Decizia nr. 1171/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 1171/R/2012
Ședința din 05 martie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : L. D. JUDECĂTOR : D. G. JUDECĂTOR : S. D. GREFIER : C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta S. H. SA împotriva sentinței civile nr. 1. din 19 octombrie 2011, pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud în dosarul nr. (...), privind și pe reclamantul intimat F. S. H. H. devenită ulterior S. N. P. E., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat reclamantului intimat și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 28 februarie
2012, prin serviciul de registratură al instanței, pârâta recurentă SC H. SA a depus la dosar cu titlu de practică judiciară mai multe hotărâri judecătorești.
De asemenea, se constată că la data de 01 martie 2012, prin serviciul de registratură al instanței, reclamantul intimat S. N. P. E. a depus la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca nefondat la care a anexat cu titlu de practică judiciară mai multe hotărâri judecătorești.
Totodată, se constată că prin motivele de recurs pârâta recurentă a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2
C.pr.civ.
Curtea constată recursul în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
C U R T E A
În urma deliberării, reține că la data de (...), prin sentința civilă nr. 1., pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud în dosar nr. (...), s-a respins ca neîntemeiată excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâta SC „. SA B.
S-a admis în parte acțiunea civilă formulată și ulterior precizată de reclamanții B. T. V., B. L., B. T., B. E., C. C., C. G., C. F., D. A., F. T. G., G. N., H. C., I. L., I. I., M. T., P. V., R. V., S. V., S. M., S. M. D., S. M., T. H. I., T. V., V. G., reprezentați de S. N. P. E. (fosta Federație S. H. H.) împotriva pârâtei SC „. SA B. și în consecință:
- a fost obligată pârâta să plătească fiecărui reclamant dobânda legală la diferențele de drepturi bănești achitate reclamanților eșalonat în datele de 12 martie 2008 și 10 aprilie 2008, pentru perioada (...) - (...) ca urmare a luării încalcul a valorii salariului de bază de 620 lei, cu începere de la data cererii de chemare în judecată (15 martie 2008) și până la data plății efective;
- a fost obligată pârâta să plătească fiecărui reclamant dobânda legală la diferențele bănești achitate pentru perioada (...) - (...) prin luarea în calcul a indicilor din grila de salarizare din (...), cu începere de la data cererii de chemare în judecată (15 martie 2008) și până la data plății efective;
- a fost obligată pârâta să plătească fiecărui reclamant diferența dintre valoarea reactualizată la data plății efective a drepturilor salariale majorate ca urmare a aplicării noii valori de bază pentru clasa I de salarizare în valoare de
620 lei pentru perioada (...) - (...) și sumele achitate efectiv cu acest titlu;
- a fost obligată pârâta să plătească fiecărui reclamant diferența dintre valoarea reactualizată la data plății efective a drepturilor salariale majorate ca urmare a aplicării indicilor din grila de salarizare din (...), pe perioada (...) -(...) și sumele achitate efectiv cu acest titlu;
S-a respins ca neîntemeiată cererea reclamanților având ca obiect plata dobânzii legale și a diferenței dintre valoarea reactualizată la data plății efective a drepturilor salariale majorate ca urmare a aplicării noii valori de bază pentru clasa I de salarizare în valoare de 620 lei pentru perioada (...) - (...).
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța soluția menționată, T. a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 9109/(...) pronunțată de T. municipiului B. acțiunea reclamanților a fost declinată spre competentă soluționare în favoarea
T. B.-N., cauza înregistrându-se la această instanță sub nr. de mai sus.
La data de 8 august 2011 reclamanții și-au precizat acțiunea în sensul că au solicitat obligarea pârâtei:
1. la plata diferențelor salariale, constând în diferența dintre valoarea reactualizată la data plății efective a drepturilor salariale majorate ca urmare a aplicării noii valori de bază pentru clasa I de salarizare în valoare de 620 lei pentru perioada ianuarie 2007 - august 2007, conform contractului colectiv de muncă la nivelul ramurii energiei electrice, termice, petrol și gaze pe anul 2007 și sumele achitate efectiv cu acest titlu, urmând ca diferențele să fie reactualizate cu indicele de inflație;
2. la plata de despăgubiri compensatorii pentru plata cu întârziere a drepturilor salariale datorate ca urmare a aplicării noii valori de bază constând în dobânda legală, conform OG nr. 9., începând cu data plății drepturilor salariale majorate, nereactualizate;
3. la plata diferențelor salariale, constând în diferența dintre valoarea reactualizată la data plății efective a drepturilor salariale majorate ca urmare a aplicării indicilor din grila de salarizare din (...), pe perioada (...) -(...) și sumele achitate efectiv cu acest titlu, urmând ca sumele aferente diferenței să fie reactualizate cu indicele de inflație până la data plății efective;
4. la plata de despăgubiri compensatorii pentru plata cu întârziere a drepturilor salariale datorate ca urmare a aplicării indicilor din grila de salarizare din (...), pe perioada (...) -(...), constând în dobânda legală, conform OG nr. 9., începând cu data plății drepturilor salariale majorate, nereactualizate.
Referitor la excepția prescripției a reținut că aceasta este neîntemeiată, întrucât termenul de la care se putea cere repararea prejudiciului începe să curgă de la momentul plății primei tranșe din drepturile salariale, care a avut loc în noiembrie 2007.
Termenul de prescripție s-a întrerupt prin plata eșalonată, astfel încât de la data plății fiecărei sume a început să curgă câte un nou termen de prescripție de 3 ani.
Cu privire la fondul cauzei, s-a reținut că în temeiul contractului colectiv de muncă la nivel de ramură energie, aplicabil în raporturile dintre părți de ladata intrării sale în luna februarie 2007 (momentul intrării în vigoare nefiind contestat de părți), reclamanții erau îndreptățiți la plata salariului lunar în funcție de valoarea salariul minim de bază prevăzută pentru clasa I de salarizare de 620 lei.
Totodată, întrucât prin sentința civilă nr. 867/(...) pronunțată de T. municipiului B. (f. 229) s-a dispus printre altele anularea grilei de salarizare intrată în vigoare la (...) și menținerea indicilor din grila de salarizare din (...), pe perioada (...) - (...), s-a constatat că reclamanții erau îndreptățiți la plata drepturilor salariale lunare calculate prin aplicarea indicilor din grila de salarizare din (...).
Dat fiind faptul că aceste drepturi salariale nu au fost achitate, între organizația sindicală reprezentantă a reclamanților și pârâtă au avut loc negocieri, care s-au finalizat prin încheierea unei tranzacții, înregistrată în evidențele pârâtei sub nr. 6903/(...), prin care pârâta a recunoscut dreptul reclamanților și și-a asumat obligația de plată eșalonată a diferențelor salariale datorate.
Așa cum rezultă din actele depuse la dosar de pârâtă, plata diferențelor bănești datorate reclamanților ca urmare a luării în calcul a valorii salariului de bază de 620 lei a avut loc eșalonat în datele de 12 martie 2008 și 10 aprilie 2008 (anexa 1 pct. 1 - f. 46 - 56).
Plata drepturilor s-a efectuat pentru perioada 12 februarie 2007 - 31 august 2007, inclusiv. Sumele reprezintă exclusiv diferența dintre suma cuvenită prin luarea în calcul a valorii salariului de bază de 620 lei și cea efectiv acordată prin luarea în calcul a valorii salarului de bază de 514 lei, fără ca sumele achitate în cele 2 tranșe să fie actualizate cu rata inflației sau cu dobânda legală (anexa 1 pct. 1, 2, 3 - f. 46 - 56).
Diferențele de drepturi bănești datorate reclamanților ca urmare a luării în calcul a indicilor din grila de salarizare din (...), au fost achitate eșalonat, fiind recunoscute pentru perioada (...) - (...). Astfel, conform anexei 1 pct. 6, 7 aplicabilă pe perioada (...) - (...) și anexei 2 pct. 6 aplicabilă pe perioada (...) -
(...), diferențele cuvenite s-au achitat eșalonat astfel:
Pentru anul 2007, conform anexei 1 pct. 7 (f. 46 - 56) - pentru perioada (...)
- (...) plata s-a efectuat la data de (...);
- pentru perioada (...) - (...) plata s-a efectuat la data de (...);
- pentru perioada (...) - (...) plata s-a efectuat la data de (...);
- pentru perioada (...) - (...) s-a efectuat la data de (...) o plată reprezentând diferențe bănești datorate prin aplicarea noii valori de bază a clasei I de salarizare.
Pentru anul 2006, conform anexei 2 pct. 7 (f. 57 - 67) plata s-a făcutconform indicilor din grila de salarizare din (...) la data de 11 septembrie 2008.
Totodată, pentru perioada (...) - (...) s-a efectuat la data de (...) o plată reprezentând diferențe bănești datorate prin aplicarea noii valori de bază a clasei I de salarizare.
Așa cum rezultă din calculul făcut de pârâtă, drepturile salariale cuvenite au fost achitate ținându-se seama de sumele cuvenite prin aplicarea indicilor din grila de salarizare din (...) și sumele efectiv achitate reclamanților lunar, fără ca diferențele să fie reactualizate cu rata inflației sau cu dobânda legală.
Plata eșalonată a drepturilor salariale restante a fost recunoscută de reclamanți.
Totodată, din anexele depuse de pârâtă la dosar rezultă că aceasta a achitat eșalonat drepturile salariale restante fără a calcula sumele datorate ținând seama de rata inflației sau de rata dobânzii legale, aspect necontestat de pârâtă, care în apărarea sa a înțeles să se prevaleze de tranzacția încheiată cufederația sindicală, în care se menționează că se renunță la cererea de reactualizare a diferențelor solicitate.
T. nu a putut lua în considerare renunțarea înserată în cuprinsul tranzacției care a stat la baza plății eșalonate a diferențelor salariale. Aceasta întrucât potrivit art. 161 alin. 4 din Codul muncii, în forma în vigoare la data promovării acțiunii, întârzierea nejustificată a plății salariului poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.
Întrucât pârâta nu a achitat la timp drepturile salariale cuvenite, aceasta este în culpă pentru întârzierea plăților, astfel că datorează daune-interese.
Conform art. 165 Codul muncii, în forma în vigoare la data promovării acțiunii, acceptarea fără rezerve a unei părți din drepturile salariale sau semnarea actelor de plată în astfel de situații nu poate avea semnificația unei renunțări din partea salariatului la drepturile salariale ce i se cuvin în integralitatea lor, potrivit dispozițiilor legale sau contractuale.
Totodată, potrivit art. 38 Codul muncii, în forma în vigoare la data promovării acțiunii, salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. O. tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturile recunoscute de lege salariaților sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate.
Raportat la această prevedere legală, nu are relevanță în cauză faptul că prin tranzacția încheiată între părți s-a renunțat la orice reactualizare atât timp cât prin lege s-a interzis expres orice astfel de înțelegeri în raporturile de muncă, prin care salariatul să fie lipsit de drepturile care i se cuvin în integralitatea lor.
Ca atare, o tranzacție de renunțare a salariaților la actualizarea diferențelor bănești cuvenite, contravine dispozițiilor imperative ale art. 38, 164 alin. 4, 165 Codul muncii, în forma în vigoare la data promovării acțiunii, deoarece o soluție contrară ar însemna limitarea protecției oferite de lege drepturilor salariaților de a obține daune-interese în cazul plății cu întârziere a drepturilor salariale, consecința fiind aceea a punerii salariatului în situația de a suporta consecințele păgubitoare ale angajatorului.
Plata cu întârziere a drepturilor dă dreptul salariatului la daune interese, care potrivit art. 1088 C.civ., în vigoare la data promovării acțiunii, sunt egale cu dobânda legală.
Daunele interese moratorii se datorează din ziua cererii de chemare în judecată, iar creditorul nu trebuie să facă dovada existenței și întinderii prejudiciului cauzat prin întârzierea în executarea obligației, întrucât art. 1088 alin. 2 C.civ., în vigoare la data promovării acțiunii, instituie prezumția că ori de câte ori un creditor a fost lipsit de folosința sumei de bani datorată de debitor, el a suferit un prejudiciu, prevăzând că „aceste daune interese se cuvin fără ca și creditorul să fie ținut a justifica vreo pagubă";.
Pe lângă dobânda legală reclamanții sunt îndreptățiți și la actualizarea sumelor datorate cu rata inflației, întrucât potrivit art. 1084 C.civ., prejudiciul cauzat prin întârzierea plății trebuie reparat în întregime.
În general, daunele interese cuprind pierderea suferită și beneficiul nerealizat.
Cumulul dobânzii cu rata inflației este recunoscută atât de literatura juridică, cât și de practica judiciară (spre exemplu, ÎCCJ, dec. nr. 304 din (...)).
Un asemenea cumul este permis, întrucât, așa cum s-a subliniat în literatura juridică, întrucât atunci când creanța este pecuniară, actualizarea ei cu rata inflației exprimă acoperirea prejudiciului produs de sau prin erodarea creanței datorată inflației, având deci rolul de a compensa pierderea suferită calculată ca diferență dintre valoarea nominală a creanței și valoarea sa reală la data executării
Dobânda legală exprimă fructele bunurilor, acoperă beneficiul nerealizat. Actualizarea în funcție de rata inflației este fundamentată pe natura și scopurile diferite ale celor două instituții; dobânda este prețul lipsei de folosință, iar actualizarea cu rata inflației urmărește păstrarea valorii reale a obligației bănești.
Prin actualizarea sumelor datorate cu rata inflației se repară partea din beneficiul nerealizat care nu este acoperit de dobânda legală.
Având în vedere că natura juridică a dobânzii legale este diferită de natura juridică a actualizării obligației cu rata inflației, prima reprezentând o sancțiune pentru neexecutarea obligației de plată la termen, iar a doua reprezintă valoarea reală a obligației bănești la data efectuării plății, rezultă că este admisibil cumulul acestora și deci nu se ajunge la o dublă reparație, ceea ce ar reprezenta o îmbogățire fără justă cauză a creditorului.
De altfel, problema cumulului discutată în literatura juridică a fost rezolvată prin N. Cod civil, care în art. 1535 alin. 3 prevede că în cazul în care nu sunt datorate dobânzi moratorii mai mari decât dobânda legală, creditorul are dreptul, în afara dobânzii legale, la daune interese pentru repararea integrală a prejudiciului suferit.
Conform art. 166 alin. 1 coroborat cu art. 283 lit. c din Codul muncii, în forma în vigoare la data promovării acțiunii, dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale sau cu privire la daunele rezultate din neexecutarea de angajator, în totalitate sau în parte, a obligațiilor de plată a salariilor, se prescrie în termenul de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
Termenul este unul de prescripție, susceptibil de întrerupere în cazul în care intervine o recunoaștere din partea angajatorului cu privire la drepturile salariale sau derivând din plata parțială a salariului.
Având în vedere momentul plății fiecărei tranșe (plata diferențelor bănești datorate reclamanților ca urmare a luării în calcul a valorii salariului de bază de
620 lei a avut loc eșalonat în datele de 12 ianuarie 2008, 12 martie 2008 și 10 aprilie 2008 - anexa 1 pct. 1, pentru diferențele datorate pe anul 2006 prin luarea în calcul a indicilor din grila de salarizare din (...) plata s-a făcut la datele de 12 decembrie 2007 și 11 septembrie 2008, iar pentru anul 2007 plata a fost făcută astfel: pentru perioada (...) - (...) plata s-a efectuat la data de (...); pentru perioada (...) - (...) plata s-a efectuat la data de (...); pentru perioada (...) - (...) plata s-a efectuat la data de (...), conform anexei 1 și 2 - f. 46 - 67) și data promovării acțiunii ((...)), tribunalul constată că acțiunea s-a promovat în termenul legal de prescripție, calculat de la data plății drepturilor restante, moment la care a avut loc o întrerupere a cursului prescripției dreptului la acțiune, astfel că excepția prescripției dreptului la acțiune nu este întemeiată.
Așa cum au susținut și reclamanții, atât în cuprinsul acțiunii introductive, cât și în motivarea precizării de acțiune depusă la dosar, contractul colectiv de muncă la nivel de ramură în cuprinsul căruia s-a prevăzut valoarea salariului de bază la suma de 620 lei s-a aplicat cu începere din februarie 2007.
Ca atare, anterior acestui moment, reclamanții nu sunt îndreptățiți să primească vreo diferență salarială calculată ținând seama de valoarea salariului de bază de 620 lei.
Așa cum rezultă din anexa 1 depusă la dosar de pârâtă (f. 46) pe luna ianuarie 2007 nu s-a calculat în beneficiul reclamanților vreo diferență salarială rezultată în urma luării în calcul a valorii de 620 lei a salariului de bază.
Întrucât pârâta a achitat diferențele salariale datorate ținând seama de valoarea salariului de bază de 620 lei cu începere din 12 februarie 2007, conform anexei 1, aspect recunoscut de reclamanți prin acțiune, tribunalul apreciază că dobânda legală se datorează cu începere de la data cererii de chemare în judecată (15 martie 2008) și până la data plății efective pentrusumele achitate pe perioada (...) - 31 august 2007 și nu și pentru perioada (...) -
(...).
Totodată, sumele achitate pe perioada (...) - (...) ținându-se seama de valoarea salariului de bază de 620 lei urmează a fi actualizate în raport de rata inflației.
Pentru diferențele salariale calculate prin luarea în considerare a indicilor din grila de salarizare din (...) dobânda legală se datorează cu începere de la data cererii de chemare în judecată (15 martie 2008) și până la data plății efective pentru sumele achitate pe perioada (...) - (...).
Totodată, sumele achitate pe perioada (...) - (...) ținându-se seama de indicii din grila de salarizare din (...) urmează a fi actualizate în raport de rata inflației.
Înscrisul depus la dosar de reclamanți intitulat „precizare de acțiune"; nu constituie o modificare de acțiune, așa cum greșit susține pârâta, dat fiind faptul că prin acest înscris reclamanții au mărit câtimea obiectului cererii, solicitând practic aceleași drepturi însă nu cu începere din martie 2007, ci din ianuarie
2007.
Or, conform art. 132 alin. 2 pct. 2 C.proc.civ. cererea nu se socotește modificată atunci când reclamantul mărește sau micșorează câtimea obiectului cererii.
Chiar dacă prin OG nr. 1. s-a abrogat cu începere din 2 septembrie 2011
OG nr. 9., aceasta nu înseamnă că cererea reclamanților a rămas fără temei legal. Dimpotrivă, întrucât situația persistă în timp și după abrogarea OG nr. 9., până la momentul abrogării OG nr. 9. se va aplica acest act normativ, începând cu data introducerii acțiunii, iar după abrogarea OG nr. 9. se va aplica noul act normativ ce reglementează dobânda legală, OG nr. 1. până la momentul plății efective a daunelor interese datorate.
În baza considerentelor exprimate și făcând aplicarea textelor legale invocate, tribunalul a respins ca neîntemeiată excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă, a admis în parte acțiunea potrivit dispozitivului.
A mai reținut că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Împ o tr iv a aces te i sen tințe a decl ar at recur s p âr âta S. H. S.
1.Susține recurenta că hotărârea atacată este nelegală ca urmare a faptului că deși cererea de chemare in judecata formulata de reclamanți a fost înregistrata pe rolul T. B. la data de (...), prima instanță a obligat-o pe aceasta să plătească reclamanților rata inflației cat si dobânda legala, de la data de (...).
2.Consideră că în mod eronat a fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune.
Precizează recurenta că momentul de la care începe sa curgă termenul de prescripție este data la care s-a născut dreptul la acțiune al reclamanților, respectiv 0(...) pentru capetele de cerere nr. l, 2 si 0(...) pentru capetele de cerere nr.3,4 calculat pana la data de (...), dată la care instanța i-a comunicat adresa nr.17543/(...), prin intermediul căreia au fost solicitate informații suplimentare si i-a fost transmisa precizarea petitului la acțiune, si de la care reclamanții au înțeles sa își modifice acțiunea.
Apreciază ca în cauza este vorba de prestații succesive, iar în conformitate cu prevederile art.1526 din N. Cod civil, prescripția începe sa curgă de la data de la care fiecare prestație a devenit exigibila.
De asemenea, menționează că pentru perioada 0(...)-august 2007 si 0(...)- (...) a intervenit termenul de prescripție in ceea ce privește solicitarea de acordare a dobânzii legale si reactualizarea cu indicele de inflație, aceste drepturi bănești fiind deja achitate.
3. Prima instanță a analizat superficial conținutul tranzacției intervenite în dosarul nr. (...) a T. B., secția a VIII a conflicte de muncă, în condițiile în care aomis să aibă în vedere că urmare a tranzacției reclamanta F. S. H. H. a renunțat în numele tuturor membrilor săi de sindicat la orice pretenții izvorâte din modalitatea de aplicare a indicilor de ierarhizare din grila de salarizare a societății, inclusiv la plata de despăgubiri compensatorii, ceea ce conduce la concluzia ca reclamanții nu mai puteau solicita aceste pretenții.În raport de prevederile pct. 2.3 din tranzacție, cererea de chemare în judecată a rămas fără obiect.
Nu sunt aplicabile dispozițiile art. 38, art. 39 lit. a și art. 170 din Codul
Muncii, ca urmare a faptului că tranzacția încheiata intre cele doua părți nu reprezintă o renunțare a drepturilor salariale din partea salariaților, cum greșit interpretează instanța de fond si apreciază in pronunțarea sentinței recurate, atâta timp cat in speța se solicita de către reclamanții acordarea ratei inflației sidobânzii legale.
De altfel, atât timp, cat organizația sindicala a semnat Tranzacția in numele tuturor membrilor săi de sindicat, implicit se înțelege ca aceasta a avut acordat mandat pentru renunțarea la eventualele pretenții ce se pot ivi in legătura cu aplicarea la nivel de societate a prevederilor din contractul colectiv de munca pe ramura energie electrica, termica, petrol si gaze, pentru perioada 2006-2007, referitoare la nivelul salariului minim, aferent clasei I din grila de salarizare.
In plus, tranzacția nu a fost atacata de salariații reprezentați in prezent de
S. N. P. E., cu o acțiune in nulitate, așa cum prevede art.1712 si următoarele din vechiul Codul Civil, motiv pentru care este perfect legala si își produce in continuare efecte intre părți, in conformitate si cu prevederile art.969 din vechiul Codul Civil, tranzacția fiind încheiata cu respectarea tuturor condițiilor prevăzute de legislația in vigoare.
4. Nelegalitatea hotărârii rezidă și din faptul că aceasta se întemeiază pe
OG nr. 9., act normativ care însă a fost abrogat prin art. 11 din OG nr. 1..
Reiterând alegațiile privitoare la tranzacția intervenită între părți și la efectele acesteia, recurenta mai subliniază că nu se justifică să fie obligată să plătească reclamanților dobânda legală pentru sumele solicitate de aceștia, atât datorită faptului că aceste sume au fost achitate, cât și datorită faptului că, potrivit tranzacției, s-a renunțat la posibilitatea de a formula astfel de pretenții.
Mai mult, dobânda legală și indicele de inflație nu pot fi cumulate, în caz contrar s-ar ajunge la o îmbogățire fără just temei. Face trimiteri la practica altor instanțe de judecată în această materie.
Prin întâmpinarea formulată (f. 72-78), reclamantul intimat S. N. P. E., innumele membrilor săi, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În privința excepției prescripției dreptului la acțiune, acesta arată că în mod corect a fost respinsă de către instanța fondului. Menționează că prima transa a sumelor nereactualizate cu indicele de inflație a fost plătita de parata in noiembrie 2007, acesta fiind momentul la care salariații au cunoscut prejudiciul si dreptul de a iniția o acțiune privind plata reactualizării drepturilor plătite.
Referitor la cel de-al treilea capăt de cerere, dreptul la acțiune nu se putea naște anterior lunii septembrie 2007, întrucât acesta este momentul la care instanța a anulat indicii din grila de salarizare din ianuarie 2006, dispunând revenirea la grila din 2005.
Reactualizarea sumelor salariale reprezintă un accesoriu al acestora, astfel că, sub aspectul prescripției, urmează regimul instituit pentru plata principalului.
De asemenea, arată că precizarea câtimii obiectului acțiunii nu reprezintă o modificare a acesteia. Consideră că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 38 din Codul Muncii.
Prin achitarea întârziată a drepturilor cuvenite pentru anii 2006-2007, s-a produs salariaților un prejudiciu, ce se justifică a fi reparat integral atât prinacordarea de daune interese - dobânda legală, cât și prin actualizarea cu indicele de inflație.
În probațiune s-a depus practică judiciară.
Recursul este nefondat.
1.Un prim aspect criticat de către recurentă privește data de la care aceasta a fost obligată de către prima instanță să plătească reclamanților dobânda legală.
Referitor la acest aspect, Curtea constată că, într-adevăr, acțiunea reclamanților a fost înregistrată pe rolul T. B. la data de (...). Însă, în contextul cauzei, indicarea de către prima instanță a datei de (...), ca dată de la care urmează să se plătească dobânda legală, nu reprezintă decât o simplă eroare materială ce nu este de natură să afecteze legalitatea hotărârii.
Raționamentul expus se fundamentează pe faptul că atât în considerentele hotărârii, cât și în dispozitiv, T. a indicat în mod expres că plata dobânzii legale la diferențele de drepturi bănești se va face „cu începere de la data cererii de chemare în judecată";, ceea ce conduce la ideea că prima instanță s-a raportat la acest moment, pe care însă, din eroare l-a individualizat greșit.
2. Contrar alegațiilor recurentei, mențiunile făcute prin scriptul depus la dosar la data de (...) au fost corect încadrate de către instanța de fond ca fiind o precizare a acțiunii inițiale, ca urmare a faptului că potrivit conținutului acestui înscris reclamanții au cuantificat diferit câtimea obiectului cauzei.
Or, potrivit art. 132 al. 2 Cod de procedură civilă cererea dedusă judecății nu se consideră modificată când reclamantul mărește sau micșorează câtimea obiectului judecății.
În mod corect a reținut instanța fondului că excepția prescripției dreptului la acțiune nu este fondată.
Prin demersul juridic dedus judecății reclamanții urmăresc repararea unui prejudiciu produs de societatea recurentă prin plata cu întârziere a drepturilor salariale, prin urmare, termenul de prescripție aplicabil este de 3 ani, conform art. 283 al. 1 lit. c din Codul Muncii, în vigoare în perioada de referință.
Litigioasă este chestiunea legată de momentul în care se naște dreptul la acțiune al reclamanților. R. consideră că în raport de petitele 1 și 2, privitoare la acordarea dobânzii legale, acesta s-a născut la data de 0(...), iar referitor la petitele 3 și 4 privind actualizarea sumelor cu indicele de inflație, acest termen a început să curgă la data de 0(...).
Alegațiile reclamanților sunt în sensul în care dreptul la acțiune s-a născut în momentul în care au cunoscut prejudiciul, respectiv în momentul în care li s-a făcut prima plată.
Curtea notează că dreptul la acțiune nu se putea naște înainte de septembrie 2007, acesta fiind momentul la care instanța de judecata a anulat indicii din grila de salarizare din ianuarie 2006, dispunând revenirea la grila din
2005. De asemenea, reține că reactualizarea sumelor datorate reprezintă un accesoriu al drepturilor salariale, urmând sub aspectul prescripției regimul instituit pentru plata principalului.
Observă și că plata diferențelor salariale rezultate din punerea in executarea a hotărârii judecătorești de anulare a grilei s-a făcut in transe, începând cu anul 2008 si continuând pana la sfârșitul anului 2009. Ca atare, salariații au cunoscut faptul ca angajatorul a plătit sumele de bani fără a aplica reactualizarea doar atunci când li s-au remis efectiv diferențele salariale, astfel încât la data plății fiecărei tranșe din aceste sume s-a născut dreptul la acțiune cu privire la plata accesoriilor.
Cum prima plată a diferențelor salariale s-a realizat în luna noiembrie
2007, prejudiciul constând în neacordarea reactualizărilor a fost cunoscut cel mai devreme la această. Or, în condițiile în care acțiunea a fost promovată ladata de (...), se constată că demersul judiciar a fost promovat în termenul legal de prescripție menționat anterior.
Mai mult, termenul de prescripție privind sumele principale a fost întrerupt la data efectuării fiecărei plăți, începând cu noiembrie 2007, ceea ce semnifică întreruperea termenului de prescripție și pentru accesorii, astfel încât de la data plății fiecărei sume principale a început sa curgă un nou termen de prescripție de 3 ani pentru pretențiile accesorii.
Pentru considerentele arătate nu pot fi primite nici susținerile conform cărora dobânzile legale la drepturile salariale și reactualizarea acestora nu mai pot fi solicitate ca urmare a faptului că drepturile salariale au fost integral plătite.
3. Contrar susținerilor societății recurente, Curtea consideră că pretențiile reclamanților privitoare la acordarea dobânzii legale, respectiv la actualizarea cu indicele de inflație, intră sub incidența art. 38 din Codul Muncii, ca urmare a faptului că aceste pretenții sunt accesorii drepturilor salariale pretinse de reclamanți, astfel că urmează soarta acestora.
Dreptul salariaților de a solicita despăgubiri pentru plata cu întârziere a drepturilor salariale este un drept prevăzut de lege, respectiv de art. 161 si art. 269 din Codul muncii.
Prin urmare renunțarea organizației sindicale la dreptul de a solicita reactualizarea diferențelor achitate nu produce efecte juridice in ceea ce privește salariații, față de interdicția imperativă instituită prin art. 38 din Codul Muncii care statuează ca "salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. O. tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturile recunoscute de lege salariaților sau limitarea acestor drepturi este lovita de nulitate" .
Mai mult, renunțarea organizației sindicale la dreptul de a solicita reactualizarea diferențelor achitate nu poate produce efecte juridice în ceea ce-i privește pe reclamanții din prezentul dosar, deoarece renunțarea la un drept, trebuie făcută în nume personal și în mod expres de către reclamanții membrii de sindicat, organizațiile sindicale având doar calitatea de reprezentant al acestora, neputând renunța la un drept al salariaților decât în temeiul unei procuri speciale.
Vor fi înlăturate și apărările societății recurente în sensul că acțiunea a rămas fără obiect urmare a încheierii tranzacției între SC H. SA și F. S. H. H., motivat de faptul că această tranzacție privește doar dosarul care este menționat în cuprinsul ei și care se referea doar la 10 salariați ai societății recurente, membrii de sindicat, neputând produce efecte față de restul salariaților.
Nu prezintă relevanță faptul că reclamanții nu au formulat o acțiune în constatarea nulității tranzacție, întrucât validitatea acesteia poate fi analizată pe cale incidentală de către instanță.
4.Este adevărat că OG nr. 9., privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești, a fost abrogată prin OG nr. 1.. Însă acest aspect nu a fost omis de către prima instanță, prin considerentele hotărârii făcându-se distincții punctuale , pe perioade, privitor la aplicarea celor două acte normative.
Astfel, s-a reținut că până la abrogarea OG nr. 9., respectiv (...), se va aplica acest act normativ, iar ulterior datei menționate se va aplica OG nr. 1.. Ca atare susținerile recurentei referitor la acest aspect sunt nefondate.
Potrivit susținerilor recurentei, cumularea dobânzii legale cu indicele de inflației are ca rezultat îmbogățirea fără just temei al reclamanților, aspect care contravine legii.
Curtea găsește nefondate și aceste critici, întrucât, așa cum a reținut și instanța fondului, dobânda este prețul lipsei de folosință, iar actualizarea înfuncție de indicele de inflație vizează păstrarea valorii reale a obligației bănești, cele două instituții având, prin urmare, fundamente diferite.
Validarea raționamentul recurentei, nu ar avea ca efect îmbogățirea fără just temei a reclamanților, ci prejudicierea acestora, întrucât în această situație nu s-ar realiza o acoperire integrală a prejudiciului produs ca urmare a executării cu întârziere a obligației.
Pentru considerentele expuse, Curtea găsește nefondat recursul societății pârâte pe care în baza art. 312 al. 1 Cod de procedură civilă îl va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S. H. S. împotriva sentinței civile numărul 1875 din (...) a T. B.-N., pronunțată în dosar numărul
(...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI
GREFIER
L. D. D. G.
S. D.
C. M.
Red. /dact./ DG
2 ex./(...) Jud.fond: G.C.F.
| ← Decizia nr. 2750/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 2674/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
