Decizia nr. 128/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 128/R/2012
Ședința ianuarie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE : S. D. JUDECĂTOR : L. D. JUDECĂTOR : D. G.
GREFIER : C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta S. E. GSM 2000 S. împotriva sentinței civile nr. 3736 din 12 septembrie 2011, pronunțată de
Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...)*, privind și pe reclamanta intimată I. T., având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei se prezintă reclamanta intimată I. T., asistată de avocat S. V. D., lipsă fiind reprezentanta pârâtei recurente.
Curtea lasă cauza la a doua strigare pentru a da posibilitatea reprezentantei pârâtei recurente să se prezinte la cauză.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare a cauzei se prezintă reprezentanta pârâtei recurente SC E. GSM 2000 SRL, avocat M.
F. L. și reclamanta intimată I. T., asistată de avocat S. V. D.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat reclamantei intimate și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 10 ianuarie 2012, prin serviciul de registratură al instanței, reclamanta intimată I. T. a depus la dosar întâmpinare, un exemplar înmânându-se reprezentantei pârâtei recurente.
Reprezentanta pârâtei recurente arată că nu solicită lăsarea cauzei la a treia strigare în vederea studierii întâmpinării.
Atât reprezentanta pârâtei recurente cât și reprezentantul reclamantei intimate arată că nu mai au alte cereri de formulat sau excepții de invocat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară încheiată faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta pârâtei recurente solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii instanței de fond în sensul respingerii contestației ca nelegală și netemeinică, susținând pe larg motivele expuse în scris prin memoriul de recurs depus la dosar. S. obligarea reclamantei intimate la plata cheltuielilor de judecată în fond și în recurs, în primul ciclu procesual și în rejudecare, conform chitanțelor depuse la dosar.
Reprezentantul reclamantei intimate solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea în tot a hotărârii instanței de fond ca fiind legală, susținând pe larg motivele expuse în scris prin întâmpinarea depusă la dosar. S. obligarea pârâtei recurente la plata cheltuielilor de judecată și depune la dosar chitanțele care atestă plata acestora.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.3736 din (...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr.(...)8, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta I. T., în contradictoriu cu intimata S. E. GSM 2000 S.
S-a dispus anularea deciziei de sancționare disciplinară nr. 182/(...) si a deciziei de concediere nr. 182/(...).
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamanta în perioada 13 iulie 2009 si până la data rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că între părți a fost încheiat contractul individual de munca pentru perioada nedeterminata înregistrat la ITM C. sub nr. 64443/15 august 2008 in temeiul căruia reclamanta a desfășurat activitate in cadrul paratei ocupând funcția d reprezentant tehnic comercial cod COR 3..
Începând cu data de 19 februarie 2009 reclamanta a intrat in concediu fara salariu, cererea sa, depusa in format electronic, conform uzatelor societarii parate, fiind aprobata de superiorul ierarhic, Iulia M.. Concediul fara salariu a fost aprobat până la data de 12 iunie 2009. Cu toate ca a aprobat efectuarea de către reclamanta a concediului fara salariu parata nu a emis decizie privind suspendarea efectelor contractului individual de munca, in conformitate cu dispozițiile art. 54 din Codul muncii
.
La data de 6 iunie 2009 parata a emis o "Înștiințare"; prin care aducea la cunoștința reclamantei faptul ca, având in vedere referatul întocmit de M. de zona C. A. cu privire la desființarea postului de reprezentant tehnic comercial la punctul de lucru E. Gsm 200 C. -M. începând cu data de 9 iulie 2009 si pana la data de 6 iulie 2009 reclamanta se afla in termenul legal de preaviz, urmând ca începând cu data de 7 iulie 2009 contractul individual de munca al acesteia sa fie desfăcut in temeiul art. 65 alin 1 din Codul muncii, ca urmare a desființării locului de munca.
La data de 1 iulie 2009 parata a emis o noua înștiințare prin care prelungește termenul de preaviz de care beneficiază reclamanta, pana la data de 10 iulie 2009 cu motivarea ca înștiințarea de concediere nr. 492 a ajuns cu întârziere la cunoștința reclamantei. De asemenea, s-a menționat faptul ca desfacerea contractului individual de munca al reclamantei va opera începând cu data de 11 iulie 2009.
La data de 6 iulie 2009 reclamanta înregistrează la sediul paratei un înscris intitulat ";răspuns la notificare"; prin care aduce la cunoștința conducerii societarii angajatoare faptul ca intenționează sa nu se prezinte la serviciu pana la data la care angajatorul va emite o decizie prin care sa constate încetarea suspendării efectelor contractului individual de munca.
În acest context parata emite convocare in vederea efectuării cercetării disciplinare, la data de 8 iulie 2009 prin care reclamanta este invitata sa se prezinte la punctul de lucru din C.-N., Bulevardul M., nr. 18, în vederea efectuării cercetării disciplinare.
Dezbaterile asupra cercetării disciplinare au fost consemnate in cuprinsul procesului-verbal întocmit la data de 10 iulie 2009 de comisia numita in acest sens. Din cuprinsul procesului-verbal rezulta ca cercetaredisciplinara a demarat urmare sesizării formulate de managerul de zona la data de 9 iulie 2009. Reclamanta a fost prezenta la cercetare disciplinara
,susținând verbal punctul de vedere cu privire la situația confuza creata de conduita paratei in privința existentei si efectelor contractului sau de munca. De asemenea, reclamanta a depus in scris o nota explicativa , înregistrată la data de 10 iulie 2009.
Prin decizia nr. 811 emisa la data de 13 iulie 2009 parata a dispus sancționarea reclamantei in conformitate cu dispozițiile art. 264 alin 1 lit. a Codul muncii ca urmare a săvârșirii abaterii disciplinare constând in absenta nejustificata de la serviciu in perioada 29 iunie 2009-8 iulie 2009.
La aceeași data -13 iulie 2009- parata a emis si Decizia nr. 182 prin care s-a dispus desfacerea contractului individual de munca al reclamantei în temeiul art. 65 alin 1 Codul muncii, urmare a desființării locului de munca ocupat de aceasta.
Analizând sub aspectul legalității decizia de sancționare disciplinara nr. 811/(...) instanța a constatat ca aceasta a fost emisa cu inculcarea unor dispoziții imperative ale Codului muncii fiind, in consecința, lovita de nulitate absoluta.
Astfel, conform prevederilor art. 267 alin.1 si 2 Codul, muncii coroborat cu art. 75 alin 1 si 3 din Contractul colectiv de munca unic la nivel național pentru anii 2007-2010 comisia îl va convoca in scris pe salariat, în vederea efectuării cercetării disciplinare, cu cel puțin 5 zile lucrătoare înainte. După cum rezulta din înscrisul depus la fila 13 dosar convocarea a fost emisa de parata la data de 8 iulie 2009, efectuarea procedurii cercetării disciplinare fiind stabilită pentru data de 10 iulie 2009, așadar cu nerespectarea termenului de 5 zile prescris de lege.
Pe de alta parte, conform prevederilor art. 268 alin 2 lit. c Codul muncii sub sancțiunea nulității absolute, in decizia de sancționare se cuprind in mod obligatoriu motivele pentru care au fost înlăturate aparerile formulate de salariat in timpul cercetării disciplinare prealabile. Singura mențiune cu privire la motivele pentru care au fost înlăturate aparerile salariatului apare in cuprinsul Deciziei de sancționare la art. 4, unde se consemnează faptul ca aceste motive "au fost considerate neîntemeiate";, menținute care nu este in măsura sa satisfacă cerințele textului legal mai sus citat. Nici chiar in cuprinsul procesului-verbal întocmit cu ocazia cercetării disciplinare prealabile nu se face vorbire despre motivele pentru care aparerile angajatului, formulate atât in scris cat si verbal, au fost înlăturate.
În ceea ce privește legalitatea Deciziei nr. 182/(...) instanța a constatat ca aceasta a fost emisa cu respectarea dispozițiilor imperative ale art. 62 alin
2 Codul muncii .
Sub aspectul temeiniciei Deciziei nr. 182/(...) instanța a avut in vederedispozițiile art. 77 din Codul muncii potrivit cărora in caz de conflict demunca angajatorul nu poate invoca in fata instanței alte motive de fapt sau de drept decât cele precizate in decizia de concediere.
Conform deciziei analizate, concedierea s-a dispus in temeiul art. 65 alin 1 Codul muncii, ca urmare a desființării locului de munca ocupat de salariat determinat de " masurile de revizuire a bugetelor de cheltuieli, limitarea cheltuielilor cu forța de munca, in condițiile unei scăderi a vânzărilor in anul in curs"; si având in vedere H. Adunării Generale a Asociaților nr. 20/2 iunie 2009 privind desființarea postului de reprezentant tehnic comercial ocupat de reclamanta.
În conformitate cu prevederile art. 65 alin 1 Codul muncii cauza concedierii salariatului trebuie sa o constituie desființarea locului de munca din unul sau mai multe motive fără legătura cu persoana acestuia, desființare care trebuie sa fie efectiva si sa aibă o cauza reala si serioasa (art. 65 alin 2 Codul muncii).
Desființarea locului de munca este efectiva atunci când acesta este suprimat din structura funcțional-organizatorică a angajatorului, evidențiata in statul de funcții si organigrama si implica cu necesitate caracterul definitiv al suprimării, are o cauza reala când prezintă un caracter obiectiv si este serioasa când are la baza studii temeinice vizând îmbunătățirea activității si nu disimulează realitatea.
Din analiza deciziei de concediere nu rezulta caracterul real si obiectiv al desființării locului de munca ocupat de contestator, respectiv nu rezulta ca ,realitate desființarea locului de munca a fost cauzata de reorganizarea determinata de existenta unor motive obiective, fără legătura cu persoana salariatului. De asemenea nu rezulta existenta motivelor temeinice vizând reorganizarea activității societarii, existenta unor studii, analizarea unor date sau indicatori din care sa reiasă caracterul necesar al desființării postului, din acest punct de vedere decizia fiind, practic, nemotivata.
Documentul depus in probațiune de către parata la filele 21-33 dosar, intitulat « Analiza vânzări retail E. GSM 2000 SRL - Evolutie comparativa a vânzărilor de retail ale SC E. GSM 2000 SRL in perioada ianuarie-aprilie
2009 fata de perioada ianuarie aprilie 2008 » apare ca fiind irelevant atât timp cat despre existenta si conținutul acestuia nu s-a făcut vorbire in cuprinsul Hotărârii AGA din 2 iunie 2009 iar aceasta hotărâre AGA nu indica in ce constau dificultățile economice si care au fost datele si indicatorii care au stat la baza concluziei ca societatea se confrunta cu astfel de dificultăți. Mai mult, instanța remarca faptul ca documentul intitulat « Analiza vânzări retail E. GSM 2000 SRL - Evolutie comparativa a vânzărilor de retail ale SC E. GSM 2000 SRL in perioada ianuarie-aprilie
2009 fata de perioada ianuarie aprilie 2008 » nu cuprinde data înregistrării in evidentele societarii parate, apărând, in tot acest context, ca fiind un înscris întocmit « pro causa ».
În susținerea acestei concluzii instanța a observat si faptul ca in cuprinsul înștiințării inițiale cu privire la concediere si preaviz, emis de parata la data de 9 iunie 2009 se face vorbire exclusiv despre referatul din data de 9 iunie al managerului de zona A. C. privind desființarea postului reclamantei , aceasta in condițiile in care la acea data se presupune ca existau atât H. AGA din 2 iuie 2009 cat si analizele economice întocmite la data de 1 iunie 2009. De asemenea, propunerea de desființare a postului ocupat de reclamanta , formulata de managerul de zona la data de 9 iunie
2009, apare ca fiind inexplicabila atât timp cat AGA hotărâse deja , la data de 2 iunie , desființarea postului.
Concluzionând, raportat la dispozițiile art. 77 din Codul muncii, societatea parata nu a făcut dovada faptului ca desființarea locului de munca al reclamantei a avu o cauza reala si serioasa, astfel ca instanța a dispus anularea Deciziei nr. 182/(...).
În temeiul art. 78 din Codul muncii instanța a obligat parata plătească reclamantei o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamanta în perioada 13 iulie 2009 si până la data rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri.
În temeiul art. 274 Cod procedura civilă instanța a luat cat ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
Împotriva acestei hotărâri, pârâta S. E. GSM 2000 SRL a declarat recursprin care a solicitat modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii șiobligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile artr.304 pct.6, 8 și 9
C.pr.civ., s-a susținut că reclamanta nu a invocat nulitatea absolută a deciziei de sancționare nr.811/(...), iar prima instanță nu a invocat din oficiu excepția nulității absolute a acestei decizii.
Se invocă în acest context dispozițiile art.264 alin.1 lit.a Codul muncii, conform cărora cercetarea disciplinară prealabilă nu este obligatorie în cazul aplicării sancțiunii avertismentului scris, ceea ce înlătură incidența art.75 alin.3 din Contractul Colectiv de M. U. la N. N. pe anii 2007-2010.
De asemenea, se contestă incidența cazului de nulitate absolută prevăzut de art.268 alin.2 lit. c Codul muncii în raport de neinvocarea acestui pretins viciu de către reclamantă sau de către instanță din oficiu și de nepunerea în discuție a acestei împrejurări.
În acest context, se arată și că decizia nr.811/(...) menționează că
";motivele prezentate de d-na I. T. au fost considerate neîntemeiate";, precum și că face referire la procesul verbal întocmit de C. de C. D., însușit prin semnătură de reclamantă și care infirmă pretinsa necunoaștere de către reclamantă a obligației sale de serviciu.
În privința deciziei nr.182/(...), pârâta susține că reclamanta a recunoscut la interogatoriu că societatea a înregistrat scăderea vânzărilor.
În sprijinul temeiniciei deciziei de concediere, se invocă H. AGA nr.20/(...), deciziile de desființare a posturilor unor angajați, organigramele aferente și documentul intitulat „ Analiza vânzări retail"; din (...).
Din coroborarea mărturisirii reclamantei la interogatoriu cu a înscrisurilor menționate rezultă temeinicia măsurii de concediere.
În fine, se afirmă că prelungirea duratei procedurii judiciare cu consecința sporirii întinderii drepturilor salariale se datorează culpei reclamantei care a solicitat în mai multe ocazii amânarea cauzei.
Reclamanta I. T. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerearecursului ca nefondat.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de A. varespinge recursul pentru următoarele considerente:
Este real că reclamanta nu a invocat nulitatea deciziei de sancționare nr.211/(...) ca urmare a încălcării dispozițiilor art.75 alin.1 și 3 din
Contractul Colectiv de M. U. la N. N. pe anii 2007- 2010, acest motiv fiind reținut din oficiu de către prima instanță care nu l-a supus discuției părților.
Cu toate acestea, Curtea reține că pârâta nu a suferit vreo vătămare procesuală ca urmare a celor reținute anterior, având în vedere că și-a putut exprima punctul de vedere asupra motivului de nulitate absolută prin declarația de recurs, care va fi analizat de către instanța de recurs în cele ce urmează.
Astfel, Curtea reține că garanția dublului grad de jurisdicție nu impune rediscutarea tuturor aspectelor de fapt și de drept de către ambele instanțe, fiind posibilă invocarea unor motive noi de nulitate absolută a deciziei de sancționare în fața instanței de recurs, ceea ce echivalează cu situația din speța de față.
De altfel, pârâta nu a solicitat casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, ci modificarea hotărârii, fiind prin urmare evidentă intenția de rediscutare a motivului de nulitate absolută.
În acest context, Curtea de A. reține că potrivit art.75 alin.1 din CCM unic la nivel național pe anii 2007 - 2010 „. sancțiunea n ulității absolute , nicio sancțiune nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare";.
Această normă diferă de cea edictată de art.27 alin.1 Codul muncii, deoarece include în sfera efectuării cercetării disciplinare toate măsurile, așadar și avertismentul scris.
Conflictul dintre cele două norme este tranșat de art.236 alin.4 Codul muncii privind obligativitatea contractului colectiv de muncă și de art.238 alin.3 Codul muncii privind caracterul minimal al normei legale cu consecința posibilității stabilirii unui regim mai favorabil salariatului prin contractul colectiv de muncă, în favoarea normei stabilite art.75 alin.1 din CCM.
Prin urmare, Curtea constată că, fiind obligatorie efectuarea cercetării disciplinare prealabile, conform art.75 alin.1, angajatorului îi revenea obligația convocării scrise a reclamantei în acest sens cu cel puțin 5 zile lucrătoare înainte, ceea ce pârâta nu a făcut, convocând-o pe salariată în data de (...) pentru termenul din (...).
Procedând astfel, pârâta a încălcat normele instituite sub sancțiunea nulității absolute în vederea respectării dreptului salariatului de a beneficia de o apărare adecvată, astfel încât, Curtea de A. apreciază că prima instanță a reținut în mod judicios nulitatea absolută a deciziei nr.811/(...).
Constatând nelegalitatea deciziei de sancționare sub acest aspect, Curtea nu va mai analiza cel de-al doilea motiv de nulitate absolută reținut în mod subsidiar de către prima instanță și contestat de pârâtă, din moment ce s-a statuat în mod definitiv asupra nulității deciziei din perspectiva primului argument.
În privința deciziei de concediere nr.182/(...) (fila 20 fond), Curtea observă că se întemeiază pe H. AGA nr.20/(...), fără a menționa actul intitulat „. vânzărilor de retail"; (f.20-24) de care se prevalează pârâta.
În atare situație, pârâta, nu mai are posibilitatea, conform art.77
Codul muncii, să invoce că la baza emiterii deciziei de concediere a stat și această analiză, a cărei dată de întocmire nu are de altfel, un caracter cert, opozabil reclamantei.
Chiar dacă pârâta a întâmpinat dificultăți economice ce au determinat desființarea unui post de reprezentant tehnic comercial, din decizia de concediere nu rezultă motivele pentru care s-a optat pentru concedierea reclamantei, nefiind prezentate criteriile de selecție, în condițiile în care existau patru asemenea posturi.
În acest context, Curtea constată prin „. vânzărilor de retail"; s-a propus concedierea reclamantei pentru că postul său a fost ultimul înființat la punctul de lucru M., însă dincolo de aspectul neluării în considerarea acestui act pentru motivele menționate anterior, acesta nu se circumscrie criteriilor sociale reglementate de art.81 alin.2 din Contractul Colectiv de M. U. la N. N. pe anii 2007 - 2010.
Prin urmare, în mod judicios a reținut prima instanță netemeinicia deciziei de concediere în raport de neîntocmirea vreunei analize economico- financiar, a unei situații contabile, a unei prognoze de piață sau a unui alt asemenea act, anterior concedierii reclamantei și care să justifice măsuraconcedierii, nefiind reflectat în decizia contestată, în afara Hotărârii AGA nr.20/(...), nici un temei scriptic al pretinsei situații economice dificile.
Răspunsul reclamantei la interogatoriu se referă la cunoașterea împrejurării scăderii vânzărilor, însă acest fapt nu echivalează cu cunoașterea situației economico-financiare a societății și nici nu o exonerează pe pârâtă de a justifica că soluția adoptată pentru redresarea economică o reprezintă concedierea reclamantei, aspecte pe care trebuie să le reflecte decizia de concediere.
În fine, din moment ce căderea în pretenții a pârâtei se datorează culpei sale procesuale constând în emiterea unei decizii de concediere netemeinice, nu are relevanță conduita procesuală a reclamantei, neputând constitui temeiul reducerii cuantumului drepturilor salariale care i se cuvin.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de A., în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ., va respinge ca nefondat recursul pârâtei, care, în baza art.274 C.pr.civ. va fi obligată să plătească reclamantei suma de 600 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu de avocat (filele
25 și 26).
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC E. GSM 2000
SRL împotriva sentinței civile nr. 3736 din (...) a T.ui C. pronunțate în dosar nr. (...)*, pe care o menține.
Obligă recurenta să plătească intimatei I. T. suma de 600 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
S. D. L. D. D. G.
GREFIER C. M.
Red.S.D./S.M.D.
2 ex./(...).
Jud.fondd. M. F.Bujor
| ← Decizia nr. 3993/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 5013/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
