Decizia civilă nr. 1503/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 1503/R/2011
Ședința din 02 mai 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : D. G.
JUDECĂTOR : L. D.
JUDECĂTOR : S. D.
G. : C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta SC A. SA împotriva sentinței civile nr. 2072 din 07 decembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...), privind și pe reclamantul intimat D. P., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat reclamantului intimat și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 11 aprilie
2011, prin serviciul de registratură al instanței, reclamantul intimat D. P. a depus la dosar întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca fiind neîntemeiat și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală.
De asemenea, se constată că prin recursul formulat pârâta recurentă SC A. Sa a solicitat suspendarea executării hotărârii recurate până la soluționarea recursului, în temeiul art. 300 pct. 2 C.pr.civ.
Curtea constată recursul în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar, astfel că cererea de suspendare a executării hotărârii atacate va rămâne fără obiect.
După dezbaterea cauzei și epuizarea tuturor cauzelor de pe lista de ședință se constată că în cursul acestei zile de 02 mai 2011, pârâta recurentă
SC A. SA a depus la dosar concluzii scrise.
C U R T E A
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2072 din (...), pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr.5597/10072010, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul D. P. în contradictoriu cu pârâta SC A. S. SA și a fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 12.400 lei, reprezentând indemnizația de pensionare egală cu cel puțin două salarii de bază avute în luna pensionării, conform art. 77 alin.5 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității pentru anii 2007-2010.
A fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 700 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamantul D. P. a avut calitatea de angajat al pârâtei SC A. SA în perioada (...)-(...).
Prin decizia nr. 2. din (...), s-au stabilit drepturile de pensie cuvenite reclamantului pentru munca depusă și limită de vârstă, începând cu data de
(...).
Ulterior, între părți s-a încheiat contractul individual de muncă înregistrat sub nr.5. din (...), în baza căruia raportul de muncă cu societatea pârâtă a continuat până la data de (...), când a încetat, în temeiul art. 55 lit. b) din C. muncii, prin acordul părților.
În conformitate cu prevederile art. 77 alin.5 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității pe anii 2007-2010, salariații care se pensionează pentru limita de vârstă primesc o indemnizație egală cu cel puțin două salarii de bază avute în luna pensionării.
Nicio altă condiție privind vechimea în muncă în cadrul unității nu este prevăzută.
Potrivit art. 236 alin.4 din C. muncii și art.7 alin.2 din Legea nr.
130/1996, contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea părților.
Prevederile contractului colectiv de muncă produc efecte pentru toți salariații, indiferent de data angajării sau de afilierea lor la o organizație sindicală, așa cum statuează art. 239 din C. muncii și art. 9 din Legea nr.
130/1996.
Conform art. 243 din C. muncii, executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți, iar neîndeplinirea obligațiilor asumate atrage răspunderea părților care se fac vinovate de aceasta.
Contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior, putând să prevadă însă dispoziții mai favorabile salariaților.
În speță, contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității, aplicabil reclamantului, prevede condiții mai puțin restrictive pentru acordarea indemnizației de pensionare decât contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior, înlăturând condiția vechimii în unitate necesară.
Aspectele invocate de către pârâtă în cuprinsul întâmpinării privind aplicarea sechestrului asupra unui bun imobil și dificultățile financiare cu care se confruntă nu o exonerează pe aceasta de executarea obligațiilor contractuale asumate.
Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul ramurii construcții reglementează drepturi minimale pentru negocierea și încheierea contractelor colective de muncă la nivel inferior, care pot să cuprindă însă prevederi mai favorabile pentru angajați.
Potrivit înscrierilor din carnetul de muncă, poziția 71, reclamantul a avut la data pensionării un salariu de bază brut lunar în sumă de 6.200 lei.
Raportat la considerentele mai sus expuse, tribunalul a apreciat acțiunea formulată ca fiind întemeiată și, în consecință, în baza art. 40 alin. 2 lit. c), art. 236 alin.4, art. 239, art. 243 din C. muncii, a admis și a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 12.400 lei, reprezentând indemnizația de pensionare egală cu cel puțin două salarii de bază avute în luna pensionării,conform art. 77 alin.5 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității pentru anii 2007-2010.
În baza art. 274 alin.1 Cod procedură civilă, instanța a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 700 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, conform chitanței nr. 80 din (...), depusă la fila
77 din dosar.
Împotriva acestei hotărâri, pârâta S. A. S.A a declarat recurs prin care a solicitat modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
Recurenta a solicitat și suspendarea executării sentinței acordate până la soluționarea recursului în baza art.300 alin.2 C.pr.civ.. Această cerere a fost respinsă ca rămasă fără obiect deoarece recursul a fost soluționat la primul termen de judecată.
În motivarea recursului, s-au invocat dispozițiile art.304 pct.9 C.pr.civ., susținându-se că reclamantul nu îndeplinește condiția privind vechimea minimă în muncă de 10 ani, necesară, conform contractului colectiv de muncă la nivelul ramurii de construcții pe anii 2007 - 2010, pentru a beneficia de indemnizația acordată cu ocazia pensionării.
În acest sens, s-a invocat prioritatea acordului colectiv la nivel de ramură, față de cel încheiat la nivel de unitate.
Se arată, de asemenea, că angajarea reclamantului după pensionare la aceeași unitate cu consecința cumulului pensiei cu un salariu majorat reprezintă o despăgubire îndestulătoare pentru neacordarea indemnizației de pensionare.
În fine, se invocă dificultățile financiare ale angajatorului, care îl pun în imposibilitatea acordării drepturilor solicitate de reclamant.
Reclamantul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de A. varespinge recursul pentru următoarele considerente:
Art.26 din Contractul colectiv de muncă nr.631 din 5 decembrie 2007 la nivelul ramurii construcții pe anii 2008-2009, prevede acordarea către salariații cu o vechime în unitate de cel puțin 10 ani, cărora le încetează contractul de muncă prin pensionare, a unei recompense egale cu cel puțin un salariu de bază lunar.
Art.77 alin.5 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii
2007 -20010 (f.63 fond) stabilește că „salariații care se pensionează pentru limită de vârstă primesc o indemnizație egală cu cel puțin două salarii de bază avute în luna pensionării";.
În situația reglementării unui drept prin contracte colective de muncă încheiate la nivele diferite, art.238 C. muncii și art.8 din Legea nr.130/1996 recunosc aplicarea prioritară a normelor care stabilesc drepturile cele mai avantajoase pentru salariat .
Astfel, acordul colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură construcție stabilește atât o limită minimă a întinderii recompensării acordate cu ocazia pensionării, cât și o condiție de vechime în unitate de 10 ani, care printr-un contract colectiv de muncă la nivel de unitate nu poate fi majorată ci doar menținută, diminuată sau eliminată, datorită forței ierarhice superioare a contractului colectiv de ramură față de cel la nivel de unitate.
De asemenea, la nivel de unitate partenerii de dialog social pot conveni asupra acordării unei recompense mai mari decât cea prevăzută în acordul colectiv încheiat la nivel superior.
În speță, prin contractul colectiv de muncă la nivel de unitate s-a negociat și s-a stabilit acordarea unei indemnizații de pensionare mai mari decât cea prevăzută în acordul la nivel de ramură și s-a eliminat condiția vechimii minime de 10 ani în societate, ceea ce respectă unica limită impusă de art.238 C. muncii constând în caracterul minimal al drepturilor salariaților stabilite la nivel superior.
În raport de caracterul obligatoriu al contractului colectiv de muncă la nivel de unitate (art.243 C. muncii) angajatorul nu se poate prevala de efectele mai favorabile pentru sine și în mod corelativ mai dezavantajoase pentru salariat, ale unui contract colectiv de muncă, la nivel superior din moment ce și-a asumat în mod benevol obligații sporite față de salariat.
Nu prezintă relevanță apărarea pârâtei privind angajarea reclamantului după pensionare cu scopul plății salariului în contul recompensării neacordate deoarece o atare operațiune simulată consacră posibilitatea renunțării la un drept echivalent celui legal, respectiv la indemnizația de pensionare.
Or, o renunțare în aceste condiții reprezintă o încălcare a principiului edictat de art.38 C. muncii, care enunță interdicția renunțării salariatului la drepturile care îi sunt recunoscute, ceea ce înlătură apărările pârâtei.
În fine, dificultățile financiare invocate de pârâtă nu constitui o cauză exoneratoare de răspundere, deoarece indiferent de celelalte obligații bănești ale angajatorului, art.156 C. muncii stabilește prioritatea plății salariului.
De asemenea, aspectele relevate de pârâtă se subsumează unor imposibilități de executare a obligației de plată care îi conferă pertinență în etapa executării hotărârii, neconstituind un temei de suspendare a însuși dreptului pretins.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de A. în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ., va respinge ca nefondat recursul pârâtei.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S.C A. SA împotriva sentinței civile numărul 2072 din (...) a T.ui M. pronunțată în dosar numărul
(...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
D. G. L. D. S. D.
G. C. M.
Red.S.D./S.M.D.
2 ex./(...) Jud.fond.H. D.
| ← Decizia civilă nr. 4029/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 1842/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
