza celui din 2004 (majorat în anii următori direct proporțional, cu același procentaj cu care se majorează salariile prevăzute în contractul colectiv de muncă).
În ceea ce privește ultimul alineat al art.50 din Contractul colectiv de muncă, Curtea reține că prevederile acestui articol au fost într-adevăr completate cu cele ale P.ui social însușit de părți, chiar în sensul precizat de către recurenți prin cererea de recurs formulată, fiind adăugate dispozițiilor privind limita minimă a indemnizației de concediere, cele privind cuantumul efectiv al compensațiilor ce vor fi primite de către salariații ce vor fi concediați.
Se reține astfel că prevederile Contractului colectiv de muncă pe anul
2007, astfel cum au fost stabilite de către părți, exclud orice posibilitate de interpretare în sensul acordării cumulate a celor „două indemnizații de concediere"; pretinse de către reclamantă prin acțiunea formulată.
De altfel, pe lângă faptul că o cumulare a compensației prevăzute la art.50 din Contractul colectiv de muncă al P. cu cea prevăzută la pct. 4 din P.
Social excede oricărei logici de interpretare a prevederilor contractuale și cu siguranță nu corespunde voinței partenerilor sociali ce au stabilit aceste dispoziții, o asemenea solicitare ar aduce atingere și principiuluiconsensualității și bunei-credințe ce trebuie să guverneze relațiile de muncă, conform dispozițiilor art. 8 alin. (1) din Codul muncii. Aceasta pentru că nu se pot acorda două compensații, de aceeași natură, pentru aceeași concediere.
Având în vedere aceste considerente, Curtea constată că recurenta puteau beneficia doar de indemnizația de concediere stabilită conform pct. 4 din P. Social, ce a completat dispozițiile de protecție minimală ale art. 50 din Contractul colectiv de muncă.
În ceea ce privește cuantumul indemnizației stabilite conform pct. 4 din
P. Social, ce constituie o anexă la contractul colectiv de muncă, fiind înregistrat la D., Curtea reține că acesta în mod corect a fost stabilit și plătit de către angajator.
Susținerile recurentei referitoare la faptul că P. social și amendamentele din (...) și (...) nu au fost înregistrate la D. G. de M. și P. S. B. și astfel nu sunt în aplicabile în cauză conform art. 25 alin. (2) din Legea 130/1996 sunt întemeiate, intimata nefăcând dovada contrară. Soluția instanței de fond este însă corectă întrucât la pct. 4 din P. social-anexă la contractul colectiv de muncă (înregistrat sub nr. 2643/(...)) s-a prevăzut modul de stabilire a bazei de calcul în raport cu care se calculează indemnizația de concediere, în sensul că, pentru anul 2005, salariul ce va fi luat în calcul va fi salariul mediu brut din P. pe baza celui din 2004 (majorat în anii următori direct proporțional, cu același procentaj cu care se majorează salariile prevăzute în contractul colectiv de muncă).
Astfel, angajatorul în mod corect a calculat indemnizația recurentei concediată în anul 2007, conform pct. 4 din P. Social, luând în calcul baza de calcul a indemnizațiilor stabilite pentru anul 2006 (calculată prin adăugarea la salariul mediu brut pe anul 2005 în cuantum de 14.000 ROL a procentului de majorare a salariului pe anul 2005), majorată cu procentajul cu care s-au majorat salariile în anul 2006, respectiv 13,50, întrucât din prevederile enunțate anterior rezultă că voința părților a fost ca la stabilirea acestor compensații să fie luate în considerare veniturile salariale medii brute pe anul anterior acordării compensației pentru concediere.
De altfel, acest mod de calcul a compensației rezultă și din proiectul de concediere colectivă înregistrate sub nr.1027/(...) la societatea intimată, înregistrate la A. B., I. B. și sindicatului prin care angajatorul, respectând dispozițiile art.69 din Codul muncii, a prevăzut și compensațiile ce urmează să fie acordate salariaților concediați, ce vor consta în 8 până la 15 salarii medii brute la nivelul P. aferente anului anterior celui în care are loc disponibilizarea, pentru fiecare dintre salariații concediați în funcție de vechimea acestora în P., după cum urmează: 0,5-5 ani vechime - 8 salarii medii brute; 5-15 ani vechime- 12 salarii medii brute; peste 15 ani vechime-15 salarii medii brute pe P.
Nu a fost dovedit în cauză faptul că sindicatul, primind notificarea acestor proiecte de concediere colectivă ar fi făcut alte propuneri privind modul de baza de calcul al compensațiilor pentru protecția salariaților afectați de concediere.
Intimata a respectat dispozițiilor art.7 și 8 din Legea nr.130/1996 și ale art. 243 din Codul muncii, întrucât intimata a executat prevederile contractuale privind indemnizațiile cuvenite salariaților concediați, astfel cum acestea au fost negociate de către partenerii sociali.
Se mai reține și faptul că indemnizațiile compensatorii acordate în caz de concediere au doar rolul de protecție a salariatului, de compensare a lipsirii acestuia de drepturi salariale pe o anumită perioadă de timp, până la obținerea unui nou loc de muncă, nu de despăgubire a acestuia. Astfel, atât timp câtsalariatul a fost de acord cu măsura concedierii, necontestând-o în termenele legale, fiind exclusă culpa ambelor părți în ceea ce privește desființarea locului de muncă, care să presupună repararea integrală a prejudiciului suferit, respectiv plata salariilor de care ar fi beneficiat angajatul în situația în care nu s-ar fi dispus încetarea contractului său de muncă, partenerii sociali nu pot fi obligați să ia ca bază de calcul a compensațiilor salariile pe care acesta le realiza la momentul concedierii.
Ca atare, Curtea reține că în mod greșit tribunalul a admis petitele privind plata diferenței cu titlu de plăți compensatorii respectiv a îndemnizației minime de concediere de 3 salarii nete, fiind incident motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct.9 C.pr.civilă.
În ceea ce privește petitul privind plata sumei de 2500 lei prevăzut de art. 128 pct. 2 din CCM 2007, Curtea reține că instanța de fond nu a analizat deloc în considerentele hotărârii temeinicia acestui capăt de cerere, situație ce echivalează cu nepronunțarea asupra fondului cauzei, fiind incidente prevederile art. 312 alin.2 teza I C.pr.civilă.
În consecință, pentru ansamblul considerentelor expuse mai sus, în temeiul art. 312 alin.3 C.pr.civilă, va admite recursul declarat de pârâta SC OMV P. SA împotriva sentinței civile nr. 1978 din (...) a T.ui C., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o va casa în tot și în consecință:
Respinge petitele privind plata diferenței cu titlu de plăți compensatorii respectiv a îndemnizației minime de concediere de 3 salarii nete.
Trimite spre rejudecare petitul privind plata sumei de 2500 lei prevăzut de art. 128 pct. 2 din CCM 2007.
În ceea ce privește recursul intimatului M. dan, față de casarea în întregime a hotărârii, Curtea constată că criticile acestuia vis a vis de modul de soluționare a petitul privind plata sumei de 2500 lei prevăzut de art. 128 pct. 2 din CCM 2007 au rămas fără obiect, analiza acestuia urmând a fi reluată în fața instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursul declarat de pârâta SC OMV P. SA împotriva sentinței civile nr. 1978 din (...) a T.ui C., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o casează în tot și în consecință:
Respinge petitele privind plata diferenței cu titlu de plăți compensatorii respectiv a îndemnizației minime de concediere de 3 salarii nete.
Trimite spre rejudecare petitul privind plata sumei de 2500 lei prevăzut de art. 128 pct. 2 din CCM 2007.
Respinge ca rămas fără obiect recursul reclamantului M. D.
Obligă pe intimatul M. D. să plătească recurenților suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 08 martie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI I . T. C. M. D. C. G.
GREFIER A. B.
Red.DCG/(...) Dact.SzM/3ex.
| ← Decizia civilă nr. 1768/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 3942/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
