Decizia nr. 4403/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
D. CIVILĂ NR. 4403/R/2012
Ședința publică din data de 23 octombrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: I. T. JUDECĂTOR: D. C. G. JUDECĂTOR: G.-L. T. GREFIER: N. N.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții C. LOCAL AL M. C.-N. și P. M. C.-N. împotriva sentinței civile nr. 7969 din (...) pronunțate de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), privind și pe intimata reclamantă L. M. și intimata pârâtă Ș. CU C. I - V. D. P. comasată cu C. G. B. C.-N., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimaților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că la data de 22 octombrie 2012 intimata L. M. a înregistrat la dosar întâmpinare.
Curtea apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată și, având în vedere și solicitarea părților de judecată în lipsă, o reține în pronunțare în baza actelor aflate la dosar.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 7969/(...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), s-a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. local al M. C.-N.
S-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada (...) - (...) și s-a respins ca prescrisă acțiunea formulată în privința acestei perioade.
S-a admis acțiunea formulată de reclamanta L. M., în contradictoriu cu pârâții Ș. cu clasele I-V. „D. P."; comasată cu C. G. B., C. Local al M. C.-N.
și P. M. C.-N. și în consecință:
A fost obligată pârâta Ș. cu clasele I-V. „D. P."; comasată cu C. G. B. în calitate de angajator, la calcularea și la plata către reclamantă a diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 2., reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr. 2. pentru aprobarea
Ordonanței Guvernului nr. 1., începând cu (...) și până la (...), sume actualizate în funcție de coeficientul de inflație, până la data efectivă a plății.
Au fost obligați pârâții C. Local al M. C.-N. și P. M. C.-N. la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale obiect al prezentei cauze.
A fost respinsă ca neîntemeiată cererea de obligare a pârâților la plata drepturilor salariale în conformitate cu prevederile Legii nr. 2., pentru perioada de după (...).
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a C.ui local al
M. C.-N. s-a apreciat că aceasta este neîntemeiată întrucât din textele de lege invocate de către pârât, rezultă tocmai că acestuia îi revine obligația de a vira sumele necesare plății drepturilor salariale ale reclamantei. R. la speța de față este irelevant dacă pârâtului i s-au alocat de la bugetul de stat sumele necesare acestei plăți, întrucât acest lucru nu îi este imputabil reclamantei și nu afectează calitatea procesuală pasivă a pârâtului.
Instanța a admis excepția prescripției extinctive parțiale a acțiunii, referitor la perioada dintre (...) - (...), întrucât pentru această perioadă s-a împlinit termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de art. 1 și 3 din Decretul nr. 167/1958.
S-a mai reținut că din carnetul de muncă depus la dosarul cauzei rezultă că reclamanta este angajat al pârâtei Ș. cu clasele I-V. „D. P.";, în calitate de cadru didactic, iar în această calitate, reclamanta este îndreptățită să beneficieze de creșterile salariale prevăzute de OG 1. modificată de L. nr. 2..
Aceasta deoarece OG nr. 136/2008 prin care s-a dispus amânarea aplicării acestei legi, a fost declarată neconstituțională prin D. nr. 1221/(...). De asemenea, art. I pct. 2 și 3 din OG nr. 151/2008 de modificare a OG nr.
1., au fost declarate neconstituționale prin D. nr. 8. a C. C. La fel, dispozițiile art. 2 și 3 din OUG nr. 1/2009, prin care, la fel au fost declarate neconstituționale prin D. nr. 9..
În consecință, având în vedere că toate actele normative de modificare a creșterilor salariale prevăzute de OG nr. 1. modificată prin L. nr. 2., au fost declarate neconstituționale prin decizii ale C. Constituționale, în privința modificărilor aduse creșterilor salariale prevăzute de această ordonanță, dispozițiile acesteia sunt aplicabile. Prin urmare, pârâta de rândul 1 în calitate de angajator a fost obligată să achite diferența dintre cuantumul pe care ar fi trebuit reclamanta să îl primească în condițiile aplicării acesteia și cuantumul pe care l-a primit în mod efectiv.
Î. Curte s-a pronunțat in același sens prin D. privind recursul in interesul legii nr. 3/2011, concluzionând ca, efect al deciziilor C.
Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale ordonanțele de urgență ale Guvernului nr. 136/2008, nr. 151/2008 și nr. 1/2009, dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 1., astfel cum a fost aprobată și modificată prin nr. 2., constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 1 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie 2009.
Pentru a repara prejudiciul cauzat reclamantei prin neplata la timp a sumelor de bani cuvenite, în temeiul art. 1349 din Codul civil, instanța a dispus plata acestor sume actualizată cu indicele de inflație.
În calitate de ordonatori de credite pârâții de rândul 2 și 3 au fost obligați să aloce fondurilor necesare plății drepturilor salariale obiect al prezentei cauze.
Având în vedere, deci, că reclamanta nu și-a primit toate drepturile salariale stabilite și recunoscute prin actele normative menționate anterior, tribunalul a admis cererea reclamantei, în conformitate cu prevederile art. 283 și următoarele din Codul muncii coroborate cu prevederile art. 155, art. 157 alin. 2 și art. 169 alin.1 din Codul muncii și i-a obligat pe pârâți să calculeze, să aloce și să plătească sumele necesare drepturilor solicitate și cuvenite.
Instanța a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantei de obligare a pârâților la plata acestor drepturi salariale, după data de (...) (până la rămânerea irevocabilă a sentinței și pentru viitor), întrucât începând cu data de (...) L. nr. 2. a fost abrogată prin art. 48 din L. nr. 330/2009.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții C. Local almunicipiului C.-N. și P. municipiului C.-N.
Prin recursul formulat, pârâtul C. Local al municipiului C.-N. a solicitat modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii, invocând motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art.304 pct.9 C.pr.civ.
Recurentul critică hotărârea pentru nelegalitate, arătând că la pronunțarea hotărârii instanța de fond nu a avut în vedere poziția procesuala a instituției recurente, care, raportat la prevederile legale în vigoare, nu are legitimare procesuala pasiva.
Arată recurentul că poate aloca sumele necesare plătii drepturilor salariale doar condiționat de împrejurarea ca sumele care se cuvin personalului din unitățile de învățământ să fi fost calculate în mod corect și să fi fost virate in contul bugetului local, având în vedere ca sumele provin de la bugetul de stat, instituția făcând doar deschiderea de credite către instituțiile de învățământ, în funcție de necesarul financiar al fiecăreia.
Precizează totodată că, în conformitate cu dispozițiile Legii nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic, unitățile de învățământ au calitatea de angajator al personalului didactic, având astfel obligația de a calcula și achita drepturile salariale ale acestora.
Potrivit dispozițiilor art. 167 din L. nr. 84/1995 unitățile de învățământ preuniversitar sunt finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, urmând ca finanțarea de bază să se asigure prin bugetele locale, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
De asemenea, precizează că potrivit art. 50 alin. 2 lit. a din L. nr.
273/2006, Direcția Generală a Finanțelor P.e asigură repartizarea pe unități administrativ-teritoriale a sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, în termen de 20 de zile de la data publicării legii bugetului de stat în M. O. al R. R. acestor sume pe comune, orașe, municipii se face prin D. a directorului Direcției Generale a Finanțelor P.e Județene după consultarea consiliului județean și a primarului și cu asistența tehnică de specialitate a inspectoratului școlar sau a direcției de muncă și solidaritate socială, după caz, în funcție de numărul de beneficiari ai serviciilor respective.
Pe de alta parte, arată faptul ca bugetul pe anul 2012 a fost aprobat prin HCL nr. 5., însă nu a fost asigurata sursa de finanțare pentru sumele în cauză.
Recurentul reiterează poziția procesuală exprimată la fond în sensul că prin art. 2 și 3 din OUG nr. 31/2009 aprobată prin L. nr. 2. și a OUG nr.
4. prin L. nr. 3., a fost abrogată OG nr. 1.. Ulterior, prin art. 48 alin. 1 pct.
16 din L. cadru nr. 330/2009s-a prevăzut abrogarea, la data intrării în vigoare a legii a prevederilor OG nr. 1., aprobată cu modificări prin L. nr. 2..
Prin recursul declarat de P. municipiului C.-N. s-a solicitat modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamant față de acest pârât.
În motivarea recursului pârâtul a arătat că în raport de cererile formulate de reclamant, este incidentă excepția lipsei calități procesuale pasive a acestuia, având în vedere că potrivit Legii nr. 128/1997 unitățile de învățământ au calitatea de angajator al personalului didactic,, având astfel obligația de a calcula și achita drepturile salariale.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 63 alin.4 lit. b din L. 215/2001 primarul întocmește proiectul bugetului local și contul de încheiere a exercițiului bugetar și le supune spre aprobare consiliului local, astfel că acesta nu poate aloca fondurile necesare plății drepturilor salariale.
Pentru ca instituția primarului să poată repartiza fonduri pentru cheltuielile de personal, este necesar ca sumele care se cuvin personalului din unitățile de învățământ să fi fost calculate în mod corect și să fi fost virate în contul bugetului local, având în vedere că acest sume provin de la bugetul de stat, instituția recurentă făcând doar deschiderea de credite către instituțiile de învățământ în funcție de necesarul financiar al fiecăreia.
Recurentul învederează aceleași aspecte ca și recurentul C. Local al mun. C.-N. în raport de prevederile art. 167 din L. nr. 84/1995 și ale art. 50 alin. 2 lit. a din L. nr. 273/2006, subliniind că prin bugetul pe anul 2012 nu a fost asigurata sursa de finanțare pentru sumele în cauză.
De asemenea, și acest recurent reiterează susținerile referitoare la faptul că prin art. 2 și 3 din OUG nr. 31/2009 aprobată prin L. nr. 2. și a OUG nr. 4. aprobată prin L. nr. 3., a fost abrogată OG nr. 1.. Ulterior, prin art. 48 alin. 1 pct. 16 din L. cadru nr. 330/2009s-a prevăzut abrogarea, la data intrării în vigoare a legii a prevederilor OG nr. 1., aprobată cu modificări prin L. nr. 2..
În drept, recurentul și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct.
9 C.pr.civ.
Prin întâmpinarea depusă la dosar (f.13), reclamanta intimată asolicitat respingerea recursurilor formulate de pârâți ca neîntemeiate, cu consecința menținerii în totalitate a sentinței atacate, ca fiind temeinică și legală.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea de A. constată că recursurile suntnefondate, având în vedere următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 167 din L. nr. 84/1995 (act normativ în vigoare în perioada pentru care se solicită drepturile salariale) finanțarea de bază a unităților de învățământ de stat (care include și cheltuielile de personal) este asigurată prin bugetul local al unității administrativ-teritoriale pe a cărui rază își desfășoară activitatea, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
În același sens sunt și dispozițiile art. 104 din L. nr. 1/2011 a educației naționale, care prevăd că finanțarea de bază pentru cheltuielile cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege, precum și contribuțiile aferente acestora, se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale.
În cauză calitatea procesuală pasivă a pârâtului C. Local al municipiului C.-N. este justificată, având în vedere că potrivit dispozițiilor art.36 alin. (4) lit. a) din L. nr. 215/2001, acesta este cel care aprobă, la propunerea primarului, bugetul local și asigură și cadrul necesar privind furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația.
În ceea privește recurentul P. municipiului C.-N. Curtea constată că acesta a fost chemat în judecată în calitate de ordonator principal de credite al bugetului orașului, conform art. 63 alin. (4) lit. a) din L. 215/2001. În consecință, Curtea reține că în cadrul cererilor privind alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale ce au făcut obiectul prezentei cauze, P. municipiului C.-N. are calitatea procesuală pasivă, față de calitatea sa de ordonator de credite.
În conformitate cu dispozițiile art. 16 din HG nr. 2192/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat „. privind finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale în a cărora rază acesta își desfășoară activitatea, cu excepția cheltuielilor suportate de la bugetul de stat";.
Conform prevederilor art. 33 din H.G. nr. 2192/2004, în procesul de fundamentare a deciziilor cu privire la volumul fondurilor alocate învățământului, în subordinea M.ui Educației și Cercetării și a consiliilor locale funcționează organisme consultative de specialitate cu atribuții în acest domeniu.
Conform lit. c) a aceluiași articol, la nivelul fiecărei localități funcționează o comisie locală de finanțare a învățământului preuniversitar constituită prin hotărâre a consiliului local, iar pe baza propunerilor comisiei locale de finanțare, consiliile locale ale comunelor, orașelor, municipiilor și sectoarelor municipiului B. aprobă și comunică unităților de învățământ de pe raza lor teritorială nivelul costurilor pe preșcolar/elev pentru finanțarea acestora și solicită fiecărei unități de învățământ proiectele de buget pentru anul financiar următor.
În raport de prevederile legale menționate mai sus, din care rezultă atribuții ale consiliului local în chiar procesul de stabilire a fondurilor ce se impun a fi alocate învățământului, nu se poate reține că acesta nu are calitate procesuală pasivă în cererea reclamantului de obligare la alocarea sumelor de bani necesare plății drepturilor bănești solicitate prin prezenta acțiune.
Prima instanță a apreciat că reclamanta este îndreptățită, începând cu data de (...), la plata diferențelor salariale cuvenite, potrivit dispozițiilor Legii nr. 2., drepturi de care a fost lipsită în mod nejustificat, or Curtea reține astfel că aceste dispoziții legale trebuiau să fie avute în vedere de către consiliile locale și primar în fundamentarea deciziilor cu privire la volumul fondurilor alocate învățământului.
Este adevărat că în sensul prevederilor art. 14 din C. muncii coroborat cu dispozițiile art. 11 alin. 5 din L. nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, calitatea de angajator aparține unității de învățământ, și prin urmare, acesteia îi revine în primul rând obligația de a efectua calculul și plata drepturilor de natură salarială, însă îndeplinirea acestei obligații este dependentă de asigurarea finanțării corespunzătoare de la bugetul de stat și de la bugetele unităților administrativ-teritoriale, ori pentru aceasta sunt prevăzute, prin dispoziții legale speciale, atribuțiispecifice în sarcina altor instituții, printre care și consiliile locale ale unităților administrativ teritoriale.
Este de menționat că tribunalul nu a obligat pârâții C. local și P. municipiului C.-N. la plata drepturilor salariale solicitate din veniturile proprii ale unității administrativ teritoriale, ci la alocarea sumelor necesare din bugetul local, fondurile din care se constituie bugetul local, respectiv destinația acestor fonduri, fiind cea prevăzută de lege.
Pe de altă parte, salariații sunt îndreptățiți la acordarea tuturor drepturilor conferite de lege, fiind obligatoriu ca salariile să fie plătite înaintea oricăror alte obligații ale angajatorului, în raport de prevederile art.156 din Codul muncii.
Faptul că angajatorul nu a solicitat plata sumelor necesare plății drepturilor solicitate prin acțiune în cadrul demersurilor administrative ce premerg plata drepturilor salariale nu poate fi imputat cadrului didactic reclamant și nici nu se poate constitui într-un motiv temeinic de respingere a acțiunii față de pârâții recurenți, întrucât sursa din care trebuie plătite drepturile salariale acordate prin sentință rămâne tot bugetul local al unității administrativ-teritoriale de care aparține unitatea de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, fiind în sarcina pârâților să facă demersurile pentru a obține alocarea sumelor necesare de la bugetul de stat.
Lipsa fondurilor necesare plății drepturilor salariale nu poate fi reținută de către instanță ca motiv de netemeinicie a acțiunii prin care salariații solicită îndeplinirea obligației de plată a salariilor stabilite conform legii, astfel încât în cauză nu pot avea relevanță aspectele invocate de recurenți privind bugetul pe anul 2012.
Criticile recurenților prin care se invocă prevederile OUG nr. 31/2009 și ale OUG nr. 4. apar ca fiind nefondate având în vedere că prin D. nr. 3 din (...), referitoare la recursul în interesul legii, privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, publicată în M. O., Partea I, nr. 350 din (...), s- au stabilit cu caracter obligatoriu, conform art. 330^7 alin. 4 din Codul de procedură civilă, următoarele: „Ca efect al deciziilor C. Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale ordonanțele de urgență ale Guvernului nr. 136/2008, nr. 151/2008 și nr. 1/2009, dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 1., astfel cum a fost aprobată și modificată prin nr. 2., constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 1 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie 2009.";
În raport de caracterul obligatoriu al dezlegărilor date de instanța supremă acestei probleme de drept, Curtea de A. constată că instanța de fond a făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale.
Pe de altă parte, Curtea constată ca fiind lipsit de relevanță aspectul invocat de recurenți privitor la abrogarea OG nr. 1., aprobată cu modificări prin L. nr. 2., începând cu data intrării în vigoare a Legii nr. 330/2009, având în vedere faptul că instanța de fond a respins pretențiile reclamantei pentru perioada ulterioară datei de (...).
Pentru aceste considerente, apreciind că motivele de recurs invocate nu sunt fondate, Curtea urmează ca, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior și ale art. 312 alin. 1 C.proc.civ., să respingă ca nefondate recursurile declarate de pârâți.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții P. M. C.-N. și C. LOCAL AL M. C.-N. împotriva sentinței civile nr. 7969 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
I. T. D. C. G. G.-L. T.
GREFIER
N. N.
Red.GLT/dact.MS
2 ex./(...) Jud.fond: B.G.Z.
| ← Decizia nr. 1249/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Sentința nr. 21/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
