Decizia nr. 1325/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ Secția I Civilă
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr.1325/R/2012
Ședința publică din data de 13 martie 2012
Instanța constituită din: PREȘED.TE: G.-L. T.
JUDECĂTOR: I. T. JUDECĂTOR: D. C. G. G.: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat pârâții C. LOCAL B. M. și P. M. B. M. împotriva sentinței civile nr. 2140 din (...) pronunțate de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...) privind și pe reclamantul intimat S. L. D. Î. M., precum și pe pârâții intimați Ș. CU C. I - V. „. B. B. M. și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin D. G. A F. P. M., având ca obiect litigiu de muncă - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este realizată.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimaților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că la data de 6 februarie 2012 Ministerul Finanțelor Publice prin D. G. a F. P. M. a înregistrat la dosar întâmpinare, respectiv de reclamantul intimat S. L. D. Î. M..
Având în vedere solicitarea părților de judecată în lipsă, Curtea reține cauza în pronunțare în baza actelor aflate la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 2140 din 29 noiembrie 2011 a T.ui M. pronunțate în dosar nr. (...), a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Finanțelor Publice și în consecință a fost respinsă acțiunea în contradictoriu cu acest pârât.
A fost admisă acțiunea formulată de reclamantul S. L. din Î. M., în numele membrilor de sindicat: F. C., B. M., D. Ana, D. G., M. A., D. O., L. C., B. C., P. S., B. F., M. R., P. Ana, R. G., B. M., S. C., P. A., T. E., în contradictoriu cu pârâții Ș. cu cls. I-V. „N. B. B. M., C. Local B. M., P. orașului B. M. și în consecință a fost obligată Ș. cu cls. I-V. „N. B. B. M. la calcularea indemnizației de concediu de odihnă aferentă anului școlar 2009-2010 în cuantum integral, fără aplicarea diminuării cu 25%, prevăzută de L. nr. 1., în conformitate cu prevederile legale în vigoare cu 10 zile anterior plecării în concediu și la plata diferențelor dintre indemnizația astfel calculată și ceaefectiv încasată pentru concediul aferent anului școlar 2009-2010 actualizată cu indicele de inflație la data efectivă a plății.
Au fost obligați pârâții C. Local B. M. și P. O. B. M. la asigurarea sumele necesare pentru plata diferențelor bănești.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului
Ministerul Finanțelor Publice, instanța a reținut în esență că acesta nu are raporturi juridice de muncă cu reclamanții, că între instituțiile publice pârâte chemate în judecată pentru plata drepturilor de natură salarială și Ministerul
Finanțelor Publice există raporturi juridice de drept administrativ, neexistând nicio obligație de garanție sau de despăgubire în cazul neexecutării de către o instituție publică a obligației ce îi incumbă, că Ministerul Finanțelor Publice îndeplinește un rol de administrator al bugetului de stat; că procedura legală de executare de către instituțiile publice a obligațiilor stabilite prin titluri executorii este reglementată de O. G. nr. 2..
Au fost invocate prevederile art. 19 lit. a), g.), h) și i) din L. nr.
500/2002, art. 3 alin. (1) pct. 6-8, 11 și 13 din H.G. nr. 34/2009, art. 3 din O.G. nr. 2., subliniindu-se în final că în acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 1., într-un recurs în interesul legii.
Trecând la soluționarea fondului cauzei, tribunalul a constatat că membrii de sindicat reprezentați sunt cadre didactice la unitățile școlare pârâte în cauză. Pentru anul 2009-2010 aceștia au beneficiat de concediu de odihnă.
Potrivit art. 103 lit. a din L. nr. 128/1997, personalul didactic beneficiază de „. anual cu plată, în perioada vacanțelor școlare, respectiv universitare, cu o durată de cel puțin 62 de zile, exclusiv duminicile și sărbătorile legale.";
Potrivit dispozițiilor art. 28 alin.4 din Contractul colectiv de muncă unic la nivelul I. Ș. al județului M. 2008-2009, în vigoare și pentru anul 2010, se prevede că pe durata concediului de odihnă salariații vor primi o indemnizație ce reprezintă media zilnică a veniturilor din ultimele trei luni anterioare lunii în care este efectuat concediul, multiplicată cu numărul de zile de concediu. I. nu poate fi mai mică decât salariul de bază, indemnizațiile și sporurile cu caracter permanent cuvenite pentru perioada respectivă. I. de concediu se acordă salariatului cu cel puțin 10 zile înainte de plecarea în concediu de odihnă, iar, în conformitate cu dispozițiile art. 145 alin.3 din Codul muncii, indemnizația de concediu se plătește cu cel puțin 5 zile anterior plecării în concediul de odihnă.
Pentru membrii de sindicat reprezentați în prezenta cauză, indemnizația de concediu de odihnă trebuia plătită cu cel puțin 5 zile anterior datei plecării în concediu.
D. adeverința nr. 1567/(...) rezultă că membrii de sindicat au început efectuarea concediului de odihnă anterior datei de (...), iar plata indemnizației de concediu s-a efectuat ulterior intrării în concediu fiind diminuată cu 25%.
Față de cuantumul indemnizației la care membrii de sindicat sunt îndreptățiți, raportat la modalitatea de calculare a acesteia, așa cum este precizată în art. 28 alin.4 din Contractul colectiv de muncă unic la nivelul I. școlar al județului M. 2008-2009, indemnizația plătită efectiv a fost diminuată cu 25%.
Potrivit art. 1 din L. nr. 1., „cuantumul brut al salariilor/soldelor/ indemnizațiilor lunare de încadrare, inclusiv sporuri, indemnizații și alte drepturi salariale, precum și alte drepturi în lei sau în valută, stabilite înconformitate cu prevederile L.-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și ale Ordonanței de U. a G. nr. 1. privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, se diminuează cu 25%.
L. nr. 1. a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 441/(...), data intrării în vigoare a acesteia fiind 0(...).
În condițiile în care plata indemnizației de concediu pentru membrii de sindicat reprezentați de reclamant trebuia să se facă anterior intrării în vigoare a L. nr. 1., după modalitatea de calcul a acesteia așa cum deja s-a arătat, diminuarea cuantumului acesteia cu 25% este greșită. Chiar dacă plata efectivă a indemnizației s-a făcut după intrarea în vigoare a L. nr.1., cuantumul acesteia trebuia să rămână cel rezultat din calculul anterior, fără aplicarea diminuării de 25%.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții P. M. B. M. ȘI C.
LOCAL B. M. solicitând admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive aacestora și respingerea acțiunii ca introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
În motivare a arătat că raportul de drept procesual nu se poate lega valabil decât între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecății, respectiv raporturile de muncă.
Pornind de la obiectul procesual spre calitatea procesuală, se poate constata că procesul se poate purta doar între cei care există sau poate exista raportul de drept substanțial, în orice alt caz existând lipsa calității procesuale pasive.
P. municipiului B. M. nu este angajatorul reclamantei și între părți nu există raporturi juridice de muncă.
În consecință nu există absolut nici o prevedere legală care să menționeze imperativ faptul că aceste sume se asigură de către P. municipiului B. M.
Art.16 din normele metodologice din 30 noiembrie 2004 privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ de stat menționează faptul că, Finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se
asigură din fonduri alocate PRI N bugetele locale ale unităților administrativ -
teritoriale în a căror rază își desfășoară a ctivitatea, de la buge tul de stat și din alte surse, potrivit legii.
P. municipiului B. M. nu are calitate procesuală pasivă, deoarece nu are calitate de angajator - în sensul prevederilor art.14 alin.1 din Codul Muncii, ci contractele individuale de muncă sunt încheiate între unitățile școlare - angajator - și personalul didactic - angajat.
C. local este, potrivit art.23 din L. nr.215/2001 republicată, autoritatea administrației publice locale, în speță Municipiul B. M., o autoritate cu caracter deliberativ (hotărăște, avizează, aprobă, conform art.36 din L. nr.
215/2001) în problemele de interes local.
În categoria de litigii din care face parte și litigiul de față, C. local B. M. nu poate să stea în judecată pentru un petit formulat în sensul obligării la plata unor sume de bani reprezentând sume de bani pentru cadre didactice.
În consecință nu există absolut nici o prevedere legală care să menționeze imperativ faptul că aceste drepturi se asigură de către primar - astfel cum a fost formulată acțiunea și cum este obligat primarul prin dispozitivul sentinței atacate.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 6 februarie 2012, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice B. a solicitat menținerea ca legală și temeinică a sentinței.
Se invocă din nou excepția lipsei calității procesuale pasive a acestui intimat, cu reiterarea considerentelor avute în vedere de prima instanță, iar pe fond, se arată dispozițiile L. nr. 1. sunt constituționale și nu încalcă nici garanțiile reglementate de C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, făcând totodată trimitere și la decizia nr. 2. pronunțată asupra recursului în interesul legii
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 6 martie 2012 reclamantul S. L.din Î. M. a solicitat respingerea recursului, arătând în motivare că potrivit art.167 din L. nr.84/1995 și a L. educației nr. 1., C. Local este finanțatorul unităților de învățământ preuniversitar. Prin urmare, datorită acestei atribuții consideră că are calitate procesuală pasivă în acest dosar. Dacă instanța va pronunța hotărârea judecătorească favorabilă membrilor de sindicat, datorită sistemului de finanțare per elev, este nevoie de eliberarea unor sume de bani în vederea executării hotărârii, iar conform argumentelor legale, C. local, la propunerea primarului (ordonator principal de credite) are obligația de a proba eliberarea sumelor necesare executării.
Sunt citate și dispozițiile art. 4 din O.G. nr. nr.2..
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate și aapărărilor invocate, Curtea reține următoarele:
Recursul este nefondat și urmează a fi respins ca atare.
Prin recurs se invocă lipsa calității procesuale pasive a recurenților. Notând că drepturile salariale solicitate erau scadente în vara anului
2010, sens în care vor fi avute în vedere dispozițiile legale în vigoare la acea dată, Curtea constată că potrivit prevederilor art. 167 din L. nr. 84/1995 unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ- teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse. Se observă din acestea faptul că asigurarea cheltuielilor de personal se face în cadrul finanțării de bază, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
Aceste considerente sunt valabile și raportat la dispozițiile L. nr. 1.
(legea în vigoare la data promovării acțiunii, în timp ce L. nr. 84/1995 era în vigoare la data derulării raporturilor juridice supuse judecății), similare în ce privește chestiunea finanțării unităților din învățământul preuniversitar.
C. local reprezintă autoritatea deliberativă a unității administrativ teritoriale, aceasta din urmă având personalitate juridică. Împrocesuarea acestuia s-a făcut deci în reprezentarea unității administrativ teritoriale și raportat la calitatea pârâtului de autoritate publică locală, sens în care devin incidente dispozițiile art. 1 alin. 1 și art. 2 alin. 1 lit.b din L. nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
În mod evident, chemând în judecată pe acest pârât, reclamanții au acționat prin considerarea raporturilor juridice care leagă angajatorul de acești pârâți, în condițiile în care raporturile de muncă în sistemul bugetar, pe lângă latura de drept privat pe care o comportă, au în subsidiar o latură specifică dreptului public, prin aceea că o parte importantă a acestor raporturi juridice de dreptul muncii este reglementată prin legi și pusă în aplicare de organe ale statului în regim de putere publică. Astfel, salarizarea cadrelor didactice și în general salarizarea în sistemul bugetar are o componentă de drept public, fiind stabilită prin lege și asigurată de la bugetul de stat. Or, considerând că drepturile salariale ale cadrelor didacticereprezentate în litigiu nu au fost calculate în acord cu prevederile legii, au fost chemate în judecată nu doar angajatorul, adică unitatea de învățământ reprezentată prin director, ci și autoritățile publice care au atribuții în asigurarea sumelor litigioase, tocmai în considerarea acestor atribuții. Practic, reclamanții se întemeiază pe dispozițiile legale care atribuie recurenților un anumit rol în asigurarea fondurilor pentru salarii recurenților, așa cum au fost arătate pe larg în sentință, pentru a solicita ca aceste autorități să își exercite atribuțiile legale în sensul asigurării sumelor necesare pentru acoperirea integrală a salarizării cadrelor didactice.
Pe de altă parte, potrivit art. 36 alin. 4 din L. nr. 215/2001 C. Local aprobă, la propunerea primarului, bugetul local, virările de credite, modul de utilizare a rezervei bugetare și contul de încheiere a exercițiului bugetar. Totodată, consiliul local asigură cadrul necesar pentru furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația, conform dispozițiilor art. 36 alin. 6 lit. a) pct. 1 din L. nr. 215/2001. În plus, conform art. 4 alin. (1) din HG nr. (...) „consiliile locale răspund de repartizarea sumelor și aprobarea bugetelor pentru fiecare unitate de învățământ";.
De asemenea, art. 63 alin. 4 lit. a) și b) din L. nr. 215/2001 reglementează atribuțiile primarului de ordonator principal de credite, respectiv de întocmire a proiectului bugetului local.
În mod evident, primarul a fost chemat în judecată în considerarea calității sale de reprezentant al unității administrativ teritoriale, art. 62 alin.
(1) din L. administrației publice locale prevăzând expres această calitate.
Or, nu s-a dispus prin sentința atacată plata reclamanților de către recurenți în calitate de angajați ai acestora, ci prin obligarea la „. sumelor necesare pentru plata diferențelor"; s-a înțeles de fapt efectuarea de către fiecare dintre cei implicați în procesul de salarizare a personalului didactic a procedurilor specifice pentru asigurarea fondurilor necesare plății.
Practic, este o aplicație a unei acțiuni oblice, în sensul art. 974 Cod civ., salariații acționând atât împotriva debitorului lor direct, în cadrul raportului de muncă, anume, instituția de învățământ angajatoare, cât și împotriva celor obligați să îi furnizeze resursele financiare, deci debitorii acesteia în ce privește aceste sume.
Se reține incidența prevederilor art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 pct.
9 și art. 304 ind. 1 C.proc.civ. și art. 10 și 14 din Codul muncii.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L.,
D E C I D E:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții P. M. B. M. ȘI C. LOCAL B. M. împotriva sentinței civile nr. 2140 din 29 noiembrie 2011 a T.ui M. pronunțate în dosar nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 13 martie 2012.
PREȘED.TE, JUDECĂTORI,
G.-L. T. I. T. D. C. G.
N. N.
G.,
Red.I.T./S.M.
2 ex./(...) Jud.fond. C. M.
| ← Decizia nr. 3938/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 1/2237, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
