Decizia civilă nr. 2460/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 2460/R/2011
Ședința publică din data de 1 iulie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: S.-C. B. JUDECĂTORI: I.-R. M.
C. M. GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta V. ANA împotriva sentinței civile nr. 938 din 21 februarie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), privind și pe pârâta intimată I. F. S. S., având ca obiect acțiune în anulare - contract de muncă.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente au fost consemnate în încheierile de ședință din 22 iunie 2011 și 29 iunie 2011, încheieri care fac parte din prezenta decizie.
C U R T E A
Prin Sentința civilă nr. 938 din 21 februarie 2011, a T.ui C., pronunțată în dosar nr. (...), a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta V. ANA în contradictoriu cu pârâta S. I. F. S. S. B.
A fost obligată pârâta la plata în favoarea reclamantei a comisioanelor de retragere a sumelor numerar de pe card.
Au fost respinse ca nefondate celelalte capete de cerere.
A fost respinsă ca nefondată solicitarea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Între pârâta S. I. F. S. S. în calitate de angajator și reclamanta V. Ana în calitate de salariat s-au stabilit raporturi de muncă în baza contractului individual de muncă nr. 324/(...), înregistrat la I. C. sub nr.103529/(...), încheiat pe durată determinată de 8,5 luni, respectiv pentru perioada (...)-(...), pentru funcția de operator recepție și salariul de bază lunar brut de 2.022 lei (filele 7-8).
Prin prezenta cerere, reclamanta solicită în principal anularea acestui contract pentru viciu de consimțământ și obligarea pârâtei la încheierea unui contract individual de muncă pe durată nedeterminată.
Instanța a subliniat în primul rând că este ținută să se pronunțe strict asupra obiectului cererii cu care a fost învestită, în temeiul principiului disponibilității care guvernează (inclusiv) litigiile de muncă și a art. 129 alin. 6 din Codul de procedură civilă, incident conform art. 291 din Codul muncii.
În acest sens, reclamanta nu a înțeles să conteste și Decizia nr. 766/(...) de desfacere a contractului individual de muncă începând cu data de (...), conform art.56 lit. j, prin expirarea termenului contractului (fila 31), decizie emisă în cursul procesului și care putea fi atacată în termenul prevăzut de art. 283 alin. 1 lit. a din Codul de procedură civilă.
De asemenea, nulitatea invocată implică doar cercetarea aspectelor anterioare și concomitente încheierii contractului iar nu și cele care țin de executarea acestuia, cauzele de nulitate fiind întotdeauna contemporane momentului încheierii actului juridic.
Apoi, conform înscrisurilor depuse la dosar (filele 278-283), contractul individual de muncă derulat între reclamantă și B. C. R. S. a încetat la data de
(...), ca urmare a concedierii colective; reclamanta nu a susținut și nici nu a dovedit că ar fi contestat această procedură. Unul dintre motivele care au generat concedierea colectivă a fost externalizarea activității administrative din unitățile teritoriale, care s-a realizat inclusiv prin încheierea cu pârâta S. I. F. S. S. a contractului de prestări servicii din data de (...) (filele 155-165).
Or, din lecturarea acestui contract de prestări servicii reiese fără echivoc faptul că între societăți nu a operat un transfer de întreprindere, unitate sau parte a acesteia și că pârâta nu și-a asumat obligația de a prelua salariații B. De altfel, acesta este și motivul pentru care s-a emis decizia de încetare a contractului individual de muncă al reclamantei și doar apoi s-a convenit încheierea unui alt contract de muncă cu noul angajator.
De aceea, reclamanta nu se poate prevala de dispozițiile speciale ale Legii nr. 67/2006 privind protecția drepturilor salariaților în cazul transferului întreprinderii, al unității sau al unor părți ale acestora.
Potrivit art. 954 din Codul civil, eroarea viciu de consimțământ constă în falsa reprezentare a realității la încheierea unui act civil și presupune întrunirea a două condiții, respectiv elementul asupra căruia cade falsa reprezentare să fi fost determinant pentru încheierea contractului, iar cocontractantul să fi știut ori să fi trebuit să știe că respectivul element este hotărâtor pentru perfectarea convenției.
În speță, reclamanta V. Ana susține că la momentul încheierii contractului individual de muncă s-a aflat în eroare cu privire la durata acestuia, în sensul că era convinsă că va opera pe perioadă nedeterminată.
În dovedirea susținerii sale, reclamanta a atașat informarea comunicată de pârâtă, prin care se face referire la o durată nedeterminată a contractului (fila 9). Potrivit înscrisurilor atașate la dosar și pozițiilor procesuale ale părților se constată, însă, că această informare se situează în faza precontractuală a negocierilor derulate între părți și că nu a produs efecte juridice.
A., reclamanta nu a făcut în niciun fel dovada că ar fi acceptat oferta menționată, pentru a discuta despre o convenție valabil încheiată, și nici a faptului că negocierile s-au purtat strict pe marginea acestor condiții de angajare.
D., pârâta a emis o nouă informare (fila 28), care cuprinde o creștere salarială și prin care se menționează în mod expres că durata contractului propus este determinată, începând cu data de (...) și până la data de (...). Acest înscris poartă și semnătura necontestată a reclamantei V. A.
De asemenea, contractul individual de muncă încheiat prevede în mod distinct atât durata determinată a contractului cât și intervalul derulării acestuia, fiind imposibil ca o persoană aptă să citească și cu un anumit nivel de instruire să se afle sub impresia că semnează un act juridic pe durată nedeterminată.
De aceea, nu se poate aprecia că acceptul reclamantei de a fi angajată la societatea pârâtă a fost dat în urma primei informări, după cum se susține.
Reclamanta nu a făcut nici dovada susținerii că prin discuțiile purtate în acea perioadă cu reprezentanții pârâtei s-ar fi convenit în alt sens, martora T. A. I. audiată la solicitarea sa (fila 269) declarând că toate aspectele le cunoaște doar de la reclamantă și nu prin participarea personală la anumite negocieri. În plus, martora avea cunoștință de încheierea contractului individual al reclamantei pe operioadă de 3 ani, iar nu pe durată nedeterminată, cum încearcă să convingă reclamanta.
Pe de altă parte, ceilalți martori audiați - T. C. Ancuța, L. G. (filele 27, 268) au confirmat că societatea a comunicat condițiile de angajare prin intermediul informărilor analizate deja și că nu au asistat la alte discuții cu privire la durata contractelor individuale de muncă încheiate în acea perioadă.
În ceea ce privește argumentul privind asumarea de către pârâtă a obligației de preluare a salariaților BCR în aceleași condiții de salarizare și de durată a contractelor de muncă, reclamanta nu a indicat izvorul acestei pretinse obligații (în condițiile în care nu sunt incidente dispozițiile Legii nr. 67/2006). A., contractul încheiat între societăți nu cuprinde o astfel de clauză, iar prin adresa nr. 15039/(...) (fila 277) BCR a arătat în mod clar că s-a negociat cu societățile de prestări servicii, ca măsură de protejare a salariaților, preluarea personalului în ipoteza în care angajatul băncii dorește să-și continue activitatea și acceptă condițiile oferite de firmele contractante. A., negocierea noilor raporturi contractuale s-a realizat exclusiv între societățile de prestări servicii și foștii angajați ai băncii, neexistând o relație tripartită ori o obligație de menținere a clauzelor contractelor de muncă anterioare.
Reclamanta se mai prevalează de nerespectarea de către societatea pârâtă a promisiunii de încheiere a unui nou contract individual de muncă, de această dată pe durată nedeterminată, la expirarea duratei convenite prin primul contract încheiat. După cum s-a arătat deja, condițiile de executare și respectiv de încetare a contractului de muncă exced prezentului cadru procesual, instanța nefiind învestită cu o contestație împotriva Deciziei nr. 766/2010 emisă de pârâtă, astfel că nu se poate proceda la verificarea temeiniciei acestei apărări. Și principiul egalității de șansă și tratament la care se face referire se subsumează aceluiași aspect de încetare a contractului.
Reclamanta V. Ana mai solicită obligarea pârâtei la suportarea tuturor comisioanelor de retragere a sumelor numerar de pe card.
Potrivit pct. 15 din informarea acceptată de reclamantă, „. comisioanele de retragere (în cazul în care retragerea de numerar se realizează de la unitățile bancare emitente a cardului) sunt suportate de către S. I. F. S. S..
De altfel, pârâta nici nu contestă acest drept salarial al reclamantei, dar susține că i s-a plătit o primă echivalentă cuantumului unui salariu lunar, care a avut și rolul de a acoperi comisioanele suportate de către reclamantă în momentul retragerii de numerar de pe card. P. a depus dovada acordării acestei prime în cursul lunii decembrie 2009 (fila 39).
În replică, reclamanta a susținut că prima a reprezentat un bonus acordat la plecarea din societate și că nu are nicio legătură cu acoperirea comisioanelor de retragere de numerar.
Ținând cont de susținerile contradictorii ale părților, precum și de sarcina probei care revine întotdeauna angajatorului în litigiile de muncă (în temeiul art. 287 din Codul muncii), instanța apreciază că pârâta nu a făcut dovada că prima de 2.022 lei remisă reclamantei include și suma cuvenită acesteia cu titlu de comisioane de retragere a sumelor numerar de pe card. Pe cale de consecință, în temeiul art. 281 raportat la art. 154 și urm. din Cod, se a admis acest petit și s-a dispus în consecință.
Dată fiind modalitatea de soluționare a solicitării de anulare a contractului individual de muncă al reclamantei și caracterul subsecvent al capetelor de cerere având ca obiect încheierea contractului individual de muncă pe durată nedeterminată, obligarea pârâtei la plata salariului cuvenit de la data desfacerii contractului de muncă și până la data reintegrării efective în muncă, precum și acordarea de daune interese, se impune respingerea ca nefondate și a acestorcapete de cerere. În acest sens, reclamanta și-a justificat solicitarea de acordare de despăgubiri strict raportat la efectele negative resimțite ca urmare a încetării contractului individual de muncă, iar nu datorită neplății comisioanelor de retragere.
În temeiul art. 274 și art. 276 din codul de procedură civilă și ținând cont de partea admisă din cererea de chemare în judecată, precum și de toate apărările părților, s-a respins ca nefondată solicitarea reclamantei V. Ana de acordare a cheltuielilor de judecată constând în contravaloarea onorariului avocațial achitat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta V. ANA solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii în întregime a acțiunii formulate,cu cheltuieli de judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs reclamanta a arătat că hotărârea instanței de fond este nelegală prin prisma prevederilor art. 304 pct. 9, 3041, coroborat cu prevederile art. 312 alin. 3 C.pr.civ..
Se arată cu privire la cronologia faptelor că, după negocierile care au avut loc intre BCR și I. F., s-a comunicat la data de 17 febr. 2009 o primă ofertă de încheiere a contractului individual de muncă potrivit căreia salariul reclamantei urma să fie de 2.022 lei, iar contractul încheiat pe durată nedeterminată, ofertă ce a fost acceptată de reclamantă la data de 17 febr. 2009 iar pârâta i-a mulțumit pentru faptul că a acceptat-o potrivit adresei din data de (...) (fila 71), data la care i s-au trimis reclamantei mai multe formulare în vederea angajării.
Reclamanta a semnat la data de (...) acceptul de concediere de la BCR, și a primit o a doua informare, în vederea angajării cu salariul negociat, cel avut la
BCR, dar cu mențiunea "perioada determinata", comunicându-i-se totodată faptul că politica pârâtei era în sensul ca angajarea inițială să fie pe o perioadă determinată de 3 luni, în cazul lor pentru 8,5 luni urmând ca ulterior să se transforme pe durată nedeterminată.
Rezultă astfel că intimata a acționat cu buna știința când a determinat-o pe reclamantă să aibă o falsa reprezentare a realității și a dus-o în eroare în momentul în care a semnat a doua informare și contractul individual de muncă, fiind convinsă, de conducerea firmei I. că aceasta este politica de angajare iar la expirarea contractului pe durată determinată se va încheia un nou contract pe o perioadă de cel puțin 3 ani.
Este de precizat ca in vederea încheierii unui contract, au existat anterior negocieri între societatea bancară și pârâtă privind preluarea activității referenților unităților de tip A (sucursale județene, centre), discuții care au fost aduse la cunoștința salariaților BCR, inclusiv a reclamantei, prin intermediul emailului (filele 64, 65, 66, 68, 71 din dosarul de fond) și din care reiese, fără echivoc, faptul că intimata și-a asumat obligația de a prelua salariații B.
Acesta a fost unul dintre motivele principale care au stat la baza deciziei conducerii BCR de a accepta oferta de prestări servicii, și anume preluarea referenților imediat după concedierea de la B. A. cunoștință de aceste discuții, reclamanta nici nu dorea contestarea deciziei de încetare a contractului individual de muncă prin concediere colectivă din moment ce urma să fie angajată la I. F. S. în aceleași condiții în care își desfășura activitatea la instituția bancară.
La fel ca toți angajații BCR, reclamanta nu a avut acces la conținutul contractului de prestări servicii încheiat între cele două societăți pentru a cunoaște obligațiile asumate de pârâtă voit lacunare pentru a avea posibilitatea de a renunța la unii dintre angajații BCR în momentul expirării duratei determinate prevăzute în contractul individual de muncă. Reclamanta a avutcunoștință de negocierile dintre cele două societăți care arătau în mod categoric asumarea de către pârâtă a obligației de preluare a salariaților B.
Consideră recurenta că instanța de fond a reținut în mod nefondat faptul că reclamanta nu se poate prevala de dispozițiile art. 954 cod civil întrucât contractul individual de muncă încheiat cu pârâta prevede în mod distinct atât durata determinată a contractului, cât și intervalul derulării acestuia, fiind imposibil ca o persoană aptă să citească și cu un anumit nivel de instruire să se afle sub impresia că semnează un act juridic pe durată nedeterminată, în condițiile în care reclamanta și-a dat acceptul de a încheia contractul individual de muncă cu pârâta, în baza primei informări prin care s-au stabilit toate condițiile în care reclamanta urma să-și desfășoare activitatea în cadrul firmei respectiv aceeași salarizare si durata de munca nedeterminata. În aceasta situație, nu se poate susține că oferta comunicată pârâtei nu a produs efecte juridice. În plus, având natura unei oferte de muncă, nu poate fi situată decât în faza precontractuală, iar această împrejurare nu o poate lipsi întru totul de efecte.
Menționează de asemenea faptul că nu pentru toate persoanele care au fost externalizate din cadrul BCR și preluate de către I. s-a încheiat un contract pe durată determinată. Din schimbul de emailuri avute cu alți angajați, rezulta că acest tip de contract se putea încheia doar pentru cazurile limitativ prevăzute de art. 81 Cod muncii, iar reclamanta nu se încadra în aceste condiții.
Apreciază că în cauză sunt incidente prevederile art. 948 pct. 2 Cod civil, reclamantei fiindu-i viciat consimțământul fiind clar vorba de eroarea obstacol, pentru ca reclamanta a avut reprezentarea clara ca aceasta modalitate de încheiere a contractului este doar temporara. Ulterior intimata și-a încălcat obligațiile asumate prin contractul încheiat cu BCR de a prelua în aceleași condiții de salarizare și de durată a contractului de muncă salariații. Dacă nu ar fi fost convinsă de către intimată să accepte condițiile contractului individual de muncă cu reprezentarea clară că se va încheia ulterior un contract cu durată nedeterminată, reclamanta nu ar fi semnat acest contract.
De asemenea, apreciază că sunt îndeplinite condițiile pentru existența unei vicieri a consimțământului reclamantei. A., a existat o falsă reprezentare a realității rezultată din informarea scrisă trimisă reclamantei de către intimată prin care aceasta se angaja să încheie contracte de muncă pe perioadă nedeterminată cu referenții a căror activitate a fost externalizată de către B., precum și din discuțiile ulterioare purtate cu intimata. De asemenea, este îndeplinită și condiția caracterului determinant al motivului asupra căruia poartă eroarea întrucât, dacă nu ar fi fost convinsă de către intimată să accepte condițiile contractului individual de muncă cu reprezentarea clară că se va încheia ulterior un contract cu durată nedeterminată, reclamanta nu ar fi semnat acest contract. În plus, este evident că falsa reprezentare a realității a provenit de la angajator, respectiv de la societatea I. F. S. care a trimis informarea privind condițiile angajării referenților și a purtat discuțiile cu referenții externalizați de societatea bancară.
În acest sens, înțelege să invoce și dispozițiile art. 169, 170 Codul muncii deoarece reclamanta a fost dusă în eroare cu scopul de a accepta un contract de muncă pe durată determinată pentru ca ulterior să i se comunice că nu doresc să prelungească acest contract.
Prin urmare, apreciază că este lovit de nulitate contractul menționat, motiv pentru care solicită instanței de recurs a modifica hotărârea atacată în sensul de a dispune anularea acestuia și obligarea pârâtei la încheierea contractului individual de muncă pe durată nedeterminată, conform ofertei făcute în februarie
2009.
Înțelege să invoce și încălcarea principiului egalității de șansă și tratament în ceea ce o privește pe reclamantă deoarece, fără nici un criteriu valoric, profesional sau etic, a fost pusă în situația ca la vârsta de 53 de ani să fie lipsită de un loc de muncă stabil. Mai mult, la data transferării personalului de către BCR către intimată, reclamanta avea o vechime în muncă care i-ar fi permis pensionarea anticipată la vârsta de 55 de ani, astfel că putea să uzeze de prevederile C. M.
Cu privire la existența unei a doua informări trimise de intimată care prevedea încheierea unui contract de muncă pe perioadă determinată, învederează instanței faptul că acceptul reclamantei de a fi angajată la societatea pârâtă a fost dat în urma primei informări. Înainte ca reclamanta să accepte prestarea activității la societatea pârâtă și, de asemenea, în perioada de 8 luni în care a fost angajata pârâtei nu i s-a spus niciodată ca ar putea exista varianta de a continua activitatea pe o perioadă mai mică de trei ani.
Această ofertă a determinat-o pe reclamantă să încheie un contract de muncă întrucât mai era necesară o perioadă de trei ani pentru ca reclamanta să beneficieze de dispozițiile legale referitoare la pensionarea anticipată.
Instanța în mod nefondat a înlăturat declarația martorei T. A. I. întrucât toate aspectele îi erau cunoscute doar de la reclamantă. Cu toate acestea, apreciază că este o depoziție valabilă și așa-numita "mărturie indirectă", în acest caz relatarea de către martoră a unor fapte care i-au fost expuse de către reclamantă, care le-a cunoscut direct și personal. Depoziția nu a fost dată cu privire la relatarea unor împrejurări aflate din zvon public, din auzite, pentru a putea fi considerată nevalabilă, ci martora a indicat persoana determinată care i- a relatat faptele respective. În mod evident, martora nici nu putea să fie prezentă la negocierile dintre BCR și intimată, pe de o parte, sau între reclamantă și intimată, pe de altă parte, însă fiind angajată a băncii și având biroul alăturat biroului reclamantei, cunoaște discuțiile și negocierile din interiorul băncii, iar în plus a fost informată de către reclamantă cu privire la discuțiile pe care le purta aceasta din urmă cu intimata.
Întrucât, pentru motivele arătate, se impune modificarea hotărârii în sensul admiterii primului petit al acțiunii introductive de instanță, apreciază că și capetele subsecvente sunt admisibile.
În drept, invocă prevederile art. 948 pct. 2, art. 998 Cod civil, art. 78, art. 81, art. 169, art. 170 Codul muncii, art. 8 din Legea nr. 67/2006.
Intimata SC I. F. S. S., prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, asolicitat respingerea recursului ca nefundat cu consecința menținerii ca legală și temeinică a hotărârii atacate, arătând în motivarea poziției procesuale în esență că aspectele invocate de recurentă în susținerea motivului de anulare a contractului individual de muncă sunt ulterioare încheierii acestuia, fiind situate în timp la momentul încetării raporturilor contractuale desfășurate între părți.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilorlegale incidente, Curtea reține, cu opinie majoritară, că recursul este nefondat,având în vedere considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Potrivit art. 954 din Codul civil, eroarea viciu de consimțământ constă în falsa reprezentare a realității la încheierea unui contract și presupune întrunirea a două condiții, respectiv elementul asupra căruia cade falsa reprezentare să fi fost determinant pentru încheierea contractului, iar cocontractantul să fi știut ori să fi trebuit să știe că respectivul element este hotărâtor pentru perfectarea convenției.
În cauza dedusă judecății, nu reiese întrunirea condițiilor necesare, în baza textului legal menționat anterior, care să conducă la anularea contractului individual de muncă.
Nulitatea contractului implică analizarea îndeplinirii condițiilor esențiale de valabilitate la momentul încheierii acestuia, nicidecum cercetarea unor cauze care țin de executarea acestuia, cauzele de nulitate fiind întotdeauna contemporane momentului încheierii actului juridic.
A., după cum rezultă din clauzele contractului individual de muncă nr.
324/(...), acceptat și semnat de reclamantă, părțile au înțeles să prevadă durata de valabilitate a acestuia pentru perioada (...)-(...).
Prin urmare, nu se poate susține că reclamanta nu a avut cunoștință de faptul că acest contract se încheie pe durată determinată, convingerea acesteia, în urma discuțiilor purtate, potrivit căreia la expirarea duratei contractului va fi încheiat un nou contract pe durată nedeterminată, nefiind de natură a lipsi primul contract de una din condițiile esențiale pentru încheierea sa valabilă, ce presupune exprimarea din partea părților contractante a unui consimțământ valabil.
Prin motivele de recurs, reclamanta face referire la negocierile purtate între pârâtă și BCR privind preluarea salariaților acesteia din urmă, ca urmare a externalizării serviciilor, însă astfel cum s-a reținut și de către prima instanță, în cauză nu s-a dovedit existența unui acord de preluare efectivă, nu a operat un transfer de întreprindere.
A., din conținutul contractului de prestări servicii încheiat între pârâtă și BCR nu reiese asumarea unei astfel de obligații de către pârâtă, dimpotrivă, în cadrul raporturilor derulate între reclamantă și cele două societăți s-a emis decizia de încetare a contractului individual de muncă a reclamantei încheiat cu BCR, începând cu data de (...), urmată de încheierea la data de (...), a unui nou contract de muncă cu SC I. F. S. S. Pe de altă parte, din corespondența prin e- mail la care face trimitere recurenta nu rezultă asumarea din partea pârâtei a unei astfel de obligații, de preluare a salariaților, rezultând doar posibilă intenție de angajare a lor, ceea ce presupune stabilirea raporturilor de muncă în condiții distincte de cel existent anterior.
Recurenta reclamantă se prevalează de prima ofertă de angajare emisă de pârâtă, comunicată în luna februarie 2009, potrivit căreia contractul urma să se încheie pe durată nedeterminată, pentru un salariu de 1.700 lei, negociat ulterior cu sindicatul la suma de 2.022 lei, susținând că la încheierea contractului individual de muncă a cărui anulare se cere în prezenta cauză, a acceptat în realitate această ofertă, numai că susținerile acesteia nu concordă cu conținutul contractului încheiat, ale cărei clauze au fost acceptate în cunoștință de cauză de reclamantă, iar contractul corespunde celei de a doua oferte emisă de pârâtă care vizează o durată determinată de încheiere, până la data de (...).
Chiar dacă am accepta susținerile recurentei privind acceptarea primei oferte a angajatorului, este relevant faptul că între prima ofertă de angajare și data încheierii contractului, a intervenit cea de a doua ofertă care are semnificația revocării celei dintâi. Prin urmare contractul individual de muncă nu se putea încheia decât în baza celei de a doua oferte, instanța nefiind investită în prezentul cadru procesual să analizeze legalitatea revocării celei dintâi.
Așadar, simpla promisiune din partea pârâtei, de care se prevalează recurenta, în sensul încheierii unui nou contract de muncă la expirarea duratei contractului încheiat inițial, determinată de politica firmei, potrivit căreia primul contract se încheia necondiționat pe o durată determinată, nu poate conduce la considerarea nevalabilității consimțământului exprimat de reclamantă cu ocazia încheierii contractului individual de muncă, reclamanta acceptând încheierea acestui contract pe o durată determinată, nerespectarea de către pârâtă a obligațiilor asumate în faza precontractuală putând atrage eventual obligareaacesteia la despăgubiri, condiționat de dovedirea producerii unui prejudiciu, însă acest aspect excede obiectului de analiză în prezentul cadru procesual.
Referitor la incidența dispozițiilor art. 81 din C., care reglementează situațiile în care un contract individual de muncă poate fi încheiat pe durată determinată, Curtea constată că reclamanta, prin cererea introductivă de instanță face doar o trimitere formală la prevederile textului menționat iar în recurs face afirmația potrivit căreia a aflat de la alți angajați, că acest tip de contract se putea încheia doar pentru cazurile limitativ prevăzute de art. 81 Cod muncii, în care nu se încadrează și situația ei.
Într-adevăr un contract individual de muncă poate fi încheiat pe durată determinată doar în situațiile expres și limitativ prevăzute de art. 81 C., iar sancțiunea nerespectării acestor dispoziții legale o reprezintă considerarea contractului ca fiind încheiat pe durat nedeterminată, numai că, prin prezentul demers judiciar, reclamanta nu a investit instanța cu analizarea contractului prin prisma îndeplinirii condițiilor prevăzute de textul legal menționat, instanța fiind datoare ca, respectând principiul disponibilității, să se pronunțe doar asupra capetelor de cerere cu care a fost investită.
Așa fiind, având în vedere considerentele expuse, nefiind incident nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 c.pr.civ., în temeiul art. 312 alin.1 c.pr.civ., Curtea va respinge, cu opinie majoritară, ca nefondat recursul declarat cu consecința menținerii ca legală și temeinică a hotărârii atacate.
Cheltuieli de judecată nu au fost solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, cu opinie majoritară, ca nefondat recursul declarat de reclamanta V. ANA împotriva Sentinței civile nr. 938 din 21 februarie 2011, a T.ui C., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 1 iulie 2011.
PREȘEDINTE JUDECATORI S.-C. B. I.-R. M. C. M.cu opinie separată G REFIER G . C.
Aflată în concediu de odihnă Semnează Prim Grefier M.LENA T.
Red.I.R.M/Dact.S.M
2 ex./(...)
Jud. fond: A. G. C.
Motivarea opiniei separate
| ← Decizia civilă nr. 4710/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 922/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
