Decizia nr. 1172/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 1172/R/2012
Ședința din 05 martie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : L. D. JUDECĂTOR : D. G. JUDECĂTOR : S. D. GREFIER : C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta S. N. DE T. F. DE C. "C. C." SA - R. A. împotriva sentinței civile nr. 2. din 05 decembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud în dosarul nr. (...), privind și pe reclamanta intimată M. I. V., având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul reclamantei intimate M. I. V., avocat M. D., lipsă fiind reclamanta intimată și reprezentantul pârâtei recurente.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat reclamantei intimate și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 28 februarie 2012, prin serviciul de registratură al instanței, reclamanta intimată M. I. V. a transmis prin fax la dosar întâmpinare.
Reprezentantul reclamantei intimate depune la dosar împuternicire avocațială și arată că nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de invocat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamantei intimate solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii primei instanțe ca fiind temeinică și legală pentru motivele expuse în scris prin întâmpinarea depusă la dosar. Nu solicită obligarea pârâtei recurente la plata cheltuielilor de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2162 /F din (...), pronunțată de Tribunalul
Bistrița Năsăud în dosarul nr.(...), a fost admisă, în parte, contestația formulată de contestatoarea M. I. V., în contradictoriu cu intimata S. N. de
T. F. de C. "C. C." SA - R. A., și, în consecință, a fost anulată decizia de concediere a contestatoarei nr.1/Ad/49 din (...); a fost obligată intimata să reintegreze contestatoarea pe postul ocupat anterior emiterii deciziei de concediere anulate; a fost obligată intimata să plătească contestatoarei odespăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatoarea în perioada de la data concedierii și până la reintegrarea efectivă pe post.
A fost respinsă cererea contestatoarei privind obligarea intimatei la plata de daune morale.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanta M. I. V. a fost angajată la intimată pe postul de tehnician II potrivit contractului individual de muncă depus în copie la dosar.
Prin decizia contestată nr. 1 Ad/49 din 15 iulie 2011 s-a dispus încetarea contractului de muncă al contestatoarei începând cu data de 18 iulie 2011, din inițiativa angajatorului, pentru motive ce nu țin de persoana salariatului, ca urmare a concedierii colective. S-a menționat că motivele de fapt care au determinat concedierea colectivă sunt dificultățile economice, reorganizarea și restructurarea societății astfel cum rezultă din Programul de restructurare și redresare economico-financiar al S. C. C. SA nr. 1/137/(...) ș Notificarea nr. (...). În drept, s-au reținut ca aplicabile prevederile art. 76,
55 lit. c, art.65, art.66,art.69 și urm. din C. muncii republicat.
S-a mai precizat în decizia contestată că salariatei i s-a acordat un preaviz de 20 de zile lucrătoare în perioada 20 iunie 2011- 17 iulie 2011, că în cadrul unității nu există posturi vacante de natura celui ocupat de contestatoare și că va beneficia pe timp de 6 luni de o sumă lunară egală brută de 670 lei.
La art. 4 din decizie s-au indicat criteriile avute în vedere pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere, respectiv: a) salariații care sunt asociați la alte societăți comerciale cu capital privat sau mixt; b) salariații care au alt loc de muncă sau cumulează pensia cu salariul; c) salariații care îndeplinesc condițiile de pensionare la limita de vârstă; d) persoanele care îndeplinesc condițiile de pensionare la cererea lor.
În prealabil, tribunalul a considerat că nu sunt întemeiate aserțiunile contestatoarei din notele de ședință vizând nulitatea deciziei de concediere, pentru că emitentul deciziei este bine individualizat, fiind intimata angajator, prin reprezentantul legal, respectiv directorul Secara V., pe de o parte, iar pe de altă parte, deși nu s-a indicat expres denumirea tribunalului competent s-a menționat că este cel competent și în a cărei circumscripție domiciliază salariata, mențiune pe care instanța o apreciază ca fiind suficientă pentru corecta sesizare a instanței de judecată cu contestație împotriva deciziei, lucru pe care de altfel contestatoarea l-a și realizat.
T. observând programul de restructurare și redresare economico- financiar depus la dosar f.20-37 precum și notificarea adresată în condițiile art. 72 C. muncii privind efectuarea de concedieri colective, constată că intimata a hotărât printre alte măsuri, respectiv reorganizarea activității de transport feroviar, reducerea unor trenuri de călători, desființarea unor rute de călătorie expres indicate și desființarea unor posturi în toate ramurile, fiind indicate numărul de posturi ce se desființează din fiecare ramură din toate regionalele societății. Având în vedere aceste elemente, observând și anexele depuse la dosar precum și statul de funcții din cadrul intimatei anterior concedierii colective, și după luarea cestei măsuri, tribunalul a constatat că aceasta este fundamentată în fapt de situația economicădificilă, mai ales în contextul crizei economice mondiale și că desființarea acestor posturi este reală și efectivă, inclusiv în ce privește unul din cele două posturi de tehnician II, respectiv cel ocupat de contestatoare, de la compartimentul aprovizionare administrativ.
Ceea ce trebuie verificat de către tribunal este dacă intimata a aplicat corect criteriile de stabilire a ordinii de priorități și de departajare între salariați, criterii stabilite de art. 4 din decizia contestată în cauză și dacă vreunul este aplicabil în cazul contestatoarei.
T. a considerat că aceste criterii de stabilire a ordinii de prioritate în cazul concedierilor colective trebuie să fie riguros și efectiv stabilite pentru o selectare clară și reală a salariaților ce trebuie concediați în cadrul unei asemenea proceduri, cel puțin unul dintre aceste criterii trebuind să fie aplicabile salariaților concediați, și nu e suficient să fie formal indicate doar pentru a se îndeplini aparent o cerință legală impusă de art. 76 C. muncii republicat.
T., deși a efectuat demersuri la intimată aceasta nu a indicat în concret care este criteriul aplicabil în cazul contestatoarei din cele indicate la art. 4 din decizie. Așa fiind, tribunalul a considerat că intimata nu a făcut dovada că contestatoarea s-ar afla în vreuna din situațiile limitativ prevăzute în decizia de concediere, respectiv nu s-a probat că la data emiterii deciziei de concediere contestatoarea ar fi fost asociată la alte societăți comerciale, că ar avut alt loc de muncă, că ar fi cumulat pensia cu salariul, că ar fi îndeplinit condițiile de pensionare la limita de vârstă ori la cerere, caz în care nici unul dintre criteriile stabilite la art.4 din decizia contestată nu e aplicabil în cazul contestatoarei ceea ce face ca selectarea acesteia în procedura de concediere să fie lipsită de un fundament real.
Ținând cont de acest lucru, întrucât nici unul din criteriile pentru stabilirea ordinii de prioritate nu este aplicabil în cazul contestatoarei, acestea fiind formal indicate în decizie, tribunalul a admis, în parte, contestația și în baza art. 80 C. muncii republicat a anulat decizia de concediere atacată nr. 1 Ad/49/ din 15 iulie 2011. Având în vedere această situație, ținând cont de caracterul retroactiv al sancțiunii nulității, ținând cont de pretenția expresă a contestatoarei dedusă judecății, a obligat intimata să reintegreze contestatoarea pe postul ocupat anterior concedierii, respectiv cel de tehnician II în cadrul intimatei. Tot în baza art. 80 C. muncii republicat a fost obligată intimata să plătească contestatoarei o despăgubire egală cu salariile indexate majorate și reactualizate, și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatoarea pentru perioada cuprinsă între concediere și până la reintegrarea efectivă pe post, ținând cont că ne aflăm în cazul unei concedieri nelegal efectuate.
T. a respins cererea contestatoarei privind obligarea intimatei la plata sumei de 10.000 lei daune morale, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile impuse de lege, respectiv nu s-a dovedit în concret prejudiciul suferit de contestatoare ca urmare a concedierii, fiind insuficientă o simplă presupunere că prin măsura concedierii contestatoarea ar fi suferit un șoc emoțional și nici nu s-au depus dovezi că aceasta ar fi avut credite bancare pe care nu le-ar fi putut plăti în urma concedierii. T. sub acest aspect a observat că potrivit art.7 din decizie contestatoarea a beneficiat 6 luni de o despăgubire ca urmare a concedierii, caz în care susținerile acesteia că ar fi fost lipsită de mijloacele trai sunt nejustificate.
În baza art.274 Cod procedură civilă nu au fost acordate cheltuieli de judecată, pentru că, pe de o parte, intimata nu a solicitat și oricum față de soluția adoptată e în culpă procesuală, iar pe de altă parte, deși contestatoarea a solicitat și ar fi îndreptățită să i se acorde, nu a depus la dosar înscrisuri justificative care să dovedească realitatea și întinderea acestor cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri, pârâta S. „. C. S.A - S. R. A. a declarat recurs prin care a solicitat modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii .
În motivarea recursului s-a arătat că desființarea locului de muncă al reclamantei a fost efectivă și reală, are o cauză reală și serioasă, fiind justificată de dificultățile economice și de reorganizare și restructurare regională.
Criteriile de disponibilizare, potrivit adresei nr.11Ad/a/129 col.2011 a serviciului Resurse Umane. Organizare a R. A., sunt atât cele din art.65 alin.7 din C. C. de muncă pe anii 2., cât și cele privind starea disciplinară și competența salariaților.
Reclamanta M. I. V. a depus întâmpinare prin care a solicitatrespingerea recursului ca nefondat, arătând că nu întrunește criteriile de concediere stabilite prin art.4 al deciziei de concediere și prin C. C. de muncă 2011 - 2012.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de A. varespinge recursul pentru următoarele considerente:
Prin decizia nr.1 Ad/49 din (...) emisă de pârâtă (fila 6 fond) sunt reținute următoarele criterii avute în vedere pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere în baza legii și/sau a contractelor colective de muncă: a) salariații care sunt asociați la alte societăți comerciale cu capital privat sau mixt; b) salariații care au un alt loc de muncă sau care cumulează pensia cu salariul; c) salariații care îndeplinesc condițiile de pensionare la limita de vârstă; d) persoanele care îndeplinesc condițiile de pensionare la cererea lor.
Or, în speță pârâta se prevalează de criteriu extrinseci deciziei de concediere, invocând în acest sens criteriul competenței profesionale și criteriul disciplinar, menționate într-o adresă ulterioară deciziei de concediere (f.44 fond - adresă nr.11 Ad/a/129 col.2011 din (...)).
Având însă în vedere că menționarea criteriilor de stabilire a ordinii de priorități în cazul concedierilor colective este reglementată de art.76 lit. c C. muncii ca o condiție obligatorie de legalitate a deciziei de concediere, nu este posibilă completarea ulterioară a altor criterii a căror incidență de altfel nici nu a fost dovedită.
În acest sens, Curtea reține că nu s-a făcut proba unei evaluări profesionale a reclamantei în vederea stabilirii nivelului său de competență, după cum nu s-a dovedit de către pârâtă căreia îi revine sarcina probei, că reclamanta a fost sancționată disciplinar .
În fine nu s-a dovedit nici incidența criteriilor stabilite prin art.4 din decizia de concediere, nefiind depus nici un înscris în acest sens de către pârâtă.
Prin urmare, fără a contesta realitatea desființării locului de muncă al reclamantei și cauza serioasă a acestei măsuri, Curtea reține că pârâta nu a justificat în raport de criteriile de concediere enunțate în decizie (art.4) selectarea reclamantei pentru concediere.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de A. în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ., va respinge ca nefondat recursul pârâtei.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S. N. DE T. F. DE C. "C. C." SA - R. A. împotriva sentinței civile nr. 2162 din (...) a T.ui B. N., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
L. D. D. G. S. D.
GREFIER C. M. se află în concediu medicalsemnează grefier șef secțiered.S.D./S.M.D.
2 ex./(...) Jud.fond M. L. B.
| ← Decizia nr. 12/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 1188/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
