Decizia civilă nr. 793/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M A N I A CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 793/R/2011
Ședința publică din data de 1 M. 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. M. JUDECĂTOR: I. T.
JUDECĂTOR: D. C. G.
GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de către pârâtul C. LOCAL AL M. C. N. împotriva sentinței civile nr. 3341 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...) privind și pe reclamantul S. C. T. DE T. T. și pe pârâtul intimat C. T. DE T. „., având ca obiect litigiu de muncă - calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este realizată.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimaților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, având în vedere că recurentul a solicitat judecata în lipsă, Curtea apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată și o reține în pronunțare în baza actelor existente la dosarul cauzei.
C U R T E A
Asupra recursului de față.
Prin cererea înregistrată inițial sub nr. (...), S. C. T. DE T. T., în numele membrilor de sindicat indicați prin acțiune și precizări, a chemat în judecată pe pârâții: C. T. DE T. „. C. N. și C. LOCAL AL M. C.- N. solicitând obligarea unității școlare pârâte, in calitate de angajator, la calcularea si la plata diferențelor de drepturi salariale neacordate rezultate din neaplicarea Legii 2., respectiv diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate si cele cuvenite salariaților membrii de sindicat, începând cu data de (...), actualizate in funcție de coeficientul de inflație până la data efectivă a plătii și obligarea ultimilor doi pârâți să aloce fondurile necesare plătii drepturilor salariale solicitate în numele membrilor de sindicat.
In motivarea cererii, reclamanta a arătat că Guvernul României a aprobat, la data de (...), O. 1. privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ.
Potrivit alin.l lit.b) din această ordonanță, coeficienții de multiplicare prevăzuți pentru funcțiile didactice de predare cu gradul didactic II definitiv, debutant, cele cu studii de nivel liceal fără pregătire de specialitate si pentru funcțiile didactice auxiliare sunt majorați cu 10%, începând cu (...), față de nivelul din (...).
Conform art. 1 alin. l lit. c) din aceeași ordonanță, pentru funcțiile didactice prevăzute in anexele nr. 1.2, 2 si 3, valoarea coeficientului de multiplicare l,000 va fi :
- 01.01-(...), 259.593 lei;
- 01.04-(...), 275,168 lei, respectiv o creștere de 6%;
- 01.10-(...), 291,678 lei, respectiv o creștere cu încă 6%.
Valoarea coeficientului de multiplicare l,000 pentru această perioadă poate deveni 299,933 lei, în condițiile realizării principalilor indicatori economici pe care este construit bugetul de stat pe anul 2008, respectiv creșterea produsului intern brut, ținta de inflație precum si nivelul productivității muncii.
Potrivit susținerilor reclamantei, O. nr. 1. a fost aprobată cu modificări de către Parlamentul României prin L. 221/(...), principala modificare constând în majorarea coeficientului de multiplicare l,000 pentru personalul didactic si didactic auxiliar la 400 lei pentru perioada 01.10-(...) și care reprezintă valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare, însă pârâții nu au procedat la calculul si la plata drepturilor salariale potrivit acestei legi.
Pârâții, legal citați, nu au formulat întâmpinare pentru a-și preciza poziția procesuală față de susținerile reclamantei.
Prin sentința civilă nr.3341/ din 11 octombrie 2010, pronunțată de Tribunalul Cluj, s-a admis în parte acțiunea formulată de către reclamant și în consecință, pârâții fiind obligați la calcularea și la plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 2., respectiv diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite membrilor de sindicat, pentru perioadele în care au fost salariații pârâtei, în conformitate cu prevederile Legii nr. 2. pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 1., începând cu 1 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie 2009, actualizate în funcție de coeficientul de inflație, până la data efectivă a plății.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Curtea Constituțională a R., prin decizia nr. 93/(...), a constatat că L.
2. privind aprobarea O. nr. 1. este constituțională, însă Guvernul României a emis O. nr. 136/2008 care limitează efectele creșterilor salariale dispuse prin L. nr. 2. și prin O. nr. 1., ceea ce face inaplicabilă respectiva lege.
Prin decizia nr. 843/(...) și decizia nr. 989/(...), Curtea Constituțională a constatat că disp. art. I pct. 2 si 3 din O. nr. 1. pentru modificarea si completarea O. nr. 1. privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul
2008 personalului din învățământ și ale art. 2 și art. 3 din O. nr. 1/2009 sunt neconstituționale.
Curtea Constituțională a folosit aceleași argumente care au stat la baza constatării neconstituționalității O. nr. 136/2008 si a statuat că adoptarea ordonanțelor de urgență numai in scopul contracarării unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ adoptată de P. încalcă prevederile art. 1 alin. 4, art. 61 alin. l si art. 115 alin. 4 din legea fundamentală si este contrară dispozițiilor art. 115 alin. 6 coroborate cu cele ale art. 41 si art. 47 alin. 7 din Constituția Românei.
Trebuie remarcat că atât prin dispozițiile art. 2 și art. 3 din O. nr.
1/2009 cât și prin dispozițiile art. 2 și art. 3 din O. nr. 31/2009 și art. 2 din
O. nr. 41/2009 se aduc modificări ale unor prevederi introduse prin art. I pct. 2 și 3 din O. nr. 1. ce au fost declarate neconstituționale.
Prima instanță a mai reținut că elementele principale ale contractului individual de muncă sunt prestarea muncii și salarizarea acesteia de către angajator. Fiind un contract cu titlu oneros, plata salariului constituie un element al său.
Salariul reprezintă remunerația în bani a muncii prestate în baza contractului individual de muncă, echivalentul muncii prestate de către angajat. Prin corelația dintre prestarea muncii de către salariat si salarizarea muncii de către angajator se respectă principiul echivalenței prestațiilor în contractele sinalagmatice - do ut des - respectiv poți pretinde numai în măsura în care dai.
Salariul constituie obiect, dar si cauza contractului individual de muncă. Este obiect, deoarece el constituie contraprestația pentru munca efectuată de către salariat, este cauză, pentru că în vederea obținerii lui persoana fizică s-a încadrat în muncă.
Obligația principală a angajatorului este cea de plata salariului, orice reținere din salariu putând fi operată doar în cazurile si în condițiile prevăzute de lege. R. din salariu, cu titlu de daune, se pot face doar în cazul în care datoria este scadentă, lichidă și exigibilă, constatată printr-o hotărâre judecătorească, definitivă și irevocabilă.
Toți angajatorii, indiferent de forma de proprietate sunt obligați să depună la bancă, odată cu documentele pentru plata salariilor si documentația pentru plata contribuției datorate bugetului asigurărilor sociale de stat. In cazul neachitării, Casele teritoriale de pensii vor putea aplica măsuri de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite conform prevederilor legale privind executarea creanțelor bugetare.
In cazul lichidării administrative sau falimentului angajatorului, sumele datorate bugetului de stat se recuperează conform proceduri legale în această materie.
Potrivit dispozițiilor art. 156 și art. 163 din Codul Muncii salariile se plătesc înaintea oricărei obligații bănești ale angajatorului iar plata acestora se dovedește prin semnarea statelor de plată,precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit.
Conform prevederilor art. 169 alin. 1 din Codul Muncii angajatorul este obligat,în temeiul principiilor răspunderii civile contractuale,să-l despăgubească pe salariat în situația în care a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii atribuțiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul. Pe de altă parte neplata de către angajator la scadența a drepturilor salariale cuvenite dă naștere, în plus față de achitarea salariului restant și obligației de plată a daunelor-interese sub forma dobânzii legale aferente sumei solicitate.
Față de cele ce preced, având în vedere că cei reprezentați de către reclamant nu și-au primit toate drepturile salariale stabilite și recunoscute prin actele normative anterior enunțate, precum și faptul că prevederile O. nr. 1. privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 si 2009 personalului din învățământ sunt în vigoare în condițiile în care aceste prevederi au fost aprobate prin L. nr. 2., prima instanță a constatat ca fiind fondată cererea reclamantului, în conformitate cu prevederile art. 283 șiurmătoarele din Codul Muncii coroborate cu prevederile art. 155, art. 157 alin. 2 și art. 169 alin. 1 din Codul Muncii.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat recurs C. LOCAL AL M. C.- N.,considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
Recurentul susține că nu are calitate procesuală pasivă în cauză, neputând fi obligat la alocarea drepturilor salariale pretinse de către reclamant, întrucât sumele destinate cheltuielilor de salarizare a cadrelor didactice din instituțiile de învățământ preuniversitar de stat sunt sume ce provin de la bugetul de stat.
Potrivit art.40 alin.1 din H.G. nr.2192/2004, după aprobarea legii bugetului de stat, consiliul județean și C. General al M. B., prin hotărâre și cu asistența tehnică a direcției generale a finanțelor publice și a inspectoratului școlar, vor repartiza unităților administrative-teritoriale sumele defalcate din unelel venituri ale bugetului de stat și, după caz, fonduri din cote defalcate din impozitul pe venit la dispoziția acestora.
Recurenții invocă în acest sens disp.art. 167 alin.1, art.170 alin.1 și 7 alin.3 din L. nr.84/1995 republicată, precum și art.48 alin.1-4 din L. nr.128/1997.
Se mai invocă faptul că bugetul pe anul 2010 a fost aprobat prin H. nr.30/2010, însă nu a fost asigurată susrsa de finanțare de către bugetul de stat pentru a fi onorate pretențiile reclamantului.
Analizând recursul formulat de C. LOCAL AL M. C.- N., prin prismamotivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, sereține că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit disp.art.36 alin.2 lit.d) din legea nr.215/2001 privind administrația locală, consiliul local are ca atribuție aprobarea bugetului local și repartizarea fondurilor necesare unităților școlare, iar primarul, conform disp.art.63 alin.4 lit.a) din aceeași lege, exercită funcția de ordonator principal de credite.
Conform disp.art.16 din H.G. nr.2192/2004, finanțarea unităților de
învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ -teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii P otrivit disp.art.17 din aceeași hotărâre, de la bugetul de stat, prin bugetul M. E. și C., se asigură doar anumite cheltuieli aferente unităților de învățământ preuniversitar, printre care nu se regăsesc și cele privind salarizarea personalului din învățământ.
În acest sens, în mod corect prima instanță a reținut că reclamanta este îndreptățită la plata diferențelor salariale cuvenite, potrivit dispozițiilor
Legii nr. 2., drepturi de care aceasta a fost lipsită în mod nejustificat.
Curtea reține astfel că aceste dispoziții legale trebuiau să fie avute în vedere de către consiliile locale în fundamentarea deciziilor cu privire la volumul fondurilor alocate învățământului.
În acest sens, potrivit disp.art.33 din H.G. nr.2192/2004, în procesul de fundamentare a deciziilor cu privire la volumul fondurilor alocate învățământului, în subordinea M. E. și C. și a consiliilor locale funcționează organisme consultative de specialitate cu atribuții în acest domeniu.
Astfel, nu se poate reține că recurenții nu au calitate procesuală pasivă în cererea reclamantului de obligare la alocarea sumelor de bani necesare plății drepturilor salariale solicitate prin prezenta acțiune, aceștia având un rol însemnat chiar în procesul de stabilire a fondurilor ce se impun a fi alocate învățământului.
Conform lit.c) a aceluiași articol, la nivelul fiecărei localități funcționează o comisie locală de finanțare a învățământului preuniversitar constituită prin hotărâre a consiliului local, având următoarea componență:
1. un viceprimar - președinte;
2. șeful compartimentului de finanțare și administrare a învățământului din cadrul consiliului local;
3. unul-doi contabili ai unităților de învățământ din localitate;
4. unul-doi directori ai unităților de învățământ;
5. reprezentanții organizațiilor sindicale desemnați de sindicatele județene.
Pe baza propunerilor comisiei locale de finanțare, consiliile locale ale comunelor, orașelor, municipiilor și sectoarelor municipiului B. aprobă și comunică unităților de învățământ de pe raza lor teritorială nivelul costurilor pe preșcolar/elev pentru finanțarea acestora și solicită fiecărei unități de învățământ proiectele de buget pentru anul financiar următor.
Astfel cum în mod constant s-a statuat în practica judiciară și în literatura de specialitate, lipsa fondurilor necesare plății drepturilor salariale nu poate fi reținută de către instanță ca motiv de netemeinicie a acțiunii prin care salariații solicită îndeplinirea obligației de plată a salariilor stabilite conform legii, cu atât mai mult cu cât, potrivit dispozițiilor legale menționate anterior, recurentului îi reveneau atribuții însemnate chiar în procesul de fundamentare a fondurilor necesare învățământului.
Pentru aceste considerente, în temeiul disp.art. 312 alin.1
Cod.proc.civ., urmează să se respingă recursul formulat de C. LOCAL AL M.
C.- N. și să se mențină sentința civilă pronunțată de prima instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge recursul declarat de C. LOCAL AL M. C.- N. împotriva sentinței civile nr. 3341 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI C . M. I. T. D. C. G.
GREFIER N . N.
Red./Tehnored.: C.M.;
2 ex.- (...);
Jud.fond.:- Tribunalul Cluj:-E. B.;
-I. P..
| ← Decizia civilă nr. 1058/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 5062/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
