Decizia nr. 5013/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr.5013/R/2012
Ședința publică din data de 4 decembrie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. T. JUDECĂTOR: D. C. G. JUDECĂTOR: G.-L. T. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul M. E., C., T. ȘI S. împotriva sentinței civile 2770 din (...) pronunțate de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...) privind și pe intimatul reclamant S. L. AL Î. P. C.EAN, precum și pe intimații pârâți C. S. Ș. „. C. N. și I. Ș. J. C., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta reclamantului intimat - avocat P. G. din cadrul Baroului C., lipsind restul părților.
Procedura de citare este realizată.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimaților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care reprezentanta reclamantului declară că nu are de formulat cereri în probațiune.
Nefiind formulate cereri în probațiune Curtea apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului formulat.
Reprezentanta reclamantului solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței pronunțate de prima instanță aceasta fiind temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 2770 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. E., C., T. și S. B.
A fost admisă acțiunea formulată de reclamantul S. L. AL Î. P. C.EAN în numele membrilor de sindicat A. T. și C. C. H. și în consecință a fost obligat pârâtul C. S. Ș. „. C.-N. la calcularea și la plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 2., reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr. 2. pentru aprobarea Ordonanței G.ului nr. 1., începând cu 01 octombrie
2008 și până la data de (...), dată la cere a intrat în vigoare L. nr. 330/2009, sume actualizate în funcție de coeficientul de inflație, până la data efectivă a plății, iar pârâtul M. E. C., T. și S. a fost obligat la alocarea fondurilor necesare plății acestor drepturi salariale. Acțiunea a fost admisă și în contradictoriu cu pârâtul I. Ș. J. C..
1
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, îndreptățirea reclamanților la plata acestor drepturi salariale, față de calitatea acestora de cadre didactice și de deciziile C. C. a R. prin care s-au admis excepțiile de neconstituționalitate împotriva textelor din cuprinsul O.U.G. nr. 136/2008, O.U.G. nr. 151/2008 și O.U.G. nr.1/2009 prin care se limitează efectele creșterilor salariale dispuse prin L. nr. 2..
Atât prin dispozițiile art. 2 și art. 3 din O.U.G. nr. 1/2009 cât și prin dispozițiile art. 2 și art. 3 din O.U.G. nr. 31/2009 și art. 2 din O.U.G. nr.
41/2009 se aduc modificări ale unor prevederi introduse prin art. 1, pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 151/2008 ce au fost declarate neconstituționale.
Apoi conform deciziei nr. 3/(...) a Î.C.C.J. privind recursul în interesul legii asupra efectelor deciziilor C. C. nr. 12., nr. 842/(...) și nr. 989/(...), obligatorie pentru instanță, prevederile O. nr. 1., așa cum au fost aprobate și modificate prin L. nr. 2., constituie temei legal pentru plata diferențelor dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice stabilite de către acest act normativ și drepturile salariale efectiv încasate.
Întemeindu-se și pe dispozițiile art. 156, art. 163, art.169 alin.1, art. 268 lit. c și art. 269 Codul muncii în versiunea nemodificată în vigoare la data nașterii drepturilor salariale solicitate, ca și pe prevederile O. nr. 1. privind creșterile salariale ce urmau a se acorda în cursul anilor 2008 și 2009 personalului din învățământ și care au fost în vigoare până la (...), în condițiile în care aceste prevederi au fost aprobate prin L. nr. 2. și pe art. 208 și urm. din L. nr. 62/2011, tribunalul a admis acțiunea.
Instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a M. E. C., T. și
S. întrucât acesta este ordonatorul principal de credite, bugetele locale ale unităților administrativ - teritoriale în a căror rază de activitate acestea își desfășoară activitatea neputând face față acestor cheltuieli neprevăzute în buget.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul M. E., C., T. și S. B., solicitând casarea sentinței atacate și pe fond, respingerea acțiunii în ceea ce îlprivește. s-a arătat în motivare că instanța de fond nu a ținut cont de stricta aplicare a normelor imperative în domeniul dedus judecății prin dosar.
A., nu se justifică de către reclamanți calitatea procesuală pasivă a recurentului, raportat la capetele de cerere, obligație care își are temeiul în art.112 C.proc.civ. Recurentul și cadrele didactice nu au raporturi de muncă, deci nu există obligații din partea acestuia privind încadrarea, calcularea și plata salariilor pentru reclamanți.
Raporturile juridice de muncă au caracter intuituu personae, presupun existența numai a două părți contractante, iar calitatea de angajator, așa cum este definită această noțiune la art.10 și art.14 din Codul Muncii, o are directorul unității de învățământ cu personalitate juridică, conform art.11 alin.5 din L. nr.128/1997, coroborat cu art. 7 alin.8 din L. nr.84/1995 și art.22 din Regulamentul de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar.
Potrivit art. 25 din L. nr.128/1997 și în conformitate cu prevederile Legii nr.90/2001, recurentul, în calitate de organ de specialitate al administrației publice centrale are funcții publice specifice care implică exercițiul autorității de stat și funcții de conducere, îndrumare și control, iar conform principiului specialității capacității de folosință nu desfășoară proces instructiv educativ.
În al doilea nu este ordonator de credite pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat, întrucât conform art.13 din O.U.G. nr.32/2001 pentru reglementarea unor probleme financiare „Începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale
2unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoarăactivitatea";.
Prin art.1 din Normele metodologice privind finanțarea învățământului preuniversitar de stat aprobate prin H. de G. nr.538/2001 se prevede: „Începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea, cu excepția cheltuielilor suportate de la bugetul de stat";.
Solicită admiterea excepției și respingerea cererii de chemare în garanție cu ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, Curtea reține următoarele:
Potrivit 167 alin. 18 din L. nr. 84/1995, „finanțarea cheltuielilor privind inspectoratele școlare, casele corpului didactic, palatele si cluburile copiilor si elevilor, centrele si cabinetele de asistență psihopedagogică, centrele logopedice, cabinetele școlare, cluburile sportive și școlare se asigura din bugetul de stat prin bugetul M. E., C. și I. la fel sunt și dispozițiile art. 17 alin.2 din H.G. nr.2192/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind finanțarea si administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat.
Și sub auspiciile Legii nr. 1/2011 a educației naționale, care a abrogat, cu începere de la data de 9 februarie 2011, L. nr. 84/1995, se menține același sens al reglementării acestor raporturi juridice. A., prin dispozițiile art. 99 alin. 1 se menționează printre unitățile conexe ale M. E., C., T. și S. și cluburile copiilor, iar art. 111 alin. 2 statuează, similar cu art. 167 din L. nr. 84/1995, că finanțarea cluburilor copiilor și elevilor și a cluburilor sportive școlare se asigură din bugetul de stat, prin bugetul M. E., C., T. și S.
În mod corect prima instanță a reținut că reclamanții erau îndreptățiți începând cu data de 1 octombrie 2008, la plata diferențelor salariale cuvenite, potrivit dispozițiilor Legii nr. 2., drepturi de care aceștia au fost lipsiți în mod nejustificat, astfel cum s-a reținut de către prima instanță.
Curtea reține că aceste dispoziții legale trebuia să fie avute în vedere de către recurent în fundamentarea deciziilor cu privire la volumul fondurilor alocate învățământului.
În acest sens, potrivit disp.art.33 din H.G. nr.2192/2004, în procesul de fundamentare a deciziilor cu privire la volumul fondurilor alocate învățământului, în subordinea M. E. și C. și a consiliilor județene și locale funcționează organisme consultative de specialitate cu atribuții în acest domeniu.
A., nu se poate reține că recurentul nu are calitate procesuală pasivă în cererea reclamanților de obligare la alocarea sumelor de bani necesare plății drepturilor salariale solicitate prin prezenta acțiune, acesta având un rol însemnat chiar în procesul de stabilire a fondurilor ce se impun a fi alocate învățământului.
Conform lit.a) a aceluiași articol, Consiliul Național pentru Finanțarea Î. P., constituit potrivit art. 140 alin. (2) din L. învățământului nr. 84/1995, propune spre aprobare M. E. și C. nivelul costurilor standard pe elev/preșcolar, corespunzător finanțării de bază a unităților de învățământ preuniversitar de stat.
A., nu se poate reține că recurentul ar fi lipsit de calitate procesuală pasivă în cererea reclamanților de obligare la alocarea sumelor de bani necesare plății drepturilor salariale solicitate prin prezenta acțiune, acesta având un rol însemnat chiar în procesul de stabilire (fundamentare) a fondurilor ce se impun a fi alocate învățământului.
3
În mod evident, nu s-a dispus prin sentința atacată plata reclamanților de către recurent în calitate de angajați ai acestuia, ci prin obligarea la alocarea fondurilor s-a înțeles de fapt efectuarea de către recurent, implicat în procesul de salarizare a personalului didactic, a procedurilor specifice pentru asigurarea fondurilor necesare plății.
În plus, un alt aspect este cel dat de specificul raporturilor de muncă în cadrul unităților bugetare, în care deși încheierea formală a contractului individual de muncă se face între unitate și angajat, în fond, raportul este unul între stat și angajat, întrucât sursa financiară din care se achită drepturile salariale este bugetul de sta, în speță, prin bugetul M. E., C. T. și S., reglementarea raporturilor de muncă, a drepturilor și obligațiilor angajaților, a cauzelor răspunderii disciplinare, se face prin legi specifice, negocierea salarială este limitată, neputând fi negociate clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale, cu alte cuvinte, statul se comportă ca un angajator în cazul acestor angajați. Ca atare, chemarea în judecată a recurentului se face în considerarea acestui raport juridic suis generic, ca reprezentând angajatorul sub aspect financiar în cadrul raportului de muncă.
Așa fiind, având în vedere considerentele expuse, nefiind incident nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 c.pr.civ., în temeiul art. 312 alin.1
C.proc.civ., Curtea va respinge ca nefondat recursul cu consecința menținerii ca legală și temeinică a sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul M. E., C., T. și S. B. împotriva sentinței civile nr. 2770 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 4 decembrie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
I. T. D. C. G. G.-L. T.
N. N.
GREFIER,
Red.I.T./S.M.
2 ex./(...) J.fond. E. B.
4
| ← Decizia nr. 128/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 1147/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
