Decizia nr. 3674/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 3674/R/2012
Ședința publică din data de 19 septembrie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I.-R. M. JUDECĂTORI: C. M.
S.-C. B.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta SC C. P. 2. S. și continuat de SC C. F. G. S. P. împotriva sentinței civile nr. 1151 din 6 februarie
2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), privind și pe reclamantul intimat I. M., având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta pârâtei recurente, av. G. Patricia și reprezentantul reclamantului intimat, av. R.
C. S., lipsă fiind reclamantul intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 19 septembrie 2012, prin serviciul de registratură al instanței, s-au depus la dosar din partea pârâtei recurente concluzii scrise.
Reprezentanta pârâtei recurente depune la dosar înscrisuri eliberate de R. C. din care rezultă comasarea celor două societăți și arată că nu are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta pârâtei recurente solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare, pentru motivele expuse pe larg în memoriul de recurs și în concluziile scrise, pe care le susține și oral. Fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul reclamantului intimat solicită respingerea recursului, în principal menținerea în întregime a sentinței atacate, iar în subsidiar casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare pe fond, pentru motivele arătate în întâmpinarea formulată, pe care le susține și oral. Arată că va solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată sub nr.3366/117/(...), Tribunalul Cluj reclamantul I. M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S. „. P. 2. S., să se constate prescrierea dreptului paratei de a emite decizia de concediere nr.279 din (...) și, în consecință, sa se dispună anularea acesteia; sa se dispuna constatarea nulitatii absolute a deciziei de concediere emise cu nerespectarea dispozitiilor art
268 alin. 2 Codul muncii. În subsidiar, s-a solicitat anularea deciziei deconcediere ca nelegala si netemeinică, cu consecința, înlaturarii acestei sancțiuni sau a redimensionării acesteia, având in vedere criteriile de individualizare a sancțiunii disciplinare; obligarea paratei la plata de despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu toate celelalte drepturi de care reclamantul ar fi beneficiat, pana la reintegrarea efectiva, dobanda legala pana la plata efectiva a acestora; reintegrarea reclamantului pe postul si funcția deținute anterior; obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, prin referatul întocmit la data de (...) de catre domnul J. V., conducerea societatii a fost sesizata cu privire la conduita reclamantului. U. a acestei sesizari, la data de (...), a fost emisa decizia de desfacere a contractului de munca nr 7/(...), comunicata reclamantului doar in cursul cercetarii judecatoresti in dosarul civil nr. (...).În acealasi dosar, parata a depus si un alt inscris, respectiv decizia nr.15 din data de (...) prin care, la art.1 se consemneaza :";Se anuleaza decizia nr 7 din (...)";.
Din data de (...) și pana la data de (...), reclamantul s-a aflat in incapacitate temporara de munca, prezentându-se la serviciu la data de (...), data ca la care a fost emisa o noua decizie de sanctionare cu desfacerea disciplinară a contractului, avand la baza aceeasi documentatie ca și decizia anulata.
S-a mai arătat că, întrucat decizia de concediere a fost emisa cu încălcarea termenului prevazut de art.268 alin 1 Codul muncii, se impune anularea acesteia.
Pe de altă parte, reclamantul a arătat că decizia de concediere încalcă și dispozițiile art. 268 alin.2 din Codul muncii, în sensul ca faptele pentru care s-a dispus sancționarea disciplinara a reclamantului nu sunt descrise de angajator decât la modul general, manieră apta sa afecteze dreptul la apărare al angajatului.
În drept, s-au invocat dispozițiile art.265 alin 2, art.268, art.284 si următoarele Codul muncii, art. 242 , art. 274 Cod procedura civila.
Prin întâmpinarea depusa la dosarul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată .
Prin sentința civilă nr. 2297/(...), pronunțată de Tribunalul Cluj, s-a admisacțiunea formulata de reclamantul I. M., în contradictoriu cu parata SC C. P. 2. S., s-a admis excepția prescripției extinctive a dreptului de a aplica sancțiunea disciplinara, s-a constatat nulitatea absolută a deciziei de desfacere a contractului individual de munca emise de parata sub nr. 279/(...), s-a dispus reintegrarea reclamantului in postul si funcția deținute anterior emiterii deciziei de concediere nr. 279/(...), cu obligarea pârâtei să plătească reclamantului o despăgubire egala cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul, începând cu data concedierii si pana la reintegrarea efectiva.
S-a respins cererea privind obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele: Între părți a fost încheiat contractul individual de munca înregistrat la ITM
B. sub nr.632 din data de (...), in temeiul căruia reclamantul a îndeplinit funcția de S. flota in cadrul societatii parate.
Prin referatul întocmit la data de 6 decembrie 2010 de domnul J. V., in calitate de manager transport, conducerea societatii angajatoare a fost sesizata cu privire la săvârșirea de către reclamant a unor fapte susceptibile a avea caracterul unor abateri disciplinare.
In temeiul sesizărilor cuprinse in procesul-verbal întocmit la data de 6 decembrie 2010, parata a demarat procedura cercetării disciplinare prealabile,finalizata prin întocmirea procesului-verbal cercetare disciplinara din data de (...)
.
Astfel cum rezulta din înscrisul depus la fila 12-17 din dosarul nr (...) al T.ui C., acvirat la prezentul dosar, parata a emis, in temeiul procesului-verbal de cercetare disciplinara întocmit la data de (...), decizia de concediere nr. 7 din data de (...).
Prin Decizia nr.15 din data de (...) (fila 11 din dosarul nr (...) al T.ui C., parata a dispus anularea (revocarea) deciziei de concediere nr. 7 emisa la data de (...).
Ulterior, la data de (...), aceeași parata emite o noua decizie de concediere disciplinara sub nr.279, aceasta fiind decizia contestata in cauza de fata.
Prima instanță a remarcat faptul ca decizia nr.279/(...) are la baza același referat de sesizare întocmit de domul J. V. la data de 6 decembrie 2010 si același proces-verbal de cercetare disciplinara din data de (...), care au stat la baza emiterii deciziei nr. 7 din (...).
Asupra motivului de nulitate prevăzut de art. 268 alin 1 din Codul muncii
(in redactarea in vigoare la data emiterii deciziei de sancționare disciplinara) instanța de fond a constatat ca acesta este incident in cauza pentru următoarele considerente:
In conformitate cu dispozițiile art. 268 alin.1 din Codul muncii:";Angajatorul dispune aplicarea sancțiunii disciplinare printr-o decizie emisa in forma scrisa , in termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoștința despre săvârșirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data savarsirii faptei";.
T. a reținut că prevederile Codului muncii nu leagă începutul curgerii termenului de 30 de zile in care poate fi aplicata sancțiunea disciplinara de momentul finalizării cercetării disciplinare prealabile (moment la care fapta ilicita a salariatului a fost calificata drept abatere disciplinara), ci de data când se dispune efectuarea cercetărilor in vederea probării existentei faptei si a vinovăției salariatului pentru angajarea răspunderii disciplinare, ca urmare a sesizării angajatorului. Aplicarea sancțiunii trebuie efectuata înlăuntrul acestui termen de
30 de zile, sub sancțiunea nulității deciziei de sancționare disciplinara.
Or, angajatorul a luat cunoștința despre săvârșirea unor fapte ale reclamantului, apte sa prezinte caracteristicile unor abateri disciplinare, la data de 6 decembrie 2010, dispunând efectuarea cercetării disciplinare prealabile la data de 7 decembrie 2010 (fila nr.32 dosar de fond). Raportat la dispozițiile legale anterior citate, prima instanță a reținut că angajatorul era ținut la emiterea deciziei de sancționare disciplinara pana cel târziu la data de 6 ianuarie 2011.
S-a mai reținut că, deși a finalizat cercetarea disciplinara prealabila la data de 22 decembrie 2010, angajatorul a ales sa emită decizia de concediere doar la data de (...), cu depășirea evidenta a termenului prevăzut de art. 268 alin 1 din Codul muncii.
Instanța nu a reținut apararile paratei cu privire la suspendarea cursului prescripției extinctive ca urmare a suspendării de drept a contractului individual de munca al reclamantului, urmare a intrării acestuia in concediu pentru incapacitate temporara de munca.
În acest sens, tribunalul a reținut că toate cazurile de suspendare a prescripției extinctive sunt expres si limitativ prevăzute de art. 2532 din Codul civil, in vigoare la data la care termenul de prescripție a început sa curgă, iar printre acestea nu se regăsește si situația suspendării contractului individual de munca.
In condițiile in care decizia de concediere disciplinara a fost emisa cu nerespectarea termenului prevăzut de art.268 alin.1 din Codul muncii, instanța a constatat nulitatea acestei decizii.
In temeiul art.78 alin.1 si 2 din Codul muncii, instanța a dispus reintegrarea reclamantului in postul si funcția deținute anterior concedierii si a obligat parata sa plătească acestuia o despăgubire egala cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul, începând cu data concedierii si pana la reintegrarea efectiva.
Instanța a respins cererea reclamantului privind obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata având in vedere ca, deși revenea reclamantului sarcina de a proba existenta si cuantumul acestor cheltuieli, acesta nu a produs probe in acest sens.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta S. „. P. 2. S. și continuatde S. „. F. G. S. P., în baza rezoluției nr.508512/(...) a Oficiului R.ui C. de pe lângă Tribunalul Argeș, considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive:
Termenul de 30 de zile prevăzut prin art. 268 codul muncii se calculează de la data savarsirii abaterilor disciplinare, ori faptele săvârșite de dl. lana M. au fost cercetate si au fost calificate drept abateri disciplinare odată cu finalizarea procesului verbal de cercetare disciplinara, încheiat la 22 decembrie 2010.
Recurenta mai arată că referatul întocmit in noiembrie 2010 nu este cel adus la cunoștința angajatorului și din acest motiv nu a generat o cercetare disciplinara. Referatul si constatările din decembrie 2010 sunt cele care, in final, au fost aduse la cunoștința angajatorului.
Decizia de sancționare disciplinara a fost emisa la 1 aprilie 2011, după o perioada de 3 luni de suspendare a contractului de munca al reclamantului, pe motive medicale (4 ianuarie -31 martie 2011).
Suspendarea contractului de munca s-a produs de drept, prin prezentarea certificatelor de concediu medical, in temeiul art. 50 lit. b Codul muncii.
Excluzând durata suspendării, recurenta consideră că sancțiunea a fost aplicată de către angajator în termenul legal.
Se mai arată că, acceptarea interpretării pe care reclamantul a dat-o textelor de lege aplicabile în cauză, ar duce la concluzia ca modul in care curge si in care se calculează termenul de 30 zile sau 6 luni, rămân la latitudinea salariaților (care pot obține certificate de concediu medical pentru a se ajunge în situația prescrierii dreptului de a se aplica sancțiunea).
Prin întâmpinarea formulată, intimatul I. M. solicită respingerea recursului ca fiind nefondat.
În recurs, nu s-au administrat probe noi.
Analizând recursul formulat de pârâta S. „. P. 2. S. și continuat de S. „. F. G. S. P., în baza rezoluției nr.508512/(...) a Oficiului R.ui C. de pe lângă Tribunalul Argeș, se reține că acesta este fondat, pentru următoarele considerente:
În mod greșit prima instanță a reținut că decizia de concediere contestată în cauză, nr.279 din (...), ar fi fost emisă cu încălcarea dispozițiilor art.268 al.1 din Codul muncii, care prevăd că angajatorul dispune aplicarea sancțiunii disciplinare printr-o decizie emisă în formă scrisă, în termen de 30 zile calendaristice de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârșirii faptei.
Astfel cum s-a precizat în doctrina de specialitate și în practica judiciară, ambele termene prevăzute de aceste dispoziții legale sunt de prescripție a răspunderii disciplinare, fiind deci susceptibile de suspendare și întrerupere.
În ceea ce privește primul termen, de 30 de zile calendaristice de la data la care reprezentantul angajatorului abilitat să aplice sancțiunea a luat cunoștințădespre săvârșirea abaterii, se reține că acesta curge în cauză de la data când conducerea societății a fost încunoștințată cu privire la faptele săvârșite de către intimat, respectiv de la data de (...), data înregistrării la societate a referatului întocmit de către superiorul intimatului-managerul transport al societății- înscris depus la filele nr.38-39 dosar de fond.
În speță, termenul de prescripție de 30 de zile prevăzut de art.268 din
Codul muncii a fost suspendat însă în perioadele în care salariatul-intimat s-a aflat în concediu medical, respectiv 04.01-(...) și 10.01-(...).
Astfel, potrivit disp.art.50 alin.1 lit.b) din Codul muncii, contractul individual de muncă se suspendă de drept în perioada concediului pentru incapacitate temporară de muncă.
Perioadele precizate anterior, în care intimatul s-a aflat incapacitate temporară de muncă sunt dovedite cu certificatele de concediu medical seria CCMAC nr.4494765, nr.4354476, nr.4354477 și seria CCMAD nr.0653048, nr.0302681, nr.0906010, nr.0906013.
Prin decizia nr.71/1999, Curtea Constituțională a reținut că termenele de prescripție a răspunderii disciplinare sunt garanții indispensabile derulării contractului de muncă, pentru ca drepturile salariatului să nu fie afectate de incertitudine. S-a mai reținut că, în condițiile în care cel în drept să adopte măsura disciplinară ar putea-o amâna, cu rea-credință, la nesfârșit, împiedicându-l pe salariat să obțină în justiție clarificarea situației sale, chiar accesul liber la justiție ar putea fi pus sub semnul îndoielii.
În speță, nu se poate însă reține că adoptarea măsurii disciplinare ar fi fost amânată de către angajator, cu rea-credință, situația de incertitudine în care s- au aflat drepturile reclamantului-intimat datorându-se de fapt suspendării de drept a contractului său de muncă, pe perioada în care acesta s-a aflat în incapacitate temporară de muncă, conform art.50 alin.1 lit.b) din Codul muncii, acesta fiind și motivul pentru care angajatorul și-a revocat, după data de (...), când a fost înregistrat certificatul de concediu medical la unitate, prima decizie de concediere, nr.7, emisă la data de (...).
De altfel, în acest sens sunt și dispozițiile art.60 alin.1 lit.a) din Codul muncii, potrivit cărora concedierea salariaților nu poate fi dispusă pe durata incapacității temporare de muncă, stabilită prin certificat medical, potrivit legii.
În ceea ce privește dispozițiile art.2532 din Noul Cod Civil, reținute de către prima instanță prin considerentele hotărârii, se reține că, și în situația în care acestea ar fi fost aplicabile în cauză, pct.10 al acestui articol prevede că prescripția se suspendă și „în alte cazuri prevăzute de lege";, ori disp.art.50 alin.1 lit.b) și cele ale art. 60 alin.1 lit.a) din Codul muncii în forma în vigoare la data când termenul de prescripție a început să curgă, constituie de fapt dispoziții speciale prevăzute de legislația muncii care determină și suspendarea termenului de prescripție a răspunderii disciplinare.
Prin urmare, având în vedere faptul că, în perioadele 04.01-(...) și 10.01-
(...), termenul de prescripție a aplicării sancțiunii disciplinare a fost suspendat, nu se poate reține că angajatorul ar fi emis decizia nr. 279/(...), contestată în cauză, după împlinirea termenului imperativ prevăzut de disp.art.268 din Codul muncii, astfel încât în mod greșit a fost admisă de către prima instanță excepția prescripției invocată de către intimat.
Mai mult, se reține că în prezent legiuitorul, prin modificările aduse Codului muncii prin L. nr.40/2011, a considerat necesar chiar să specifice, prin art.49 alin.6, faptul că în cazul suspendării contractului individual de muncă, se suspendă toate termenele care au legătură cu încheierea, modificarea, executarea sau încetarea contractului individual de muncă, cu excepția situațiilor în care contractul individual de muncă încetează de drept.
Având în vedere faptul că prima instanță a admis acțiunea reclamantului doar pe excepție, fără a cerceta fondul cauzei, urmează ca, în temeiul disp.art.312 alin.2 Cod. proc. civilă, să se admită recursul formulat de S. „. P. 2. S. și continuat de S. „. F. G. S. P., să se caseze în totalitate sentința pronunțată de către prima instanță și în temeiul disp.art.312 alin.5 din Codul de procedură civilă, să se trimită cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de S. „. P. 2. S. și continuat de S. „. F. G. S. P. împotriva sentinței civile nr. 1151 din (...) a T.ui C., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o casează în tot și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 19 septembrie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
I.-R. M. C. M. S.-C. B.
GREFIER
G. C.
Red.CM/dact.MS
2 ex./(...).
Jud.fond: Tribunalul Cluj: M.-F. B..
| ← Decizia nr. 777/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 3053/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
