Decizia civilă nr. 768/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 768/R/2011
Ședința din 28 Februarie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : L. D.
JUDECĂTOR: S. D. JUDECĂTOR: D. G.
GREFIER: A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul M. V. împotriva sentinței civile nr. 3504 din 22 octombrie 2010 a T.ui C., pronunțată în dosarul nr. (...), privind și pe pârâta intimată S. DE T. P. SA A. I., având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal, făcut la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentanta reclamantului recurent M. V., avocat M. C. și reprezentantul pârâtei intimate S. de T. P. SA A. I., avocat P. M.
P. de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat pârâtei intimate și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că la data de 25 februarie 2011, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus la dosar din partea pârâtei intimate, întâmpinare.
Reprezentantul pârâtei intimate S. de T. P. SA A. I. depune la dosar împuternicirea avocațială.
Reprezentanta reclamantului recurent M. V. solicită lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a avea posibilitatea studierii întâmpinării depuse la dosar de către pârâta intimată.
Reprezentantul pârâtei intimate S. de T. P. SA A. I. nu se opune lăsării cauzei la a doua strigare, în vederea studierii întâmpinării de către reprezentanta reclamantului recurent.
Instanța, încuviințează cererea formulată de reprezentantul reclamantului recurent M. V. și lasă cauza la a doua strigare în vederea studierii întâmpinării.
La apelul nominal, făcut la a doua strigare a cauzei, se prezintă reprezentanta reclamantului recurent M. V., avocat M. C. și reprezentantul pârâtei intimate S. de T. P. SA A. I., avocat P. M.
Reprezentanta reclamantului recurent M. V. arată că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Reprezentantul pârâtei intimate arată că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea, constată cauza în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond asupra recursului.
Reprezentanta reclamantului recurent M. V. solicită admiterea recursului, casarea în totalitate a sentinței atacate, ca fiind netemeinică și nelegală și în consecință anularea Deciziei de concediere nr. 6. ca lovită denulitate absolută, deoarece angajatorul nu a efectuat în realitate nici o cercetare administrativă prealabilă, iar pe fond cauzei arată că, Decizia respectivă este neîntemeiată și nelegală, susținând pe larg motivele expuse în memoriul depus la dosar. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentantul pârâtei intimate S. de T. P. SA A. I. solicită respingerea recursului ca fiind nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond, susținând pe larg motivele expuse în întâmpinare.
Arată că, raportat la natura activității pe care o prestează societatea în municipiul T., abaterile reclamantului recurent sunt foarte grave, fiind săvârșite mai multe abateri în aceiași zi, fără să poată fi justificate, acestea fiind recunoscute, de altfel, prin nota explicativă. În măsura în care fiecare dintre conducătorii auto angajați nu ar respecta programul stabilit, s-ar perturba toată activitatea de transport, astfel că apreciază că sancțiunea aplicată este proporțională cu gravitatea faptelor săvârșite de recurentul reclamant. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
În urma deliberării, reține că la data de (...), prin sentința civilă nr. 3., pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), s-a respins contestația formulată de către contestatorul M. V. VALICA, în contradictoriu cu intimata
S. T. P. A. I., având ca obiect un litigiu de muncă.
S-a reținut că prin decizia nr.67/(...) intimata a dispus desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă al contestatorului în temeiul art. 61 lit. ";a"; din Codul Muncii. În cuprinsul acestei decizii se reține că la cursa S. - S. contestatorul nu a respectat ora de plecare, în loc de 1. a plecat la ora 1. cu o întârziere de 5 minute, așa cum reiese din foaia de parcurs și că după terminarea acestei curse la ora 1. contestatorul trebuia să se încadreze din nou în programul liniei 15, însă nu a respectat programul pentru care a fost planificat inițial. Așa cum reiese din foaia de parcurs, cursa Micro III - S. de la ora 1. aferentă programului liniei 15 a efectuat-o la ora 1., după care a făcut o cursă în plus la ora 1. care nu este prevăzută în programul liniei 15. La stația S. nu a făcut pauză, ci s-a întors fără să se încadreze nici de această dată în programul liniei 15 și apoi a efectuat cursa de la ora 1. la ora 1..
Prin nota explicativă dată cu ocazia efectuării cercetării disciplinare prealabile pentru care a fost convocat în scris la data de (...), contestatorul a recunoscut că nu a respectat ora de plecare conform programului de circulație pe care îl avea.
Decizia contestată prevede că fostul angajat a încălcat prevederile art. 50 pct.44 din Regulamentul de ordine interioară și prevederile punctelor 8.4,
8.13 și 8.16 din fișa postului.
Conform prevederilor art.50 pct. 44 din Regulamentul de ordine interioară al intimatei, se consideră abatere disciplinară și se sancționează potrivit Codului Muncii nerespectarea programelor de circulație cu privire la orele de ieșire și de retragere de pe trasee fără a anunța dispeceratul despre motivele retragerii de pe traseu sau a întârzierilor.
În fișa postului contestatorului, încadrat în data de (...), în meseria de conducător auto se prevede că trebuie să respecte cu strictețe graficele de circulație din stațiile de oprire și de destinație, orele de trecere prin stații menționate în programul de circulație, intervalele de timp stabilite prinprogram și să execute transportul pe rutele și traseele implicate în programul de transport eliminând întreruperile sau întârzierile nejustificate.
Fapta contestatorului de a nu respecta programul de circulație al liniei
15 din data de (...), plecând la ora 1. în loc de 1., efectuarea cursei Micro II- S. la ora 1. în loc de ora 1., efectuarea cursei suplimentare pe același traseu, cursă neprevăzută în programul de circulație al zilei respective, neefectuarea pauzei la stația S. și efectuarea cursei de la ora 1. la ora 1. constituie abatere disciplinară săvârșită cu vinovăție de către contestator și contravine prevederilor art.50 pct.44 din Regulamentul de ordine interioară.
Pentru această faptă, intimata a aplicat sancțiunea disciplinară a desfacerii contractului individual de muncă, sancțiune pe care instanța a apreciat-o ca fiind corect aplicată. În această situație, instanța a menținut decizia de desfacere a contractului individual de muncă nr.67/(...) emisă de către intimată, respingând contestația formulată de către contestator împotriva acesteia. Urmare a respingerii contestației împotriva acestei decizii, celelalte capete de cerere sunt lipsite de obiect, fiind respinse.
În termen legal, a declarat recurs reclamantul M. V., solicitând admiterea recursului, casarea în totalitate a sentinței recurate, cu consecința anulării deciziei de concediere ca fiind lovită de nulitate absolută, întrucât angajatorul nu a efectuat în realitate nici o cercetare administrativa prealabila, iar pe fondul cauzei decizia este netemeinică și nelegală.
Un prim aspect învederat este nulitatea absolută a deciziei contestate ca urmare a încălcării art. 267 din Codul Muncii. În acest sens, reclamantul recurent arată că la fondul cauzei a invocat această excepției, însă prima instanță a omis să se pronunțe cu privire la aceasta.
Consideră că cercetarea disciplinară efectuată în cauză a fost una superficială, ce nu corespunde exigențelor impuse prin normele legale menționate.
Astfel subliniază că Regulamentul de ordine interioară nu a fost niciodată afișat la sediul societății, acesta nefiindu-i adus la cunoștință, motiv pentru care acesta nu îi este opozabil. Maniera în care regulamentul de ordine interioară a fost întocmit și înregistrat la societatea, confirmă că angajatorul a încălcat dispozițiile art. 259 al. 4, art. 262 din codul Muncii.
Reclamantul formulează critici, atât cu privire la constituirea și funcționarea comisiei de cercetare disciplinară, cât și cu privire la activitatea desfășurată de către aceasta.
Nulitatea deciziei de sancționare este invocată și din perspectiva încălcării dispozițiilor art. 75 din CCM unic la nivel național pentru anii
2007-2010, subliniindu-se că nu a fost convocat cu cel puțin 5 zile lucrătoare înainte de cercetarea disciplinară, nu au fost stabilite urmările faptei imputate, nu s-au verificat apărările formulate și nici nu s-a avut în vedere comportarea generală a reclamantului la serviciu.
Hotărârea instanței de fond se întemeiază exclusiv pe susținerile societății pârâte, fără să fi fost avute în vedere și apărările reclamantului, respectiv cererile formulate în probațiune de către acesta.
Sub aspectul temeiniciei, se învederează că sancțiunea aplicată este excesivă, întrucât reclamantul era la prima abatere, pe care de altfel a și recunoscut-o, ceea ce ar fi justificat aplicarea unei sancțiuni mai blânde.
Intimata pârâtă S. de T. P. S. A. I. a depus la dosarul cauzei întâmpinare (f. 15-16), solicitând respingerea recursului ca nefondat șimenținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate.
Probațiunea administrată confirmă faptul că dispozițiile art. 267 din
Codul Muncii au fost respectate, aspect constatat, de altfel, și de către instanța de fond. P. cercetării disciplinare s-a făcut în litera și spiritul legii.
Regulamentul de ordine interioară al societății a fost întocmit încă din anul 2004. În ceea ce privește Regulamentul de ordine interioară întocmit în anul 2010, se arată că acesta a fost adoptat în termenul de legal de 60 zile ca urmare a deschiderii unui punct de lucru în municipiul T., deoarece societății, în baza contractului de concesiune nr. 4771/(...), i-a fost concesionat serviciul de transport public local prin curse regulate pe o perioadă de 6 ani în municipiul T.
Comisia de cercetare disciplinară nu a fost constituită pentru recurent, ci ca urmare a deschiderii unui punct de lucru al societății în municipiul T., pentru efectuarea cercetărilor disciplinare în legătură cu activitatea desfășurată la acest punct de lucru.
Dispozițiile art. 75 din Contractul colectiv la nivel național pe anii
2007-2010, nu au fost încălcate, întrucât societatea l-a convocat pe recurent, potrivit adresei nr. 115/(...), cu cinci zile înainte de cercetarea disciplinară, respectiv pentru data de (...).
Cererile în probațiune formulate de către reclamant nu erau pertinente
și utile cauzei, în contextul în care acesta a recunoscut săvârșirea faptei pentru care a și fost sancționat.
Prima instanță a pronunțat o soluție temeinică și legală raportându-se la probațiunea administrată, iar nu la apărările societății.
Nu au fost administrate probe noi.
Recursul reclamantului este fondat.
Decizia nr.67/(...) emisă de societatea intimată este lovită de nulitate absolută ca urmare a încălcării dispozițiilor art. 267 din Codul muncii, precum și a art. 75 din Contractul colectiv de muncă la nivel național pentru anii. 2007-2010.
Prin dispozițiile art. 267 din Codul muncii, legiuitorul instituie în sarcina angajatorului obligația de a efectua cercetarea disciplinară anterior sancționării disciplinare a unui angajat, lipsa cercetării prealabile atrăgând nulitatea absolută a măsurii dispuse. Ca o garanție a dreptului la apărare, alineatul 2 al aceluiași articol prevede necesitatea convocării în scris a salariatului anterior începerii cercetării disciplinare, cu arătarea obiectului, datei, orei si locului intrevederii .
Aceleași mențiuni sunt reiterate și în art. 75 din Contractul Colectiv de
M. U. la nivel național pe anii 2007-2010, cu precizarea că la alineatul 3 se instituie obligativitatea convocării pealabile, în scris, a salariatului în vederea cercetării disciplinare, cu cel putin 5 zile lucratoare înainte.
Raportat la dispozițiile legale menționate Curtea reține că, cercetarea disciplinară a reclamantului recurent este lovită de nulitate absolută, în contextul în care convocarea acestuia în vederea efectuării cercetării disciplinare nu respectă normele mai sus expuse.
Din scriptul numit "., înregistrat în evidențele societății sub nr.115, la data de (...)( f. 12 dosar fond), reiese că reclamantul recurent a fost chemat în vederea efectuării cercetării disciplinare pentru data de (...). Potrivit mențiunii de pe convocator, reclamantul recurent a primit un exemplar al acestuia la data de (...).
Cu toate că, între data primirii convocatorului și data de desfășurare a cercetării disciplinare era prevăzut un interval de 5 zile, acest termen nu a fost respectat, aceasta întrucât, în realitate, cercetarea disciplinară s-a realizat la data de (...), respectiv anterior zilei de (...).Că este așa, rezultăchiar din cuprinsul notei explicative date de către reclamantul recurent care poartă ca dată de întocmire (...).
Deși societatea intimată a susținut în mod constant că indicarea acestei date este una eronată, respectiv faptul că reclamantul a indicat greșit data la care a completat nota explicativă, Curtea, în lipsa unor probe care să confirme aceste susțineri, nu le poate însuși. Nu prezintă nici o relevanță faptul că data de (...) este corespunzătoare unei zile de duminică, întrucât este de notorietate faptul că și în zilele de duminică se efectuează transport de călători, însă nu cu aceeași frecvență ca în timpul săptămânii, desfășurându-se, așadar, activitate.
Faptul că nota explicativă poartă ca dată de înregistrare în evidențele societății intimate (...), nu constituie o confirmare a tezei datei eronate, neexistând practic nici un impediment ca nota explicativă să fi fost înregistrată la o zi după ce aceasta a fost dată. Consecința ce rezidă este însă pe planul legalității cercetării.
Așadar, cercetarea disciplinară a reclamantului recurent a început anterior datei stabilite în acest sens de către angajator, astfel că sancțiunea ce intervine într-o atare situație este cea a nulității absolute, justificată de faptul că norma edictată protejează un interes general, respectiv dreptul la apărare al angajaților, drept instituit tocmai pentru a-i proteja pe aceștia de eventualele măsuri abuzive ale angajatorilor.
De altfel, potrivit art. 76 din Codul Muncii, concedierea dispusă cu nerespectarea dispozițiilor statuate de către legiuitor este lovită de nulitate absolută, iar prevederile art. 267 al. 2 din Codul Muncii impun obligativitatea convocării în scris a salariului cercetat, scopul acestei norme fiind tocmai acela de a permite salariatului să-și pregătească temeinic apărarea.
Este real că în Codul Muncii legiuitorul nu a stabilit un termen ce trebuie respectat în vederea convocării, însă prin CCM U. la nivel N. pe anii
2007-2010, în urma negocierilor, a fost instituit termenul de 5 zile. Or, potrivit art. 7 din Legea nr. 130/1996, contractul colectiv de muncă, încheiat cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea părților.
Dincolo de nulitatea determinată de nerespectarea dispozițiilor relative la convocare, Curtea constată că nulitatea deciziei contestate rezidă și din nerespectarea dispozițiilor referitoare la cercetarea disciplinară, aceasta, în condițiile în care, cercetarea a început anterior datei stabilite, respectiv a fost efectuată formal.
Lipsa unei cercetări disciplinare prealabile veritabile rezidă și din faptul că, comisia de disciplină nu a fost preocupată să aibă în vedere motivele care l-au determinat pe reclamantul să parcurgă traseul prestabilit la alte ore decât cele indicate, aceasta limitându-se să constate recunoașterea săvârșirii faptei de către reclamant. A. reținut se poate constata inclusiv din modul în care comisia a înțeles să efectueze cercetarea disciplinară, respectiv prin întocmirea unui formular de notă explicativă extrem de succint, de natură a limita orice intenție de extrapolare.
Raportat la cele mai sus expuse, Curtea apreciază că nu mai este necesară analizarea celorlalte motive de recurs, astfel că, în baza art. 304 pct. 9 coroborat cu art. 312 al.1,3 Cod de procedură civilă, va admite recursul reclamantului, va modifica sentința atacată, în sensul că va anula decizia nr.67/(...) emisă de pârâta intimată.
În conformitate cu art. 78 al. 1 din codul Muncii va obliga pârâta la plata în favoarea reclamantului B. I. a unei despăgubiri egale cu salariileindexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care a beneficiat salariatul.
Reținând că temeiul în baza căruia s-a făcut mențiunea în carnetul de muncă al reclamantului recurent nu mai subzistă , va dispune radierea din acesta a mențiunii privitoare la desfacerea contractului individual de muncă în baza Deciziei nr. 67 din (...) emisă de pârâtă.
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamantul M. V. împotriva sentinței civile nr. 3504 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o modifică și, în consecință, admite acțiunea formulată de reclamantul M. V. în contradictoriu cu pârâta S. DE T. P. S. A. I., dispune anularea Deciziei nr.
67 din (...) emisă de pârâtă, dispune reintegrarea reclamantului pe funcția deținută anterior, respectiv conducător auto.
Obligă pârâta la plata în favoarea reclamantului a unei despăgubiri egale cu salariile indexate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul de la data concedierii până la data reintegrării efective.
Dispune radierea din carnetul de muncă al reclamantului a mențiunii privitoare la desfacerea contractului individual de muncă în baza Deciziei nr.
67 din (...) emisă de pârâtă.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
L. D. S. D. D. G. A. B.
Red. /dact./ DG
3 ex./(...)
Jud.fond: P.U./C.C.
| ← Decizia civilă nr. 1424/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 3242/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
