Decizia civilă nr. 922/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 922/R/2011
Ședința publică din data de 9 martie 2011
Instanța constituită din:
P.: S.-C. B.
JUDECĂTORI: I.-R. M.
G. L. T. GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul C. LOCAL AL M. D. împotriva sentinței civile nr. 3202 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), privind și pe reclamantul intimat S. L. AL Î. P. C. și pe pârâta intimată G. „. P. C.-N., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat părților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 4 februarie
2011, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus la dosarul cauzei din partea reprezentantei reclamantului intimat, întâmpinare prin care se solicită respingerea recursului, menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică și judecarea cauzei în lipsă, iar la data de 9 martie 2011 s-au depus și concluzii scrise.
Instanța, constatând cauza în stare de judecată, o reține în vederea pronunțării în baza actelor de la dosar.
C U R T E A P rin sentința civilă nr. 3202 din 4 octombrie 2010 pronunțată de T ribunalul Cluj în dosarul nr. (...) s-a admis în parte cererea de chemare înjudecată formulată de reclamantele I. L., B. M., F. R., T. M., R. I., G. A., H. A.,
R. D. și H. M. prin S. L. AL Î. P. C., în contradictoriu cu pârâții G. „. P. și C.
LOCAL AL M. D. astfel cum a fost precizată.
Pârâta de rândul 1 a fost obligată, în calitate de angajator, să calculeze drepturile salariale rezultate prin aplicarea tranșelor suplimentare de vechime prevăzute de art. 50 al. 1 și 2 din Legea nr. 128/1997, cu modificările și completările ulterioare privind Statutul Personalului Didactic, respectiv să plătească diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele care li s-ar fi cuvenit prin aplicarea dispozițiilor art. 50 al. 1 și 2 din Legea nr. 128/1997, după cum urmează: pentru reclamantele I. L., H. A. și R. D., pentru perioada (...) - (...); pentru reclamantele B. M., F. R., T. M., R. I., G. A. și H. M. pentru perioada (...) - (...).
Pârâta de rândul 1 a fost obligată să facă mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă și în evidențele salariale.
Pârâtul de rândul 2 a fost obligat la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale ale reclamantelor.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că după cum reiese din adeverințele depuse la dosar, reclamantele B. M., F. R., T. M., R. I., G. A. și H. M. au la data de (...) o vechime efectivă în învățământ de peste 30 de ani, iar reclamantele I. L., H. A. și R. D. o vechime efectivă în învățământ de 30 de ani la data de (...).
Potrivit art. 50 alin. 1 din Legea nr. 128/1997, „Personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege și de trei tranșe suplimentare, care se acordă la 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ";, alin. 2 al aceluiași art. 50 (abrogat de pct. 40 al alin. (1) al art. 48 din Legea-Cadru nr. 330/2009) prevăzând că pentru fiecare din tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1. din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime.
Prin O. nr. 4/2006 au fost majorate, începând cu data de (...), salariile de bază ale personalului didactic din învățământ, însă nu s-au adus niciun fel de modificări tranșelor suplimentare de vechime prevăzute în art. 50 alin. 1 și 2 din Legea nr. 128/1997 și nici nu au fost incluse aceste tranșe în coeficienții de multiplicare.
Apoi, începând cu data de 1 ianuarie 2007, au fost majorate salariile de bază ale personalului didactic din învățământ prin modificarea valorii coeficientului de multiplicare prin O. nr. 1., însă - din nou - în acești coeficienți de multiplicare nu a fost inclus și sporul cuvenit pentru tranșele suplimentare de vechime prevăzut de art. 50 alin. 1 și 2 din Legea nr.
128/1997, art. 2 și art. 3 din O. nr. 1. incluzând în coeficienții de multiplicare doar sporul de stabilitate prevăzut de art. 50 alin. 11 din Legea nr.128/1997 și respectiv sporul pentru suprasolicitare neuropsihică prevăzut de art. 50 alin.
13 din Legea nr. 128/1997.
În fine, prin O. nr. 1. s-au reglementat creșterile salariale care se vor acorda în anul 2008 și în anul 2009 personalului din învățământ, iar prin art. 5 alin. 2 s-a prevăzut că „În coeficienții de multiplicare din anexa nr.2, prevăzuți la ultimele trei tranșe de vechime recunoscută de 30-35 de ani, 35-
40 de ani și peste 40 de ani în învățământ, sunt cuprinse și creșterile de 1. din coeficientul de multiplicare corespunzător tranșei anterioare de vechime, prevăzute de art. 50 alin. (2) din Legea nr. 128/1997, cu modificările și completările ulterioare";.
Rezultă, așadar, că începând cu data de 1 ianuarie 2008 (data la care ordonanța a devenit aplicabilă) tranșele suplimentare de vechime prevăzute de art. 50 alin. 1 și 2 din Legea nr. 128/1997 au fost incluse în coeficienții de multiplicare, ceea ce înseamnă că personalul didactic din învățământul preuniversitar care îndeplinea condițiile de vechime prevăzute de art. 50 alin. 1 din Legea nr. 128/1997 este îndreptățit la acordarea tranșelor suplimentare de vechime până la data de (...).
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul C. LOCAL AL M. D. solicitând modificarea sentinței în sensul respingerii obligării sale la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale.
În motivarea recursului, s-a arătat că salarizarea personalului didactic din învățământul preuniversitar se face prin bugetul unităților administrativ teritoriale și nu din bugetul unităților administrativ teritoriale.
De la bugetul unităților administrativ teritoriale nu se pot aloca fonduri necesare plății drepturilor salariale deoarece acestea se alocă de la bugetul de stat, după ce au fost analizate de către Ministerul Educației și Cercetării și M. de F.
Bugetul unității de învățământ care include și salariile cu personalul este avizat de consiliul de administrație al unității școlare și însoțit de nota de fundamentare este înaintat consiliului local. Acesta din urmă își însușește proiectul de buget al unităților de învățământ de pe raza unității administrativ teritoriale și este înaintat către consiliul județean care la rândul său îl înaintează M.ui E. și C. și M.ui de F. care fundamentează fondurile pentru învățământ.
C. județean, repartizează consiliilor locale fondurile aferente învățământului, aprobate prin legea anuală a bugetului de stat, precum și fonduri din cote defalcate din impozitul pe venit la dispoziția acestora.
Atâta timp cât de la bugetul de stat nu sunt alocate fonduri de către M.
E. și M. F. către bugetul C.ui local D. acesta nu poate aloca instituțiilor de învățământ fonduri salariale suplimentare. C. local D. nu este angajator al membrilor de sindicat care au promovat acțiunea și nici nu va putea aloca fonduri dacă acestea nu sunt aprobate de către ministerul educației și cercetării și M. F..
Intimatul S. L. AL Î. P. C. prin întâmpinare (f.8) a solicitat respingerea recursului.
Analizând actele si lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs, prin prisma apărărilor din întâmpinare, Curtea constată că recursul este nefondat, astfel că, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 din C.proc.civ., îl va respinge ca atare, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în cuprinsul prezentei decizii:
În conformitate cu dispozițiile art. 16 din HG nr. 2192/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, „. unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii";.
Art. 167 din Legea nr. 84/1995 a învățământului prevede că „(1) unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror raza își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii. (2) Finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat cuprinde: finanțarea de bază și finanțarea complementară. (3) Finanțarea de bază asigură desfășurarea în condiții normale a procesului de învățământ la nivel preuniversitar, conform standardelor naționale. Finanțarea de bază se asigura prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale";.
De asemenea, art. 13 alin.1 din OUG nr. 32/2001 stabilește că
„începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigura din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror raza acestea își desfășoară activitatea.";
Din coroborarea acestor dispoziții legale, Curtea reține că recurentul este dator, în calitate de ordonator credite să facă demersurile necesare în vederea alocării fondurilor necesare plății drepturilor salariale.
Simpla neprevedere în buget a fondurilor necesare achitării drepturilor salariale ale membrilor de sindicat pentru care reclamantul a formulat acțiunea nu poate determina sistarea plății acestor drepturi, ordonatorii de credite având obligația de a respecta dispozițiile legale care reglementează drepturile salariaților la elaborarea bugetelor instituțiilor pe care le finanțează.
Ținând seama de aceste considerente, Curtea apreciază ca hotărârea fondului este legală și temeinică, astfel ca o va menține ca atare, urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.proc.civ. să respingă, ca nefondat, recursul declarat de recurenta, în cauză nefiind incident motivul de recurs prev de art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul C. LOCAL AL M. D. împotriva sentinței civile nr. 3202 din 4 octombrie 2010 a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 9 martie 2011.
P. JUDECĂTORI S .-C. B. I.-R. M. G.-L. T.
G. C.
GREFIER R ed.SCB Dact.SzM/2ex. (...)
Jud. fond: A.G. C. și E. B.
| ← Decizia civilă nr. 2460/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 3810/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
