Decizia civilă nr. 847/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 847/R/2011
Ședința 07 martie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : S. D. JUDECĂTOR : D. G. JUDECĂTOR : L. D. GREFIER : C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul M. I. împotriva sentinței civile nr. 1482 din 14 iunie 2007, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe pârâta intimată R. A. DE G. C. ȘI L. C. T., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 04 martie
2011, prin serviciul de registratură al instanței, reclamantul recurent M. I. a depus la dosar un script prin care solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și precizat, precum și judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 C.pr.civ.
Curtea constată că a încetat cauza pentru care s-a dispus suspendarea prezentului recurs, având în vedere că pârâta intimată nu mai este supusă procedurii generale a insolvenței.
Curtea constată prezentul recurs în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
C U R T E A Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1482 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr.(...) a fost admisă în parte acțiunea formulată de către reclamantul
M. I. împotriva pârâtei R. A. DE G. C. ȘI L. C. T., și, în consecință, a fost obligată pârâta la plata în favoarea reclamantului a indemnizației corespunzătoare concediului de odihnă și a primei de vacanță aferente anului
2005 și au fost respinse celelalte capete de cerere.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin D. nr. 186/(...), reclamantului i s-a desfăcut contractul individual de muncă în conformitate cu prevederile art. 264 alin. 1 lit. f din Codul Muncii.
Așa cum recunoaște pârâta prin întâmpinare, reclamantului i s-au calculat zilele de concediu neefectuate în anul 2005 iar banii pe care trebuia să-i primească au fost consemnați într-un cont, urmând a fi ridicați doar după ce acesta va preda dosarele de care răspundea.
Salariații au dreptul la concediul de odihnă plătit, drept care nu poate forma obiectul vre-unei cesiuni, renunțări sau limitări, așa cum prevăd dispozițiile art. 139 și următoarele din Codul Muncii.
Concediul de odihnă reprezintă una din formele timpului liber iar durata acestuia se stabilește prin contractul colectiv de muncă și, în concret, se precizează în contractul individual de muncă, acordându-se proporțional cu activitatea prestată într-un an calendaristic. În situația în care drepturile ce decurg din calitatea de salariat au fost încălcate, salariatul se poate adresa instanțelor judecătorești competente, așa cum prevăd dispozițiile art. 70 și următoarele din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă.
Potrivit dispozițiilor art. 40 alin. 2 lit. c din Codul Muncii, angajatorul este obligat să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractul individual de muncă.
Din materialul probator existent la dosarul cauzei, instanța a constatat că pârâta condiționează în mod nelegal plata indemnizației concediului legal de odihnă și a primei de vacanță cuvenite reclamantului pe anul 2005, de restituirea anumitor documente. Mai mult, deși a arătat că a depus această sumă în contul reclamantului, nu a făcut dovada că s-a efectuat plata prin ordin de plată către acesta.
Cu privire la plata deconturilor și a zilelor cât a fost pontat că a absentat nemotivat, instanța a respins acest capăt de cerere ca nedovedit, întrucât reclamantul nu s-a prezentat la nici un termen în fața instanței pentru a face dovada celor susținute, la dosarul cauzei nedepunându-se toate copiile biletelor de călătorie pe rutele C. T. - T. și C. T. - C.-N. și nici copiile după bonurile fiscale eliberate de stațiile de aprovizionare cu carburanți. Din copiile biletelor de călătorie (f. 22-23, 28-29, 34, 41-42 dosar fond) nu rezultă ruta pe care s-a efectuat transportul și nici data acestuia. Mai mult, la dosarul cauzei nu există dovada solicitării de către reclamant a decontării acestor cheltuieli, solicitare ce trebuia făcută potrivit regulamentului operațiunilor de casă reglementate prin D. nr. 2. și O. nr. 5. al M. F. P. - C. B, pct. 4.
Pe de altă parte, trebuie avut în vedere că, contractul individual de muncă al reclamantului a fost desfăcut în mod disciplinar în temeiul art. 267 alin. 1 din Codul Muncii, respectiv pentru absențe nemotivate, situație în care reclamantul nu poate pretinde să i se achite drepturi salariale, câtă vreme a lipsit nemotivat, fapt ce rezultă atât din copiile condicii de prezență cât și din copiile „fluturașilor"; prin care s-a stabilit plata drepturilor salariale pe lunile septembrie - decembrie 2005.
Față de cele ce preced, instanța, în temeiul art. 283 și următoarele Codul Muncii a admis în parte acțiunea formulată de către reclamant și a obligat pârâta să îi achite acestuia indemnizația corespunzătoare concediului de odihnă și a primei de vacanță aferente anului 2005, ce au fost consemnate pe numele reclamantului.
Împotriva acestei hotărâri, reclamantul M. I. a declarat recurs prin care asolicitat modificarea sentinței în sensul obligării pârâtei la plata sumei de 3250 lei, precum și la plata cheltuielilor judiciare.
În motivarea recursului s-a criticat respingerea cererii de decontare a cheltuielilor ocazionate de deplasările efectuate de către reclamant, arătându- se că refuzul fostului angajator de a-i deconta deplasarea a fost determinat de sesizarea adresată de reclamant instituțiilor statului cu privire la neregulile fostului director, în urma căreia acesta a fost eliberat din funcție și supus cercetării penale.
S-a arătat că mențiunile din condica de prezență, conform cărora a absentat nemotivat 2 zile în septembrie 2005, 2 zile în octombrie 2005 și 9 zile în decembrie 2005 nu corespund realității, deoarece fie a fost prezent la serviciu, fie a fost în delegație, după cum rezultă chiar din condica de prezență ordinele de deplasare și biletele de transport.
Se contestă că măsura concedierii reclamantului a avut caracterul unei sancțiuni disciplinare în raport de nesoluționarea irevocabilă a acțiunii de anulare a deciziei de concediere.
Se critică reținerea aspectelor la care se referă hotărârea pronunțată în dosarului nr.(...) care nu a fost soluționată în mod irevocabil.
În afara termenului de recurs, reclamantul a depus unele precizări pe care instanța nu le poate lua în considerare, datorită neîncadrării lor în termenul legal de recurs.
În perioada (...) - (...), cauza a fost suspendată în baza art.242 alin.1 pct.2 C.pr.civ.; în perioada (...) - (...), cauza a fost suspendată în baza art.244 pct.1 C.pr.civ., până la soluționarea dosarului nr.(...), iar în perioada (...) - (...), cauza a fost suspendată în baza art.36 din Legea nr.85/2006, ca urmare a deschiderii procedurii generale ale insolvenței împotriva pârâtei; în niciunul dintre cele trei cazuri nu a operat perimarea acțiunii.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de A. varespinge recursul pentru următoarele considerente:
Pentru a beneficia de decontarea cheltuielilor ocazionate de deplasările sale, reclamantul avea obligația conform art.29 lit. e și art.31 din D. nr.2. să depună ordinele de deplasare care atestă efectuarea deplasării în interes de serviciu la instituția pârâtă, însă, după cum rezultă din aceste înscrisuri (filele
5-47 fond), nu și-a îndeplinit această obligație.
Astfel, ordinele de deplasare de care se prevalează reclamantul nu au completată rubrica „Depus decontul (numărul și data)";, care are rolul de a atesta înregistrarea în contabilitate a documentului justificativ.
Nu poate fi reținut ca temei exonerator al realizării obligației legale menționate o pretinsă stare conflictuală cu fostul director al pârâtei, situație care de altfel nu are relevanță în cauză.
În privința absențelor nemotivate, Curtea constată atât din copia condicii de prezență, cât și din extrasele de pe statele de plată (f.5-78 fond) că reclamantul a absentat nemotivat câte două zile în lunile septembrie și octombrie 2005 și 9 zile în luna decembrie 2005, nefăcând dovada contrară concluziei ce rezultă din înscrisurile menționate.
De altfel, pentru absențele din (...) și (...) - (...), reclamantului i s-a aplicat sancțiunea concedierii, ce a fost apreciată ca legală și temeinică de instanța de judecată (dosarul nr.(...)), astfel încât nu este posibilă înlăturarea constatării absenței reclamantului în perioada la care se referă decizia de sancționare.
În fine, este lipsită de actualitate critica privind nesoluționarea irevocabilă a dosarului nr.(...) deoarece în cursul procesului prin decizia nr.1950/R din (...) a Curții de A. C. (f.66-67) a fost respins recursul reclamantului împotriva sentinței civile nr.1024/2008 a T. C. (dosar nr.(...)).
Pentru considerentele expuse anterior,Curtea de A., în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ., va respinge ca nefondat recursul reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul M. I. împotriva sentinței civile nr.1482 din (...) a T. C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
S. D. D. G. L. D.
GREFIER C. M.
Red.S.D./S.M.D.
2 ex./(...)
Jud.fond. E. B./P. U.
| ← Decizia civilă nr. 4999/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 1037/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
