Decizia nr. 3632/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 3632/R/2012
Ședința 7 septembrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : L. D.
JUDECĂTOR : S. D. JUDECĂTOR : D. G.
GREFIER : C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta SC E. SA împotriva sentinței civile nr. 4957 din 10 mai 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe reclamantul intimat S. S., având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta reclamantului intimat S. Ș., avocat D. A. M., lipsă fiind reprezentantul pârâtei recurente și reclamantul intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat pârâților intimați și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 12 septembrie 2012, prin serviciul de registratură al instanței, reclamantul intimat a depus la dosar întâmpinare.
Reprezentanta reclamantului intimat depune la dosar împuternicire avocațială și arată că nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de invocat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantului intimat solicită respingerea recursului pentru motivele expuse pe larg prin întâmpinarea depusă la dosar și apreciază că această cauză nu este identică și similară cu practica judiciară depusă la dosar, fără cheltuieli de judecată în recurs.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 4957 din (...) a T.ui C., pronunțată în dosar nr. (...), a fost admisă cererea formulată de reclamantul S. S. împotriva pârâtei S. E. S. C.-N. și în consecință s-a constatat că activitatea desfășurată de reclamant în perioadele (...)-(...) și (...)-(...) în cadrul Secției B., A. acidare, se încadrează în grupa I-a de muncă.
A fost obligată pârâta să elibereze reclamantului o adeverință din care să reiasă că în perioadele (...)-(...) și (...)-(...) a desfășurat activitate în grupa I-a de muncă.
A fost obligată pârâta la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
După cum reiese din mențiunile înscrise în carnetul de muncă, depus în copie la dosar, reclamantul a fost salariatul fostei Întreprinderi Electrometal din mun. C.-N., prestând activitate la Secția B., A. confecționare în perioadele (...)-(...) și (...)-(...) (f.11-21).
Potrivit Decretului Lege nr. 68/1990 și H.G. nr. 1223/1990, locurile de muncă în care activitatea se încadrează în grupa I-a și a II-a de muncă urmau a fi precizate de către M. M. și P. S., Ministerul Sănătății și C. N. pentru Protecția M., rezultatul acestei activități fiind concretizat în O. M.M.P.S. nr.5..
Punctul 6 din acest ordin prevedea că nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupa I-a și a II-a de muncă se va face de către conducerea unităților, cu consultarea organizaților sindicale ținându-se seama de condițiile concrete din fiecare unitate.
Dovada activității în muncă a unui salariat se face cu carnetul de muncă în care se fac înscrierile cu privire la activitatea prestată, condițiile de muncă, funcția și salarizarea, precum și cu alte acte emise de unitate.
Pe de altă parte, pârâta S. E. S. (continuatoarea în drepturi a fostei
Întreprinderi ELECTROMETAL) a arătat că a făcut demersuri împreună cu sindicatul angajaților la M. M. privind încadrarea personalului din atelierul confecționare în grupa a II-a de muncă, conform O.ui 5., însă nu a primit un răspuns favorabil.
Instanța a reținut din concluziile raportului de expertiză întocmit de exp. ing. Mihai Costescu în dosarul nr. (...), ținând cont condițiile concrete de muncă în care și-au desfășurat activitatea reclamanții din acel dosar, că această activitate este încadrabilă în grupa a I-a de muncă. Mai mult chiar, reclamantul a avut locul de muncă în aceeași secție și în condiții similare cu a reclamanților din dosarul mai sus amintit.
Această opinie de specialitate are la bază analiza operațiunilor concrete desfășurate de salariați în cadrul secției și descrise de expert, respectiv rezultatele determinărilor de noxe efectuate de C. S. A. din C.-N. prin care s-a evidențiat o valoare a noxelor crescută cu 20% peste limita admisă și prevederile contractului colectiv de muncă care acorda lucrătorilor din atelierul de confecționare bijuterii sporuri salariale.
În acest sens a hotărât și Înalta Curte de Casație și Justiție, prin D. nr.
258/(...), care a reținut că O.ui nr. 5. nu i se poate restrânge aplicarea numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului, în lipsa unei dispoziții exprese a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior. O astfel de interpretare se impune cu atât mai mult cu cât forma dobândită de ordinul respectiv prin completările și modificările ulterioare a fost menită să elimine inconsecvențele și inechitățile existente. Din acest motiv, a accepta restrângerea sferei de aplicare a ordinului și a crea categorii distincte de beneficiari, în raport cu situația pe care aceștia o aveau atunci când i s-au adus modificări sau completări ar însemna să se creeze discriminări tocmai acolo unde s-a urmărit tratarea egala și nediferențiată a tuturor celor care au activat în condiții similare de muncă, indiferent de perioada în care au lucrat.
Prin D. nr. 87 din 1 iunie 1999 - referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Decretului-lege nr. 68/1990 pentru înlăturarea unor inechități în salarizarea personalului, instanța a admis excepția de neconstituționalitate și constată ca dispozițiile 2 alin. 1 din Decretul-lege nr.
68/1990 pentru înlăturarea unor inechități în salarizarea personalului sunt neconstituționale în măsura în care se aplică numai persoanelor de la locurile de muncă și activitățile care, potrivit reglementărilor existente pana în anul 1969 și după aceea, erau prevăzute sa fie încadrate în grupele I și II de munca, nu șicelor care au fost încadrate în asemenea locuri de munca sau activități anterior datei intrării în vigoare a actului normativ respectiv.
Având în vedere aceste aspecte, s-a constatat că activitatea desfășurată de reclamant în cadrul Secției B., A.ul Confecționare, se încadrează în grupa a I-a de muncă, în conformitate cu pozițiile nr. 37, 43, 69, 146 din Anexa 2 la O. M. M. și O. S. nr. 5., respectiv pozițiile nr. 8, 24, 92 din Anexa 2 la O. M. M. și O. S. nr. 1..
Așa fiind, în temeiul art. 208 și următoarele din Legea nr.62/2011, instanța a admis cererea formulată și s-a dispus obligarea pârâtei să elibereze în favoarea reclamantului o adeverință din care să rezulte că în perioadele menționate a desfășurat activitate în grupa a I-a de muncă.
În temeiul art. 274 Cod Procedură Civilă, pârâta a fost obligată la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta S. E. S. C.-N., solicitândmodificarea sentinței atacate, cu respingerea obligației de plată a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
În motivare pârâta a arătat că prin actele depuse la dosar a evocat instanței demersurile făcute împreună cu sindicatul pentru obținerea încadrării în grupe de muncă, fără succes însă.
Precizează că în cazuri similar în proces cu alte foste angajate ale societății prin decizia civilă nr. 2840/R/(...) s-a hotărât respingerea cererii reclamanților privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 12 septembrie 2012 (f.9-13) reclamantul S. S. a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea de A. reține următoarele:
Conform art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
Din interpretarea dispoziției legale citate anterior rezultă că fundamentul juridic pentru restituirea cheltuielilor de judecată este culpa procesuală. Deși aceasta nu rezultă implicit din soluția dată procesului, Curtea reține că în cauza pendinte recurenta a negat drepturile pretinse de intimat, fapt ce l-a determinat pe acesta să promoveze acțiunea. Faptul că prin A. nr. 138/(...) (fila 34 dosar fond) pârâta i-a comunicat reclamantului că a făcut demersuri pentru acordarea grupei de muncă angajaților secției „B."; nu poate conduce la o altă concluzie, în condițiile în care, deși i s-a solicitat expres de către instanța de fond, aceste demersuri nu au fost dovedite.
De asemenea, recurenta-pârâtă nu a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului astfel încât în cauză nu sunt aplicabile nici dispozițiile art. 275 Cod procedură civilă potrivit cărora pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată.
În plus, se constată că instanța de fond a obligat pârâta la cheltuielile de judecată parțiale, onorariul de avocat de 1000 lei plătit de reclamant (fila 41) fiind diminuat la 500 lei conform art. 274 alin. 3 Co procedură civilă.
Pentru aceste considerente, Curtea apreciază că în limita criticilor formulate de recurentă, hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, motiv pentru care în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior și a art. 312 alin.
(1) Cod procedură civilă se va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S. E. S. C.-N. împotriva sentinței civile nr. 4957 din (...) a T.ui C., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 17 septembrie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
L. D. S. D. D. G.
GREFIER, C. M.
Red.L.D./Dact.S.M.
2 ex./ (...)
Jud.fond: E. B.
| ← Decizia nr. 4421/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 1808/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
