Decizia civilă nr. 757/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 757/R/2011
Ședința publică din 28 februarie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : L. D. JUDECĂTOR : S. D. JUDECĂTOR : D. G. GREFIER : A. B.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții C. LOCAL AL O. B. și P. O. B. împotriva sentinței civile nr. 4. din 20 septembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. (...), privind și pe reclamantul intimat C. T., și pe pârâtul intimat G. Ș. H. C. B., având ca obiect calcul drepturi salariale L. 2..
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile au fost declarate și motivate în termenul legal, au fost comunicate părților și sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 15 februarie 2011, prin serviciul de registratură al instanței, reclamantul intimat
C. T. prin U. J. a S. L. din Î. B. N. a depus la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea ca nefondat a recursului și obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată, precum și judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 C.pr.civ.
Curtea constată recursurile în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 4928 din (...) a T.ui B. N. pronunțată în dosarul nr. (...), a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților C. LOCAL AL O. B. și P. O. B. .
A fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanta/ul C. T., prin U.
J. A S. L. DIN Î. B.-N., G. Ș. "H. C." B., C. LOCAL AL O. B. și P. O. B., ca fiind întemeiată și în consecință:
- a fost obligat pârâtul G. Ș. "H. C." B. să calculeze și să plătească reclamantului/ei drepturile salariale restante din aplicarea dispozițiilor L. nr.2., reprezentând diferența dintre salariul efectiv încasat și cel datorat în conformitate cu prevederile L. nr.2., pentru perioada 1 octombrie 2008 - 31 decembrie 2009, sume actualizate cu indicele la data plății efective;
- au fost obligați pârâții C. LOCAL AL O. B. și P. O. B. să aloce pârâtului
G. Ș. "H. C." B. fondurile necesare plății sumelor restante datorate.
- a fost obligat pârâtul G. Ș. "H. C." B. să plătească reclamantei suma de
30 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanta/ul face parte din rândul personalului din învățământul preuniversitar și, în perioada 1 octombrie 2008 - 31 decembrie 2009 a funcționat în cadrul pârâtei de rând 1, unitate școlară de învățământ cu personalitate juridică, salarizarea sa fiind reglementată de dispozițiile L. nr. 1., modificate și completate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8., act normativ care a stabilit că salariul de bază se determină pe baza următoarelor elemente: 1. valoarea coeficientului de multiplicare 1,000, care se stabilește anual prin hotărâre de G. și 2. coeficientul de multiplicare specific în raport de funcție, de nivelul studiilor și de vechimea în învățământ, prevăzut în anexele, parte integrantă a ordonanței. Anexele au cunoscut modificări succesive, urmare a creșterii anuale a valorii coeficientului de multiplicare 1,000 și a modificării coeficienților de multiplicare pentru funcțiile didactice, modificări realizate printre alte acte normative și în baza Ordonanței G. nr. 1.. Această ordonanță a fost aprobată cu modificări prin L. nr. 2., act normativ conform căruia începând cu 1 octombrie 2008 salariile personalului didactic din învățământul preuniversitar, a personalului cu funcții didactice auxiliare din învățământ au cunoscut o creștere semnificativă, urmare a majorării valorii coeficientului de multiplicare. A., pentru personalul didactic din învățământul preuniversitar și pentru funcțiile didactice auxiliare din învățământ, valoarea coeficientului de multiplicare pe perioada 1 octombrie -
31 decembrie 2008 a crescut de la 291,678 lei la valoarea de 400 lei.
Această lege nu a fost pusă în executare de către angajator așa cum rezultă din adeverința eliberată de unitate, nefiind alocate fonduri pentru creșterea efectivă a coeficientului de multiplicare.
Prin acte normative succesive, de forță juridică inferioară legii, s-a încercat justificarea refuzului de a se pune în aplicare L. 2., însă ordonanțele de urgență adoptate de guvern au fost ulterior fie respinse, fie declarate neconstituționale după cum urmează:
Prin OUG nr. 136/2008, adoptată în ziua publicării legii menționate și publicată la 31 octombrie 2008, s-a prevăzut că în perioada octombrie- decembrie 2008 valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 a salariilor personalului didactic se stabilește la 266,026 lei, respectiv 299,933 lei, cu mult sub nivelul prevăzut de lege.
Prevederile ordonanței de urgență au fost declarate ca fiind neconstituționale prin D. nr. 1221 din 12 noiembrie 2008 a C. C..
Ulterior, OUG nr. 136/2008 a fost respinsă prin L. nr. 5..
În ciuda statuărilor C. C., alte ordonanțe de urgență succesive au fost adoptate de către guvern, în scopul de a înlătura prevederile OUG nr. 1., aprobată cu modificări prin L. 2., respectiv OUG nr. 1. și OUG nr. 1., ambele declarate ca fiind neconstituționale.
Este lipsită de relevanță împrejurarea că prevederile OUG nr. 31. și 41., care reiau și modifică dispozițiile actelor normative anterioare, declarate ca fiind neconstituționale, nu au mai fost analizate pe fond de către Curtea Constituțională, excepțiile devenind inadmisibile prin prisma faptului că la data controlului de constituționalitate ele au fost abrogate.
Nu poate fi acceptată teza potrivit căreia prevederile art.2 din OUG nr.
31. și art. 2 din OUG 41. și-ar fi produs efectele de vreme ce ele vizează doar modificarea perioadelor la care se referă articolul nr.1¹ lit. a și b din OUG nr.
1., introdus prin OUG nr. 1., text de lege care a fost declarat în întregime ca fiind contrar dispozițiilor Constituției prin D. C. C. nr. 842/(...) și 9., și care a fost suspendat și mai apoi abrogat în virtutea prevederilor art. 31 alin.3 din L.
47/1992.
Pe de altă parte, prin creșterea salarială prevăzută de OUG nr. 1., așa cum a fost aprobată cu modificări prin L. nr. 2., reclamanta a dobândit cel puțin o speranță legitimă că va beneficia de drepturile bănești solicitate, iar urmare a caracterului neconstituțional al actelor care au blocat aplicarea prevederilor legii, cel puțin pentru perioada 1 octombrie 2008 - 31 martie 2009, dreptul reclamantei a devenit unul câștigat, și nu poate fi înlăturat fără încălcarea prevederilor art. 1 din Primul Protocol adițional la C.
În practica C. Europene a Drepturilor Omului s-a reținut în mod constant faptul că speranța legitimă echivalează cu un bun, respectiv valoare patrimonială în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1, astfel că intră sub incidența drepturilor ocrotite de această prevedere.
Așa cum s-a subliniat printre altele și în cauza Weissman și alții împotriva României în legătură cu noțiunea de „. legitima";, interesul patrimonial poate fi considerat o „valoare patrimoniala"; atunci când are o bază suficienta in dreptul intern.
Or, nu s-ar putea afirma că prevederile unei legi adoptate de P. și publicată în Monitorul Oficial al României, nu ar fi o bază suficientă pentru a conferi reclamantei speranța legitimă că dreptul său de creanță constând în creșterea salarială menționată va fi respectat de statul a cărui reprezentant l-a acordat.
Așa fiind, tribunalul a reținut că pretențiile formulate de către reclamant/ă sunt întemeiate, astfel că au fost admise, respectiv începând cu data de 1 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie 2009.
Dată fiind neplata la timp a sumelor cuvenite în baza L. nr. 2., potrivit art.161 alin.4 din Codul muncii, sumele ce urmează a fi achitate vor fi actualizate cu indicele inflației la data plății efective, pentru perioada cuprinsă între data scadenței fiecărei sume și data plății efective.
Cum pârâții de rând 2 și 3 sunt autoritățile care în conformitate cu art. 167 din L. nr. 84/1995, republicată, asigură finanțarea unităților de învățământ preuniversitar, aceștia au fost obligați să aloce fondurile necesare plății către reclamant/ă a sumelor restante datorate, în aceleași condiții în care asigură plata celorlalte drepturi salariale ale personalului didactic. Chiar dacă între reclamantă și pârâții C. LOCAL AL O. B. și P. COMUNEI O. B. nu există raporturi de muncă, având în vedere că reclamanta/ul a chemat în judecată pe acești pârâți pe calea acțiunii oblice, solicitând să aloce fonduri către unitatea de învățământ angajatoare excepția lipsei calității procesuale invocată de acești pârâți a fost neîntemeiată și a fost respinsă.
Cum C. LOCAL AL O. B. este entitatea din bugetul căreia se asigură finanțarea unității pârâte iar P. O. B. este ordonatorul de credite, conform art. 63 alin. 4 lit. a din L. nr. 215/2001, republicată, aceștia au fost obligați să aloce fondurile necesare plății sumelor datorate reclamantei/.
În baza art.274 C.pr.civ. unitatea de învățământ a fost obligată să plătească reclamantei suma de 30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial, conform împuternicirii avocațiale și chitanței depusă în copie în dosar.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, în termen legal, pârâții C.
LOCAL AL O. B. și P. O. B. solicitând casarea în întregime a sentinței atacate.
În motivarea recursului, pârâții au arătat că potrivit art. 167 alin (3) din
L. nr. 84/1995 și art. 40 alin (2) din H.G.2192/2004 finanțarea de bază a unităților de învățământ „se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale (…), din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale";; „Consiliile locale adaugă la sumele primite de la bugetul de stat și bugetul județului sumelealocate din bugetul propriu învățământului și aprobă bugetul fiecărei unități de învățământ";.
C. Local al orașului B. nu a primit fondurile aferente creșterilor salariale solicitate de reclamant(ă) în vederea repartizării acestor fonduri unităților de învățământ în cauză. Ca atare, se află în imposibilitatea alocării acestor fonduri către unitatea școlară.
Fondurile privind cheltuielile de personal din unitățile de învățământ se asigură de la bugetul de stat de către Ministerul Finanțelor Publice și se repartizează către consiliile locale prin hotărâre a consiliului județean, conform art. 40 alin (1) din H.G. 2192/2004: „După aprobarea legii bugetului de stat, consiliul județean și C. General al Municipiului București, prin hotărâre și cu asistența tehnică a direcției generale a finanțelor publice și a inspectoratului școlar, vor repartiza unităților administrativ-teritoriale sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și, după caz, fonduri din cote defalcate din impozitul pe venit la dispoziția acestora";.
Sumele solicitate nu pot fi atribuite din veniturile proprii ale unității administrativ teritoriale. Ministerul Finanțelor Publice respectiv C. J. B. - N. ar trebui să fie obligați la alocarea fondurilor necesare pentru plata sumelor în cauză. C. local respectiv P. orașului B. pot fi obligați doar la repartizarea acestor fonduri către unitatea de învățământ, ca urmare a alocării lor de către consiliul județean.
S-a depus întâmpinare de către intimatul/a reclamant/ă, solicitându-serespingerea recursului ca nefondat, ca și a excepției lipsei calității procesuale pasive, cu cheltuieli de judecată.
S-a arătat în motivare că art. 4 alin. 1 din H.G. nr. 1618/2009 întemeiază calitatea procesuală pasivă a consiliului local, iar față de primar, sunt incidente prevederile art. 63 alin. 4 lit. a din L. nr. 215/2001 republicată, în calitatea sa de ordonator principal de credite. Se subliniază că este irelevantă modalitatea de alimentare a bugetului local. Apoi, recurenții puteau apela la instituția chemării în garanție a M. F. prin D. G. a F. P. a J. B. N. sau C. județean B. N..
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și aapărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Recursul vizează exclusiv considerente privind modul de alimentare a bugetului local pentru asigurarea sumelor necesare plății drepturilor salariale ale cadrelor didactice și situația creată prin obligarea pârâților la alocarea fondurilor în lipsa unor repartizări specifice de la bugetul de stat.
Raportat la aceasta, Curtea constată că în mod corect a reținut prima instanță incidența în cauză a dispozițiilor art. 167 din L. nr. 84/1995, la care s- a făcut pe larg trimitere în considerentele sentinței atacate.
C. local reprezintă autoritatea deliberativă a unității administrativ teritoriale, aceasta din urmă având personalitate juridică. Împrocesuarea acestuia s-a făcut deci în reprezentarea unității administrativ teritoriale, aspect care reiese din modul de formulare a acțiunii. Ceea ce urmărește reclamanta/ul este obținerea unor surse financiare din cadrul bugetului local.
Pe de altă parte, potrivit art. 36 alin. 4 din L. nr. 215/2001 C. Local aprobă, la propunerea primarului, bugetul local, virările de credite, modul de utilizare a rezervei bugetare și contul de încheiere a exercițiului bugetar. Totodată, consiliul local asigură cadrul necesar pentru furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația, conform dispozițiilor art. 36 alin. 6 lit. a) pct. 1 din L. nr. 215/2001. În plus, conform art. 4 alin. (1) din HG nr. (...)
„consiliile locale răspund de repartizarea sumelor și aprobarea bugetelor pentru fiecare unitate de învățământ";.
De asemenea, art. 63 alin. 4 lit. a) și b) din L. nr. 215/2001 reglementează atribuțiile primarului de ordonator principal de credite, respectiv de întocmire a proiectului bugetului local. P. a fost chemat în judecată în considerarea calității sale de reprezentant al unității administrativ teritoriale, art. 62 alin. (1) din L. nr. 215/2001 prevăzând expres această calitate.
Faptul că, potrivit prevederilor art. 5 alin. 5, 6 și 7 din L. nr. 11/2010 privind bugetul de stat pe anul 2010, sursa financiară pentru cheltuielile cu salariile pentru unitățile de învățământ preuniversitar de stat o reprezintă sume defalcate din taxa pe valoare adăugată prin urmarea procedurii la care fac referire recurenții, procedură ce implică guvernul și pe directorului direcției generale a finanțelor publice județene, nu poate conduce la modificarea sentinței atacate. Aceste aspecte privesc în fapt procedura de alimentare a bugetului local, din care se fac în final plățile pentru asigurarea salariilor cadrelor didactice. Or, acest aspect poate fi invocat în cadrul derulării raporturilor dintre recurenți și autoritățile la care se face referire în recurs, pentru a se solicita alocarea de fonduri în scopul asigurării sumelor necesare acoperirii plăților dispuse de instanță, fie pe cale amiabilă, fie pe cale judiciară. Nu se diminuează însă participarea recurenților la raporturile juridice care, potrivit celor ce preced, întemeiază calitatea lor procesuală pasivă, nici semnificația juridică a acestor raporturi: altfel spus, recurenții rămân a fi obligați la alocarea fondurilor bănești necesare plății sumelor restante datorate în favoarea unității de învățământ, potrivit competențelor legale la care s-a făcut referire mai sus.
Cât privește motivul de recurs privitor la obligarea M. F. P. și a C. J. să asigure finanțarea cheltuielilor solicitate, acesta apare ca o cerere nouă în recurs, având consistența unei chemări în garanție, or atari noi cereri în recurs sunt inadmisibile în lumina dispozițiilor art. 294 alin. 1 raportat la art. 316 C., cu luarea în considerare și a prevederilor art. 61 C.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) raportat la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă vor fi respinse recursurile declarate.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă vor fi obligați recurenții la plata a
15 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E :
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții C. LOCAL AL O. B. și P. O. B. împotriva sentinței civile nr. 4928 din (...) a T.ui B. N. pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține.
Obligă pe numiții recurenți recurenții să plătească intimatului C. T. suma de 15 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 28 februarie 2011.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
L. D. S. D. D. G.
GREFIER, A. B.
Red.L.D./Dact.S.M.
2 ex./ (...)
Jud.fond:C.N. și M.L.B.
| ← Decizia civilă nr. 3796/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 1288/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
