Decizia civilă nr. 1211/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
DOSAR NR. (...)
D. CIVILĂ NR. 1211/R/2011
Ședința publică din data de 30 martie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: S.-C. B.
JUDECĂTORI: I.-R. M.
G. L. T.
GREFIER: S.- D. G.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta SC VSV I. G. SRL împotriva sentinței civile nr. 4118/(...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), privind și pe pârâtul intimat B. V., având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul reclamantei recurente av. N. D. și reprezentantul pârâtului intimat, av. C. G., lipsă fiind pârâtul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care nefiind formulate cereri prealabile ori excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul părților, cu privire la recursul formulat.
Reprezentantul reclamantei recurente solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, în principal, modificarea în întregime a sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost precizată, cu cheltuieli de judecată.
În subsidiar, solicită casarea în întregime a sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul pârâtului intimat solicită respingerea recursului declarat de S. I. G. „ S. și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată, susținând motivele invocate prin întâmpinare.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul T. C. sub nr. (...), în data de (...), reclamanta S. „. I. G. S. a chemat în judecată pe pârâtul B. V., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtului să achite suma de 18.698,23 lei reprezentând prejudiciul pe care i l-a produs ca urmare a lipsurilor constatate în gestiune, să-i plătească dobânda legală pentru suma mai sus menționată, cu cheltuieli de judecată.
In motivarea cererii reclamanta a arătat că pârâtul a fost angajatul său, în funcția de agent vânzări-gestionar, până la data de (...) și că pârâtul se face vinovat de faptul că, în cursul anului 2005, a eliberat mărfuri din gestiune fără forme legale, neîncasând contravaloarea acestora, cu ocaziainventarului efectuat în data de (...) constatându-se un prejudiciu de 18.698,
23 lei.
Pârâtului i-a fost luată la data de (...) Nota explicativă, înregistrată sub nr. 393/(...), prin care acesta recunoaște că a eliberat mărfuri fără facturi fiscale pe care le-a apreciat eronat la valoarea de 50.000.000 lei vechi.
Faptele reținute în sarcina pârâtului au fost săvârșite cu încălcarea obligațiilor prevăzute de art. 3.1 și art.3.13 din Fișa postului și chiar dacă acesta și-a luat trei angajamente de reparare a prejudiciului, nu și le-a respectat.
In drept, reclamanta a invocat prevederile art. 270 alin. l, art. 281-291
C. muncii, O. nr. 9., L. nr. 3. și prevederile C. Civil si ale C. de procedură civilă.
Ulterior, reclamanta și-a precizat acțiunea solicitând obligarea pârâtului la plata sumei de 15.475,29 lei, cu dobânda legală, întrucât acesta a achitat o parte din prejudiciu (f. 108 din vol. II dosar fond).
Pârâtul nu a formulat întâmpinare, însă apărătorul acestuia a solicitat respingerea în întregime a acțiunii formulate, întrucât acesta nu se face vinovat de prejudiciul reținut în sarcina sa.
Prin sentința civilă nr. 4118/(...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarnr. (...), s-a respins acțiunea formulată și precizată de către reclamanta S. „.
I. G. S., în contradictoriu pârâtul B. V., având ca obiect un litigiu de muncă.
A fost obligată reclamanta să plătească pârâtului suma de 400 lei reprezentând cheltuieli de judecată-onorariu avocațial și suma de 1657,35 lei reprezentând cheltuieli de judecată-onorariu expert.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că pârâtul a lucrat în cadrul societății reclamante ca si agent-vânzări și gestionar, începând cu data de (...) si până la data de (...), conform contractului individual de muncă înregistrat la I. C. sub nr. 61162/(...).
Conform listelor de inventar din data de (...), prin gestionarea frauduloasă a mărfurilor încredințate, pârâtul ar fi cauzat un prejudiciu de
18698,23 lei. Prejudiciul a fost constatat de către C. de inventariere numită de conducerea societății la data de (...) prin D. nr. 386.
Pârâtul a contestat această valoare și pentru a verifica dacă a existat un prejudiciu în cuantumul indicat de către reclamantă instanța, la termenul din data de (...), a dispus efectuarea unei expertize judiciare contabile, întrucât procesul-verbal de inventariere încheiat la data de (...) nu cuprinde toate datele care să conducă la cuantificarea exactă a acestuia.
Din concluziile expertizei efectuate de către expert contabil C. O. I. instanța a reținut că prejudiciul cauzat de către pârât, corespunzător doar actelor semnate de către acesta, este de 1.865,39 lei.
Răspunderea patrimonială este de regulă o răspundere personală sau individuală. Pentru a interveni această formă a răspunderii se cer întrunite cumulativ, conform art. 271 alin. 1 C. muncii, următoarele condiții: calitatea de salariat la angajatorului păgubit a celui ce a produs paguba, fapta ilicită și personală a salariatului săvârșită în legătură cu munca sa, prejudiciul cauzat în patrimoniul angajatorului, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția (culpa) salariatului.
Sarcina dovedirii vinovăției revine angajatorului în marea majoritate a cazurilor, de la această regulă existând câteva excepții cărora li se aplică prezumția de vinovăție.
Stabilirea vinovăției implică o comparație cu modul în care persoana în cauză trebuie să acționeze pentru a răspunde cerințelor legii și a celor derivând din contractul individual de muncă, contractul colectiv de muncăsau R. de ordine interioară. Ea trebuie stabilită în mod concret de la caz la caz, cu luarea în considerare a tuturor împrejurărilor în care s-a produs faptul dăunător.
În speță, sunt incidente și dispozițiile Legii nr.22/1969, câtă vreme pârâtul avea și calitatea de gestionar încadrat în baza unui contract individual de muncă și potrivit fișei postului, situație în care operează în sarcina sa, prezumția relativă de culpă pe care aceasta a răsturnat-o.
Instanța a mai reținut că expertul a redat detaliat în ce a constat lipsa în gestiune, întocmind trei variante, respectiv ținând cont de toate documentele, ținând cont doar de documentele semnate de primire de către pârât și ținând cont parțial de cantitățile de pe documentele nesemnate de la S. < 0 și până la S. = 0.
S-a mai reținut că reclamanta a înțeles să solicite efectuarea unui nou raport de expertiză, în condițiile prevăzute de art. 212 C., doar la data de (...), pentru a infirma constatările expertului, care fac dovada deplină până la înscrierea în fals, însă instanța a respins această cerere deoarece nu a fost formulată în conformitate cu prevederile art.212 pct.2 C. raportul de expertiză contabilă fiind depus la data de (...). Apoi, în mod corect, expertul a ținut seama doar de documentele pe care le-a semnat pârâtul atunci când a preluat bunurile în gestiune, având în vedere că pe perioada în care acesta și-a îndeplinit obligațiile îndeplinea funcția de cogestionar și numitul I. B., care a semnat facturi și alte documente de primire a bunurilor în gestiune.
Reclamanta recunoaște că pârâtul i-a achitat în mod benevol suma de
2.993,77 lei și raportând această sumă la varianta nr. II din raportul de expertiză, din care rezultă că pârâtul urmează a-i achita reclamantei doar suma de 1.865, 39 lei corespunzătoare documentelor semnate de către acesta, instanța a considerat că acțiunea reclamantei este neîntemeiată.
Reclamanta, în calitate de angajator, nu și-a îndeplinit în totalitate sarcina probei instituită de dispozițiile art. 287 C. muncii, făcând doar dovada parțială a lipsurilor din gestiunea pârâtului, fără a proba în totalitate vinovăția acestuia privind producerea prejudiciului solicitat în precizarea de acțiune, legătura de cauzalitate dintre prejudiciul constând în lipsurile din gestiune si vinovăția pârâtului. A. din urmă a făcut dovada existentei unor cauze obiective a lipsurilor din gestiune prin aceea că nu a preluat și gestionat de unul singur acele bunuri.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta S. VSV I. G. S.,solicitând, în principal, admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, în sensul admiterii acțiunii reclamantei, iar în subsidiar, casarea în întregime a sentinței recurate, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului se arată că instanța nu a dat dovada de rol activ în ceea ce privește administrarea probelor.
Contrar obligației legale impuse de art. 129 alin 5 C., instanța de judecata fie a ignorat, fie a tratat cu ușurința cererile sale in probațiune si criticile pe care le-a adus raportului de expertiza efectuat in cauza.
C. instanței in sensul că "in mod corect expertul a ținut seama doar de documentele pe care le-a semnat paratul atunci când a preluat bunurile in gestiune" este eronata si contravine însuși raportului de expertiza pe care îl invoca.
La pagina 7 din raportul de completare se arata ca "C. expertului este ca nu se poate limita gestiunea paratului doar la actele semnate de către dansul, ci trebuie ținut cont si de actele semnate de către I. B., existând o singura gestiune care are continuitate pe perioada (...) - (...). Implicit lipsasau plusurile din gestiune se refera la perioada (...) - (...)." In continuare expertul a arătat motivele care susțin aceasta concluzie.
Practic intimatul B. nu putea avea vânzări mai mari decât intrările, adică nu putea să vândă bunurile daca nu le-a si primit in gestiune.
In realitate, gestiunea a aparținut intimatului B., însă colegul său, I.
B. l-a însoțit in zona de distribuție la începutul activității lucrative, i-a prezentat clienții din aceasta zona, i-a arătat bunurile ce urmau a fi distribuite si de asemenea modul de facturare a mărfurilor si de încasare a plăților.
Rezulta așadar ca instanța fondului si-a întemeiat in mod greșit soluția pronunțata pe concluziile raportului de expertiza care arata cu totul altceva referitor la varianta II.
Mai arată recurenta că pentru termenul din data de 01 septembrie
2010 a formulat obiecțiuni la răspunsul expertului la primele obiecțiuni pe care le-a formulat la raportul de completare a expertizei contabile judiciare, precum și cerere de efectuare in cauza a unei contraexpertize.
La termenul din data de 01 septembrie 2010, instanța de fond a încuviințat obiecțiunile sale si a dispus trimiterea lor la expert pentru a răspunde, acordând termen pentru data de 28 octombrie 2010. La termenul din data de 28 octombrie 2010 reprezentantul reclamantei a constatat ca răspunsul expertului nu a ajuns la dosar, astfel ca a atras atenția instanței de judecata asupra necesității ca expertul sa răspundă. Instanța de judecata a arătat însa ca in încheierea de ședința din data de 01 septembrie 2010 nu se regăsește nici o mențiune referitoare la încuviințarea obiecțiunilor reclamantei si necesitatea ca expertul sa răspundă.
Menționează recurenta că a solicitat verificarea caietului grefierului, cerere încuviințată de instanță, urmând ca aceasta sa se realizeze in ședința publica din data de 25 noiembrie 2010. Intre cele doua termene de judecata, consilierul juridic al societății, s-a prezentat la serviciul grefa si a solicitat sa vadă caietul grefierului și a constatat ca pe a doua fila a consemnărilor de la dosar din data de 01 septembrie 2010, erau menționate cele dispuse de instanța printre care si consemnarea prescurtata se comunica expertului rasp. (mențiunea se referea la obiecțiunile reclamantei care urmau a se comunica expertului pentru a răspunde).
Consideră că, dintr-o scăpare a grefierului, expertului nu i s-a comunicat nimic, întrucât singura solicitare de la acel termen de a se comunica înscrisuri expertului a fost făcuta de societatea reclamantă.
La termenul din data de 25 noiembrie 2010 consilierul juridic reprezentant al societății reclamante cu delegație la dosar, a fost in imposibilitate de a se prezenta in instanța din cauza unui accident la un picior, suferit in noaptea de 2. noiembrie 2010.
In dimineața zilei de 25 noiembrie 2010 (ziua ultimului termen de judecata) consilierul juridic a trimis la societate actele medicale, fiind in imposibilitatea de a se mai deplasa întrucât piciorul accidentat se umflase extrem, situație în care a trimis de urgenta prin fax la dosarul cauzei cerere de amânare, solicitând acordarea unui termen si prorogarea verificării caietului grefierului, pentru a putea fi reprezentați. Instanța de judecata nu a ținut insa cont de solicitarea sa încălcându-i dreptul la apărare.
Consideră că dacă instanța de judecata ar fi dat dovadă de rol activ, in urma verificării caietului grefierului ar fi dispus comunicarea obiecțiunilor la expert, așa cum a fost încuviințat la termenul de judecata din data de 01 septembrie 2010, cu atât mai mult cu cât obiecțiunile vizau si varianta II din raportul de expertiza însușita de instanța in pronunțarea hotărârii recurate.
Având in vedere erorile evidente ale raportului de expertiza, era fireasca încuviințarea de către instanța de judecata a unei contraexpertize data fiind necesitatea aflării adevărului.
Pentru termenul de judecata din data de 28 octombrie 2010 a depus la dosar un nou script prin care a solicitat din nou efectuarea in cauza a unei contraexpertize, menționând că pentru determinarea corecta a minusului la inventar, departamentul contabil al societății, in colaborare cu doamna expert contabil Fărcaș Ana, a refăcut calculul in ceea ce privește lipsa din gestiunea pârâtului B. V. la data inventarului din (...). In adresa nr. 183/(...) a departamentului contabil este prezentat detaliat modul in care a fost refăcut inventarul si toate documentele avute in vedere (anexa 5 la recurs).
Arată recurenta că a solicitat primei instanțe comunicarea acestuia cu domnul expert C. O. I. pentru a lua la cunoștință despre acesta si a-si exprima punctul de vedere, solicitând ca in eventualitatea in care in urma analizării documentelor alăturate, domnul expert își va menține poziția inițiala, sa fie încuviințata efectuarea in cauza a unei contraexpertize contabile care sa determine corect minusul in gestiune si încuviințarea unui expert asistent.
Instanța de judecata a respins insa solicitarea reclamantei de a comunica aceste scripte expertului, punându-i in vedere sa le comunice prin demersuri personale.
Expertul a refuzat insa a le primi fara o adresa de înaintare din parte instanței de judecata, învederându-ne ca daca la termenul de judecata următor (25 noiembrie) instanța va dispune sa îi fie comunicate, le va verifica, însă la termenul din data de 25 noiembrie 2010, nu a mai putut fi reprezentată in instanța din cauza accidentării juristului societății.
In aceste circumstanțe, instanța de judecata a pronunțat o hotărâre netemeinica si nelegala prin însușirea unei variante greșite a raportului de expertiza, concluziile raportului de expertiza fiind practic oricum greșit înțelese si interpretate.
Este eronata si varianta I la raportul de expertiza, fiind practic imposibil ca intre rezultatul expertului si rezultatul verificărilor efectuate de societatea reclamantă in colaborare cu un expert contabil, sa existe o diferența de circa 1000 de euro, întrucât contabilitate a este o știința exacta.
Menționează recurenta că instanța de fond nu a ținut cont nici de faptul ca intimatul parat si-a recunoscut minusul prin 3 scripte distincte, luându-si angajamente de plata in sensul achitării acestui minus la inventar. D. a recunoscut cuantumul prejudiciului produs si s-a obligat la repararea lui prin trei acte distincte, paratul B. V. l-a negat abia ulterior, după ce reclamanta a promovat acțiunea introductiva de instanța.
Un alt motiv de recurs invocat de reclamanta recurentă vizează faptul că instanța de judecata nu s-a pronunțat cu privire la proba testimoniala pe care a solicitat-o, prorogata pana după efectuarea expertizei contabile.
In probațiune recurenta a solicitat proba cu înscrisuri și verificarea in fața instanței de recurs a caietului grefierului de la instanța de fond, respectiv a consemnărilor din data de 01 septembrie 2010.
In drept, recurenta a invocat dispozițiile art. 299 si urm; art. 304 pct.
7, 8 si 9, art. 3041, art. 312 Cod procedura civila; art. 270 alin. 1, art. 281-
291 din L. 53/2003, prevederile C. civil si C. de procedura civila, O. nr. 9., L. nr. 3..
În data de (...), pârâtul intimat B. V. a depus întâmpinare (f. 23-24), prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Arată intimatul că din raportul de expertiza si din celelalte probe administrate in cauza rezulta clar ca recurenta nu a ținut o evidență contabila legala a gestiunii, așa-zisul inventar de predare primire a gestiunii din data de (...) este de fapt contrafăcut ulterior, probabil in cursul procesului, din moment ce bunurile din liste sunt evaluate in lei noi, aceasta moneda introducându-se doar din data de (...).
De asemenea, in perioada de pretinsa inventariere, autoturismul cu numărul de înmatriculare (...) in care era depozitata si gestionata marfa era plecat in cursa pe ruta C. - B. N. - M. - C. (in perioada (...)-(...)), astfel încât nu s-a putut fizic realiza pretinsul inventar.
La data angajării sale nu s-a procedat la o predare-primire a mărfii din gestiune, "lista de inventar", de predare primire, fiind așa cum arata si expertul, nelegala.
Pe de alta parte, așa cum rezulta din actele contabile, respectiv facturi de vânzare, documente de intrare in gestiune, in perioada (...)-(...) cat si ulterior, au fost semnate si de alt angajat al recurentei, respectiv de I. B., motiv pentru care nu se poate delimita gestiunea sa de cea a numitului I., mai ales ca sunt si o serie de documente de intrare in gestiune nesemnate de primire.
Instanța de fond nu poate fi acuzata de lipsa rolului activ, așa cum greșit susține recurenta, întrucât tocmai aceasta din urma este cea care a împiedicat efectuarea expertizei prin nepredarea sau predarea trunchiata a actelor, refuzând chiar sa dea explicații expertului pentru clarificarea situației, iar o noua expertiza nu se impune întrucât documentele contabile pe care le prezintă in prezent recurenta sunt realizate pro-causa, după o perioada de 4 ani de la promovarea acțiunii si nu reflecta realitatea din momentul producerii "prejudiciului" .
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale incidente Curtea reține următoarele:
Prin cererea introductivă de instanță, întemeiată pe dispozițiile art. 270 din codul muncii, reclamanta recurentă a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 18.698,23 lei reprezentând prejudiciu adus societății ca urmare a lipsurilor constatate în gestiunea acestuia cu ocazia inventarierii din data de (...).
În mod corect a reținut instanța de fond că în cauză sunt incidente prevederile Legii nr. 22/1969, întrucât pârâtul a avut calitatea de gestionar și că în sarcina acestuia operează o prezumție relativă de culpă cu privire la lipsurile cantitative din gestiunea sa.
Curtea apreciază însă că instanța de fond a reținut că această prezumție a fost răsturnată, bazându-și soluția pe un probatoriu incomplet, Curtea considerând că prin probatoriul administrat situația de fapt nu este pe deplin lămurită în cauză.
Curtea reține că în mod corect instanța de fond a considerat că pentru a asigura o soluționare justă a cauzei este necesară efectuarea unei expertize contabile pentru stabilirea valorii prejudiciului produs de pârât ca urmare a lipsurilor în gestiune, încuviințând proba solicitată în acest sens de către reprezentantul reclamantei.
Se constată însă că la termenul de judecată din (...) instanța de fond a primit obiecțiunile formulate de reclamantă la completarea depusă de expert la raportul de expertiză, fără a se pronunța însă cu privire la aceste obiecțiuni, dispunând în schimb ca reclamanta să „. dovada și să precizeze cuantumul prejudiciului";.
Instanța de fond a încălcat astfel principiul contradictorialității procesului civil în condițiile în care, omițând să ceara expertului să răspundă la obiecțiunile formulate de reclamantă la raportul de expertiză, a împiedicat partea să-și exercite dreptul la apărare.
Se constată că într-adevăr la termenul din data de (...) (respectiv termenul următor celui din data de (...)) reprezentantul reclamantei a invocat faptul că la termenul din (...) instanța a încuviințat obiecțiunile la raportul de expertiză și a dispus comunicarea lor către expert și a solicitat verificarea caietului grefierului în acest sens.
D. în încheierea de ședință din data de (...) s-a consemnat că instanța va verifica susținerile reprezentantului reclamantului, din actele dosarului nu rezultă că o asemenea verificare a fost efectuată.
Curtea mai reține că în ședința din data de (...) reprezentantul reclamantei a reiterat cererea de efectuare a unei contraexpertize, cerere asupra căreia instanța de asemenea, nu s-a pronunțat în sensul că o admite sau o respinge, însă, cu încălcarea regulilor procedurale, pune în vedere reprezentantului reclamantei „să prezinte actele expertului pentru a depune în scris răspuns la solicitările precizate";.
Din actele medicale depuse de recurentă la dosar Curtea constată că reprezentantul acesteia a fost imposibilitate de a se prezenta în instanță la termenul din data de (...), ca urmare a unui accident suferit la un picior, însă din consemnările din încheierea de ședință rezultă că cererea de amânare formulată de reclamantă pentru acel termen de judecată nu a fost depusă la dosar înainte de închiderea dezbaterilor.
Lipsa reprezentantului reclamantei nu reprezenta însă un impediment ca instanța să dea curs verificărilor ce se impuneau și implicit să se pronunțe asupra unor cereri formulate de reprezentantul acesteia la termenele anterioare.
La primul termen după depunerea raportului de expertiză reclamanta a depus la dosar obiecțiunile sale la raportul de expertiză, iar ca urmare a răspunsului expertului la aceste obiecțiuni a formulat cererea de efectuare a unei contraexpertize.
Considerentele instanței de fond din sentința atacată, în sensul că reclamanta nu a solicitat efectuarea unei noi expertize în termenul prevăzut de art. 212 alin. 2 cod procedură civilă nu se regăsesc în încheierea de ședință din data de (...), iar Curtea apreciază că această argumentare a instanței de fond este excesivă în condițiile în care cererea a fost formulată la termenul următor după comunicarea răspunsului la obiecțiuni, iar instanța, în vederea lămuririi cauzei, avea posibilitatea chiar și din oficiu să dispună efectuarea unei noi expertize.
Instanța de fond a argumentat soluția reținând că în mod corect expertul a ținut seama doar de documentele pe care le-a semnat pârâtul atunci când a preluat bunurile în gestiune, întrucât pe perioada în care pârâtul și-a îndeplinit obligațiile îndeplinea funcția de cogestionar și numitul I. B., care a semnat facturi și alte documente de primire a bunurilor în gestiune.
Curtea constată însă că în raportul de expertiză expertul nu a susținut o asemenea concluzie ci, dimpotrivă, a menționat că nu se poate limita gestiunea pârâtului doar la actele semnate de acesta pentru argumentele expuse pe larg în raportul depus.
Pe de altă parte, contrar celor reținute mai sus, prima instanță și-a însușit concluziile expertului din varianta a II a din raportul de expertiză, variantă în care expertul a determinat valoarea lipsurilor la inventar ținândcont doar de documentele de intrare în gestiune care sunt semnate de primire, indiferent de cine, neluând în considerare documentele nesemnate și cele lipsă.
Având în vedere că prin obiecțiunile formulate reclamanta a invocat faptul că expertul nu a ținut seama de toate documentele pe care i le-a pus la dispoziție și a criticat și concluziile formulate de expert prin varianta a II a referitoare la cuantumul lipsurilor în gestiune, Curtea apreciază că în cauză era necesară efectuarea unei noi expertize contabile pentru determinarea lipsurilor în gestiunea pârâtului, având în vedere toate documentele puse la dispoziție de către reclamantă și cu clarificarea situației mărfurilor intrate în gestiune în baza unor documente semnate de numitul I. B., respectiv a unor documente nesemnate.
Prin urmare, pentru administrarea probei cu expertiza contabilă, incompatibilă cu faza procesuală a recursului, potrivit dispozițiilor exprese ale art. 305 C. pr. civ., precum și a oricăror altor probe considerate utile pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul art. 312 alin. 3 și 5 raportat la art. 304 pct. 7 și 9 și 3041 C. pr. civ., Curtea va admite recursul, va casa hotărârea atacată și va trimite cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanta S. VSV I. G. S. C.-N. împotriva sentinței civile nr. 4118 din 29 noiembrie 2010 a T. C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o casează în întregime și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 30 martie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI S .-C. B. I.-R. M. G.-L. T.
Red.GLT/dact.MS/3 ex./(...) Jud.fond: E.B.
S.-D. G.
GREFIER
| ← Decizia civilă nr. 4616/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 2254/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
