Decizia nr. 1178/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 1178/R/2012
Ședința din 05 martie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : L. D. JUDECĂTOR : D. G. JUDECĂTOR : S. D. GREFIER : C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul C. J. C. împotriva sentinței civile nr. 4980 din 07 noiembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe reclamantul intimat S. L. AL I. P. C.EAN, și pe pârâtele intimate Ș. S. "T." B. și Ș. S. D., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta reclamantului intimat S. L. al Î. P. C., avocat G. P., lipsă fiind reprezentanții pârâților recurenți și reprezentanții pârâților intimați.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat reclamantului intimat și pârâtei intimate Ș. S. „. B. și este scutite de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 27 ianuarie 2012, prin serviciul de registratură al instanței, reclamantul intimat
S. L. al Î. P. C. a depus la dosar întâmpinare.
Reprezentanta reclamantului intimat depune la dosar împuternicire avocațială și arată că nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de invocat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat,
Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantului intimat solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate pentru motivele arătate în scris prin întâmpinarea depusă la dosar. Nu solicită obligarea pârâților recurenți la plata cheltuielilor de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.4980 din (...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr.(...), a fost admisă acțiunea formulată de către de reclamanții C. D., C. L., B. M., B. A. C., M. C., M. S. L., P. M., P. A. M., A. L., Z. F., B. N., D. R., G. A., I. A., M. M., D. L. E., S. I. R.,, N. R., S. M., U. C., C. E., I. C., C. M., P. I., S. A., T. I. M., D. ANA M. I., L. M., M. M., V. E., A. G., B. V. M., M. D., V. R., V. M., C. V., O. E., M. M., C. ANA, T. I., L. A., B. M., T. L., P. A., C. C., R. G., M. D., M. G., B. C., B. G., M. M., B. A., T. C. R., T. N. L., F. A. T., T. C. E., ROMAN A. E., A. S. E., H. S. D., T.
N., M. D., M. R., T. Z., B. M., N. R., M. S., VAS E. prin reprezentant S. L. DIN Î. P.
C., în contradictoriu cu pârâții Ș. S. ". B., Ș. S. D., C. J. C..
Au fost obligate pârâtele în calitate de angajator, la calcularea si plata primei de vacanță în cuantum de un salariu de bază pentru anii școlari 2007
- 2008, 2008 - 2009 sumă actualizată cu indicele de inflație la data plății efective și anume:
S . S . " . B . a) pentru anul scolar 2007 - 2008 pentru membrii de sindicat : C. D., C. L., B. M.,
M. C., A. L., M. S. L., B. N., G. A., M. M., D. L. E., M. H. S., N. R., S. M., B. M., U. C., C. E., D. ANA M. I., I. C., M. D., S. A. F., T. I. M., C. M., M. M., L. M. și b) pentru anul scolar 2008 - 2009 pentru membrii de sindicat : C. D., C. L., B. M., B. A. C., M. C., M. S. L., P. M., P. A. M., A. L., Z. F., B. N., D. R., G. A., I. A., M. M., D. L. E., S. I. R.,, N. R., S. M., U. C., C. E., I. C., C. M., P. I., S. A., T. I. M., D. ANA M. I., L. M., M. M., V. E.
S. S. D.a) pentru anul scolar 2007 - 2008 pentru membrii de sindicat : M. D. b) pentru anul scolar 2008 - 2009 pentru membrii de sindicat : A. G., B. V. M., M. D., V. R., V. M., C. V., O. E., M. M., C. ANA, T. I., L. A., B. M., T. L., P. A., C. C., R. G., M. D., M. G., B. C., B. G., M. M., B. A., T. C. R., T. N. L., F. A. T., T. C. E., ROMAN A. E., A. S. E., H. S. D., T. N., M. D., M. R., T. Z., B. M., N. R., M. S., VAS E.
A fost obligat pârâtul C. J. C. să aloce fondurile necesare plății drepturilor bănești.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că în perioada anilor
școlari 2007-2008 respectiv 2008-2009 reclamanții au fost angajați ai pârâților, după cum sunt detaliate perioadele concrete prin tabelele emise de pârât și depuse în probațiune la dosar.
Potrivit art. 59 alin. 3 din C. C. de M. U. la nivel național pe anii 2007-
2010, „. contractele colective de muncă de la celelalte niveluri se poate stabilica, în raport cu posibilitățile economico-financiare ale unității, pe lângăindemnizația de concediu, s ă se pl ăte as c ă ș i o pr imă de v ac anț ă ";, iar prin dispozițiile art. 37 lit. g din C. C. de M. încheiate la N. de R. Î. pe perioada vizată prin prezenta cerere de chemare în judecată (anii școlari 2006-2009), în acest domeniu s-a convenit ca personalul din învățământ să beneficieze și de „o primă de vacanță din venituri proprii";, care urma să se acorde odată cuindemnizația de concediu, respectiv cu cel puțin 10 zile înainte de plecarea în concediu (art. 29 alin. 4).
În analiza cauzei de față trebuie pornit, în principal, de la verificarea aspectelor care vizează legalitatea clauzei din CCM la nivelul de ramură de învățământ prin care părțile au convenit plata unor prime de vacanță în cuantumul unui salariu de baza avut în luna anterioară plecării în concediu, care se acordă odată cu indemnizația de concediu.
Deși legalitatea și validitatea acestei clauze nu a fost contestată de către pârâți, câteva aspecte se impun a fi subliniate.
Conform prevederilor art. 8 alin 1, 3 și 4 din L. nr. 130/1996,
„Clauzele contractelor colective de muncă pot fi stabilite numai in limitele și încondițiile prevăzute de prezenta lege.
(2) C. colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior.(…)
(4) La încheierea contractului colectiv de muncă, prevederile legale referitoare la drepturile salariaților au un caracter minimal";.
În situația instituțiilor bugetare, categorie din care fac parte semnatarii Contractelor colective de muncă supuse atenției instanței,dispozițiile legale mai sus citate se completează cu prevederile art. 12 alin 1 din același act normativ, potrivit cărora „C. colective de muncă se pot încheia și pentru salariații instituțiilor bugetare. Prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile a căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale";.
Interpretând sistemic și per a contrario prevederile legale mai sus citate, ținând seama și de principiile care stau la baza raporturilor de muncă, rezultă că salariații bugetari pot negocia, prin contracte colective de muncă, clauze referitoare la drepturile a căror acordare și cuantum nu sunt stabilite prin dispoziții legale.
Un alt argument în susținerea validității raționamentului expus vine și din interpretarea teleologică a dispozițiilor legale citate. A., scopul vizat de legiuitor a fost acela de a limita posibilitatea de negociere a drepturilor salariale prin CCM-uri exclusiv în privința drepturilor ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
Apoi, pe aceeași linie logică, trebuie reținut că salarizarea personalului didactic este reglementată prin L. nr. 1. care, prin art. 48 statuează că salariul personalului didactic se compune din salariul de bază, stabilit conform legii și o parte variabilă, constând în sporuri și alte drepturi salariale suplimentare. Potrivit alin. 2 al art. 48 din L. nr. 1., drepturile salariale suplimentare al căror cuantum este stabilit de lege între limite minime și maxime, se negociază, în limitele legii, prin contracte colective de muncă încheiate între angajatori și organizațiile sindicale reprezentative din învățământ, potrivit legii. Apoi, potrivit art. 50 alin. 12, „personalul didactic beneficiază de premii și alte drepturi bănești prevăzută de lege și de contractul colectiv de muncă"; iar potrivit prevederilor art. 146 din aceeași lege, „în măsura în care prezentul statut nu dispune altfel, personalului didactic i se aplică în totalitate normele din legislația muncii, respectiv prevederile contractelor colective de muncă";.
Concluzionând, din interpretarea tuturor textelor legale mai sus citate rezultă că personalul didactic are dreptul de a negocia prin contracte colective de muncă acele drepturi salariale suplimentare a căror acordare și cuantum nu sunt stabilite prin dispoziții legale.
Întrucât legea specială aplicabilă raporturilor de muncă ce se derulează între părțile din litigiul de față reglementează exclusiv acordarea și modul de calcul a salariului de bază, recunoscând existenta unei părți variabile a salariului, constând în adaosuri, sporuri și alte drepturi salariale suplimentare (a căror acordare și mod de calcul nu o reglementează), rezultă ca această parte variabilă a salariului poate face obiectul negocierii prin CCM-uri.
Ca un argument suplimentar (fără a fi definitoriu) în susținerea acestei opinii, este de remarcat faptul că la înregistrarea contractelor colective de muncă la nivel de ramură, supuse analizei instanței, M. Muncii și P.i Sociale nu a sesizat încălcarea prevederilor art. 8 din L. nr. 130/1996, cu toate că, în conformitate cu prevederile art. 27 din același act normative, intră în atribuțiile acestei instituții să verifice legalitatea clauzelor contractuale.
În considerarea argumentelor mai sus expuse, în soluționarea litigiului dedus judecății se pornește de la premisa legalității clauzei inserate in cuprinsul Contractelor colective de munca, privind obligația angajatorului de a plăti o prima de vacanță.
Pornind de la aceasta premisă și în conformitate cu prevederile art. 236 alin. 4 din Codul muncii, contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților. Pe cale deconsecință, încălcarea obligațiilor de către părțile semnatare atrage răspunderea contractuală a părții aflate în culpă.
Continuând raționamentul, în situația în care pârâții nu au negat încălcarea obligației contractuale de plată a unei prime de vacanță, putându- se apăra exclusiv prin invocarea lipsei fondurilor necesare plății acestor prime, se ridică întrebarea în ce măsură aceste apărări pot fi reținute ca fiind pertinente iar situația invocată de natură să lipsească de efecte clauza contractuală.
În CCM la nivel de ramură de învățământ 2005-2006, părțile au inserat clauza potrivit căreia angajatul „are dreptul la o prima de vacanță dinvenituri proprii";. Conform prevederilor art. 170 alin. 3 din L. învățământului nr. 84/1995, "Instituțiile și unitățile de învățământ pot beneficia și de alte surse de venituri dobândite în condițiile legii: venituri proprii, subvenții, donații, sponsorizări și taxe de la persoane juridice și fizice";.
Or, clauzele CCM evocate trebuie interpretate având în vedere prevederile art.977-985 Cod civil. A., rezultă fără îndoială că acordarea primei de vacanță reprezintă o obligație contractuală iar nu o facultate a angajatorului .De altfel, însăși modalitatea în care părțile au înțeles să formuleze clauza reclamată exclude ipoteza afectării obligației de modalitatea condiției. A., părțile nu au menționat „plata primei de vacanță se va face dacă se obțin venituri proprii"; ci „plata primei de vacanță se face din venituri proprii";, înțelegând, așadar, să indice sursa de finanțare a acestor cheltuieli. Pentru exemplificare, o situație similară se întâlnește în contractele colective de muncă încheiate la nivel S. cu privire la ajutorul pentru Ziua feroviarului.
Necuprinderea în fondul de salarii inclus în bugetul de venituri și cheltuieli supus aprobării a fondului necesar acordării primei de vacanță s-a făcut din culpa pârâtei de rând 1 iar aceasta nu se poate prevala de propria culpă pentru a justifica neexecutarea obligațiilor asumate prin C. C. de M..
A condiționa plata primelor de vacanță (ca, de altfel, a oricăror drepturi salariale) de existența veniturilor angajatorului și a lăsa la latitudinea angajatorului cuprinderea acestor sume în buget este de natură a scoate raporturile de muncă din matca lor firească și a deschide calea abuzului.
În privința mențiunilor cuprinse în CCM unic județean la nivel de ramură învățământ 2007-2008 precum și în CCM unic județean la nivel de ramură învățământ 2008-2009, prelungit pana la (...), conform cărora „prima se acordă odată cu indemnizația de concediu și este egală cu un salariu de bază al angajatului, conform O.U.G. nr.146/2007";, această trimitere nu impietează asupra existenței dreptului la prima de vacanță, aceasta neavând decât scopul de a stabili un criteriu de cuantificare a primei. De altfel, admițând că acest criteriu de cuantificare nu mai este valabil urmare a suspendării O.U.G. nr. 146/2007 prin legile succesive de aprobare a bugetului de stat, mai rămâne un criteriu de cuantificare, prevăzut de aceleași părți, respectiv ";un salariu de bază al angajatului";.
Pentru considerentele de fapt si de drept mai sus expuse, tribunalul a constatat că în cauza dedusă judecății se angajează răspunderea contractuală a părții care nu și-a îndeplinit culpabil obligațiile contractuale, sens în care a dispus admiterea acțiunii.
În temeiul art. 167 din L. nr. 84/1995, pârâtul C. J. C. a fost obligat la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale obiect al prezentei cauze.
Împotriva acestei hotărâri, pârâtul C. J. C. a declarat recurs prin care a solicitat modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii împotriva sa.
În motivarea recursului, pârâtul contestă concluzia primei instanțe privind posibilitatea salariaților bugetari de a negocia și beneficia de drepturi salariale a căror acordare și cuantum nu sunt stabilite prin dispoziții legale.
În acest sens, se apreciază că prin contractele colective de muncă invocate de reclamanți se reglementează o posibilitate în condițiile legii, nu o obligație a unității școlare de acordare a acestui drept, precum și că prin art.50 alin.12 din L. nr.1. nu s-a prevăzut dreptul la acordarea primei de vacanță.
Acordarea primelor de vacanță încalcă prevederile art.12 din L. nr.130/1006 privind interdicția salariaților bugetari de a negocia alte drepturi salariale decât cele prevăzute de lege.
Art.59 alin-3 din C. colectiv de muncă unic la nivel național condiționează acordarea acestor drepturi de posibilitățile economico- financiare ale unității, iar art.157 alin.1 Codul muncii instituie regula stabilirii pe cale legală, nu convențională a sistemului de salarizare a personalului bugetar, principiu al legalității enunțat art.137 alin.1 din Constituție, precum și art.14 alin. 4 din L. nr.237/2006.
În fine, se invocă imposibilitatea plății retroactive a primelor de vacanță în raport de nepredarea sumelor încasate în bugetul său.
S. L. al Î. P. C. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de A. va respinge recursul pentru următoarele considerente:
Conform dispozițiilor art.48 alin 2 din L. nr.1., salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar se face cu respectarea principiului potrivit căruia învățământul constituie o prioritate naționala, ținând seama de responsabilitatea și complexitatea muncii, de pregătirea și experiența profesională, de rolul și importanta activității prestate. Salariul personalului didactic se compune din salariul de baza, stabilit conform legii, și o parte variabila, constând în adaosuri, sporuri și alte drepturi salariale suplimentare.
Drepturile salariale suplimentare, drepturile cu caracter social, alte drepturi și facilități ale personalului didactic auxiliar și nedidactic, al căror cuantum este stabilit de lege între limite minime și maxime, se negociază, în limitele legii, prin contracte colective de muncă încheiate între angajatori și organizațiile sindicale reprezentative din învățământ, potrivit legii.
Curtea reține că, întrucât dispozițiile art. 50 alin. 12 din L. nr. 1. (în vigoare în perioada pentru care se solicită în cauză drepturi bănești) au caracter special și derogator de la dreptul comun, prevăzând că personalul didactic beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă, prin urmare nici art.157 alin.2 din Codul muncii, referitor la stabilirea prin lege a sistemului de salarizare a personalului din autoritățile și instituțiile publice și nici art. 12 din L. nr.
130/1996, nu pot exclude stabilirea prin contractele colective de muncă a unor prime de vacanță în favoarea personalului didactic.
Potrivit art. 146 din aceeași lege, „în măsura în care prezentul statut nu dispune altfel, personalului didactic i se aplică celelalte dispoziții din legislația muncii";.
Prin urmare, în raport de caracterul de normă specială al art. 50 alin.
12, nu sunt incidente restricțiile impuse de art. 12 din L. nr. 130/1996, art. 137 alin.1 din Constituție și art. 14 alin. 4 din L. nr. 273/2006.
Prin dispozițiile art. 59 alin. 3 din C. colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2005-2006 și 2007-2010 s-a statuat că prin contractelecolective de muncă de la celelalte niveluri se poate stabili ca, în raport cu posibilitățile economico-financiare ale unității, pe lângă indemnizația de concediu, să se plătească și o primă de vacanță.
Așadar, contractele colective de muncă la nivel național aplicabile în perioada de referință prevăd posibilitatea acordării prin contractele colective de muncă încheiate la nivel inferior a unei prime de vacanță, în raport de posibilitățile economico-financiare ale unității.
La data de (...) a fost înregistrat la D. de M. și P. S. a J. C. C. C. de M.
U. J. la nivel de R. Î. C. pe anii 2008-2009, prelungit până la (...), care la art.36 lit. g prevede că personalul din învățământ beneficiază de o „o primă de vacanță, în condițiile legii. Prima se acordă odată cu indemnizația de concediu și este egală cu un salariu de bază al angajatului conform O.U.G. nr.146/2007";.
Potrivit art. 25 alin.3 L. 130/1996, contractele colective de munca se aplică de la data înregistrării la D., sau la o dată ulterioară în măsura în care părțile își manifestă voința în acest sens.
Prin urmare, Curtea apreciază că pentru anii școlari 2007-2008 și
2008-2009 membrii de sindicat reprezentați de reclamant sunt îndreptățiți la plata primei de concediu, în temeiul dispozițiilor art.36 lit. g din C. C. de
M. U. J. la nivel de R. Î. C. pe anii 2008-2009, care nu mai condiționează plata acesteia de existența veniturilor proprii ale unităților școlare, reglementând acordarea primei ca o obligație, nesupusă vreunei condiții, nicidecum ca o posibilitate.
De asemenea, salariații sunt îndreptățiți la acordarea tuturor drepturilor conferite de lege, fiind obligatoriu ca salariile să fie plătite înaintea oricăror alte obligații ale angajatorului, în raport de prevederile art.156 din Codul muncii.
Neprevederea în bugetul local a fondurilor necesare achitării drepturilor salariale solicitate prin acțiune nu poate determina sistarea plății acestor drepturi salariale, atâta timp cât ordonatorii principali de credite, în elaborarea bugetelor instituțiilor din subordine, au obligația de a respecta inclusiv dispozițiile legale care reglementează drepturile salariale ale angajaților.
De altfel, acest aspect aparține etapei executării hotărârii, neputând fi opusă dreptului de natură salarială al reclamantei care are caracter pur și simplu, nedepinzând de o atare pretinsă condiție suspensivă.
Pe de altă parte, recurentul are calitatea de ordonator de credite și, cum de altfel el însuși recunoaște prin motivele de recurs, finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de Ape, în temeiul art. 312 alin.1 C.pr.civ., va respinge ca nefondat recursul pârâtului.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul C. J. C. împotriva sentinței civile nr.4980 din (...) a T.ui C., pronunțată în dosar nr.(...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
L. D. D. G. S. D.
GREFIER C. M.se află în concediu medicalred.S.D./S.M.D. semnează grefier șef secție
2 ex./(...) Jud.fond.M. F.B.
| ← Decizia nr. 42/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 777/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
