Decizia civilă nr. 5049/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 5049/R/2011
Ședința decembrie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE : S. D. JUDECĂTOR : L. D. JUDECĂTOR : D. G.
GREFIER : C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta SC O. SA împotriva sentinței civile nr. 3007 din 16 iunie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe reclamantul intimat G. L., având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul intimat
G. L., asistat de avocat P. I. I., lipsă fiind reprezentantul pârâtei recurente.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 30 noiembrie 2011, prin serviciul de registratură al instanței, pârâta recurentă a depus la dosar actele solicitate de instanță la termenul anterior de judecată, un exemplar înmânându-se reprezentantei reclamantului intimat.
Reprezentanta reclamantului intimat arată că nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de invocat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului, invocând totodată, din oficiu, ca motiv de ordine publică, nulitatea absolută a deciziei de concediere ca urmare a încălcării prevederilor art. 75 alin. 3 din Contractul colectiv de muncă la nivel național pe anii 2007-2010, prin prisma faptului că emiterea convocatorului s-a realizat cu încălcarea termenul de 5 zile stabilit prin dispozițiile menționate.
Reprezentanta reclamantului intimat solicită respingerea recursului ca nefondat, cu consecința menținerii în întregime a sentinței atacate ca fiind legală și temeinică, susținând concis motivele expuse în scris prin întâmpinarea depusă la dosar. S. obligarea pârâtei recurente la plata cheltuielilor de judecată.
Referitor la motivul de ordine publică invocat, acesta arată că prin prisma actelor depuse la dosar și având în vedere că reclamantul intimat nu a fost convocat în termen de 5 zile aceasta atrage nulitatea absolută deciziei de concediere.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A Î n urma deliberării, reține că prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamantul G. L. în contradictoriu cu pârâta SC O. SA, a solicitat anularea Deciziei de desfacere a contractului de muncă nr.5431/(...) emisă de pârâtă,obligarea acesteia la reintegrarea reclamantului în funcția avută anterior, precum și la plata drepturilor salariale în cuantum de 756 lei/lunar, de la datadesfacerii contractului de muncă și până la reîncadrarea efectivă, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a fost încadrat in cadrul pârâtei începând cu data de (...) în funcția de paznic, pentru o perioadă de o lună, fiind încheiat contractul individual de muncă nr.2835/(...), care a fost prelungit.
Reclamantul a învederat că nu i s-a întocmit fișa postului și nici nu a semnat vreun regulament de ordine interioară, atribuțiile sale referindu-se doar într-o mică parte la paza propriu-zisă și a prestat numeroase munci care nu avea nimic în comun cu paza fermei.
Cu privire la cele reținute în sarcina sa, reclamantul a susținut că în data de (...), ora 19,00 a intrat în serviciu, iar in jurul orei 0 și 10 a sosit un camion cu furaje și a supravegheat descărcarea acestora până la ora 01 și 45, iar până la ora 7,00 când a ieșit din schimb nu a observat niciuna din manevrele menționate de șeful său ierarhic ca fiind surprinse de camerele de luat vederi.
Reclamantul a mai arătat că în data de (...) i s-a adus la cunoștință de către jurista societății pârâte că în timpul nopții anterioare s-ar fi sustras anumite bunuri din incinta fermei, în timpul cât el avea obligația să-și exercite atribuțiile de paznic, iar ulterior a dat o notă explicativă, menționând că nu i s- au arătat imaginile de pe camerele de luat vederi, doar i s-a adus la cunoștință că urmează să i se desfacă contractul de muncă, primind decizia atacată prin poștă la data de (...).
Reclamantul a menționat că în mai multe cazuri nu a asigurat paza fermei, ci era obligat să efectueze curățarea halelor, respectiv că de mai multe ori, peste noapte existau căderi de tensiune, care durau mai mult timp și pentru dovedirea acestor aspecte a solicitat audierea electricianului societății, numitul C. A.
În urma celor mai sus arătate, reclamantul a susținut că nu a săvârșit nici o faptă cu intenție și nici măcar atribuțiile de serviciu sau conținutul regulamentului de ordine interioară nu i-au fost aduse la cunoștință, respectiv că angajatorul nu a aplicat criteriile de stabilire a sancțiunii disciplinare, așa cum sunt prevăzute de art.266 C. muncii și nu s-a luat în considerare conduita sa anterioară, precum și faptul că nu a mai fost sancționat disciplinar.
De asemenea, reclamantul a arătat că decizia atacată este lovită de nulitate absolută, deoarece a fost emisă cu nerespectarea de către pârâtă a disp. art.268 al.2 lit.b C. muncii, lipsind motivele disciplinare.
Pârâta a solicitat respingerea acțiunii.
La data de (...), prin sentința civilă nr. 3., pronunțată de Tribunalul Cluj îndosar nr. (...), s-a admis acțiunea formulată de reclamantul G. L., în contradictoriu cu pârâtul S. O. S. și a fost anulată decizia nr. 5431/09.12.201 emisă de pârât. S-a dispus reîncadrarea reclamantului pe postul deținut anterior concedierii, respectiv cel de paznic i a fost obligat pârâtul la plata drepturilor salariale în cuantum de 756 lei lunar, de la data concedierii și până la data reintegrării efective.
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 700 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța soluția menționată, instanța a reținut următoarele:
Prin Decizia nr.5431/(...) emisă de pârâtă s-a dispus desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă al reclamantului, angajat la pârâtă pe postul de paznic, reținându-se că în timpul serviciului de pază, s-au scos din halele fermei produse, astfel că reclamantul nu și-a îndeplinit obligațiile de serviciu.
Din declarația martorului C. V., rezultă că atât acesta cât și reclamantul prestau și alte activități în afara celei de paznic, descărcau furaje, efectuau munca specifică unui mecanic de întreținere, făceau curățenie.
În data de (...), ora 19,00, reclamantul a intrat în serviciu și a afirmat că i s-a adus la cunoștință că în cursul nopții s-au sustras i anumite bunuri din incinta fermei, în timpul cât el avea obligația să-și exercite atribuțiile de paznic.
Potrivit art. 268 din Codul Muncii, sub sancțiunea nulității absolute, în decizia de sancționare trebuie arătate obligatoriu: descrierea faptei care constituie abatere disciplinară, prevederile care au fost încălcate de salariat, motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care în condițiile prev. de art. 267 alin.3 nu a fost efectuată cercetarea, temeiul de drept în baza căruia se aplică sancțiunea, termenul în care sancțiunea poate fi contestată si instanța competentă.
Decizia de sancționare este legal întocmită, cuprinzând toate mențiunile obligatorii.
Sub aspectul temeiniciei deciziei, instanța a constatat că aceasta nu constată o faptă comisă de către reclamant. A., pe imaginile filmate de camerele de luat vederi se observă angajați ai pârâtei venind și plecând de la serviciu, iar la plecare unele persoane poartă bagaje. Însă, raportat la atribuțiile reclamantului care nu se află tot timpul la locul de pază și în lipsa altor probe privind vinovăția sa, nu se poate retine că acesta a comis, cu vinovăție, o abatere disciplinara.
În ceea ce privește funcționarea instalației de iluminat, aceasta prezintă și defecțiuni, astfel cum rezultă din declarațiile martorilor C. A. I.
Pentru aceste considerente, având în vedere că reclamantul nu a comis cu vinovăție faptele imputate, în temeiul art. 263-268, art. 287, art.55 din Codul Muncii, instanța a admis acțiunea, a anulat decizia nr. 5431/09.12.201 emisă de pârât, a dispus reîncadrarea reclamantului pe postul deținut anterior concedierii, respectiv cel de paznic, a obligat pârâtul la plata drepturilor salariale în cuantum de 756 lei lunar, de la data concedierii și până la data reintegrării efective.
În baza art. 274 al. 1 C.pr.civ., instanța a obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 700 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
În termen legal, a declarat recurs pârâta S. O. S., solicitând modificareasentinței recurate privind obligarea O. la plata sumei de 756 lei lunar de la data concedierii și până la data reintegrării efective, a sumei de 799 lei cheltuieli de judecată și a reîncadrării reclamantului pe postul deținut anterior concedierii în sensul constatării temeiniciei deciziei nr. 5431/(...) și a respingerii acțiunii reclamantului.
Societatea recurentă formulează critici din perspectiva modului de interpretare a probațiunii de către instanța de fond. În acest sens, susține, în esență, recurenta că pârâtul intimat și-a încălcat atribuțiile de serviciu instituite prin fișa postului pe care, de altfel, a și semnat-o. Aceste încălcări constau în neexercitarea obligației de supraveghere ce a avut ca urmare sustragerea de către alte persoane de furaje destinate păsărilor. Neîndeplinirea obligației de asigurare a pazei și controlului reiese și din înregistrarea video a camerelor de supraveghere postate în curtea societății, întrucât pe nici una din aceste înregistrări, în perioada de referință, nu apare pârâtul.
Prin întâmpinarea depusă la dosar(f. 8), pârâtul intimat s-a opus admiterii recursului.
În probațiune s-au depus înscrisuri. Recursul este nefondat.
Decizia nr.5431/(...) emisă de societatea recurentă este lovită de nulitate absolută ca urmare a încălcării dispozițiilor art. 267 din Codul muncii, precum și a art. 75 al. 3 din Contractul colectiv de muncă la nivel național pentru anii.
2007-2010.
Prin dispozițiile art. 267 din Codul muncii, legiuitorul instituie în sarcina angajatorului obligația de a efectua cercetarea disciplinară anterior sancționării disciplinare a unui angajat, lipsa cercetării prealabile atrăgând nulitatea absolută a măsurii dispuse. Ca o garanție a dreptului la apărare, alineatul 2 al aceluiași articol prevede necesitatea convocării în scris a salariatului anterior începerii cercetării disciplinare, cu arătarea obiectului, datei, orei si locului întrevederii .
Aceleași mențiuni sunt reiterate și în art. 75 din Contractul Colectiv de M.
U. la nivel național pe anii 2007-2010, cu precizarea că la alineatul 3 se instituie obligativitatea convocării pealabile, în scris, a salariatului în vederea cercetării disciplinare, cu cel putin 5 zile lucratoare înainte.
Raportat la dispozițiile legale menționate Curtea reține că, cercetarea disciplinară a reclamantului intimat este lovită de nulitate absolută, în contextul în care convocarea acestuia în vederea efectuării cercetării disciplinare nu respectă normele mai sus expuse.
Din scriptul numit "., înregistrat în evidențele societății sub nr.5397, la data de (...)( f. 17 dosar fond), reiese că reclamantul intimat a fost chemat în vederea efectuării cercetării disciplinare pentru data de (...). Potrivit mențiunii de pe convocator, reclamantul intimat a primit un exemplar al acestuia la data de (...).
Cu toate că, între data primirii convocatorului și data de desfășurare a cercetării disciplinare era prevăzut un interval de 5 zile, acest termen nu a fost respectat, aceasta întrucât cercetarea disciplinară s-a realizat la data de (...) și, prin urmare, sancțiunea ce intervine într-o atare situație este cea a nulității absolute, justificată de faptul că norma edictată protejează un interes general, respectiv dreptul la apărare al angajaților, drept instituit tocmai pentru a-i proteja pe aceștia de eventualele măsuri abuzive ale angajatorilor.
De altfel, potrivit art. 76 din Codul Muncii, concedierea dispusă cu nerespectarea dispozițiilor statuate de către legiuitor este lovită de nulitate absolută, iar prevederile art. 267 al. 2 din Codul Muncii impun obligativitatea convocării în scris a salariului cercetat, scopul acestei norme fiind tocmai acela de a permite salariatului să-și pregătească temeinic apărarea.
Este real că în Codul Muncii legiuitorul nu a stabilit un termen ce trebuie respectat în vederea convocării, însă prin CCM U. la nivel N. pe anii 2007-2010, în urma negocierilor, a fost instituit termenul de 5 zile. Or, potrivit art. 7 din Legea nr. 130/1996, contractul colectiv de muncă, încheiat cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea părților.
Raportat la cele mai sus expuse, Curtea apreciază că nu mai este necesară analizarea celorlalte motive de recurs, astfel că, în baza art. 312 al.1 Cod de procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul societății pârâte.
Ca parte căzută în pretenții, în temeiul art. 274 Cod de procedură civilă va obliga recurenta să plătească intimatului G. L. suma de 700 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial potrivit chitanței depuse la dosar(f. 12).
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E R espinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S. O. S. împotriva sentinței civile numărul 3007 din (...) a T.ui C. pronunțate în dosar numărul (...), pe care o menține.
Obligă pe numita recurentă să plătească intimatului G. L. suma de 700 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
S. D. L. D. D. G. C. M.
Red. /dact./ DG
2 ex./(...) Jud.fond: I.P.
| ← Decizia civilă nr. 2819/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 677/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
