Decizia nr. 1314/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M A N I A CURTEA DE APEL CLUJ Secția I Civilă
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ N.1314/R/2012
Ședința publică din data de 13 martie 2012
Instanța constituită din: PREȘED.TE: G.-L. T.
JUDECĂTOR: I. T.
JUDECĂTOR: D. C. G. G. : N. N.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții C. LOCAL B. S. și P. M. B. S. împotriva sentinței civile nr. 2109 din (...) pronunțate de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...) privind și pe reclamantul intimat S. L. D. Î. M., precum și pe pârâții intimați G. CU P. P. N. 2 B. S. și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin D. G. A F. P. M., având ca obiect litigiu de muncă - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este realizată.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimaților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că la data de 6 martie
2012 Ministerul Finanțelor Publice prin D. G. a F. P. M. a înregistrat la dosar întâmpinare.
Având în vedere solicitarea părților de judecată în lipsă, Curtea reține cauza în pronunțare în baza actelor aflate la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 2109 din (...) pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...) s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive formulată de M. F. P. și în consecință s-a respins acțiunea față de acest pârât ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală.
S-a admis cererea formulată de reclamantul S. L. din Învățământ M., în contradictoriu cu pârâții G. cu P. P. nr. 2 B. S., C. Local B. S., P. orașului B. S. și în consecință a obligat pe pârâți să le plătească membrilor de sindicat reprezentați de reclamant: T. R., I. M., S. L., N. V., B. E., B. E. și B. S. drepturile bănești reprezentând tranșa suplimentară de vechime prevăzută de art. 50 al. 1 și 2 din Legea 128/ 1997, începând cu data de (...) până la (...), respectiv prevăzută de art. 50 al. 1 din Legea 128/1997 cu modificările la zi, începând din data de (...) și până la (...), la valoarea actualizată în funcție de rata inflației la data plății.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că membrii de sindicat, cadre didactice la unitatea școlară pârâtă, au mandatat reclamantul, prin prisma prevederilor art. 28 din Legea 54/2003, să pro- moveze prezenta acțiune.
D. adeverința depusă la dosar rezultă că începând cu data de (...), nu s-au mai acordat tranșele de vechime.
În conformitate cu dispozițiile art. 50 al. 1 și 2 din Legea 128/1997 cu modificările ulterioare, personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege și de trei tranșe suplimentare, care se acordă la 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ.
Pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1. din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime.
Începând de la data de (...), conform prevederilor art. 10 din Anexa II a Legii nr. 330/2009 se acordă în continuare tranșele de vechime prevăzute de art. 50 alin. 1 din Legea nr. 128/1997 privind statutul personalului didactic, cu modificările și completările ulterioare.
Cadrele didactice reprezentate îndeplinesc condițiile legale de vechime care îi îndreptățesc la tranșa suplimentară de vechime, însă, așa cum reiese din adeverința emisă de unitatea școlară pârâtă, începând cu data de (...) acestora nu li s-a mai acordat tranșa suplimentară de vechime.
Pârâții, cărora prin prisma prevederilor art. 287 Codul muncii le revenea sarcina probațiunii, nu au combătut susținerile reclamantului.
Față de considerentele expuse, instanța a apreciat că cererea reclaman. privind acordarea tranșelor suplimentare de vechime prevăzută de art. 50 din Legea 128/1997 cu modificările la zi este întemeiată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții P. O. B. S. și C.
LOCAL B. S. solicitând modificarea sentinței atacate prin scoaterea O. B. S. prin primar, precum și a C.ui B. S., din cauza de față.
În motivarea recursului pârâtul a arătat că aceste pârâte nu au obligația de a asigura din bugetele proprii decât cheltuieli complementare ale unităților de învățământ, aflate în raza de activitate administrativ teritoriale.
În privința fondurilor necesare asigurării salarizării precum și altor drepturi aferente salariilor, personalului didactic,de menționat e faptul că acestea, sunt asigurate de către bugetele de stat, sume alocate ulterior Consiliilor Locale, de unde, sunt repartizate instituțiilor de învățământ, acestea fiind în final, cele ce justifică, contabilizează și gestionează sumele astfel dobândite, fiecare unitate de învățământ întocmindu-și bugetul propriu.
Instituția pârâtă, nu poate fi obligată astfel, la asigurarea acestor sume, din bugetele proprii, aceste fonduri (privind drepturile de natură salarială) fiind alocate bugetelor locale, anual, de la bugetele de stat, repartizarea sumelor, către reclamant fiind condiționată în totalitate de alocarea sumelor, de la bugetul de stat. Ca urmare hotărârea instanței,de obligare a instituției noastre la asigurarea sumei, la valoarea actualizată, în funcție de rata inflației, nu are temei legal deoarece, obligația de alocare a acestor sume fiind alocate de la bugetul de S., instituția fiind responsabila, doar de repartizarea acestor sume, nu putem fi considerați ca fiind în culpă procesuală,pentru plata cu întârziere a sumelor solicitate, astfel obligarea acesteia la plata sumelor la valoarea actualizată în funcție de rata inflației neavând temei.
Astfel, conform art.167 al 1 din Legea Î.ului 84/1995 cu modificările
și completării ulterioare, finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se face descentralizat, prin bugetele consiliilor județene sau locale, pe baza metodologiei elaborate de Ministerul Educației și Cercetării, aprobate prin hotărâre a guvernului și asistența tehnică a inspectoratelor școlare. Fiecare unitate de învățământ are obligația de a întocmi bugetul propriu, de a fundamenta cheltuielile, pe bază de indicatori fizici și valorici. De asemenea fiecare unitate de învățământ preuniversitar de stat, are obligația de a fundamenta sumele necesare, conform normelor metodologice pentru elaborarea proiectelor de buget, emise de Ministerul Finanțelor
Publice, care înaintează la C. N. pentru Finanțarea Î.ului Preuniversitar de
S., care propune spre aprobare M. E. și C., criteriile și standardele de finanțare, costurile anuale orientate după consultarea Federațiilor sindicale semnatare ale contractului colectiv de muncă și le comunică inspectoratelor școlare, în vederea stabilirii necesarului de fonduri (art.33 HG.2192/2004- cu completările și modificările ulterioare).
În limita fondurilor bugetare alocate prin bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat .bugetele locale,veniturilor extrabugetare și bugetele fondurilor speciale, ordonatorii principali de credite repartizează sumele destinate cheltuielilor salariale.
Gestiunea sistemului de salarizare din învățământ se asigură de fiecare ordonator principal de credit, cu încadrarea în resursele financiare alocate anual, și în numărul de posturi stabilit prin legile privind bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat,bugetele loca le si bugetele fondurilor speciale precum si in limita posturilor aprobate. (Legea Salarizării care reglementează drepturile de natura salariala ale personalului din învățământ art.2).
În continuare, raporturile de drept procesual, nu pot lua naștere decât între titularii dreptului c! rezultă din raportul de drept material dedus judecății,respectiv,rapoartele de muncă. Însă, între Instituția P.ui și/sau C.
Local B. S., pe de-o parte, și reclamant pe de altă parte, nu pot lua naștere raporturi de munca în sensul art.l0 și 14 din Codul Muncii. Acestea, iau ființă între directorul unității de învățământ și cadrele didactice,potrivit art. 11, alin 5 din Legea 128/1997 privind S.utul personalului didactic,întrucât angajarea pe post, se face de către directorul unității de învățământ, pe baza deciziei de repartizare,semnată de I. Ș. G.
Ca urmare, pârâta neavând calitatea de angajator al membrilor de sindicat menționați, nu exista legături de cauzalitate între C. Local B. S. sau Instituția P.ui pe de-o parte și drepturile salariale ale membrilor de sindicat de altă parte,sumele fiind calculate și acordate de către instituția de învățământ unde aceștia își desfășoară în mod curent activitatea.
Astfel, având în vedere faptul că pentru membri de sindicat menționați în acțiune, calitatea de angajator aparține respectivei unități de învățământ prin director, acesta instituție fiind cea care, va justifica pe deplin calitate procesuală în cauza de fața.
Ca urmare, în conformitate cu prevederile art.169 al. 1. din Codul
Muncii angajatorul este obligat în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale să-l despăgubească pe salariat, în situația în care, a suferit un prejudiciu material sau moral, din culpa acestuia,în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.
Totodată, mai arată că în Hotărârea care se va da, să se aibă în vedere precedentele cauze aflate pe rolul C. de A. C., având același obiect, ca și cauza de fata.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de (...), S. L. al Î.ului
Preuniversitar C.ean a solicitat respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate.
Asupra recursurilor formulate, Curtea, deliberând, constată următoarele:
Cu privire la recurentul pârât C. Local al M. S.
Singurele motive de recurs invocate de acest pârât vizează lipsa capacității juridice și a calității procesuale pasive.
Raportat la prima dintre acestea, Curtea reține că, deși C. local nu are personalitate juridică și buget propriu, el reprezintă autoritatea deliberativă a unității administrativ teritoriale, aceasta din urmă având atât personalitate juridică cât și patrimoniu propriu.
Este evident că împrocesuarea C.ui local al municipiului B. S. s-a făcut tocmai în considerarea calității acestuia de organ deliberativ al unității administrativ teritoriale, deci în reprezentarea unității administrativ teritoriale, aspect care reiese în mod neîndoielnic din modul de formulare a cererii introductive de instanță. Astfel, prin acțiune se solicită drepturi salariale de către cadrele didactice or, potrivit dispozițiilor art.1 din HG nr.538/2001 cheltuielile privind finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat sunt plătite din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale unde își au sediul.
Ca urmare, este evident că ceea ce urmărește reclamantul este obținerea unor surse financiare din cadrul bugetului local.
Pe de altă parte, potrivit art.36 alin.4 din Legea nr.215/2001 C. Local este cel care aproba, la propunerea primarului, bugetul local, virările de credite, modul de utilizare a rezervei bugetare și contul de încheiere a exercițiului bugetar.
Aceste atribuții au fost avute în vedere de către reclamant pentru a solicita în contradictoriu cu acest pârât admiterea acțiunii.
Raportat la excepția lipsei calității procesuale pasive, Curtea reține că admiterea acțiunii față de acest pârât se datorează nu calității sale de ordonator de credite (calitate pe care o are într-adevăr, primarul) ci, așa cum s-a arătat mai sus, calității de organ deliberativ în măsură să aprobe bugetul local și care astfel, în reprezentarea unității administrativ teritoriale, are abilitatea de a asigura sumele necesare plății drepturilor salariale ale cadrelor didactice.
Față de considerentele ce preced, Curtea urmează a respinge ca nefondat recursul acestui pârât, potrivit dispozițiilor art.312 alin.1 C.pr.civ.
Cu privire la pârâtul recurent P. M. B. S.
P. M. B. S. este de ordonator principal de credite al bugetului M. B. S., conform art. 63 alin. (4) lit. a) din Legea 215/2001 și, în mod evident, are calitatea de reprezentant al unității administrativ teritoriale, respectiv B. S. De altfel, art. 62 alin. (1) din Legea administrației publice locale prevede expres că „primarul reprezintă unitatea administrativ-teritorială în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române ori străine, precum și în justiție";, cele două atribuții neputând fi disociate.
Având în vedere normele legale evocate și raportându-se la dispozitivul deciziei prin care este obligat acest pârât la „. sumelor";, iar nu și la plata lor, Curtea reține că atribuțiile legale amintite mai sus justifică calitatea procesuală pasivă a acestuia.
Constată că recurentul face o confuzie între calitatea de angajator și cea de ordonator de credite (finanțator), doar aceasta din urmă justificând legitimarea procesuală a recurenților în cadrul unui litigiu al cărui obiect îl reprezenta obligarea acestora la alocarea fondurilor necesare achitării drepturilor salariale datorate de angajator.
Față de considerentele ce preced, Curtea urmează a respinge ca nefondate recursurile, potrivit dispozițiilor art.312 alin.1 C.pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții P. orașului B. S. și C. local B. S. împotriva sentinței civile nr. 2109 din 25 nov.2011 a T.ui M. pronunțate în dosar nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 13 martie 2012.
PREȘED.TE JUDECĂTORI
G. L. T. I. T. D. C. G.
G. N. N.
Red.DCG/ 5 aprilie 2012
Dact.SzM/2ex.
| ← Decizia nr. 59/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 4273/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
