Decizia civilă nr. 2871/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 2871/R/2011
Ședința publică din data de 7 septembrie 2011
Instanța constituită din:
PREȘED.TE: G.-L. T.
JUDECĂTORI: S.-C. B.
I.-R. M.
G.: G. C.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin D. G. A F. P. M., C. LOCAL B. M. și P. M. B. M. împotriva sentinței civile nr. 746 din 8 aprilie 2011, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...), privind și pe reclamantul intimat S. L. D. Î. M. și pe pârâții intimați L. T. „. L. B. M., C. N. „G. Ș. B. M., Ș. CU C. I-V. „A. I. B. M., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile au fost declarate și motivate în termenul legal, au fost comunicate și sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 30 august
2011, prin serviciul de registratură al instanței, reclamantul intimat a depus la dosarul cauzei întâmpinare la recursurile pârâților, solicitând respingerea acestora și menținerea hotărârii instanței de fond.
Având în vedere că întâmpinarea a fost depusă în termenul procedural,
Curtea apreciază că nu se impune comunicarea acesteia pârâtului recurent.
Constatând că atât prin cererea de recurs, cât și prin întâmpinare s-a solicitat judecarea în lipsă, cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A P rin sentința civilă nr. 746 din (...) pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...) s-au respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâții Ministerul Finanțelor Publice, C. Local al M. B. M. și P. M. B. M.
S-a admis acțiunea formulată de reclamantul S. L. D. Î. M. în contradictoriu cu pârâții L. T. „. L. B. M., C. N. „. Ș. B. M., Ș. CU C. I-V. „. I. B. M., C. LOCAL B. M., P. M. B. M. și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
Pârâții au fost obligați să acorde membrilor de sindicat reprezentați de reclamant: G.-M. M., M. G. E., I. F., L. L., I. M., O. I., V. V. tranșa suplimentară de vechime prevăzută de art. 50 din Legea nr.128/1997, începând cu (...) până la (...), actualizată în funcție de indicele de inflație la data plății și tranșa suplimentară de vechime prevăzută de art. 50 din Legea nr.128/1997 începând cu (...) până la data de (...), actualizată în funcție de indicele de inflație la data plății.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut cu privire la excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. local al M. B. M., respectiv lipsei calității procesuale pasive a pârâtului P. M. B. M., următoarele:
C. local al municipiului B. M. a fost chemat în judecată tocmai în considerarea calității acestuia de organ deliberativ al unității administrativ- teritoriale, deci, în reprezentarea unității administrativ-teritoriale.
Potrivit art. 36 alin. 4 din Legea nr. 215/2001, consiliul local este cel care aprobă, la propunerea primarului, bugetul local, virările de credite, modul de utilizare a rezervei bugetare și contul de încheiere a exercițiului bugetar. Aceste atribuții au fost avute în vedere de către reclamant pentru a solicita, în contradictoriu cu acest pârât, admiterea acțiunii.
Prin prevederile art. 1 alin.1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, se reglementează capacitatea procesuală și calitatea procesuală a autorităților publice. Or, art. 2 alin. 1 lit.b din lege definește autoritatea publică drept organ de stat sau al unităților administrativ-teritoriale care acționează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public. Ca atare, consiliile locale și primarii se subsumează acestei categorii.
Instanța a apreciat că dispozițiile legale sunt aplicabile având în vedere că pârâții, C. local al M. B. M. și P. municipiului B. M. au fost chemați în judecată în considerarea raporturilor juridice stabilite între aceștia și angajatorul persoanelor ale căror drepturi salariale fac obiectul prezentului litigiu. Or, raportul juridic dintre un consiliu local, respectiv, primar și o unitate de învățământ este, prin excelență, unul administrativ. Prin urmare, reclamantul s-a raportat, în momentul constituirii cadrului procesual, nu doar la raportul juridic stabilit între angajat și angajator, ci și la cel în virtutea căruia angajatorul va putea obține sursele financiare pentru plata drepturilor salariale solicitate, în dorința de a asigura caracterul eficient și executoriu al hotărârii judecătorești, prin implicarea tuturor factorilor de decizie în asigurarea acestor surse financiare.
Ca atare, chemarea în judecată a pârâților s-a făcut în considerarea unui raport juridic de drept administrativ în care aceștia sunt implicați.
Pe de altă parte, conform art. 21 alin.1 din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale, unitățile administrativ - teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu. Conform prevederilor art. 36 alin.2 lit.b și d, alin.4 lit.a și alin.6 lit.a pct.1 din Legea nr.215/2001, consiliul local exercită, printre altele, atribuții privind dezvoltarea economico-socială și de mediu a comunei, orașului sau municipiului și atribuții privind gestionarea serviciilor furnizate către cetățeni. În exercitarea acestora, consiliul local aprobă, la propunerea primarului, bugetul local, virările de credite, modul de utilizare a rezervei bugetare și contul de încheiere a exercițiului bugetar și asigură, potrivit competențelor sale și în condițiile legii, cadrul necesar pentru furnizarea serviciilor publice de interes local privind, printre altele, educația.
Pe de altă parte, P. a fost chemat în judecată în calitatea sa de ordonator principal de credite.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului
M. F. P., instanța a reținut, că potrivit art. 19 din Legea nr. 500/2002, privind finanțele publice, pe care se fundamentează pretențiile reclamantului împotriva acestui pârât, Ministerul Finanțelor Publice coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, și anume pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin raportare la dispozițiile legale incidente, tribunalul a reținut că potrivit art. 50 alin 1 și 2 din Legea nr.
128/1997 privind Statutul personalului didactic, „personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime la salarizareastabilită de lege și de tranșe suplimentare, care se acordă la 30, 35 și la peste
40 ani activitate în învățământ";.
În anexa nr. 2 din O.G. nr. 15/2008 se regăsesc coeficienții de multiplicare pentru personalul didactic din învățământul preuniversitar.
Această ordonanță se aplică începând cu drepturile salariale aferente lunii ianuarie 2008.
Tranșele suplimentare de vechime prevăzute de art. 50 alin.1 și 2 din Legea nr. 128/1997 nu se regăsesc în coeficienții de multiplicare prevăzuți pentru ultimele trei tranșe de vechime (30-35 ani, 35-40 ani și peste 40 de ani), așa cum prevede art. 5 alin 2 din O.G. nr. 15/2008.
Începând din (...), conform art. 10 din A. II a L. nr.330/2009 și a prevederilor punctului 6 din Nota la A. II a L. nr.330/2009, se acordă în continuare tranșele de vechime prevăzute de art. 50 alin.1 din Legea nr.
128/1997, până la data de (...), respectiv până la apariția L. cadru nr. 284/(...).
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții C. LOCAL AL M. B. M., P. M. B. M. și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin D. G. A F. P. M..
Pârâtul C. Local al M. B. M. a solicitat admiterea recursului, modificareasentinței în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive.
În motivarea recursului a arătat că între membrii de sindicat și consiliul local nu există nici un raport juridic de genul angajat - angajator sau unitate de învățământ - unitate administrativ teritorială, rezultând faptul că pârâtul nu are calitate procesuală pasivă într-un litigiu în care se solicită plata drepturilor salariale, o astfel de calitate având-o doar angajatorul.
În consecință, nu există absolut nicio prevedere legală care să menționeze imperativ faptul că aceste sume se plătesc de către C. local, astfel cum a fost formulată acțiunea.
În conformitate cu art. 41 coroborate cu art. 26 alin.1 din Decretul
31/1954 și art. 21 din Legea 215/2001, consiliul local nu are personalitate juridică și nici buget propriu, situație în care nu poate sta în judecată în nume propriu, într-un litigiu având ca obiect plata unor drepturi bănești.
C. local este, potrivit art.23 din Legea nr. 215/2001, autoritatea administrației publice locale, în speță a M. B. M., este o autoritate cu caracter deliberativ în problemele de interes local.
Prin recursul său P. M. B. M. a solicitat admiterea acestuia, modificareasentinței în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea recursului a arătat că instanța de fond a respins în mod nelegal excepția lipsei calității procesuale pasive a P.ui. Cum între membrii de sindicat și pârâtul P. M. B. M. nu există nici un raport juridic de genul angajat
- angajator sau unitate de învățământ - unitate administrativ teritorială, rezultă faptul că pârâtul nu are calitate procesuală pasivă într-un litigiu în care se solicită plata drepturilor salariale, o astfel de calitate având-o doar angajatorul.
P. M. B. M. nu are calitatea procesuală pasivă, deoarece nu are calitatea de angajator în sensul prevederilor art. 14 alin.1 din C.muncii și ale art.2 alin.1 din CCMU, contractele individuale de muncă fiind încheiate între unitățile școlare în calitate de angajator și personalul didactic în calitate de angajat.
În consecință nu există nicio prevedere legală care să menționeze imperativ faptul că tranșele de vechime aferente unui an școlar se plătesc de către primar - în calitate de ordonator principal de credite, astfel cum a fost formulată acțiunea.
Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței și respingerea acțiunii pentru lipsa calității procesuale pasive, întrucât nu are raporturi juridice cu reclamanții.
În motivarea recursului a arătat că rolul esențial în procesul bugetar și execuția bugetară revine Guvernului, respectiv parlamentului potrivit art.17 alin.1 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice.
Admiterea cererii formulate împotriva M.ui F. P. ar echivala cu obligarea acestuia la plata din bugetul propriu a unor sume reprezentând drepturi salariale acordate unor persoane care nu se numără printre angajații săi.
Obligarea pârâtului la alocarea sumelor solicitate de reclamanți este lipsită de suport legal și în același timp imposibilă deoarece aceste sume trebuie propuse de către ordonatorii principali de credite conform art.34 alin.1 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice iar Ministerul Finanțelor Publice să fie autorizat în acest sens de către legiuitor.
Intimatul S. L. din Î. M. prin întâmpinare (f.18-20) a solicitat respingerea recursurilor.
Analizând actele si lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulateîn cererile de recurs, Curtea reține următoarele:
Recursurile P.ui M. B. M. și C.ui Local al M. B. M. sunt fondate.
Obiectul acțiunii deduse judecății este de obligare a pârâților C. Local al municipiului B. M. și P. M. B. M., alături de ceilalți pârâți, la plata în favoarea membrilor de sindicat reprezentați de sindicat a tranșelor suplimentare de vechime prevăzute de art. 50 din Legea nr.128/1997.
În raport de pretențiile formulate de reclamanți, în măsura în care au fost soluționate prin hotărârea atacată, aspect care însă nu mai poate fi examinat în recursul pârâților, Curtea reține că cererea de obligare a pârâților C. Local al municipiului B. M. și P. M. B. M. la plata unor sume pretinse cu titlu de drepturi salariale este lipsită de temei legal.
O asemenea cerere este legată indisolubil de existența unor raporturi juridice de muncă din care ar izvorî obligația angajatorului de a achita drepturile salariale angajatului corespunzător muncii prestate conform contractului individual de muncă.
Or, în absența oricărui raport juridic de muncă între părți, recurenții C. Local al municipiului B. M. și P. M. B. M. nu pot fi obligați la plata unor drepturi salariale către persoane care nu sunt angajații săi.
Într-adevăr, conform art. 167 alin. din Legea nr.84/1995 finanțarea de bază (care include și cheltuielile de personal) a unităților de învățământ de stat este asigurată prin bugetul local al unității administrativ-teritoriale pe a cărui rază își desfășoară activitatea, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale, însă drepturile salariale trebuie plătite membrilor de sindicat tot de către unitatea de învățământ.
În ceea ce privește pe P. M. B. M., acesta este ordonator principal de credite al bugetului municipiului conform art. 63 alin. 4 lit. a) din Legea
215/2001 și, în mod evident, în calitate de reprezentant al unității administrativ teritoriale, respectiv B. M., art. 62 alin. 1 din Legea administrației publice locale prevăzând expres că „primarul reprezintă unitatea administrativ- teritorială în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române ori străine, precum și în justiție";, cele două atribuții neputând fi disociate.
În consecință, Curtea constată că pârâții recurenți nu au calitatea de angajator, ci cea de ordonator de credite (finanțator), doar aceasta din urmă putând justifica legitimarea procesuală a recurenților în cadrul unui eventuallitigiu al cărui obiect l-ar reprezenta obligarea acestora la alocarea fondurilor necesare achitării drepturilor salariale datorate de angajator.
Drept urmare, Curtea consideră că, în speță, raportat la pretenția concretă dedusă judecății, este incidentă cu prioritate, excepția lipsei calității procesuale pasive a recurenților, care va fi soluționată în sensul admiterii sale, conform considerentelor expuse anterior.
Recursul M.ui F. P. este fondat.
Ministerul Finanțelor Publice este cel care, potrivit art. 19 din Legea nr.
500/2002, privind finanțele publice, „coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție";, iar potrivit art. 3 alin. 1 pct. 6 din HG 34/2009 privind organizarea și funcționarea M.ui F. P., „elaborează pe bază de metodologii proprii, menținând în permanență un echilibru bugetar corespunzător, proiectul bugetului de stat, al legii bugetului de stat și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare";.
Totodată, legea instituie răspunderea M.ui F. P. pentru realizarea bugetului de stat după aprobarea acestuia de P., precum și pentru luarea măsurilor pentru asigurarea echilibrului bugetar și aplicarea politicii financiare a statului.
Însă toate aceste aspecte sunt de natură să justifice calitatea procesuală pasivă a acestui pârât numai în măsura în care acesta a fost chemat în judecată în considerarea calității sale de instituție publică cu rol de sinteză în activitatea privind finanțelor publice, în temeiul căreia exercită anumite funcțiile specifice cu privire la derularea procedurii bugetare
(întocmirea proiectului bugetului de stat, executarea și încheierea exercițiului bugetar).
Or, în cauza dedusă judecății, rezultă fără nici un dubiu că reclamanții nu au avut în vedere acest rol, în contextul în care a solicitat prin cererea de chemare în judecată obligarea tuturor pârâților, inclusiv a recurentului M.ui F. P. la plata diferențelor de drepturi salariale.
Solicitarea de plată a drepturilor salariale menționate se întemeiază pe existența unui raport de muncă, însă un astfel de raport nu se identifică între pârâtul recurent și membrii de sindicat reprezentați în cauză. Drepturile pretinse derivă dintr-un raport juridic de muncă străin de recurent.
Cu alte cuvinte, admiterea acțiunii așa cum aceasta a fost formulată, respectiv în sensul instituirii obligației de plată și în sarcina pârâtului recurent, ar echivala cu obligarea acestuia la plata din bugetul propriu a unor sume reprezentând drepturi salariale acordate unor persoane care nu sunt angajații M.ui F. P., încălcându-se astfel prevederile art. 14 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice.
În consecință, Curtea constată că față de modul în care a fost formulat obiectul acțiunii, recurentul-pârât nu are calitate procesuală pasivă în cauză, neexistând identitate între persoanele care trebuiau să fie obligate în raportul juridic dedus judecății, respectiv unitatea de învățământ angajatoare a personalului didactic și recurent.
Ținând seama de aceste considerente, Curtea în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.proc.civ. coroborat cu art. 304 pct. 9 C.proc.civ., va admite recursurile declarate de pârâții P. M. B. M., C. Local al M. B. M. și Ministerul
Finanțelor Publice împotriva sentinței tribunalului, pe care o va modifica în parte în sensul că va respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu aceștipârâți, ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței care nu au făcut obiectul prezentului recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E :
Admite recursurile declarate de pârâții MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin D. M., C. LOCAL AL M. B. M. și P. M. B. M. împotriva sentinței civile nr. 746 din 0(...) în dosarul nr. (...) al T.ui M., pe care o modifică în parte în sensul că:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților
MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin D. M., C. LOCAL AL M. B. M. și P. M. B. M. și în consecință respinge acțiunea formulată de reclamantul S. L. D. Î. M. în contradictoriu cu acești pârâți, ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă,
Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 7 septembrie 2011.
PREȘED.TE JUDECĂTORI G . L. T. S.-C. B. I.-R. M.
Red.SCB Dact.SzM/3ex. (...)
Jud.fond. H. D.M.
G.
G. CIRUDAR
| ← Decizia civilă nr. 4425/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 1736/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
