Decizia civilă nr. 843/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
ROMÂNIA CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 843/R/2011
Ședința publică din data de 4 martie 2011
Instanța constituită din: Președinte : G. - L. T.
Judecători : S. - C. B.
I.- R. M.
Grefier : S. - D. G.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de reclamanții D. S. O., Ș. I., K. S., A. I., P. A. F., S. C., C. G. F., H. I. G., T. S. S. împotriva sentinței civile nr. 1688 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...) privind și pe pârâții M. A. N., U. M. NR. 01381 T. și U. M. NR.
01515 T., având ca obiect drepturi bănești.
Dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de 2 martie 2011, când părțile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea ședinței publice din aceeași dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. (...) pe rolul T. C., reclamanții D. S. O., Ș. I., K. S., A. I., P. A. F., S. C., C. G. F., H. I. G., T. S. S. au chemat în judecată pe pârâții M. A. N., U. M. nr. 01381 T. și U. M. nr. 01515 T., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: 1. obligarea pârâtelor la plata sumelor reprezentând spor pentru orele suplimentare și spor pentru orele lucrate noaptea, neacordate începând cu luna septembrie 2006 până încetarea contractelor de angajare; 2. Acordarea unui salariu compensator la încetarea contractului, din motive neimputabile lor; 3. Obligarea la restituirea sumelor reprezentând contravaloarea hranei; 4. Recunoașterea perioadeilucrate în cadrul unităților militare ca fiind muncă desfășurată în condiții deosebite și obligarea angajatorului la plata cotei de contribuție la C. pentru condiții deosebite de muncă.
În subsidiar au solicitat asimilarea statutului lor cu cel al cadrelor militare și recunoașterea vechimii în baza contractelor de angajare la unitățile militare ca fiind vechime în serviciul militar și acordarea compensațiilor bănești conform legii la încetarea raporturilor de muncă cu unitatea militară.
Prin sentința civilă nr. 1688/(...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarnr. (...), s-a respins excepția de prescriere a acțiunii, formulată de pârâtul M. A.
N.
S-a respins acțiunea formulată de reclamanții D. S. O., Ș. I., K. S., A. I., P. A. F., S. C., C. G. F., H. I. G., T. S. S., în contradictoriu cu pârâții M. A. N., U. M. nr. 01381 și U. M. nr. 01515, având ca obiect un litigiu de muncă.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că reclamanții au fost angajați ai M. A. N. în unitățile militare pârâte începând din anul 1990, făcând parte din categoria militarilor angajați pe bază de contract de muncă pe durată determinată, în temeiul art. 37 din L. nr. 46/1996 și a Legii nr. 384/2006.
Referitor la excepția prescrierii dreptului la acțiune, instanța a reținut că reclamanții solicită drepturi salariale restante începând cu luna septembrie
2006, iar dreptul la acțiune al acestora s-a născut la data plății drepturilor salariale aferente lunii septembrie, respectiv (...). Având în vedere că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul T. C. în data de (...), iar reclamanții solicită drepturi salariale restante începând cu luna septembrie
2006, instanța a reținut că acțiunea este introdusă în termenul de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, potrivit prevederilor art. 283 alin. 1 lit. c C. muncii.
În ceea ce privește obligarea la plata orelor suplimentare, instanța a reținut că repartizarea programului de lucru a fost inegală, atât pe zi cât și pe noapte, iar în contractele de angajare și actele adiționale încheiate era menționată această repartizare la lit. G D. timpului de muncă.
Din analiza fișelor de pontaj lunar depuse de pârâtă, instanța a reținut că orele suplimentare în cadrul serviciilor de 24 de ore au fost compensate cu timp liber de 48 de ore în următoarele 2 zile de la data efectuării serviciului, iar orele de noapte au fost plătite, începând cu luna mai 2008 cu un spor de
25%, indiferent de numărul de servicii prestate.
Referitor la salariul compensator solicitat, potrivit art. 78 alin. 1 din
CCM la nivel național, instanța a reținut că acest articol nu le este aplicabil reclamanților având în vedere, în primul rând că aveau încheiate contracte individuale de muncă pe durată determinată, acestea încetând în temeiul Legii nr. 384/2006, respectiv la împlinirea limitei de vârstă în serviciu și deci cunoșteau de la început durata derulării raportului de muncă și în al doilea rând că pârâta nu este semnatara acestui contract colectiv.
Cu privire la restituirea sumelor cu titlu de drepturi de hrană reținute de pârâtă, instanța a reținut că, potrivit O.G. nr. 26 din (...) - privind drepturile de hrană, în timp de pace, ale personalului din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranța națională, că reclamanții au beneficiat lunar de contravaloarea normei de hrană. Cum reclamanții au servit masa în unitate, acestora li s-a reținut contravaloarea meselor din drepturile de hrană achitate lunar și nu din salariul lunar, așa cum rezultă din extrasele cu reținerile din drepturile de hrană depuse de pârâtă.
Referitor la recunoașterea perioadei lucrate de reclamanți ca muncă în condiții deosebite, instanța a reținut că, potrivit O.ui nr. M.116/(...) de aprobare a N. metodologice privind încadrarea în condiții deosebite, speciale și alte condiții specifice cadrelor militare în activitate, rezultă că nici unul din locurile de muncă și funcțiile pe care au fost încadrați reclamanții nu se încadrează în condiții deosebite, astfel că instanța a respins și acest petit.
Referitor la solicitarea reclamanților ca statutul lor special să fie asimilat statutului cadrelor militare și recunoașterea vechimii în muncă ca fiind vechime în serviciul militar, reținând că deși îndeplinesc activități și misiuni specifice, aceștia nu sunt asimilați corpului cadrelor militare, constituind un corp distinct de personalul militar, potrivit art. 1 din L. nr. 384/2006.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, în termen legal, reclamanții D . S. O., Ș. I., K. S., A. I., P. A. F., S. C., C. G. F., H. I. G., T. S. S., solicitândmodificarea sentinței atacate pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9
C.proc.civ., iar pe fond, admiterea acțiunii introductive de instanță. Cu cheltuieli de judecată în primă instanță și recurs.
În dezvoltarea motivelor de recurs reclamanții au arătat următoarele:
1. Referitor la plata orelor suplimentare și a sporului pentru munca prestată noaptea au arătat că programul lor de lucru normal era zilnic de la ora 7,30 la ora 15,30. La aceste ore de lucru normale se adăugau serviciile de permanenta desfășurate între orele 7,30 - 9 - 9,30 a doua zi (deci 26 de ore).
Frecvența acestora era de câte 4-5 pe lună. În plus, în anul 2007, au efectuat servicii de 24 de ore lucrate în unitate cu doar 24 de ore libere pe durata a trei, patru săptămâni. A.ea servicii au avut o frecvență de 2-3 ori pe an. D. numărul de ore depășea cu mult media orelor de muncă pentru o normă întreagă, aceste ore suplimentare nu au fost nici plătite și nici nu li s-a acordat timp liber în compensare conform prevederilor legale.
Precizează recurenții că din analiza actelor depuse de intimate, pentru fiecare din reclamanți rezultă numărul de ore suplimentare lucrate și neplătite sau necompensate cu timp liber după cum urmează: T. S. - 604 ore; A. I. - 620 ore; S. I. - 778 ore; C. G. - 494 ore; Sechemeș C. - 888 ore; D. O. - 864 ore; P. F. - 400 ore; Koloszi S. - 1248 ore; H. G. -114 ore
Din fișele de prezență lunară depuse de U. M. nr. 01381 T. și U. M. nr.
01515 T., reiese faptul că nu au fost respectate prevederile art. 119 alin. l și art. 120 din C. muncii. Astfel, Unitățile Militare, în calitate de angajator au compensat munca suplimentară efectuată de reclamanți prin ore libere acordate în următorii 3 ani.
Din dispozițiile art. 119 alin. 1 și art. 120 C. muncii rezultă că numărul de ore suplimentare se stabilește de la lună la lună și nu global pe 3 ani în cazul în care acestea nu pot fi compensate cu timp liber, ele se plătesc cu un spor la salariu de 1. potrivit CCMUN 2007-2010.
În același timp, susținerile pârâtelor exprimate prin notele de ședință depuse pentru termenul din data de (...), sunt lipsite de fundament în drept și nu pot fi reținute întrucât:
- Prevederea referitoare la recuperarea orelor suplimentare este imperativă, așa deci, orele suplimentare nu se pot compensa în "lunile următoare", ci numai în următoarele 30 zile celei în care au fost efectuate.
- Dacă "în lunile următoare" unitatea s-a confruntat cu o lipsă a activității, potrivit codului muncii aceasta avea posibilitatea să suspende contractele de muncă în temeiul art. 52 alin. 1 lit. d și să acorde salariaților numai o indemnizație de 75% din salariu (întrerupere temporară a activității) si nu să compenseze aceste zile cu eventualele ore suplimentare anterioare, pentru că legea nu prevede o asemenea posibilitate.
- Daca unii din reclamanți au fost în incapacitate temporară de muncă în luna următoare celei în care au efectuat ore suplimentare, acestea trebuiau plătite pentru că, din motive independente de voința părților, nu s-au putut acorda zile libere în compensarea orelor suplimentare.
- Regimul de 24 ore lucrate cu 48 libere e obligatoriu și nu justifică neacordarea zilelor libere pentru orele suplimentare efectuate. De altfel, așa cum rezultă din actele depuse de unitățile militare rezultă că și așa au fost luni în care s-au lucrat un număr mult mai mare de ore decât maximul prevăzut de lege.
Consideră recurenții că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a legii având în vedere faptul că reglementarea orelor suplimentare este la capitolul durata timpului de muncă - art. 117-121 C. muncii. Repartizarea timpului de muncă se face de către angajator prin contractul de muncă, în cadrul duratei normale a timpului de muncă, potrivit art. 110 C. muncii.
Este evident că repartizarea timpului de muncă se făcea inegal în cadrul săptămânii, aspect necontestat și mai mult, asumat la semnarea contractului. D. timpului de muncă trebuia să fie însă cea stabilită de lege, or această durată nu a fost respectată, nu a fost compensată cu timp liber și nici nu a fost plătită ca atare.
Tribunalul Cluj nu a respins cererea cu motivarea că aceste ore suplimentare nu ar fi fost efectuate ci pentru motivul sus-indicat și anume că repartizarea duratei de muncă era inegală și că serviciile de 24 de ore erau urmate de perioade de repaus de 48 de ore.
- Cu privire la sporul de noapte recurenții arată că Regulamentul unității le impunea să efectueze mai multe servicii de permanență ceea ce presupunea prezența lor în unitate pe o durată de 24-26 de ore consecutiv, în acest interval fiind cuprins și serviciul de noapte între orele 23-6. Anterior anului 2008 orele de noapte nu au fost plătite. Începând cu luna iulie 2008 au fost plătite cu un spor de 15%, însă cu condiția ca ei să fi prestat 6-7 servicii de permanență pe lună, ceea ce este ilegal și abuziv. Condiția impusă de C. muncii este ca salariatul să fi desfășurat muncă de noapte fie un minim de 3 ore din timpul zilnic de lucru, fie peste 30% din timpul lunar de lucru.
Menționează recurenții că din actele depuse de unitățile militare nu rezultă programul de lucru, ci numai numărul de ore lucrate, și nu au putut identifica numărul de ore de noapte muncite în perioada de referință. În aceste condiții solicită, ca urmare a modificării hotărârii, obligarea intimatelor la plata sporului pentru orele de noapte lucrate, pentru perioada septembrie 2006 - mai 2008, urmând ca, în faza de executare silită să se identifice cuantumul concret al acestora Pentru aceleași rațiuni și temeiuri legislative pentru care s- au făcut plățile începând cu mai 2008, ele trebuiau acordate pentru întreaga perioadă solicitată prin acțiune.
2. În ce privește salariul compensator la încetarea contractului individual de muncă, recurenții arată că la împlinirea vârstei de 40 de ani, contractele lor au încetat din motive neimputabile lor, iar potrivit art. 67 C. muncii au dreptul la măsuri active de combatere a șomajului și de compensații în condițiile Contractului colectiv la nivel național.
Referitor la durata contractului de muncă art. 78 din CCMUN 2007-
2010 utilizează termenul încetare și nu concediere astfel încât, dreptul la compensații îl au toți foștii salariați cărora le încetează contractele de muncă pentru motive neimputabile lor:
Mai arată că prevederile contractului colectiv la nivel național se aplică tuturor angajatorilor si tuturor salariaților din România, independent de participarea la încheierea acestuia, aceasta fiind o excepție stabilită prin lege de la principiul relativității actelor juridice.
3. Munca desfășurată în condiții deosebite
Prin H.G. nr. 1294/2001 s-au stabilit locurile de muncă si activitățile cu condiții deosebite pentru cadrele militare și pentru personalul civil din armată. Cum reclamanții nu făceau parte din nici una din aceste categorii, activitatea lor a fost considerată ca fiind activitate prestată în condiții normale de muncă. Or, având în vedere faptul că ei își desfășurau activitatea în aceleași unități militare și în același perimetru cu cadrele militare, așa cum sunt ele definite de L. nr. 8., consideră recurenții că sunt îndreptățiți să beneficieze de prevederile legale privind munca desfășurată în condiții deosebite. A. drept este recunoscut de altfel de art. 18 din L. nr. 384/2006.
Mai mult decât atât, recunoașterea acestor drepturi urmează a se face prin înseși voința legiuitorului, care, prin L. nr. 5. a completat și modificat art. 18 din L. nr. 384/2006. Prin urmare, dacă acest drept urmează a fi recunoscutde la data intrării în vigoare a legii anterior menționate, respectiv de la data de (...), cu atât mai mult se impune recunoașterea lui anterioară și admiterea acestui capăt de cerere.
În ce privește capătul subsidiar de cerere, referitor la recunoașterea vechimii în baza contractelor de angajare la unitățile militare ca fiind vechime în serviciul militar și acordarea compensațiilor bănești conform legii la încetarea raporturilor cu unitatea militară, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 5., privind modificarea și completarea Legii nr. 384/2006, privind statutul soldaților și gradaților voluntari, lipsa legislativă a fost suplinită, astfel încât în temeiul art. 1 pct. 75 din acest act normativ, solicită admiterea și capătului subsidiar de cerere.
Prin întâmpinarea formulată de pârâtul M. A. N. (f. 20-25) s-a solicitat respingerea recursului formulat.
Referitor la plata orelor suplimentare intimatul arată că, prin tabelele centralizatoare și fișele de pontaj depuse, a făcut dovada faptului că orele suplimentare au fost compensate cu timp liber, nefiind posibilă plata acestora.
Pe lângă cele 2 zile libere (de recuperare) de care au beneficiat după efectuarea fiecărui serviciu de zi pe unitate sau pază, în plus au mai beneficiat și de alte zile de recuperare, conform extraselor din ordinele de zi pe unitate depuse la dosar.
Arată intimatul că reclamanții susțin că au efectuat un număr mai mare de ore suplimentare decât cel calculat de cele două unități militare, întemeindu-și calculele exclusiv pe considerentul că, dacă orele suplimentare efectuate în luna precedentă nu au fost recuperate în următoarele 30 de zile, acestea nu au mai fost recuperate niciodată.
A.e susțineri sunt contrazise de înscrisurile depuse de intimat în probațiune din care rezultă că orele suplimentare au fost recuperate și ulterior celor 30 de zile prevăzute de art. 119 alin. 1 C. muncii, motivat de specificul sistemului național de apărare și de faptul că în perioada septembrie 2006 - iunie 2009, cele două unității au trecut printr-un program intens de operaționalizare, în care s-au executat un număr mare de activități care impuneau prezența întregului personal pe perioade mai lungi de timp. A. fapt a dus la imposibilitatea de a se acorda zilele de recuperare în următoarele 30 de zile după efectuarea orelor suplimentare, dar cu siguranță, militarii au beneficiat de aceste zile de recuperare în lunile următoare.
Mai arată intimatul că un alt impediment în acordarea zilelor de recuperare în următoarele 30 zile după efectuarea muncii suplimentare a fost perioada lungă și numărul mare de concedii medicale ale reclamanților. În aceste situații, orele suplimentare au fost compensate cu timp liber imediat după încetarea incapacității temporare de muncă, respectându-se regula acordării timpului liber și nu excepția.
În ceea ce privește afirmația recurenților conform căreia din actele depuse de unitățile militare rezultă că au fost luni în care au lucrat un număr mai mare de ore decât maximul prevăzut de lege, precizează că omit să observe că în următoarele luni au prestat un număr mult mai mic de ore decât minimul lunar prevăzut de lege, în situația în care li s-a acordat întregul salariu prevăzut în contractul de angajare, adică pentru media de 170 de ore lunar.
Referitor la plata orelor de noapte intimatul arată că reclamanții au executat serviciul de zi în unitate, iar art. 27 din L. 138/1999, art. II din H.G. nr. 281/1993 statuează că nu se acordă sporul de noapte pentru cei care execută acest serviciu. Contrar celor susținute de recurenți, toate orele denoapte au fost plătite, începând cu luna mai 2008, cu un spor de 25%, indiferent de numărul de servicii prestate.
A mai arătat intimatul că raporturile de muncă ale contestatorilor au încetat la data expirării termenului contractului individual de muncă încheiat pe perioadă determinată și nu în condițiile art. 65-67 din codul muncii, astfel că în speță nu sunt aplicabile prevederile privind acordarea unui salariu compensator.
Mai arată că M. A. N. nu este parte semnatar al Contractului Colectiv De
Munca Unic la nivel național pe anii 2007-2010, iar acest contract nu este aplicabil în această instituție publică, fiind obligatoriu numai pentru părți, astfel cum rezultă din art. 30 din L. nr. 130/1996.
Referitor munca desfășurată în condiții deosebite, consideră că instanța de fond corect a constatat că nici unul din locurile de muncă și funcțiile pe care au fost încadrați reclamanții nu se încadrează în condiții deosebite.
În ceea ce privește cererea recurenților de a li se aplica prevederile art. 7 din L. nr. 5., referitoare la modificarea art. 18 din L. nr. 384/2006, apreciază că aceasta este în mod vădit nejustificată, atât timp cât este ignorat principiul neretroactivității legii civile.
În aceeași ordine de idei, se impune respectarea principiului mai sus amintit și în ceea ce privește respingerea capătului subsidiar de cerere.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiiorlegale aplicabile, Curtea reține următoarele:
În ședința publică din data de 12 ianuarie 2011 recurenții reclamanți A. I. și P. A. F. s-au prezentat personal în instanță și au declarat că renunță la judecata acțiunii promovate împotriva pârâților.
Față de această situație, având în vedere dispozițiile art. 246 cod proc. civ. și principiul disponibilității ce guvernează materia raporturilor juridice civile, precum și faptul că pârâții, prin reprezentant, nu s-au opus renunțării la judecată a celor doi reclamanți, în baza art. 312 alin. 1-3 cod procedură civilă, Curtea va admite recursul formulat de reclamanții A. I. și P. A. F. și va modifica sentința în ceea ce îi privește pe acești reclamanți, în sensul că va lua act de renunțarea acestora la judecată.
În ce privește recursul formulat de ceilalți reclamanți Curtea reține următoarele:
1. Referitor la cererea având ca obiect plata orelor suplimentare Curtea reține că este necontestat de către pârâți faptul că în perioada de referință reclamanții au efectuat muncă suplimentară, în sensul prevederilor art. 117 din codul muncii.
Prin înscrisurile depuse la dosar (filele 246-331 dosar fond) pârâtele au făcut dovada că orele suplimentare prestate de reclamanți au fost compensate cu timp liber.
Din aceste înscrisuri rezultă într-adevăr că orele suplimentare au fost recuperate și ulterior celor 30 de zile prevăzute de art. 119 alin. 1 C. muncii, situație de altfel recunoscută de pârâți.
Pârâții au motivat că au fost în imposibilitate de a se acorda zilele de recuperare în următoarele 30 de zile după efectuarea orelor suplimentare, dat fiind specificul sistemului național de apărare și faptul că în perioada septembrie 2006 - iunie 2009, cele două unități au trecut printr-un program intens de operaționalizare, în care s-au executat un număr mare de activități care impuneau prezența întregului personal pe perioade mai lungi de timp.
Curtea nu poate reține susținerile recurenților în sensul că, în situația în care unii dintre ei s-au aflat în incapacitate temporară de muncă în luna următoare celei în care au fost efectuate orele suplimentare, trebuiau plătiteorele suplimentare și nu compensate cu timp liber după încetarea incapacității temporare de muncă, întrucât, potrivit art. 50 lit. b din codul muncii, contractul individual de muncă se suspendă de drept pe perioada concediului pentru incapacitate temporară de muncă, astfel că pe perioada suspendării angajatorul nu putea să-și execute obligația de a acorda timp liber în compensarea orelor suplimentare.
Din motivele de recurs formulate de reclamanți Curtea reține că aceștia au recunoscut faptul că unitățile militare, în calitate de angajator, au compensat munca suplimentară pe care au efectuat-o prin ore libere, însă au arătat că orele libere nu au fost acordate în următoarele 30 de zile după efectuarea muncii suplimentare, ci în următorii trei ani.
Art. 119 din codul muncii prevede că: „(1) Munca suplimentară se compensează prin ore libere plătite în următoarele 30 de zile după efectuarea acesteia. (2) În aceste condiții salariatul beneficiază de salariul corespunzător pentru orele prestate peste programul normal de lucru.";
Potrivit art. 120 alin. 1 din codul muncii - „(1) În cazul în care compensarea prin ore libere plătite nu este posibilă în termenul prevăzut de art. 119 alin. (1) în luna următoare, munca suplimentară va fi plătită salariatului prin adăugarea unui spor la salariu corespunzător duratei acesteia.";
Având în vedere însă că reclamanții recurenți au beneficiat de ore libere plătite în compensarea orelor suplimentare pe care le-au prestat, Curtea apreciază ca fiind neîntemeiată solicitarea reclamanților de a le fi plătite orele suplimentare efectuate.
D. aveau posibilitatea de a solicita plata orelor suplimentare efectuate după expirarea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 119 alin. 1 din codul muncii, reclamanții nu au făcut nici o dovadă că au adresat o asemenea solicitare angajatorilor. Dimpotrivă, reclamanții au fost de acord să beneficieze de ore libere plătite în compensarea muncii suplimentare chiar și după termenul de 30 de zile prevăzut de art. 119 alin. 1 din codul muncii.
2. Curtea apreciază ca fiind nefondat și motivul de recurs referitor la plata orelor de noapte pentru perioada septembrie 2006 - mai 2008 având în vedere următoarele considerente:
În conformitate cu prevederile art. 122 alin. 11 din codul muncii salariatul de noapte este salariatul care efectuează muncă de noapte cel puțin trei ore din timpul său zilnic de lucru sau în proporție de cel puțin 30 % din timpul său lunar de lucru.
Potrivit susținerilor reclamanților aceștia au efectuat orele de noapte ca urmare a efectuării serviciilor de permanență în unitate.
R.G.2 - "Regulamentul serviciului interior", aprobat prin O. ministrului apărării nr. M 1/(...), cu modificările și completările ulterioare (filele 332-338 dosar fond), prevede la art. 3 alin. (3) că serviciul interior cuprinde serviciul de permanență, serviciul de pază și serviciul de intervenție.
Potrivit art. 8 din regulament, durata executării serviciului de permanență, de pază sau de intervenție, pentru toate categoriile de personal, este de 24 de ore.
Potrivit N. Metodologice privind acordarea sporului pentru orele lucrate în timpul nopții, aprobate în baza art. 27 din L. nr. 138/1999 și art. 11 din
HG nr. 281/1993, având și Avizul M. Muncii și Protecției Sociale nr.
1895/1999 (filele 490-491 dosar fond) - art. 1 alin. 1 - cadrele militare și militarii angajați pe bază de contract care își desfășoară activitatea în timpul nopții, între orele 22-06, beneficiază pentru orele lucrate în acest interval deun spor de 25% din solda lunară, dacă timpul astfel lucrat reprezintă cel puțin jumătate din programul normal de lucru.
La aliniatul ultim al acestui articol se prevede că sporul de 25% nu se acordă personalului militar destinat pentru serviciul de zi.
Având în vedere aceste prevederi legale și faptul că reclamanții au executat serviciul de zi în unitate, conform precizărilor pârâtului, necontestate de reclamanți, Curtea apreciază ca fiind nefondată cererea acestora de plată a sporului respectiv pentru perioada septembrie 2006-mai
2008.
3. Referitor la cererea de acordare a unui salariu compensator la încetarea contractului, Curtea reține că în mod corect a constatat instanța de fond că reclamanților nu le sunt aplicabile prevederile art. 78 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național 2007-2010, întrucât aceștia aveau încheiate contracte individuale de muncă pe durată determinată, care au încetat la împlinirea termenului pentru care au fost încheiate.
Curtea constată că potrivit clauzelor contractelor de angajare ale reclamanților, contractele individuale de muncă ale acestora au fost încheiate pe durată determinată.
Din mențiunile din carnetele de muncă ale reclamanților, depuse în copii la dosar, Curtea reține că raporturile de muncă ale acestora cu unitățile militare au încetat în condițiile art. 56 lit. j din C. muncii, respectiv „la data expirării termenului contractului individual de muncă încheiat pe perioadă determinată";, situație de altfel necontestată de reclamanți.
Potrivit art. 78 din Contractul colectiv de muncă menționat „(1) La încetarea contractului individual de munca din motive ce nu țin de persoana salariatului, angajatorii vor acorda acestuia o compensație de cel puțin un salariul lunar, in afara drepturilor cuvenite la zi. (2) Prevederile alin. 1 sunt aplicabile atunci când încetarea contractului individual de munca a intervenit ca urmare unor motive ce nu țin de persoana salariatului.";
Curtea nu poate reține argumentarea recurenților în sensul că art. 78 din CCMUN 2007-2010 utilizează termenul „încetare"; și nu „concediere"; astfel încât, dreptul la compensații îl au toți foștii salariați cărora le încetează contractele de muncă pentru motive neimputabile lor, având în vedere următoarele considerente:
Potrivit art. 55 din codul muncii contractul individual de muncă poate înceta astfel: a) de drept; b) ca urmare a acordului părților, la data convenită de acestea; c) ca urmare a voinței unilaterale a uneia dintre părți, in cazurile si in condițiile limitativ prevăzute de lege.
Conform art. 56 lit. j din codul muncii încetarea contractului individual de muncă la data expirării termenului contractului individual de muncă încheiat pe durata determinată constituie unul dintre cazurile de încetare de drept a contractului individual de muncă.
Pe de altă parte, conform art. 55 și 58 din codul muncii concedierea reprezintă tot o încetare a contractului individual de munca, din inițiativa angajatorului, iar potrivit art. 58 alin. 2 „Concedierea poate fi dispusă pentru motive care țin de persoana salariatului sau pentru motive care nu țin de persoana salariatului.";
Art. 65 alin. 1 din codul muncii prevede că: „Concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de munca determinata de desființarea locului de munca ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia."; Curtea reține astfel că sintagma „încetarea contractului individual de munca din motive ce nu țin de persoana salariatului"; folosită în art. 78 din C CMUN 2007-2010 vizează situațiile reglementate de art. 65 și 66 din codul muncii și nicidecum nu poate viza și situația încetării de drept a contractului individual de muncă reglementată de art. 56 lit.j din codul muncii.
4. Referitor munca desfășurată în condiții deosebite, Curtea apreciază că în mod corect a reținut instanța de fond că nici unul din locurile de muncă și funcțiile pe care au fost încadrați reclamanții nu se încadrează în condiții deosebite.
Într-adevăr, potrivit art. 18 alin. 2 din L. nr. 384/2006 (în forma în vigoare anterioară datei de (...)): ";Soldații și gradații voluntari beneficiază de încadrarea în condiții deosebite, speciale și alte condiții a activității pe care o desfășoară sau a locului de muncă unde lucrează, conform legislației aplicabile cadrelor militare în activitate.";
Potrivit art. 9 din L. nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat: „. de munca în care se desfășoară activitatea cadrelor militare pot fi: a) normale; b) deosebite; c) speciale. Reglementările privind locurile de munca și activitățile cu condiții deosebite și speciale stabilite pentru sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale se aplică și cadrelor militare care își desfășoară activitatea în condiții similare. Locurile de munca și activitățile cu condiții deosebite și speciale, specifice pentru cadrele militare, se stabilesc prin hotărâre a G., pe baza propunerilor instituțiilor din domeniul apărării naționale, ordinii publice și siguranței naționale.";
În conformitate cu prevederile HG nr. (...), prin O. nr. M. al M. A. N. (filele 363-375 dosar fond) au fost aprobate „N.le metodologice privind încadrarea în condiții deosebite, speciale și alte condiții, specifice cadrelor militare în activitate";.
În anexa 1 la aceste N. metodologice sunt prevăzute „locurile de muncă
și activitățile cu condiții deosebite";, între care nu se regăsesc locurile de muncă și niciuna din funcțiile pe care au fost angajați reclamanții.
Curtea mai reține că prin art. 7 din L. nr. 5. pentru modificarea și completarea Legii nr. 384/2006 privind statutul soldaților și gradaților voluntari, a fost modificat art. 18 din L. nr. 384/2006, ale cărui prevederi sunt următoarele: "Art. 18. - (1) Vechimea în serviciu în calitate de soldat sau gradat voluntar este considerată vechime în serviciul militar și se ia în calcul la stabilirea pensiei, conform prevederilor Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, republicată, cu modificările și completările ulterioare. (2) Soldații și gradații voluntari beneficiază de încadrarea în condiții deosebite, speciale și alte condiții a activității pe care o desfășoară sau a locului de muncă unde lucrează, conform legislației aplicabile cadrelor militare în activitate. Perioada în care soldații și gradații voluntari participă la misiuni în afara teritoriului statului român se consideră dublu la calculul vechimii în serviciul militar. (3) Stagiul de cotizare realizat în sistemul public de pensii în perioada 24 decembrie 2006 și până la intrarea în vigoare a prezentei legi constituie vechime în serviciu și se valorifică la stabilirea pensiei conform prevederilor Legii nr. 164/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare."
Rezultă astfel că prin lege, respectiv prin dispozițiile art. 18 alin. 3 din L. nr. 384/2006, activitatea desfășurată în calitate de soldat sau gradat voluntar în perioada 24 decembrie 2006 și până la intrarea în vigoare a Legii nr. 5. a fost recunoscută ca vechime în serviciu care se valorifică la stabilirea pensiei conform prevederilor Legii nr. 164/2001.
Solicitarea reclamanților de acordare a compensațiilor bănești în conformitate cu prevederile OG nr. 7/1998 este total nefondată întrucât aceștia nu s-au aflat în nici una dintre situațiile reglementate de acest actnormativ, contractele lor de angajare încetând la data expirării termenului pentru care au fost încheiate.
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 teza a II a cod procedură civilă Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții D. S. O., Ș. I., K. S., S. C., C. G. F., H. I. G., T. S. S. împotriva sentinței civile nr. 1688 din (...) a T. C..
PENTRU A.E MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanții A. I. și P. A. F., împotriva sentinței civile nr. 1688 din (...) a T. C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o modifică în parte în sensul că ia act de renunțarea reclamanților A. I. și P. A. F. la judecarea acțiunii civile formulate în contradictoriu cu pârâții M. A. N., U. M. nr. 01381 T. și U. M. nr. 01515 T.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții D. S. O., Ș. I., K.
S., S. C., C. G. F., H. I. G., T. S. S.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI G .-L. T. S.-C. B. I.-R. M.
Red.GLT/dact.MS/3 ex./(...) Jud.fond: M.F.B./E.P.
GREFIER S .-D. G.
| ← Decizia civilă nr. 4143/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 4603/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
