Decizia nr. 1204/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ Secția I Civilă
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1204/R/2012
Ședința publică din data de 6 martie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. T. JUDECĂTOR: D. C. G. JUDECĂTOR: G.-L. T. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta SC F. RO S. împotriva sentinței civile nr. 4416 din 20 octombrie 2011, pronunțată de
Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe reclamantul intimat O. P., având ca obiect decizie de sancționare.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente s-au consemnat în încheierea ședinței de judecată din data de 28 februarie 2012, când s-a amânat pronunțarea, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 4416 din (...) a T.ui C. pronunțate în dosar nr. (...), a fost admisă acțiunea formulată și precizată de către reclamantul O. P. în contradictoriu cu pârâta S. F. RO S. C.-N. și în consecință s-a dispus anularea deciziei de sancționare nr. P4/(...).
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 1.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată - onorariu avocațial.
A fost obligată pârâta să plătească M.ui Justiției suma de 150 lei reprezentând cheltuieli de judecată - onorariu avocațial avansat în cadrul procedurii de acordare a ajutorului public judiciar.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamantul este angajat al pârâtei pe postul de lăcătuș mecanic la departamentul de întreținere al pârâtei iar prin decizia de sancționare nr. P4/(...) s-a dispus sancționarea sa cu avertisment în baza art. 30 alin.1 din Regulamentul intern și al art. 264 lit. a) din Codul muncii.
În decizia de sancționare s-a reținut că în data de (...), fiind neatent în îndeplinirea sarcinilor de serviciu, reclamantul a montat greșit lamele antirecul de la circularul L., în locul celor vechi și uzate. In consecință, s-a periclitat funcționara în siguranță a aparatului, iar în (...) operatorul aparatului a sesizat seful de echipă că utilajul a aruncat în exterior o bucată de lemn si pintenii antirecul sunt distanțați iar la ora 14,45 utilajul a fost oprit pentru reparație.
În cuprinsul deciziei de sancționare disciplinară se menționează că s-a efectuat cercetarea prealabilă, iar la dosar s-a depus convocarea reclamantului primită în (...) pentru data de (...).
Conform art. 75 alin. 3 din Contractul colectiv de muncă la nivel național pentru anii 2007-2010, pentru a fi valabilă, convocarea la cercetarea disciplinară trebuie primită cu cel puțin 5 zile înainte de data cercetării disciplinare de către angajat. Or, în speță se constată că acest termen nu a fost respectat, fiind astfel încălcat dreptul la apărare a reclamantului, cercetarea disciplinară fiind obligatorie și în cazul aplicării avertismentului, conform art. 75 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă la nivel național pentru anii 2007-2010.
În data de (...), reclamantul a dat o declarație în fața comisiei de cercetare disciplinară în cadrul căreia acesta a învederat lipsa unui pericol privind constatarea aparatului, întrucât chiar după ce s-a constatat modalitatea de montare a lamelor, aparatul a continuat să fie funcțional și a arătat că nu i-au fost puse la dispoziție documentația tehnică si de asamblare si desenul de execuție în vederea asigurării unei corecte montări a lamelor, efectuând montarea pe principiul lamelor de la multilamă și neștiind cât de corect au fost montate inițial.
Din declarația martorului M. I., coroborată cu declarația martorului C. V. și cu răspunsurile la interogatoriul luat reclamantului, rezultă că reclamantul a fost pus în situația de a monta lamele la aparatul L. fără a i se fi pus la dispoziție anterior acestei operațiuni documentația tehnică si schițele necesare îndeplinirii sarcinii de serviciu, în condițiile în care reclamantul nu mai montase anterior astfel de lame la aparatul L. iar operațiunea avea un caracter complex.
În consecință, instanța a constatat că reclamantul nu este vinovat de erorile privind pozițiile lamelor pe care le-a montat întrucât pârâta, prin șefii săi de departament și de echipă, aveau obligația să îl îndrume pe angajat cu privire la executarea pentru prima dată a acestei sarcini tehnice și să îi pună în prealabil la dispoziție întreaga documentație și schițele tehnice necesare montării corecte a acestor componente.
Din declarația martorului M. I. rezultă că documentația tehnică privind înlocuirea componentelor aparatului L. a sosit la firmă numai după două zile de la montarea lamelor de către reclamant împreună cu martorul M. I. si i-a fost prezentată reclamantului pentru a îi arăta cum trebuia de fapt efectuată operațiunea de montare. Prin urmare, reclamanta nu și-a îndeplinit obligațiile prevăzute de art. 40 alin. l lit.b, c si d din Codul Muncii vizând organizarea si controlul îndeplinirii de către salariați a sarcinilor trasate și si-a încălcat obligațiile art. 40 alin.2 lit. a si b din Codul Muncii, precum și dreptul salariatului la informare, prev.de art. 39 alin.1 lit.h din Codul Muncii, dispoziții potrivit cărora salariatul trebuie informat corespunzător asupra sarcinilor pe care trebuie să le îndeplinească.
În consecință, instanța a constatat că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 247 alin. 2 din Codul Muncii pentru a fi atrasă răspunderea disciplinară a reclamantului întrucât acesta a comis eroarea în montarea lamelor la aparatul L. fără vinovăție și nu a încălcat normele legale aplicabile.
Pentru aceste considerente, în baza art. 347, art. 348, art. 251 din
Codul Muncii și art.75 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pentru anii 2007-2010, instanța a admis acțiunea.
În baza art. 274 alin.l Cod Procedură Civilă, față de culpa procesuală a pârâtei, instanța a obligat-o să îi plătească reclamantului suma de 1.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată, onorariu avocațial.
În baza art.18 din OUG nr.51/2003 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, instanța a obligat pârâta să plătească M.ui Justiției suma de
150 lei reprezentând cheltuieli de judecată - onorariu avocațial avansat în cadrul procedurii de acordare a ajutorului public judiciar.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta, solicitândmodificarea sentinței te în sensul respingerii contestației formulate, cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecata în fond și în recurs.
În motivare s-a arătat, în esență, că sunt incidente prevederile art. 299,
304 pct. 9, 304/1 C.proc.civ. și ale art. 39 alin.1 lit. h), 40 alin. 1 lit. b, c și d,
40 alin. 2 lit. a și b, și 247 din Codul muncii.
Contestatorul a avut acces la documentația tehnica în repetate rânduri, acesta fiind unul dintre cei care au participat chiar la punerea în funcțiune a utilajului. Cunoașterea acestei documentații rezulta și dintr-o sentința pronunțata tot de către Tribunalul Cluj prin care s-a menținut o sancțiune disciplinara aplicata acestuia în urma unei intervenții executate în mod greșit la același utilaj, anume la circularul L.
Lucrarea nu avea un caracter complex, ci presupunea demontarea unei piese și montarea uneia noi.
Declarația martorului M. I. trebuia sa fie privită cu scepticism, între cei doi existând o relație amicala, iar pe de altă parte, martorul a fost concediat, lucru recunoscut de acesta.
Afirmația martorului că documentația ar fi sosit în firma la doua zile după montare pieselor este contrazisă de înscrisurile depuse. Martorul nu putea sa cunoască faptul că reclamantul nu a avut niciodată acces la documentația tehnica, mai ales în contextul în care a fost angajat ulterior contestatorului O..
Se mai invocă nerespectarea dispozițiilor art. 167 alin. 3 C.proc.civ. care prevăd ca dovada și dovada contrarie vor fi administrate, pe cat este posibil, în același timp, fiind încălcat astfel principiul aflării adevărului în favoarea celui al celerității, deși primul are întâietate.
Coroborând susținerile martorului M. cu cele de la interogatoriu ale contestatorului, ar rezulta ca aceștia au procedat la executarea lucrării de intervenție la circularul L. fără să cunoască documentația tehnica și schițele tehnice, or, salariatul are obligația de a îndeplini atribuțiile ce îi revin conform fisei postului (art. 39 alin. 2 lit. a Codul muncii), iar în cuprinsul fisei contestatorului, la punctul 6 se arată că salariatul are cunoștințe tehnice solide, că stăpânește „procedurile specifice de lucru și ordinea de execuție a acestora, tipuri și parametri funcționali ai utilajelor, mașini-unelte, dispozitive specifice unității, documentația tehnica a acestora, echipamente de lucru: scule, dispozitive, verificatoare";. Același conținut îl avea și fișa postului aferenta fostului salariat, martorul M.
Contestatorul are o vechime de peste 10 ani și care a intervenit în repetate rânduri la utilajul L.
Chiar dacă pârâta nu și-ar fi îndeplinit obligația de a-i pune la dispoziție documentația tehnica, salariatul ar fi trebuit sa o solicite sefului ierarhic pentru a o consulta. Or, dispozițiile superiorului sunt puse în aplicare de către salariat doar daca acestea sunt legale, (art. 40 alin. 1 lit.c din Codul muncii).
Se formulează critici cu privire la modalitatea în care a fost încuviințată asigurarea dreptului la apărare al contestatorului și acordarea cheltuielilor de judecata.
Inițial, contestatorul a invocat lipsa resurselor financiare pentru un avocat ales, solicitând un avocat din oficiu. Instanța a admis cererea. La ultimul termen de judecata, contestatorul a fost asistat de un apărător ales, căruia i-a achitat suma de 1000 lei doar pentru un singur termen dejudecata. Or, exercitarea cu rea-credința a unui drept procesual trebuie sa fie sancționata cu o amenda. În plus, onorariul avocatului ales este disproporționat.
În ceea ce privește onorariul apărătorului din oficiu, a fost acordat nelegal, în contextul în care venitul realizat în calitate de salariat al pârâtei i- ar fi permis angajarea unui apărător, lucru care s-a și întâmplat în final. Instanța a încălcat în acest fel dispozițiile art. 8 din OUG nr.51/2008.
Prin întâmpinare, reclamantul a solicitat respingerea recursului.
În motivare s-a arătat, în esență, că în mod corect a reținut prima instanță încălcarea dispozițiilor privind convocarea la cercetarea disciplinară.
Or, acest aspect nu a fost combătut prin memoriul de recurs, semnificând recunoașterea implicită a nelegalității sub acest aspect a deciziei de sancționare.
Pe fond, sunt reiterate aspectele reținute de tribunal, cu sublinierea în plus că fișa postului nu cuprinde în conținutul ei documentațiile tehnice ale utilajelor cu care urma să lucreze, ci obligațiile de serviciu aferente postului.
Fiind vorba de obligații strict tehnice, îndeplinirea lor era subînțeles condiționată de punerea la dispoziția contestatorului a documentației tehnice a fiecărui utilaj. Culpa recurentei constă în faptul că nu a pus la dispoziția intimatului documentația tehnică a menționatului utilaj, dar i-a cerut să-l repare chiar în situația dată. Intimatul s-a supus acestui ordin primit de la superiorul ierarhic pentru a evita o sancțiune disciplinară ce-i putea fi aplicată pentru refuzul de a executa un ordin al șefului ierarhic.
Cât privește motivul de recurs privind reducerea cheltuielilor de judecată, acesta este inconsistent întrucât legiuitorul lasă la aprecierea judecătorului cheltuielile de judecată pe care acesta le acordă la cererea părții care a câștigat procesul iar această apreciere nu este cenzurabilă de către instanța de control judiciar.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate și aapărărilor invocate, Curtea reține următoarele:
Recursul este întemeiat și urmează a fi admis ca atare, cu consecința modificării sentinței în sensul respingerii contestației formulate.
În primul rând, raportat la aspectul de nelegalitate reținut de prima instanță, legat de momentul la care s-a făcut convocarea reclamantului pentru cercetarea disciplinară, Curtea reține că este întemeiată susținerea intimatului reclamant conform căreia nu s-au formulat motive de recurs sub acest aspect de către recurenta pârâtă.
Se constată în primul rând că această critică de nelegalitate a deciziei de sancționare nu a fost invocată prin contestația cu care reclamantul a investit instanța și nici prin precizarea de acțiune.
În al doilea rând, prima instanță nu a considerat că nulitatea deciziei de sancționare provine din faptul încălcării dispozițiilor art. 75 alin. 3 din
Contractul colectiv de muncă la nivel național pentru anii 2007-2010.
Că este așa rezultă atât din faptul că a pășit la cercetarea pe fond a temeiniciei sancționării, cât și din acela că nu a concluzionat în sensul că datorită neconvocării la cercetarea disciplinară cu cel puțin 5 zile înainte de desfășurarea acesteia, ar fi nulă cercetarea, ci a statuat doar în sensul că pentru a fi valabilă, convocarea trebuie făcută cu 5 zile înainte de desfășurare.
Or, dacă art. 267 Codul muncii sancționează cu nulitatea absolută aplicarea unei sancțiuni disciplinare fără efectuarea în prealabil a cercetării disciplinare, trebuie să se accepte că nu aceeași sancțiune este stabilită de legiuitor în ce privește convocarea la cercetarea disciplinară.
Cu alte cuvinte, nulitatea sancțiunii intervine doar în lipsa cercetării disciplinare, nu și în cazul în care convocarea la cercetare este viciată.
Regula în dreptul civil român este cea a caracterului relativ al nulității, fiind vorba despre o nulitate absolută doar acolo unde este ocrotit, prin instituirea acestei sancțiuni, un interes general.
Or, este evident că în cauză, legat de neconvocarea cu 5 zile înainte la cercetarea disciplinară, în lipsa unui text care să impună nulitatea absolută, interesul ocrotit fiind unul particular, nulitatea atrasă este una relativă, care se acoperă dacă prin nerespectarea normelor ce impun o anumită conduită sub această sancțiune nu s-a determinat o vătămare imposibil de înlăturat altfel decât prin anularea acelor acte.
Așa fiind, se constată că nu există o dezlegare a primei instanțe sub aspectul nulității deciziei de sancționare pentru încălcarea dispozițiilor art. 75 alin. 3 din Contractul colectiv de muncă la nivel național pentru anii 2007-
2010 (dacă ar fi existat, nefiind recurat acest aspect, ar fi intrat în puterea de lucru judecat, făcând inadmisibilă cercetarea motivelor de recurs legate de caracterul fondat al sancționării, în condițiile în care cercetarea motivelor legate de procedura de urmat în aplicarea unei sancțiuni disciplinare premerg cercetării caracterului fondat al sancțiunii).
Prin urmare, dând nulității constatate de prima instanță calificarea de nulitate relativă și constatând că reclamantul intimat nu a invocat vreo vătămare legată de momentul convocării sale pentru cercetarea disciplinară, pentru a deveni aplicabilă sancțiunea anulării, Curtea ca păși la cercetarea motivelor de recurs.
Se constată, în acest sens, că în mod întemeiat a susținut recurenta faptul că în cauză sunt întrunite condițiile pentru activarea răspunderii disciplinare a angajatului.
Practic, prima instanță a reținut ca și cauză exoneratoare de răspundere, lipsa culpei contestatorului, apreciindu-se că în fapt, culpa a aparținut angajatorului, care nu a pus la dispoziția angajatului său documentația tehnică si schițele necesare îndeplinirii sarcinii de serviciu, dând dispoziția nelegală de a executa lucrarea în lipsa acestei documentații, necesare raportat la caracterul complex al lucrării.
Or, așa cum corect arată recurenta, potrivit stipulațiilor de la punctul 6 din fișa postului contestatorului, acesta avea obligația de serviciu de a cunoaște procedurile specifice de lucru și ordinea de execuție a acestora, tipuri și parametri funcționali ai utilajelor, mașini-unelte, dispozitive specifice unității, documentația tehnica a acestora, echipamente de lucru.
În ipoteza, rezonabilă, în care complexitatea procedurii de urmat impunea consultarea documentației tehnice și a schițelor, era necesar ca acest aspect să fie adus la cunoștința angajatorului de către angajat și acest aspect să fie probat în cauză, pentru ca apoi, angajatul să poată invoca în speță culpa angajatorului pentru nepunerea la dispoziție a acestei documentații.
Or, în cursul procesului, nu s-a invocat de către contestator că ar fi solicitat această documentație cu ocazia derulării lucrării la circularul L. și ar fi fost refuzat. Tot ce se invocă este faptul că angajatorul nu a pus această documentație la dispoziția angajatului, concomitent cu comanda acestei lucrări.
Față de obligațiile din fișa postului contestatorului, prezumția este că acesta avea îndatorirea de a cunoaște procedurile specifice de lucru și documentația tehnică a utilajelor, situație în care contestatorul nu se poate prevala de propria culpă (dată de omisiunea de a solicita aceastădocumentație, în măsura în care o considera necesară) pentru a solicita protecția judiciară a comportamentului său cadrul raporturilor de muncă.
Nu poate fi reținut nici aspectul învederat de prima instanță, legat de lipsa de pericol a faptei, practic, lipsa rezultatului dăunător pe care literatura de specialitate îl enumeră printre elementele răspunderii disciplinare, în condițiile în care este necontestat că lucrarea a trebuit refăcută, astfel încât în sine, acesta se constituie într-un atare rezultat dăunător, cu atât mai mult cu cât este de asemenea necontestat că „de sub lame ieșeau bucăți de lemne"; (fila
7 dosar fond), astfel încât faptul că această împrejurare nu a determinat oprirea de îndată a utilajului nu poate conduce decât la eventuală critică a individualizării sancțiunii, ceea ce în cauză nu s-a formulat.
Față de aceste considerente, având în vedere că se impune modificarea sentinței în sensul respingerii contestației, ca urmare a constatării ca fiind îndeplinite condițiile răspunderii disciplinare de către contestator, apare ca superfluă cercetarea motivelor de recurs formulate în subsidiar, privitoare la cheltuieli de judecată aferente fondului și la modul în care, legat de acestea, a fost încuviințată cererea de ajutor public judiciar.
Văzând dispozițiile art. 312 alin. 1 și 3 raportat la art. 304 pct.9 și art. 3041 C.proc.civ., va fi admis recursul, iar în baza art. 274 C.proc.civ., va fi obligat intimatul contestator la plata cheltuielilor de judecată aferente fondului și recursului, în favoarea recurentei pârâte, în cuantum de 1000 lei (din totalul de 3998 lei), cuantum considerat rezonabil de către instanță în raport de importanța pricinii. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII, D E C I D E: Admite recursul declarat de pârâta SC F. RO S. împotriva sentinței civile nr. 4416 din (...) a T.ui C. pronunțate în dosar nr. (...), pe care o modifică în tot și în consecință respinge contestația formulată de reclamantul O. P. în contradictoriu cu pârâta SC F. RO S. ca nefondată. Obligă pe intimatul O. P. să plătească recurentei suma de 1000 lei cheltuieli de judecată în recurs și fond. Decizia este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 6 martie 2012. PREȘEDINTE JUDECĂTORI I. T. D. C. G. G.-L. T. N. N. GREFIER Red.I.T./S.M. 2 ex./(...) Jud.fond. I. P.
| ← Decizia nr. 3134/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 4218/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
