Decizia civilă nr. 980/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 980/R/2011
Ședința publică din data de 15 martie 2011
Instanța constituită din:
PREȘED.TE: D. C. G. JUDECĂTOR: C. M. JUDECĂTOR: I. T. G.: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de către pârâtul I. Ș. J. M., precum și recursul declarat de reclamantul S. L. D. Î. M. împotriva sentinței civile nr. 1634 din (...) pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...) privind și pe pârâții intimați I. Ș. J. M., Ș. CU C. I - V. „. S. T. DE S. și Ș. CU C. I - V. S. N. DE S., , având ca obiect litigiu de muncă - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este realizată.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimaților și este scutit de taxa judiciară de timbru și timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că pârâtul I. Ș. J. M. a formulat întâmpinare, înregistrată prin serviciul registratură al instanței la data de 27 decembrie 2010.
Curtea, văzând că s-a solicitat judecata în lipsă, apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată și o reține în pronunțare.
C U R T E A
Prin acțiunea înregistrată pe rolul T. M. sub numărul de mai sus, reclamantul S. L. D. Î. M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții I. Ș. J. M., Ș. cu clasele I-V. I. S. T. de S. - S. Ș. cu clasele I-V. S. N. de S., obligarea acestora la respectarea prevederilor L. nr. 3. și la plata diferențelor salariale rezultate din neaplicarea corectă a legii pentru luna noiembrie 2009, actualizate cu indicele de inflație, diminuarea salariului pentru această lună trebuind să fie de 8,91 % și nu de 15,5 %, precum și la plata sporului de 2 % în întregime pentru luna noiembrie 2009, în baza H.G. nr. 281/1993, de asemenea actualizat cu indicele de inflație la data plății, respectiv a diferenței de la 1 % la
2 %.
Prin sentința civilă nr. 1634 din (...), a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul I. Ș. J. M. și a fost respinsă acțiunea.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a analizat cu prioritate, în temeiul art. 137 Cod procedură civilă, excepția lipsei calității procesual pasive invocată de pârâtul I. Ș. J. M., a reținut că a fost neîntemeiată, deoarece prerogativele conferite acestuia de art. 25 din L. nr. 128/1997 de a exercita atribuții de îndrumare și control a învățământului preuniversitar și abilitarea de a participa la stabilirea salarizării personalului didactic din învățământulpreuniversitar conform art. 49 și următoarele din același act normativ, legitimează calitatea procesuală pasivă a acestui pârât.
Reținând însă că acesta nu are calitatea de ordonator de credite la nici un nivel în raport cu membrii de sindicat reprezentați de reclamant, urmează ca hotărârea ce se va pronunța în cauză să fie doar opozabilă pârâtului.
În drept s-au invocat dispozițiile L. 3., L. 330/2009, HG 281/1993 si art. 54 din L. 54/2003.
Potrivit art. 10 din L. 3.:
„(1) În vederea încadrării în constrângerile bugetare determinate de situația de criză economică, în perioada octombrie - decembrie 2009, conducătorii autorităților și instituțiilor publice, indiferent de modul de finanțare, au obligația de a diminua cheltuielile de personal, în medie cu 15,5% lunar, prin aplicarea uneia dintre următoarele măsuri: a) să acorde personalului propriu, indiferent de statutul acestuia, zile libere fără plată pentru o perioadă de până la 10 zile lucrătoare; b) să reducă programul de lucru; c) să dispună o măsură ce combină alternativele prevăzute la lit. a) si b); d) altă măsură cu efect echivalent.
(2) Cu respectarea prevederilor alin. (1), autoritățile si instituțiile publice au obligația de a-si organiza activitatea astfel încât să asigure continuitatea serviciilor de interes public.
(3) Modalitatea de aplicare a măsurilor prevăzute la alin. (1) se stabilește cu acordul salariatului, după consultarea organizațiilor sindicale sau, după caz, a reprezentanților salariaților.
(4) În lipsa acordului sau în cazul în care, ca urmare a opțiunii exprimate de salariat, nu se poate asigura continuitatea serviciului de interes public, intervalul si numărul de zile libere, precum si reducerea programului se stabilesc de conducătorul instituției publice, astfel încât să nu fie efectuate mai mult de 4 zile libere într-o lună, iar diminuarea salariului să nu depășească nivelul prevăzut la alin. (1)";.
D. adeverința eliberată de instituția școlară și din statul de plată aferent lunii noiembrie 2009, se constată că membrilor de sindicat reprezentați de reclamant, în vederea reducerii cheltuielilor de personal pentru luna noiembrie
2009, li s-a aplicat procentul de diminuare de 15,5% din salariul brut.
Plenul CSM a luat în discuție joi, 19 noiembrie 2009, în ședință secretă, sesizarea Curții de A. T. M. în legătură cu modalitatea de punere în aplicare a dispozițiilor art. 10 din L. nr. 3., privind reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor - cadru cu Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional.
Concluziile, care au fost date publicității sunt următoarele:
„Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, analizând punctele de vedere formulate, a apreciat următoarele:
1. scopul reglementării cuprinse în Capitolul III al L. nr. 3. este de „. a cheltuielilor de personal în sistemul bugetar"; pentru perioada cuprinsă între data intrării în vigoare a legii (respectiv 12 noiembrie 2009) și 31 decembrie
2009, în vederea încadrării în constrângerile bugetare determinate de criza economică;
2. sintagma „conducătorii autorităților și instituțiilor publice";, utilizată la art. 10 alin. (1) din L. nr. 3., se interpretează în sensul că se referă la ordonatorii de credite, indiferent dacă este vorba de ordonatori principali, secundari sau terțiari;
3. mijloacele de realizare a scopului legii sunt reglementate, cu titlu exemplificativ, la art. 10 alin. (1) din actul normativ menționat, fără a se institui o ordine de prioritate;
4. noțiunea de „. de personal"; nu se referă numai la fondul de salarii, ci și la alte categorii de cheltuieli, cum ar fi: plata chiriilor, a transportului, a diurnelor de deplasare, a primelor, etc.;
5. pentru luna noiembrie, procentul de 15,5% lunar, în medie, de reducere a cheltuielilor de personal, trebuie aplicat proporțional cu perioada din această lună în care legea se aplică și nu raportat la întreaga lună. În consecință, trebuie operată o reducere de 9,81% pentru această lună;
6. măsura de reducere a cheltuielilor de personal se alege după consultarea organizațiilor sindicale sau, după caz, a reprezentanților salariaților, cu acordul salariatului;
7. indiferent de măsura aleasă pentru reducerea cheltuielilor de personal, autoritățile și instituțiile publice trebuie să asigure continuitatea serviciilor de interes public;
8. cu titlu de excepție, în cazul în care reducerea cheltuielilor de personal nu se poate face decât prin aplicarea uneia dintre măsurile prevăzute de art. 10 alin. (1) lit. a) - c) din L. nr. 3., și lipsește acordul salariatului ori nu se poate asigura continuitatea serviciului de interes public, intervalul și numărul de zile libere, precum și reducerea programului se stabilesc de conducătorul instituției publice, astfel încât să nu fie efectuate mai mult de 4 zile libere într-o lună întreagă, iar diminuarea salariului (în această ipoteză) să nu depășească media de 15,5% lunar;
9. poate fi o „măsură cu efect echivalent";, în sensul art. 10 lit. d) din L. nr. 3., de exemplu, o eventuală „compensare"; parțială cu sumele cuvenite cu titlu de drepturi salariale (sporurile cumulate de 30% aplicabile de la 12 noiembrie 2009, pentru ordonatorii de credite care nu au fondurile necesare pentru plata imediată a acestora ori sumele restante cuvenite în temeiul unor hotărâri judecătorești executorii) sau amânarea plății unor categorii de cheltuieli de personal, altele decât salariile, după data de 31 decembrie 2009.";
D. analiza textului art. 10 din L. 3., se deduce că, măsurile de diminuare a cheltuielilor de personal sunt enumerate exemplificativ, sarcina stabilirii acestora revenind conducătorilor autorităților și instituțiilor publice, cu acordul organizațiilor sindicale sau, după caz, a reprezentanților salariaților, sau cu acordul salariatului, în așa fel încât să se sigure în medie o diminuare lunară a cheltuielilor cu până la 15,5%.
Potrivit alin.(4) al art. 10 din L. 3., în lipsa acordului sau în cazul în care, ca urmare a opțiunii exprimate de salariat, nu se poate asigura continuitatea serviciului de interes public, intervalul si numărul de zile libere, precum și reducerea programului se stabilesc de conducătorul instituției publice, astfel încât să nu fie efectuate mai mult de 4 zile libere într-o lună, iar diminuarea salariului să nu depășească nivelul prevăzut la alin. (1).
Prin nota nr. 78/(...), emisă de M. E. C. si I., se stabilește modalitatea de aplicarea a art. 10 din L. 3. pentru personalul didactic din învățământ, în sensul că, conducătorii instituțiilor din învățământul preuniversitar de stat au obligația de a diminua cheltuielile de personal cu 15,5% pentru luna noiembrie
2009 si cu 15,5% pentru luna decembrie 2009, prin aplicarea uneia din următoarele măsuri: zile libere fără plată în perioada 21 -24 decembrie pentru diminuarea cheltuielilor aferente lunii noiembrie si zile libere fără plata în perioada 28 - 31 decembrie, pentru diminuarea cheltuielilor aferente lunii decembrie, reducerea programului de lucru fără a afecta norma didactică, altă măsură cu efect echivalent.
Se menționează în nota M. că reducerea cheltuielilor de personal cu
15,5% se va face lunar, pentru lunile noiembrie 2009 si decembrie 2009, din drepturile salariale aferente fiecărei luni.
Față de considerentele reținute, instanța a apreciat că modalitatea de reducere a cheltuielilor de personal cu 15,5% prevăzută de L. 3., este cea stabilită de M., pentru personalul didactic din învățământ și nu cea cu privire la care CSM și-a exprimat un punct de vedere (acesta nu este ordonator de credite si nici conducător, în sensul de conducător al unei instituții publice astfel cum se face referire la acesta in art. 10 din legea 3.), astfel că diminuarea veniturilor salariale ale membrilor de sindicat reprezentați de reclamant pentru luna noiembrie 2009, cu 15,5% este corectă, acțiunea fiind apreciată neîntemeiată și în consecință a fost respinsă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs I. Ș. al J. M., solicitândmodificarea hotărârii în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a acestuia.
În dezvoltarea motivelor de recurs pârâtul a arătat că instanța de fond în mod greșit a considerat că prerogativele conferite de art. 25 din L. 128/1997 de a exercita atribuții de îndrumare și control a învățământului preuniversitar și abilitatea de a participa la stabilirea salarizării personalului didactic din învățământul preuniversitar conform art. 49 și următoarele din același act normativ, legitimează calitatea sa procesuală pasivă.
De altfel, art. 25 din L. 128/1997 nu îi conferă inspectoratului școlar atribuții de îndrumare și control a învățământului preuniversitar, ci stabilește doar funcțiile de îndrumare și de control din învățământul preuniversitar.
În schimb, atribuțiile inspectoratelor școlare sunt expres și limitativ prevăzute la art. 142 din L. învățământului nr. 84 din /995, republicată, cu modificările și completările ulterioare și singura prerogativă cu privire la încadrarea personalului didactic în unitățile de învățământ este prevăzută la litera g) a acestui articol, inspectoratele școlare având doar un rol de coordonare a încadrării unităților de învățământ cu personal didactic necesar și nicidecum un rol de angajare a personalului didactic, rol atribuit de art. 11 alin 5 din L. 128/1997 și art. 20 din Ordinul Ministrului E. și C. nr.
4925/2005 directorului unității de învățământ.
Prevederile art. 49 și următoarele din L. 128/1997 nu conferă inspectoratului școlar abilitatea de a participa la stabilirea salarizării personalului didactic din învățământul preuniversitar, deoarece salarizarea personalului didactic este reglementată prin lege, grila de salarizare fiind cuprinsă în anexele Statutului personalului didactic.
Ba mai mult, cel care „răspunde de corectitudinea încadrării personalului și de întocmirea la termen a statelor lunare de plată a drepturilor salariale"; este directorul unității de învățământ, atribuție conferită de art. 23 lit. f)din Ordinul Ministrului E. și C. nr. 4925/2005.
În ceea ce privește fondul cauzei, consideră că instanța s-a pronunțat în mod corect prin respingerea acțiunii, solicitând menținerea dispozitivului în acest sens.
A declarat recurs și reclamantul S. L. din Î. M. solicitând modificareasentinței în sensul admiterii acțiunii cu obligarea pârâților la respectarea prevederilor L. nr. 3. privind diminuarea cheltuielilor de personal, în medie cu
15,5%; obligarea pârâților la plata diferențelor salariale rezultate din neaplicarea corectă a L. nr. 3. pentru luna noiembrie 2009, diminuarea salariului pentru această lună trebuind să fie de 8,91% și nu de 15,5%.
În motivarea recursului a arătat citat prevederile art. 10 din L. nr. 3., ale art. 7 alin. 8 din L. nr. 84/1995 cu sublinierea că directorul unității deînvățământ pârâte are responsabilitatea în diminuarea cheltuielilor de personal prevăzute de L. nr. 3..
M.E.C.T.S. a formulat adresa nr. 78/(...) prin care a dispus reducerea cheltuielilor de personal cu 15,5% atât pe luna noiembrie, cât și pe luna decembrie a anului 2009, însă fiecare unitate de învățământ cu peste 200 de elevi sau peste 100 de preșcolari este instituție publică cu personalitate juridică, iar conducătorii instituțiilor publice sunt responsabili cu reducerea cheltuielilor de personal și stabilesc ce măsură se va aplica.
Față de susținerea instanței de fond că nu poate fi luată în considerare poziția CSM conform căreia pe luna noiembrie 2009 trebuiau reduse cheltuielile de personal doar cu 9,81%, nici adresa nr. 78/2009 nu poate fi luată în considerare.
S-a arătat poziția CSM doar pentru a se întări susținerile făcute că, în baza art. 78 din Constituția României, L. nr. 3. intră în vigoare la 3 zile după publicarea sa în Monitorul Oficial, anume, de la data de (...). Mai mult, conform art. 15 alin. 2 din Constituția România „L. dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile";. Astfel, reducerea pe luna noiembrie 2009 trebuie să fie proporțională cu perioada din luna noiembrie pentru care se aplică L. nr. 3..
Prin urmare, consideră că pe luna noiembrie 2009, reducerea cheltuielilor de personal trebuia să fie de 9,81% și nu cu 15,5%.
În drept, a invocat și dispozițiile art. 304 punctul 9 C.proc.civ.
Prin întâmpinarea formulată raportat la recursul sindicatului, înregistratăla data de 27 decembrie 2010, intimatul recurent I. Ș. al J. M. a solicitatrespingerea acțiunii (sic!) și pe cale de consecință menținerea hotărârii primei instanțe.
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâtul a arătat, în esență, că în textul legii este prevăzut în mod expres faptul că perioada în care se aplică diminuarea este octombrie - decembrie 2009, iar procentul este de 15,5%, însemnând că legiuitorul a dorit ca această diminuare să se aplice în perioada respectivă și în medie cu 15,5%, chiar dacă legea a intrat în vigoare la data de (...).
Dacă legiuitorul ar fi dorit ca diminuarea să se aplice proporțional pentru zilele din luna noiembrie, atunci ar fi specificat în mod expres acest lucru în cuprinsul legii, dar făcându-se precizarea că diminuarea se face în medie cu
15,5% lunar, se subînțelege faptul că pentru lunile menționate expres în cuprinsul legii, media diminuării nu poate fi mai mică de 15,5% .
Astfel, dacă pe luna noiembrie 2009 s-ar fi aplicat un procent de 8,91 %, așa cum pretinde re curentul - reclamant atunci, în mod obligatoriu, pe luna decembrie ar fi trebuit să se aplice un procent de 22,09%, pentru a rezulta acea medie de 15,5%.
În plus, prin N. nr. 78/(...) M. E., C. și I. a informat unitățile școlare despre modul corect de aplicare a prevederilor L. 3., iar decizia finală privind modalitatea în care s-a aplicat legea a fost a conducătorilor unităților școlare, respectiva directorilor.
În ceea ce privește acordarea sporul de 2%, unitățile școlare au aplicat prevederile L. - cadru nr. 330 din 2009, care dispune la art. 1 alin. 2 că
„începând cu data intrării în vigoare, în tot sau în parte, a prezentei legi, drepturile salariale ale personalului prevăzut la alin 1 (personalul din sectorul bugetar n.n.) sunt și rămân în mod exclusiv cele prevăzute în prezenta lege";.
În L.-cadru nu a mai fost prevăzut acel spor de 2% pentru personalul din învățământ, ba mai mult, prin art. 49 pct. 2, la 3 zile de la data publicării legii- cadru în Monitorul Oficial (respectiv de la data de 9 noiembrie 2009) au fost abrogate și dispozițiile art. 11 și 12 din Ordonanța Guvernului nr. 10/2008privind nivelul salariilor de bază și al altor drepturi ale personalului bugetar, în baza cărora se putea acorda acel premiu de 2%.
În plus, raportat la dispozițiile art. 13 din HG nr. 281/1993, se constată că se prevedea posibilitatea acordării acestor premii și nici într-un caz obligativitatea acordării lor și, în plus, aceste premii se puteau acorda de către consiliul de administrație al unității școlare salariaților care au realizat sau au participat direct la obținerea unor rezultate în activitate, apreciate ca valoroase, neexistând obligația acordării acestui premiu tuturor angajaților unității.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate și aapărărilor invocate, Curtea reține următoarele:
Cât privește recursul declarat de pârâtul I. Ș. J. M., se reține că potrivit art.33 din H.G. 2192/2004, în procesul de fundamentare a deciziilor cu privire la volumul fondurilor alocate învățământului, în subordinea M.ui E. și C. și a consiliilor locale funcționează, ca organism consultativ de specialitate cu atribuții în acest domeniu și comisia județeană pentru finanțarea învățământului preuniversitar, ce are în componență, ca vicepreședinte, pe inspectorul școlar general.
C. art.40 din aceeași hotărâre, după aprobarea legii bugetului de stat, consiliul județean și Consiliul General al Municipiului B., prin hotărâre și cu asistența tehnică a direcției generale a finanțelor publice și a inspectoratului școlar, repartizează unităților administrativ-teritoriale sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și, după caz, fonduri din cote defalcate din impozitul pe venit la dispoziția acestora.
Consiliile locale adaugă la sumele primite de la bugetul de stat și bugetul județului sumele alocate din bugetul propriu învățământului și aprobă bugetul fiecărei unități de învățământ. B. aprobate conform legii se comunică unităților de învățământ și trezoreriilor în a căror rază teritorială își au sediul aceste unități.
După aprobare, bugetele unităților de învățământ preuniversitar de stat reprezintă documentul pe baza căruia se asigură finanțarea cheltuielilor acestora în exercițiul financiar respectiv.
Art.45 din aceeași hotărâre prevede că ordonatorii terțiari de credite întocmesc trimestrial și anual situații financiare privind execuția bugetară, în conformitate cu normele metodologice ale M.ui Finanțelor P.e.
Inspectoratele școlare județene, respectiv al municipiului B., prin compartimentele de contabilitate și informatizare, centralizează situațiile privind execuția bugetară pe unități de învățământ prevăzute în anexele nr. 3 și 4 și le transmit Consiliului Național pentru Finanțarea Î.ului Preuniversitar și comisiilor județene de finanțare a învățământului preuniversitar.
De asemenea, potrivit art.46 din hotărâre, Consiliul Național pentru
Finanțarea Î.ului Preuniversitar, pe baza datelor transmise de inspectoratele școlare județene, respectiv al municipiului B., analizează modul în care se respectă prevederile legii bugetului de stat și criteriile și principiile finanțării învățământului preuniversitar de stat, precum și eventualele fenomene perturbatoare care se manifestă în acest domeniu și cauzele care le determină.
Pe baza acestor analize se întocmesc rapoarte trimestriale/anuale care se înaintează conducerii M.ui E. și C., însoțite de propuneri de îmbunătățire a sistemului de finanțare și execuție bugetară în sistemul de învățământ preuniversitar de stat.
Astfel, Curtea constată că nu se poate reține că recurentul nu are calitate procesuală pasivă în cererea reclamanților, acesta având un rol însemnat chiar în procesul de stabilire a fondurilor ce se impun a fi alocate învățământului.
Ca atare, se constată că, față de modul cum a fost formulată acțiunea, solicitându-se obligarea pârâților la respectarea dispozițiilor legale în aplicareamăsurii diminuării salariale în baza L. nr. 3. și la plata drepturilor salariale neacordate, admiterea acțiunii în contradictoriu cu pârâtul recurent este legitimă, mai cu seamă că nu s-a dispus obligarea acestuia la plata acestor drepturi salariale, deci nu a fost considerat ca angajator în raport cu reclamanții, ci s-a avut în vedere tocmai rolul la care s-a făcut referire în cele de mai sus, în repartizarea către unităților administrativ-teritoriale a sumelor destinate salarizării cadrelor didactice, precum și în centralizarea situațiilor privind execuția bugetară.
Urmează a fi respins recursul acestui pârât, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
Cât privește recursul reclamantului, Curtea reține că prin art. 10 al. 1 din L . nr. 229/2009, legiuitorul a statuat că „în vederea încadrării în constrângerile bugetare determinate de situația de criză economică, în perioada octombrie-decembrie 2009, conducătorii autorităților și instituțiilor publice, indiferent de modul de finanțare, au obligația de a diminua cheltuielile de personal, în medie cu 15,5% lunar, prin aplicarea uneia dintre următoarelemăsuri…";.
Reclamantul recurent consideră că pentru luna noiembrie 2009, lună în care a intrat în vigoare L. nr. 3., drepturile salariale ale membrilor de sindicat pe care îi reprezintă se justifică a fi diminuate cu 15,5%, doar de la data intrării în vigoare a L. nr. 3., iar nu și pentru perioada anterioară.
Curtea găsește întemeiată această alegație, în contextul în care potrivit dispozițiilor art. 12 din L. nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă și ale prevederilor art. 78 din Constituție României, legea se publică în Monitorul Oficial al României și intră în vigoare în termen de 3 zile de la data publicării sau la o dată ulterioară prevăzută în textul ei.
L. nr. 3. a fost publicată în Monitorul Oficial la data de (...) și în lipsa unei mențiuni privind intrarea în vigoare la o altă dată, se consideră că aceasta a intrat în vigoare la data de 12 noiembrie 2009, dată de la care își produce efectele.
Așadar, pentru luna noiembrie 2009 procentul de 15,5% lunar, în medie, de reducere a cheltuielilor de personal, trebuie aplicat proporțional cu perioada
din această lună în care legea se aplică și nu raportat la întreaga lună .
Nu pot fi primite susținerile intimatului IȘJ potrivit cărora intenția legiuitorului, materializată în dispozițiile art. 10 al. 1 din L. nr. 3., a fost aceea ca diminuare să se aplice în perioada octombrie-decembrie 2009, în medie cu
15,5%, chiar dacă legea a intrat în vigoare la data de (...).
În măsura în care s-ar acredita această idee, s-ar ajunge la încălcarea principiului neretroactivității, ceea ce este de neconceput. C. art. 15 din Constituția României, legea civilă produce efecte doar pentru viitor, respectiv de la data intrării sale în vigoare, neputând afecta drepturile dobândite anterior existenței ei. Or, drepturile salariale aferente timpului de lucru efectuat de membrii de sindicat reprezentați de către reclamant până la data de 12 noiembrie 2009 s-au născut sub imperiul legii anterioare și nu pot fi afectate
de reducerile prevăzute de L. nr. 3. .
În plus, nu poate fi primită nici formula propusă de recurentul IȘJ, de a se considera că diminuarea procentului aferent lunii noiembrie de la 15,5 % la
8,91 % ar trebui corelată cu o creștere a procentului de diminuare aferent lunii decembrie la 22,09 %, pentru că rezultatul ar fi același, anume, aplicarea retroactivă a legii, în mod indirect, prin corectarea procentului de reducere corelativ tocmai perioadei anterioare intrării în vigoare a legii, deci pentru a cuprinde prin acest calcul și reducerea salarială aferentă acestei perioade. Prin urmare, și această modalitate ar reprezenta, în opinia Curții, o aplicare retroactivă a legii, astfel încât nu poate fi agreată.
Nu prezintă nici o relevanță nota nr. 78/(...) emisă de M. E., C. și I. prin care au fost informate unitățile școlare despre modul corect de aplicare a prevederilor L. nr. 3., respectiv aceasta nu poate produce nici un efect, prin prisma faptului că interpretarea dată prin această adresă contravine flagrant prevederilor acestei legi, respectiv intenției legiuitorului, precum și principiului neretroactivității.
Raportat la aspectele expuse și constatând că solicitarea vizând aplicarea reducerilor salariale doar de la momentul intrării în vigoare a L. nr. 3. este justificată, Curtea, în baza art. 312 alin.1 și 3 C.proc.civ., va admite recursul reclamantului, va modifica sentința atacată, în sensul admiterii acțiunii conform dispozitivului.
Se constată că nu au fost formulate motive de recurs în ce privește hotărârea primei instanțe raportat la petitul privitor la plata diferenței de spor în procent de 2 % pentru luna noiembrie 2011.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L.,
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de I. Ș. J. M..
Admite recursul declarat de reclamantul S. L. D. Î. M. împotriva sentinței civile nr. 1634 din (...) a T. M. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o modifică în parte în sensul că obligă pârâta Ș. cu clasele I-V. „. S. T. de S. să plătească membrilor de sindicat reprezentați de reclamant diferența dintre drepturile salariale cuvenite pentru luna noiembrie 2009, diminuate cu 15,5 % prin aplicarea L. nr. 3. doar începând cu data de (...) și drepturile salariale efectiv încasate pentru această lună, sumă actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică din 15 martie 2011.
PREȘED.TE, JUDECĂTORI, D. C. G. C. M. I. T.
G., N. N.
Red.I.T./S.M.
2 ex./(...)
Jud.fond. V.C. și B.G.
| ← Decizia civilă nr. 5214/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 1046/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
