Decizia nr. 4421/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 4421/R/2012
Ședința publică din data de 24 octombrie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S.-C. B.
JUDECĂTORI: I.-R. M.
C. M.
G.: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta SC O. P. SA împotriva sentinței civile nr. 1001 din 5 iunie 2012, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...), privind și pe pârâtul intimat P. D., având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul reclamantei recurente, av. M. G. și reprezentantul pârâtului intimat, av. D. I. în substituirea av. D. Contra, lipsă fiind pârâtul intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care,
Reprezentantul reclamantei recurente depune la dosar împuternicire și arată că nu are alte cereri de formulat.
Reprezentantul pârâtului intimat depune, de asemenea, împuternicire avocațială, chitanța prin care face dovada achitării onorariului avocațial și întâmpinare pe care o comunică și reprezentantului reclamantei recurente.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamantei recurente solicită admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței atacate și pe fond, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, pentru motivele arătate în scris în memoriul de recurs, pe care le susține și oral, arătând în esență că în speță se aplică prevederile art. 256 C. Muncii potrivit cărora salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie. Instanța de fond a validat practic o îmbogățire fără justă cauză, având în vedere că sumele plătite de bună voie sunt purtătoare de obligații față de bugetul de stat. Mai arată că neachiesând la executarea silită, reclamanta poate avea pretenții la recuperarea sumelor de bani. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentantul pârâtei intimate solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică, pentru motivele expuse în întâmpinarea formulată, arătând că solicitarea recurentei de a i se restitui sumele executate silit nu se poate face decât urmând calea specială consacrată în procedura întoarcerii executării, care nu poate fi aplicată în speță întrucât nu sunt întrunite cerințele prevăzute de lege. Cu cheltuieli de judecată conform chitanței pe care o depune la dosar.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1001 din 5 iunie 2012 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...) s-a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârât prin întâmpinare.
S-a respins acțiunea formulată de reclamanta SC O. P. SA în contradictoriu cu pârâtul P. D.
Reclamanta a fost obligată la plata către pârât a sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin sentința civilă nr.
868/(...) pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...) s-a admis cererea pârâtului reclamant P. D. și a altor reclamanți împotriva pârâtei SC P. SA, aceasta fiind obligată să plătească drepturile reprezentând suplimentările salariale corespunzătoare sărbătorilor de P. și de C., începând cu anul 2004 la zi, calculate la nivelul salariului de bază mediu la nivelul societății, la valoarea actualizată în funcție de rata inflației, la data plății efective, în funcție de perioada în care fiecare reclamant a avut calitatea de angajat al pârâtei.
Pârâta SC P. SA a fost obligată să plătească reclamanților suma de 29.500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr. 2. a C. de A. C. s-a respins recursul declarat de pârâta SC P. SA împotriva sentinței sus-menționate.
La data de (...) reclamanții din dosarul nr. (...) au solicitat T. M. să lămurească dispozitivul sentinței civile nr. 868/(...) în sensul de a se menționa cuantumul drepturilor salariale, cererea acestora fiind admisă prin încheierea din data de (...). Împotriva acestei încheieri pârâta SC P. SA nu a formulat recurs.
La data de (...) SC P. SA, a cărei succesoare în drepturi este reclamanta SC
O. P. SA, i-a achitat pârâtului din prezenta cauză suma netă de 3.091 lei, apreciind că-i datora acesteia în baza hotărârii judecătorești suma brută de 4.329 lei.
La data de (...), pârâtul, alături de ceilalți reclamanți din dosarul nr. (...), s- a adresat executorului judecătoresc M. M. solicitând executarea silită a sentinței civile nr. 868/(...) pentru diferențele de drepturi salariale neachitate de bună voie, actualizate cu indicele de inflație, în cazul său în cuantum de 1837, 55 lei.
Pârâtul a încetat raportul de muncă cu SC P. SA la data de (...), deci era îndreptățit, potrivit sentinței civile nr. 868/(...), lămurite prin încheierea din data de (...), la plata primei de C. din anul 2004 de 980 lei, a primei pentru Paștele și C.ul din anul 2005, respectiv 1400 lei + 1400 =2800 lei și a primei pentru Paștele din anul 2006 de 1850 lei.
În dosarul execuțional nr. 20/2009 al BEJ M. M. la data de (...) s-a dispus înființarea popririi pe conturile bancare ale debitoarei SC P. SA, deschise la mai multe unități bancare pentru suma de 300.427,95 lei datorată creditorilor cu titlu de drepturi salariale suplimentare neachitate în baza sentinței civile nr.
868/(...) și a încheierii din data de (...) .
Debitoarea a fost înștiințată la data de (...).
Deși pretinde că obligația de plată a fost executată integral de bună voie la data de (...), deci anterior cererii de executare silită, debitoarea SC P. SA nu a formulat contestație la executare.
La data de (...) s-a procedat la eliberarea sumelor obținute prin executarea silită, pârâtului creditor P. D. primind suma de 1.837, 55 lei și cheltuieli de executare, așa cum rezultă din procesul verbal întocmit de executorul judecătoresc M. M. la aceeași dată.
Prin cererea formulată și ulterior modificată în prezentul dosar, succesoarea în drepturi a debitoarei SC P. SA, SC O. P. SA, solicită obligarea creditorului pârât, în baza prevederilor art. 256 C. muncii, la restituirea sumei de 2.046, 82 lei încasate prin executare silită.
Așa cum reiese din cuprinsul art. 993 Cod civil, pentru a se naște obligația de restituire, plata nedatorată trebuie făcută din eroare: „acela care, din eroare, crezându-se debitor, a plătit o datorie, are drept de repetițiune în contra creditorului";.
Suma de 2.046, 82 lei încasată de pârât pe calea executării silite a fost datorată conform titlului executoriu constând într-o hotărâre judecătorească irevocabilă.
Reclamanta a avut cunoștință de executarea silită desfășurată în dosarul execuțional și nu s-a opus acesteia, deși avea posibilitatea ca, pe calea contestației la executare, să invoce stingerea obligației de plată prin executarea de bună voie intervenită ulterior hotărârii ce se executa.
Achiesând la executarea silită, reclamanta a recunoscut implicit datoria de față de creditorul pârât, astfel că solicitarea sa de restituire a sumei menționate, în baza art. art. 256 al. 1 C. muncii, este nefondată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta SC O. P. SA B.,solicitând modificarea în totalitate a sentinței și admiterea cererii de chemare în judecată.
În motivarea recursului reclamanta a arătat că în mod nelegal instanța a asimilat lipsa contestației la executare cu achiesarea la executare silită. Instituția achiesării la executarea silită nu este reglementată ca atare de normele de drept procesual civil. A. reprezintă un act de dispoziție prin care pârâtul recunoaște pretențiile reclamantului sau aderă la hotărârea pronunțată împotriva sa.
Precizează că nu a efectuat nici un act sau fapt juridic menit a fi interpretat ca o renunțare la dreptul de a obține sumele încasate în mod nelegal de către pârât.
Faptul că O. P., din rațiuni logistice, a fost în imposibilitate de a promova în termen o contestație la executare împotriva executării silite nelegale exercitată concomitent de cei 169 de reclamanți, nu poate fi asimilată unei achiesări la o hotărâre judecătorească sau la o pretenție a creditorului.
S-a arătat că prin aplicarea greșită a legii prima instanță a validat îmbogățirea fără justă cauză a intimatului în dauna O. P..
Pin dispozitivul Sentinței nr. 8., așa cum a fost aceasta lămurită, societatea nu a fost obligată la plata unei sume certe, lichide și exigibile.
Reclamanta a fost obligată la îndeplinirea obligației legale decurgând din calitatea de angajator prin plata de suplimentări salariale reprezentând prime anuale corespunzătoare sărbătorilor de P. și de C. aferente anilor 2004-2007, calculate la nivelul salariului de bază mediu la nivelul societății, nivel salarial care a fost determinat prin lămurirea sentinței.
Acest nivel al salariului de bază mediu la nivelul societății reprezintă un salariu brut.
Cu respectarea prevederilor legale, O. P., cu bună-credință, a executat întocmai Sentința, anterior rămânerii acesteia irevocabilă, prin plata voluntară către fostul salariat a sumei nete și plata către bugetul asigurărilor sociale a sumei reprezentând impozit pe venit și cuantumul asigurărilor sociale prin reținere la sursă.
În mod eronat, prima instanță omite să analizeze dacă plata efectuată prin executare silită era datorată, respectiv: dacă a existat un temei legal pentru debitarea sumelor reprezentând drepturi salariale, atâta vreme cât societatea plătise deja de bunăvoie toate sumele nete datorate angajatului său; să efectueze ea însăși, ca instanță specializată în conflicte în domeniul drepturilor salariale, un calcul al sumei certe pe care societatea o datora în baza sentinței amintite cu excluderea contribuțiilor de asigurări sociale obligatorii plătibile către stat.
Fără a face aceste minime verificări, și cu ignorarea probelor de la dosar, respectiva adresei ANAF nr. 903704/(...), care confirmă fără putere de tăgadă că plata efectuată era nedatorată salariatului intimat, deși se consideră legal învestită și reține cauza spre soluționare, respinge ca neîntemeiată acțiunea pe baza unei presupuse achiesări la procedura de executare silită.
Prin urmare, lipsa contestației la executare față de suma neindividualizată în cadrul executării pe care creditorul P. D. - unul din cei 169 de creditori urmăritori - urma să o primească din suma globală ce făcea obiectul executării nu poate fi asimilată nicidecum cu vreo recunoaștere implicită a datoriei de
2.046,82 lei pe care ar fi avut-o subscrisa fată de acest debitor, așa cum a considerat prima instanță.
Dimpotrivă, lipsa contestației la executare față de suma concretă ce urma a reveni creditorului reprezintă, în cele din urmă, îndeplinirea condiției efectuării unei plăți din eroare pentru a solicita repetițiunea acesteia în temeiul art. 256 alin 1 C. muncii, întrucât, la momentul respectiv a fost imposibil a se cunoaște faptul că se executa o sumă ce nu era datorată.
Nu mai puțin, plata nedatorată reprezintă un aspect particular al îmbogățirii fără justă cauză, iar prin executarea silită în urma căreia pârâtul a obținut fără drept suma de 2.046,82 lei este evident că s-a realizat o îmbogățire fără justă cauză a salariatului în dauna societății, fapt ce dă naștere obligației sale de restituire a respectivei sume pe care a încasat-o de la angajator fără a-i fi datorată în temeiul art. 256 alin 1 C. muncii.
Intimatul pârât P. D. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerearecursului ca nefondat și menținerea hotărârii primei instanțe.
Apreciază că hotărârea primei instanțe este legală si temeinică, nefiind incident vreun motiv de modificare sau casare în recurs.
Analizând actele si lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs și prin prisma apărărilor din întâmpinare, Curtea reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 868 din 9 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...), recurenta reclamantă a fost obligată să plătească unui număr de 169 de angajați, printre care și pârâtul, suplimentările salariale corespunzătoare sărbătorilor de P. și C., începând cu anul 2004 la zi, calculate la nivelul salariului de bază mediu, actualizate în funcție de rata inflației la data plății, precum și să plătească suma totală de câte 29.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Prin încheierea civilă din data de 17 octombrie 2008 pronunțată de
Tribunalul Maramureș s-a lămurit dispozitivul hotărârii judecătorești mai sus amintite, în sensul că plata suplimentărilor salariale se va face la nivelul de: 980 lei pentru anul 2004, 1400 lei pentru anul 2005 și 1850 lei pentru anii 2006 și
2007.
În temeiul acestor hotărâri judecătorești, intimatul pârât împreună cu ceilalți salariați au formulat cererea de executare silită înregistrată sub nr.
20/2009 la B. E. J. M. M.
Drept urmare, s-a înființat poprirea asupra conturilor bancare ale recurentei, iar la data de 9 februarie 2009 s-a recuperat suma totală de
335.794,01 lei reprezentând drepturi salariale și cheltuieli de executare (onorariu avocat, taxe de timbru și onorariu executor).
La data de 26 februarie 2009 executorul judecătoresc a procedat la eliberarea sumelor recuperate în urma executării silite, intimatului P. D. fiindu-i acordată atât suma de 1.837 lei cu titlu de drepturi salariale, dar și o parte din cheltuielile de executare, sens în care a fost încheiat procesul-verbal depus la filele 38-38 din dosarul de fond.
Prin demersul său judiciar reclamanta recurentă a solicitat obligarea pârâtului la restituirea sumei de 2.046,82 lei încasată prin executare silită, susținând că aceasta este o sumă necuvenită și nedatorată, deoarece anterior a executat hotărârea plătind voluntar suma netă la care a fost obligată și a virat la bugetul de stat impozitul și contribuțiile sociale aferente.
Curtea apreciază că în mod just s-a reținut de către prima instanță că în speță nu devin incidente dispozițiile art. 256 alin. 1 C.muncii, indicate în mod expres în precizarea cererii de chemare în judecată, potrivit cărora „salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie";.
Într-adevăr, dispozițiile legale mai sus citate, reglementează obligația de restituire pe care o au salariații față de angajator, ce are la bază îmbogățirea fără justă cauză și dau dreptul angajatorului de a urmări pe beneficiarul acestor sume nedatorate, însă în speță nu se solicită restituirea unei sume plătite benevol de angajator salariatului, ci a unei sume încasată de salariat prin executare silită.
Chiar dacă în cuprinsul art. 256 C.muncii nu se dă o definiție exactă a noțiunii de sumă nedatorată și nu se detailează condițiile în care se naște obligația de restituire a unor sume încasate fără să se fi cuvenit, în speță nu se poate reține că sumele primite de pârât la finalizarea executării silite au caracterul unor sume nedatorate, întrucât aceasta ar echivala cu o constatare a nelegalității actelor întocmite de executorul judecătoresc.
Atunci când sunt încălcate prevederile legale în cadrul executării silite, persoana interesată are posibilitatea să sesizeze instanța de executare, urmărind să obțină anularea actelor de executare silită contrare legii, iar mijlocul procedural pe care legea îl pune, în acest scop, la dispoziția celui interesat este contestația la executare, astfel cum este reglementată în cuprinsul art. 399 și urm. C.proc.civ.
În ceea ce îl privește pe debitor, contestația la executare reprezintă singurul mijloc procedural reglementat de lege pentru valorificarea unor drepturi și pentru exercitarea controlului judecătoresc asupra legalității măsurilor dispuse de executorul judecătoresc, în ultima fază a procesului civil, aceea a executării silite. Astfel, potrivit art. 399 alin. 1 C.proc.civ. "împotriva executării silite însăși, precum si împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare". De asemenea, potrivit art. 61 din Legea nr. 188/2000: "Cei interesați sau vătămați prin actele de executare pot formula contestație la executare, în condițiile prevăzute de C. de procedură civilă".
În situația în care debitorul pierde termenul de contestație, acesta nu mai are posibilitatea conferită cu titlu de excepție de art. 401 alin. 3 C.proc.civ. doar terțelor persoane, de a putea recurge și la calea procedurală a unei cereri separate, în ipoteza în care ele n-au introdus contestația la executare înăuntrul termenului legal.
Așadar, controlul instanței la cererea creditorului sau debitorului cu privire la actele de urmărire silită se declanșează doar în cazul aceștia introduc contestația împotriva actelor de executare.
Așa cum a arătat și recurenta în fața instanței de fond, contestația la executare propriu-zisă poate privi nerespectarea formelor pentru investirea cu formulă executorie, nerespectarea condițiilor prevăzute pentru încunoștințarea debitorului, prescripția dreptului de a obține executarea silită, perimarea executării silite, invocarea compensației legale, precum și alte motive de nulitate, însă recurenta omite a arăta faptul că pe calea contestației se poate invoca și faptul ca debitorul și-a execut de bunăvoie obligația înscrisă in titlul executoriu, aceasta fiind una dintre apărările de fond, ce privesc cauze de stingere a obligațieiînscrise in titlul executoriu ce au intervenit după rămânerea definitivă a hotărârii și pot fi invocate în cadrul contestației.
Chiar dacă reclamanta recurentă nu a solicitat în mod expres anularea actelor de executare, Curtea apreciază că aceasta tinde la o verificare a modului în care a fost efectuată executarea silită, ceea ce nu poate fi primit, deoarece modalitatea procedurală stabilită de legiuitor pentru controlul executării silite este contestația la executare și nu o acțiune de drept comun.
Întrucât recurenta reclamantă nu a promovat o contestație la executare,
Curtea reține că sumele - constând în drepturi salariale, cheltuieli de judecată și cheltuieli de executare - încasate de pârâtul intimat prin executarea silită a sentinței civile nr. 8. a T. M., nu se încadrează în noțiunea de sume încasate necuvenit conform prevederilor art. 256 alin. 1 din C. muncii.
Împrejurările invocate de recurentă în sensul că a fost în imposibilitate de a promova contestația la executare din rațiuni logistice sau datorită numărul ridicat de reclamanți, nu dă dreptul acesteia de a promova distinct o acțiune de drept comun în care să se verifice sumele încasate de creditori, și în consecință nu conferă un caracter nedatorat sumelor primite de salariați ca urmare a executării silite.
În condițiile în care executarea silită s-a finalizat fără a fi formulată o contestație la executare, se constată a fi nefondate criticile recurentei în sensul că prima instanță nu a verificat dacă a existat un temei legal pentru debitarea sumelor și nu a calculat suma certă datorată în temeiul sentinței civile nr. 8., deoarece a accepta susținerea recurentei în sensul că în temeiul art. 256 alin. 1
C.muncii se poate verifica în ce mod și-a îndeplinit angajatorul obligația de plată a drepturilor cuvenite anterior executării silite sau dacă mai datora sumele la momentul executării silite, echivalează cu o verificare a legalității actelor de executare silită întocmite de executorul judecătoresc, ceea ce nu poate fi primit.
În speță nu prezintă relevanță dacă reclamanta în calitate de debitoare a achiesat sau nu la executarea hotărârii și nici dacă a recunoscut sau nu debitul datorat angajatului, ci doar faptul că reclamanta solicită restituirea unei sume executate silit, fără ca titlul executoriu să fi fost anulat și fără să fi promovat contestația la executare, aceasta fiind unică modalitate procedurală de clarificare a raporturilor dintre debitor și creditor în faza executării silite, astfel încât statuarea instanței de fond în sensul că „reclamanta achiesând la executarea silită a recunoscut datoria"; nu este de natură a conduce la modificarea hotărârii recurate. Pentru raționamentul expus, Curtea apreciază ca fiind lipsite de eficiență juridică în cauză criticile formulate din perspectiva instituției achiesării.
Este adevărat că în urma executării silite a avut loc o sporire a patrimoniului pârâtului intimat, însă această îmbogățire are la bază un just temei, respectiv o executare silită necontestată, context în care nu poate fi validată nici teza îmbogățirii fără justă cauză.
Ținând seama de aceste considerente, Curtea apreciază ca hotărârea fondului este legală și temeinică, astfel ca o va menține ca atare, urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.proc.civ. să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamantă, în cauză nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
În temeiul art. 274 C.proc.civ. va obliga pe recurentă să plătească intimatului suma de 500 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocat justificat cu chitanța depusă la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC O. P. SA împotriva sentinței civile nr. 1001 din (...) a T. M., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține.
Obligă pe recurentă să plătească intimatului P. D. suma de 500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 24 octombrie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
S.-C. B. I.-R. M. C. M.
G. G. C.
Red.SCB. Dact.V.R./2ex. (...)
Jud.fond: H. D.M.
| ← Decizia nr. 2674/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 3632/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
