Decizia civilă nr. 813/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
ROMÂNIA CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 813/R/2011
Ședința publică din data de 2 martie 2011
Instanța constituită din: Președinte : G. - L. T.
Judecători : S. - C. B.
I.- R. M. Grefier : S. - D. G.
S-a luat în examinare recursul declarat de chematul în garanție MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - D. G. A F. P. B. - N., împotriva sentinței civile nr. 4926 din (...) pronunțată de T. B. -. în dosarul nr. (...) privind reclamanta M. K. și pârâții C. N. „. M. B., C. LOCAL AL M. B. și P. M. B., având ca obiect calcul drepturi salariale - L. 2..
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat reclamantei intimate și pârâților intimați și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Uniunea Județeană a Sindicatelor Libere din Învățământ B., a depus la dosar, la data de 1 martie 2011, atât prin fax cât și prin poștă, întâmpinare, în numele membrului de sindicat M. K., solicitând respingerea recursului și judecarea cauzei în lipsă.
Nefiind formulate cereri prealabile ori excepții de invocat, Curtea declară închise dezbaterile, constată cauza în stare de judecată și în baza actelor existente la dosar, reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 4926/F/(...), pronunțată de Tribunalul Bistrița
Năsăud în dosar nr. (...), s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților C. Local al municipiului B. și P. municipiului B.
S-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta/ul M. K., prin U.. B. N., împotriva pârâților C. N. „. M. B., P. municipiului B. și C. Local al municipiului B. și în consecință:
- a fost obligat pârâtul C. N. „. M. B. să calculeze și să plătească reclamantei/. drepturile salariale restante rezultate din aplicarea dispozițiilor L. nr.2., reprezentând diferența dintre salariul efectiv încasat și cel datorat în conformitate cu prevederile L. nr.2., pentru perioada 01octombrie 2008 -31 decembrie 2009 , sume actualizate cu indicele inflației la data plății efective;
- au fost obligați pârâții C. Local al municipiului B. și P. municipiului
B. să aloce pârâtului C. N. „. M. B. fondurile necesare plății sumelor restante datorate.
- a fost obligat pârâtul C. N. „. M. B. să plătească reclamantei/. suma de 30 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
S-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a chematului în garanție M. E., C., T. și S. și în consecință, a fost respinsă cererea de chemare în garanție formulată de pârâții C. Local al municipiului B. și P. municipiului B. împotriva M. E., C., T. și S. ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.
S-a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâții C. Local al municipiului B. și P. municipiului B. împotriva M. F. P., reprezentat de D. G. a F. P. B.-N. și în consecință, a fost obligat chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice să vireze pârâților P. municipiului B. și C. Local al municipiului B. sumele necesare plății drepturilor bănești ale reclamantului/.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanta/ul face parte din rândul personalului din învățământul preuniversitar și, în perioada 1 octombrie 2008 - 31 decembrie 2009 a funcționat în cadrul pârâtei de rând 1, unitate școlară de învățământ cu personalitate juridică, salarizarea sa fiind reglementată de dispozițiile L. nr.
1., modificate și completate prin O. nr. 8., act normativ care a stabilit că salariul de bază se determină pe baza următoarelor elemente: 1. valoarea coeficientului de multiplicare 1,000, care se stabilește anual prin hotărâre de G. și 2. coeficientul de multiplicare specific în raport de funcție, de nivelul studiilor și de vechimea în învățământ, prevăzut în anexele, parte integrantă a ordonanței.
Anexele au cunoscut modificări succesive, urmare a creșterii anuale a valorii coeficientului de multiplicare 1,000 și a modificării coeficienților de multiplicare pentru funcțiile didactice, modificări realizate printre alte acte normative și în baza Ordonanței G.ului nr. 15/2008. Această ordonanță a fost aprobată cu modificări prin L. nr. 2., act normativ conform căruia începând cu 1 octombrie 2008 salariile personalului didactic din învățământul preuniversitar, a personalului cu funcții didactice auxiliare din învățământ au cunoscut o creștere semnificativă, urmare a majorării valorii coeficientului de multiplicare.
Motivat de faptul că asemenea majorări salariale au un puternic impact negativ asupra economiei românești, prin acte normative succesive s-a încercat contracararea măsurilor de politică legislativă adoptate prin L. nr. 2., inițial prin OUG nr.136/2008, ordonanță declarată neconstituțională, prin decizia C. C. nr. 1., fiind ulterior și respinsă prin L. nr. 5..
În luna noiembrie 2008 se adoptă și intră în vigoare OUG nr.
151/2008, aplicabilă până la 31 decembrie 2008, apoi OUG nr.1/2009 cu aplicabilitate începând cu 1 ianuarie 2009, apoi OUG nr 3. și OUG nr.4..
Având în vedere faptul că toate actele normative de după adoptarea L. nr. 2. și până la apariția OUG nr. 3. au fost declarate neconstituționale prin D. C. C. nr. 1., nr. 8., nr. 9. și nr. 9., dispozițiile L. nr. 2. sunt aplicabile fără niciun dubiu pe perioada 1 octombrie 2008 - 1 aprilie 2009.
A mai reținut instanța că este real faptul că prin decizia nr. 1. pronunțată la data de 4 februarie 2010 Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a OUG nr. 3. și nr. 4., însă instanța constituțională a reținut inadmisibilitatea excepției pe considerentul că la data pronunțării deciziei actele normative a căror neconstituționalitate s-a invocat nu mai erau în vigoare, fiind abrogate prin L. nr. 3..
În aceste condiții, instanța de judecată învestită cu soluționarea prezentului litigiu este chemată să analizeze în ce măsură dispozițiile celor două ordonanțe de urgență pot fi sau nu aplicate în condițiile declarării neconstituționalității prevederilor art. 1 pct. 3 din O. nr. 151/2008.
În această examinare, instanța a reținut că art. 11 alin. 1 lit. a, b, c din OG nr. 15/2008 a fost introdus prin art. 1 pct. 3 din OUG nr. 151/2008 articol care a fost" modificat și completat", prin OUG nr. 3. iar prin OUG nr.
4., s-a abrogat art. 11 alin. 1 lit. b și c din Ordonanța G.ului nr. 15/2008 și anexele 1.1 b, 1.2b, 2b, 3b și s-a modificat art. II alin. 1 lit. a1.
Or, prin deciziile C. C. nr. 842/(...) și nr. 9. s-a constatat tocmai neconstituționalitatea arte 1 pct. 3 din OUG nr. 151/2008, adică dispoziția legală prin care se prevedea introducerea în cuprinsul Ordonanței G.ului nr.
15/2008 a noului articol 11 alin. 1.
Dat fiind faptul că art. 11 a fost introdus prin art. 1 pct. 3 din OUG nr.
151/2008, constatată ca fiind neconstituțională, practic acest articol nu mai există, astfel că nu mai poate produce efecte.
Prin urmare, OUG nr. 3. și nr. 4. prin care se modifică arte 1 pct. 3 din
OUG nr. 151/2008 declarat neconstituțional, nu pot produce efecte odată ce textul pe care îl modifică nu mai există.
Ca atare, nemaiexistând art. 11 din O. nr. 151/2008, text ce reglementa cuantumul valorii coeficientului de multiplicare pentru tot anul
2009, dispozițiile art. 2 din OUG nr. 3. și nr. 4. ce prevăd modificarea unui articol ce nu mai este în ființă nu mai pot fi aplicate, cât timp textul legal de bază, pe care îl modifică sau îl completează nu mai există.
În aceste condiții, singurul act care, legal, poate sta la baza calculului drepturilor salariale ale personalului din învățământ este L. nr. 2., în forma în vigoare la data publicării sale.
Dată fiind neplata la timp a sumelor cuvenite în baza L. nr. 2., potrivit art.161 alin.4 din codul muncii, instanța a considerat că sumele ce urmează a fi achitate urmează să fie actualizate cu indicele inflației la data plății efective, pentru perioada cuprinsă între data scadenței fiecărei sume și data plății efective.
Având în vedere dispozițiile art.167 din L. nr. 84/1995 și art. 1 alin. 3 din HG nr. 1618/2009, s-a reținut că, chiar dacă între reclamantul/a și pârâții C. Local al municipiului B. și P. municipiului B. nu există raporturi de muncă, având în vedere că reclamantul/a a chemat în judecată pe acești pârâți pe calea acțiunii oblice, solicitând să aloce fonduri către unitatea de învățământ angajatoare, excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de acești pârâți a fost considerată ca neîntemeiată.
Cum C. Local al municipiului B. este entitatea din bugetul căreia se asigură finanțarea unității pârâte, iar P. municipiului B. este ordonatorul de credite, conform art. 63 alin. 4 lit. a din L. nr. 215/2001, republicată, aceștia au fost obligați să aloce fondurile necesare plății sumelor datorate reclamantului/.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a chematului în garanție M. E., C., T. și S. a fost admisă avându-se în vedere disp. art. 167 alin. 17 din L. nr. 84/1995, republicată, potrivit cărora de la bugetul de stat, prin bugetul M. E., C. T. și S. se asigură doar cheltuielile aferente unităților de învățământ preuniversitar, inclusiv pentru învățământul special expres enumerate la literele a - h, printre care nu sunt prevăzute și cheltuieli cu salariile cadrelor didactice sau al personalului didactic auxiliar.
S-a mai reținut că cererea de chemare în garanție formulată de pârâții
P. municipiului B. și C. local al municipiului B. împotriva M. F. P., reprezentat prin D. G. a F. P. B.-N. este întemeiată, având în vedere că potrivit art. 167 alin. 1 din L. nr. 84/1995, republicată, unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii, iar finanțarea de bază, în care se includ și cheltuielile de personal (art. 167 alin. lit. a), se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
Conform art. 1 alin. 3 din HG nr. 1618/2009 privind finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, finanțarea cheltuielilor cu salariile se asigură prin bugetul local din sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată. Repartizarea acestor sume pe unități administrativ- teritoriale se face conform art. 3 alin. 3 din HG nr. 1618/2009 prin decizie a directorului Direcției generale a finanțelor publice județene, respectiv a municipiului B. Or, direcția generală a finanțelor publice nu este altceva decât reprezentantul M. F. P. în teritoriu.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice reprezentat prin D. B.-N., solicitând modificarea hotărârii recurate, în sensul respingerii cererii de chemare în garanțieformulată de pârâții C. Local B. și P. municipiului B., împotriva chematului în garanție Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat prin D. B.-N., ca fiind neîntemeiată.
În motivarea recursului s-a arătat că în mod greșit instanța de fond a admis ca fiind întemeiată cererea de chemare în garanție, recurentul apreciind că chematul în garanție nu poate fi obligat să vireze pârâților sumele necesare plății drepturilor bănești ale reclamantei, întrucât, pe de o parte, cererea de chemare în garanție nu întrunește cerințele art. 60 - 63 C. proc. civ., iar pe de altă parte, între chematul în garanție și titularul cererii de chemare în garanție nu există nicio obligație de dezdăunare, fiind irelevant, din perspectiva temeiniciei ori netemeiniciei cererii de chemare în garanție, faptul că drepturile salariale pretinse de reclamantă nu i-au fost acordate de către pârâții de rândul 1-3, această împrejurare neconferind nici uneia dintre părți vreo garanție din partea recurentului pentru sumele de bani ce ar trebui plătite reclamantei, sume ce își au suportul de drept izvorât dintr-un raport juridic de muncă.
Recurentul a mai arătat că pârâții care au formulat cererea de chemare în garanție și care sunt ordonatori principali de credite, au la îndemână pârghiile privind punerea în executare a hotărârii, conform art. 2 din O.G. nr. 22 cu modificările și completările ulterioare.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9, art. 3041 și art. 312 C.proc.civ.
Intimata reclamantă, prin reprezentant, a depus întâmpinare prin care asolicitat respingerea recursului ca nefondat, cu consecința menținerii ca legală și temeinică a hotărârii primei instanțe.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține următoarele:
În ce privesc criticile aduse sentinței fondului din punct de vedere al nerespectării de către prima instanță a prevederilor art. 60-63 C. proc. civ., Curtea reține că potrivit art. 60 alin. 1 C. proc. civ., partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul în care ar cădea în pretenții cu o cerere în garanție sau în despăgubire, art. 61 C. proc. civ., prevăzând că cererea trebuie făcută în condițiile de formă pentru cererea de chemare în judecată, de către pârât odată cu întâmpinarea, sau când întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la prima zi de înfățișare, urmând ca, potrivit art. 63 alin. 1 C. proc. civ., cererea principală și cererea de chemare în garanție să se judece deodată.
Verificându-se în speță îndeplinirea acestor condiții de formă, Curtea constată că cererea de chemare în garanție a fost depusă în termen procedural, odată cu întâmpinarea și mai înainte de prima zi de înfățișare, cuprinzând toate elementele pe care trebuie să le îndeplinească cererea de chemare în judecată, conform art. 82-84 și art. 112 C. proc. civ..
Este știut faptul că cererea de chemare în garanție este justificată pe rațiunea că cel care transmite altuia un drept este obligat să-i garanteze folosul, sub toate formele, potrivit cu natura acelui drept, garanția putând să reiasă din lege sau dintr-un contract încheiat între părți.
Însă, din textul art. 60 alin. 1 C. proc. civ., rezultă faptul că cererea de chemare în garanție este admisibilă nu numai în cazul drepturilor garantate legal sau convențional, ci și ori de câte ori partea care ar cădea în pretenții s-ar putea întoarce împotriva altei persoane cu o cerere în despăgubiri.
Or, obligația recurentului de garanție față de pârâții C. Local B. și P. municipiului B. derivă din lege.
Din această perspectivă, coroborată cu faptul că prin sentința fondului recurentul nu a fost obligat direct către reclamant, Curtea constată că sunt vădit nefondate susținerile recurentului, conform cărora nu are nicio obligație de garanție în cauză.
Drept urmare, Curtea constată că este nefondată susținerea recurentului, în sensul că cererea de chemare în garanție nu îndeplinește condițiile art. 60-63 C. proc. civ.
Nu poate fi primită nici susținerea recurentului, conform căreia nu era întemeiată cererea de chemare în garanție, pe motiv că recurentul nu are niciun raport juridic cu reclamantul, ale cărui drepturi derivă dintr-un raport juridic de muncă străin de recurent, având în vedere că recurentul nu a fost obligat direct către reclamant la plata acestor sume de bani, ci către cei față de care recurentul chiar are o obligație de garanție, respectiv către pârâți.
Curtea constată că și criticile vizând netemeinicia admiterii pe fond a cererii de chemare în garanție sunt nefondate, motivat pe următoarele considerente:
Potrivit prevederilor art. 167 din L. nr. 84/1995 unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate dinfonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse.
Ministerul Finanțelor Publice elaborează în conformitate cu prevederile art. 3 alin. 1 pct. 6 din HG nr. 34/2009 privind organizarea și funcționarea M. F. P., proiectul bugetului de stat, al legii bugetului de stat și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare.
De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 28 din L. nr.
500/2002, L. finanțelor publice, Ministerul Finanțelor Publice are atribuții în elaborarea proiectului legii bugetului și a proiectului bugetului de stat pe baza propunerilor prezentate de ordonatorii principali de credite.
Prin urmare, rolul Ministerul Finanțelor Publice este acela de administrator al bugetului statului și, în baza legii bugetului de stat, repartizează sumele către ordonatorii principali de credite, astfel cum acestea sunt prevăzute în buget.
Executarea plății drepturilor salariale este posibilă, printre altele, și în măsura în care recurentul își îndeplinește obligația de a cuprinde în proiectul legii bugetului sumele corespunzătoare cu această destinație, desigur în baza propunerilor ordonatorului principal de credite.
Ministerul Finanțelor Publice are atribuția de a vira ordonatorilor principali de credite acele sume care au fost prevăzute de legea bugetului de stat revenindu-i obligația de a elabora proiectul legii bugetului și a bugetului de stat în conformitate cu dispozițiile legale, ținând seama de sumele corespunzătoare drepturilor salariale acordate prin dispoziții legale speciale, în cazul de față L. nr. 2..
Atribuțiile direcției generale a finanțelor publice județene sunt reglementate de prevederile art. 40 din H.G. nr. (...), potrivit cărora „(1) după aprobarea legii bugetului de stat, consiliul județean și C. General al M. București, prin hotărâre și cu asistența tehnică a direcției generale a finanțelor publice și a inspectoratului școlar, vor repartiza unităților administrativ-teritoriale sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și, după caz, fonduri din cote defalcate din impozitul pe venit la dispoziția acestora. (2) Consiliile locale adaugă la sumele primite de la bugetul de stat și bugetul județului sumele alocate din bugetul propriu învățământului și aprobă bugetul fiecărei unități de învățământ. B. aprobate conform legii se comunică unităților de învățământ și trezoreriilor în a căror rază teritorială își au sediul aceste unități. (3) După aprobare, bugetele unităților de învățământ preuniversitar de stat reprezintă documentul pe baza căruia se asigură finanțarea cheltuielilor acestora în exercițiul financiar respectiv";.
Or, aș acum corect a subliniat și instanța de fond, direcția generală a finanțelor publice județene nu este altceva decât reprezentantul M. F. P. în teritoriu.
Invocarea de către recurent a prevederilor O.G. nr. 22/2002 excede obiectului cauzei și limitelor învestirii instanței, astfel încât, prin prisma art. 129 alin. final C. proc. civ., Curtea va înlătura acest motiv de recurs, dat fiind că, în prezentul cadru procesual instanța nu a fost investită de către pârâții care au formulat cererea de chemare în garanție, cu executarea silită a sentinței fondului.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin.1 c.pr.civ., Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice prin D. G. a F. P. B.-N.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de chematul în garanție MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin D. G. A F. P. B. N. împotriva sentinței civile nr. 4926 din (...) a T.ui B.-N. pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 2 martie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI G .-L. T. S.-C. B. I.-R. M.
S.-D. G.
GREFIER R ed.GLT/dact.MS
2 ex./(...)
Jud.fond: C.N./M.L.B.
| ← Decizia civilă nr. 2873/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 714/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
