Decizia nr. 1329/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M A N I A CURTEA DE APEL CLUJ Secția I Civilă
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr.1329/R/2012
Ședința publică din data de 13 martie 2012
Instanța constituită din: PREȘED.TE: D. C. G.
JUDECĂTOR: G.-L. T.
JUDECĂTOR: I. T.
GREFIER : N. N.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de reclamanții S. S., ș.a., reprezentați de S. L. AL S. D. A. P. L. „. împotriva sentinței civile nr. 6412 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...) privind și pe pârâții intimați P. O. H. și O. H. prin primar, având ca obiect contestație act.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente s-au consemnat în încheierea ședinței publice din data de 6 martie 2012, când s-a amânat pronunțarea, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr.6412 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj s-a respins acțiunea formulată și precizată de reclamantul S. L. AL S. D. A. P. L. „ U., în numele membrilor de sindicat menționați în tabelul anexat cererii, în contradictoriu cu pârâta P. O. H. reprezentată prin P., având ca obiect anularea dispozițiilor de recuperare a sumelor încasate reprezentând sporuri acordate nelegal.
S-au respins celelalte petite.
S-a respins cererea de suspendare a executării sumelor reținute în temeiul respectivelor dispoziții emise de pârâtă în data de (...).
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că potrivit copiei Dispozițiilor emise la data de (...), celor reprezentați de reclamant li s- au imputat, în vederea recuperării, anumite sume de bani reprezentând spor de fidelitate și loialitate, indemnizația de poluare cu radiații, spor pentru procurarea unei ținute decente, spor cu titlu de indemnizație de hrană zilnică plătite in cursul anului 2009.
La termenul din data de (...), instanța a efectuat o adresă către pârâtă pentru a-i comunica modul de calcul și perioada pentru care s-au plătit sumele pentru fiecare persoană și actul prin care Curtea de C. C. a constatat că au fost acordate anumite sporuri și bonificații fără drept.
Aceste documente au fost depuse și din analiza acestora a rezultat că în cursul anului 2009, cei reprezentați de către reclamant, au beneficiat în mod necuvenit de drepturi salariale reprezentând spor de fidelitate și loialitate, indemnizația de poluare cu radiații, spor pentru procurarea unei ținute decente, spor plătit cu titlu de indemnizație de hrană zilnică plătite in cursul anului 2009.
Această stare de fapt a fost constatată prin procesul verbal de constatare încheiat de C. de C. a J. C. din data de (...) din care a rezultat că pârâta a încălcat, atunci când a acordat aceste sporuri, dispozițiile art.14 al.2, 3 și 4 și art.54 al.5 și 6 din L. nr. 273/2006, art.14 al.1, 2 și 3 din O.nr. 10/2008, prev. O.nr. 6/2007, făcându-se plăți nelegale în sumă totală de 565.298 lei.
Prin acțiunea formulată de reclamant, în numele membrilor de sindicat, acesta nu neagă primirea acestor sume însă arată că acestea au fost acordate prin H. a C. Local semnată de către primar si contrasemnată de secretar, act neatacat în termenul legal de către I. P. J. C.. Mai mult, prevederile contractului colectiv de muncă nr.151/(...), aprobat prin H. nr.50/2009 și H. nr.25/2010, care au fost supuse controlului de legalitate de către I. P. J. C. nu au fost declarate nelegale printr-o hotărâre irevocabilă a unei instanțe judecătorești.
Conform prevederilor art.12 alin.1 din L. nr.130/1996, în vigoare la data stabilirii drepturilor, prin contractele colective de muncă nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile a căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale. Drepturile salariale ale membrilor de sindicat reprezentați au fost stabilite prin O. nr.6/2007, așa cum a fost modificată ulterior și prin prevederile O. nr.10/2008 și ca atare acestea nu puteau fi renegociate prin C. colectiv de muncă.
Elementele principale ale contractului individual de muncă sunt prestarea muncii și salarizarea acesteia de către angajator. Fiind un contract cu titlu oneros plata salariului constituie un element al său.
Salariul reprezintă remunerația în bani a muncii prestate în baza contractului individual de muncă, echivalentul muncii prestate de către angajat. Prin corelația dintre prestarea muncii de către salariat si salarizarea muncii de către angajator se respectă principiul echivalenței prestațiilor în contractele sinalagmatice - do ut des - respectiv poți pretinde numai în măsura în care dai.
Salariul constituie obiect dar și cauza contractului individual de muncă. Este obiect deoarece el constituie contraprestația pentru munca efectuată de către salariat, este cauză pentru că în vederea obținerii lui persoana fizică s-a încadrat în muncă.
P. dispozițiilor art.168 alin.1 și 2 din Codul Muncii plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată precum și prin orice alte documente justificative cere demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit. Neplata salariului, invocându-se îndeplinirea necorespunzătoare a sarcinilor de serviciu de către angajat,nu se justifică în situația în care angajatorul nu și-a exercitat prerogativa de a aplica sancțiunile disciplinare prevăzute de art.247 din Codul Muncii.
Angajatul are obligația de a restitui sumele încasate pe nedrept prevăzute de art.256 alin.1 și 2 din Codul Muncii, în sarcina angajatorului nefiind stabilită o obligație de plată sau o culpă; în caz contrar s-ar ajunge ca angajatul să beneficieze de o îmbogățire fără just temei, de o sporire a avantajelor sale bănești. Solicitarea angajatorului ca salariatul sau fostul salariat să-i restituie sumele pretins încasate în mod necuvenit, impune prezentarea de dovezi ,sarcina probei revenindu-i acestuia conform prevederilor art.1169 Cod civil, în vigoare potrivit art.230 lit.a din L. nr.71/2011, art.129 alin.1 Cod procedură civilă și art.272 din Codul Muncii.
Prevederile art.1341 alin.1 din Codul civil arată că „cel care plătește fără a datora are dreptul la restituire";, iar potrivit dispozițiilor art.1345 din același act normativ „cel care,în mod neimputabil s-a îmbogățit fără justăcauză în detrimentul altuia este obligat la restituire, în măsura pierderii patrimoniale suferite de cealaltă persoană…";
Față de cele ce preced, având în vedere că reclamantul recunoaște că membrii de sindicat reprezentați au încasat în cursul anului 2009 venituri și sporuri de natură salarială în baza clauzelor C.ui colectiv de muncă, negociate cu încălcarea dispozițiilor legale instanța, în temeiul art. 208 și urm. din L. nr. 62/2011, a respins acțiunea acestuia.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții S. S., ș.a., reprezentați de S. L. a salariaților din A. P. L. „. solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii în sensul admiterii acțiunii formulate.
În motivarea recursului apreciază hotărârea instanței de fond ca fiind nelegală, prin prisma art. 304 pct. 9 coroborat cu art. 3041 și art. 312 alin.
3 Cod proc. Civilă.
Consideră că nu poate vorba de îmbogățire fără just temei primirea unor drepturi salariale stabilite în baza contractului colectiv de muncă, contract în vigoare la această dată. De asemenea, nu există o hotărâre judecătorească prin care să se fi constatat nelegalitatea acestui contract sau vreun prejudiciu produs de angajați, care să justifice recuperarea sumelor. P. art. 169 alin. 1 și 2 din Codul muncii, este interzisă orice reținere din salariu care nu este prevăzută de lege, iar reținerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decât dacă datoria salariatului este scadentă, lichidă și exigibilă și a fost constatată prin hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă. Dispozițiile primarului H. menționate sunt lovite de nulitate, deoarece angajatorul a dispus efectuarea unor rețineri fără a exista o hotărâre judecătorească prin care să se constate caracterul cert, lichid și exigibil al creanței. De asemenea, nu există o constatare a prejudiciului care a dus la măsura reținerii din salar. Mai mult, reținerile din salar depășesc jumătate din acesta, ceea ce contravine art. 169 alin. 4 din Codul muncii. Angajatorul are drept obligații, potrivit art. 40 alin. 2 lit. c) asigurarea tuturor drepturilor care decurg din lege și din contractul colectiv de muncă.
Sporurile menționate au fost inițial acordate potrivit contractului colectiv de muncă, însă mențiunile cuprinse în acest contract au fost considerate contrare normelor legale, astfel că a fost necesară reanalizarea veniturilor cuvenite acestor salariați.
Dispozițiile menționate mai sus au fost emise la 28 februarie 2011 pentru toți salariații și comunicate la 7 martie 2011.
S. L. al salariaților din A. P. L. U. al angajaților din primăria H. a înțeles să atace dispozițiile menționate în numele membrilor săi. Personalul din administrația publică este îndreptățit la un spor pentru condiții vătămătoare de până la 15% din salariul de bază, în plus față de salariul de bază pentru treapta cea mai de jos. P. pct. 4 din reglementările la L. 3., salariul reprezintă remunerația pentru personalul bugetar, iar alin. (2) stabilește coeficienții de ierarhizare de care pot beneficia aceștia. La art. 6 din L. 3. se stabilește că salariul de bază corespunde activității desfășurate în exercitarea prerogativelor de putere publică, în funcție de complexitatea, importanța, atribuțiile și gradul de dificultate ale postului, competențele necesare, clasificarea funcției publice, categoria și condițiile specifice, sporurile de care beneficiază, pe lângă cei 15% menționați mai sus.
Referitor la sporul pentru condiții periculoase - având în vedere buletinul de analiză nr. 525/(...), emis de M. S. - I. național de sănătate publică prin C. regional C. și comunicat P. la data de (...), prin care s-au constatat depășiri ale valorilor de referință pentru câmpuri electromagneticedatorită radiotelefonului Maxon, instalat În anul 2006, s-a dispus prin I. nr.
156/(...) aprobarea unui spor de 10% pentru condiții periculoase, pentru 5 birouri/compartimente din cadrul P. H.
Prin urmare, în conformitate cu prevederile art. 5 din Anexa I la L. 3.
(sporul de până la 15% din salariul de bază pentru condiții periculoase poate fi acordat pe baza buletinelor de determinare) și art. 6 din L. 330 /
2009, care la lit. c) prevede ierarhizarea salariului în funcție de expunerea la factori de risc, corespunzător art. 30 alin. (5) din legea 3. referitor la aplicarea sporurilor pe lângă salariul de bază, s-a dispus aplicarea sporului pentru condiții periculoase.
Referitor la C. colectiv de muncă încheiat cu Primăria Huedin arată că în privința salariului și sporurilor acordate salariaților P. H., L. 330 /
2009 se aplică numai din luna decembrie 2009, iar dispozițiile de imputare ale P., menționate în acțiunea introductivă, nu trebuie prin urmare interpretate integral din perspectiva acestei legi.
Între P. orașului H. și sindicatul U., a fost încheiat contractul colectiv de muncă nr. 151/(...), înregistrat la D. C. sub nr. 03/(...) și aprobat prin HCL 50 / 2009 și HCL 25 / 2010 de către Primăria Huedin. În privința acestui contract, Curtea de conturi C. a emis decizia nr. 38 la data de (...), prin care a pus În vedere P. orașului H. să recupereze indemnizațiile, sporurile și alte drepturi achitate salariaților P. acordate nelegal. Cu toate acestea. contractul colectiv de muncă nu a fost modificat. iar nulitatea sa nu a fost constatată de o instanță judecătorească, acesta producând și în continuare efecte.
Pe de altă parte, HCL (...) și HCL (...) ale P. H. au fost supuse controlului de legalitate exercitat de către P. J. C. în condițiile art. 24 alin. (1) lit. f din L. nr. 340/2004 privind instituția prefectului (prefectul verifică legalitatea actelor administrative ale administrației publice locale) și nu au fost declarate nelegale prin hotărâre irevocabila a instanței de judecată. De aceea, la nivelul P. H. acestea produc încă efecte ca acte administrative.
Dispozițiile de imputare emise de Primăria Huedin, prin P., au la bază A. nr.
3. din (...) a Instituției P. județului C., A. nr.3726/IV din (...) a Instituției P. județului C. și A. nr. 46983/(...) a ANFP, înregistrată la I. P. județului C. cu nr. 3726 și transmise în temeiul Ordinului comun al M. și MPF nr. (...), cu scopul monitorizării și controlului aplicării corecte și unitare a prevederilor Legii nr. 3.. Actele administrative care au dus la emiterea dispozițiilor de imputare se referă, așadar, în mod eronat la dispozițiile legii (...), aceasta putându-se aplica eventual doar parțial pentru luna decembrie 2009.
Chiar dacă acest contract colectiv de muncă ar fi nul și s-ar aplica dispozițiile legii 330 / 2009 și ale OUG 1/2010 (privind unele masuri de reîncadrare in funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar si stabilirea salariilor acestora), acestea s-ar putea aplica doar începând cu luna decembrie 2009 asupra salariului și sporurilor acordate personalului contractual al P.. iar nu asupra întregului an 2009. neputând retroactiva.
D. cele expuse mai sus nu rezultă că ar fi fost modificat sau ar fi încetat contractul colectiv de muncă, iar în cazul în care a fost modificat unilateral, ar fi trebuit respectată obligația de informare de către angajator, conform art. 17 alin. (1) din Codul muncii.
Practic, angajatorul Primăria Huedin a acceptat, pe de o parte, contractul colectiv de muncă cu angajații și, pe de altă parte, impunerea unor sancțiuni la cererea instituției prefectului județului C. și a Curții de conturi C.. În condițiile în care sumele achitate în anul 2009 către funcționari sub formă de salarii ar fi fost declarate nelegale în anul 2010,acestea ar fi trebuit să fie recuperate de la angajator. respectiv Primăria Huedin deoarece acesta nu a modificat sau denunțat unilateral contractul colectiv de muncă, iar salariații nu aveau la cunoștință faptul că datorează sumele achitate cu titlu de salariu și sporuri, nefiind informați asupra acestui fapt. Ori, salariații nu pot fi în culpă și nu pot fi ținuți responsabili de încasarea unor sume fără just titlu decât dacă le-a fost adus acest fapt la cunoștință în timp util, respectiv au fost în culpă în momentul primirii salariului. în culpă era însă instituția care achita aceste salarii, respectiv Primăria Huedin. R. unor sume achitate de către angajator intr-o o perioadă semnificativă de timp. cum este cea de un an de zile, așa cum este situația de fata, dă posibilitatea angajatorului să încheie contracte individuale de munca ce conțin prevederi nelegale,iar în urma constatării neregularităților, sumele datorate de către angajator să fie imputate salariatului.
Pârâtul P.ul O. H., a solicitat respingerea recursului, menținerea sentinței ca legală și temeinică.
Consideră că angajații au obligația de a restitui sumele încasate pe nedrept, prevăzută de art. 256, alin.1, 2 din Codul Muncii. Apreciază de asemenea că sunt incidente prevederile art. 1341, alin.I și 1345 din Codul Civil astfel că solicitarea ca angajații să restituie sumele încasare în mod necuvenit, este justificată.
Menționează că prin procesul verbal de constatare încheiat de Curtea de C. din data de (...) se menționează că sporurile în cauză au încălcat prevederile art.l4, alin.2, 3, 4 și art.54, alin.5, 6 din L. nr. 273/2006, respectiv art.14, alin.1,2,3 din OG nr. 10/2008, urmând că aceste sume să fie recuperate în condițiile legii.
Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate și aapărărilor formulate, Curtea constată că acesta este fondat, urmând a fiadmis pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Prin adoptarea Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, în vigoare de la 1 martie 2003, a fost înlăturată vechea răspundere materială a salariatului și implicit posibilitatea angajatorului de a emite decizii de imputare cu caracter executoriu în vederea recuperării prejudiciului.
Dispozițiile de imputare, contestate, de reclamanți, deși au drept scop recuperarea sumelor acordate nelegal personalului contractual din cadrul
P. O. H., având un caracter unilateral, contravin dispoziției imperative prevăzute de art. 164 alin. 1 Codul muncii, în forma în vigoare la data emiterii deciziilor contestate, potrivit căreia „nici o reținere din salariu nu poate fi operată, în afara cazurilor și condițiilor prevăzute de lege";.
Așadar, indiferent de natura sumelor ce se doresc a fi recuperate, ca pagubă materială provocată angajatorului în sensul art. 270 Codul muncii ori sumă nedatorate plătită salariatului în sensul art. 272 Codul muncii, procedura de recuperare a prejudiciului în situația dezacordului părților cu privire la stabilirea existența răspunderii, se întemeiază în mod obligatoriu, pe o hotărâre judecătorească irevocabilă care să constate datoria salariatului ca fiind scadentă, lichidă și exigibilă potrivit art. 164 alin. 2
Codul muncii.
Dispozițiile art. 168 alin.1 și 2, art. 274 și art. 256 alin.1 și 2 Codul muncii, reținute de instanța de fond nu permit nicidecum angajatorului să impute salariatului o anumită pagubă fără a exista acordul acestuia sau o hotărâre judecătorească asupra pretenției.
În speță, neexistând acordul salariatului la repararea pe cale amiabilă a pretinsului prejudiciu invocat de angajator, în mod greșit s-a apreciat de către tribunal că, fără intervenția instanței de judecată, este posibilăefectuarea unor rețineri de salariu în temeiul deciziei de imputare emisă de angajator în acest sens.
Chiar dacă deciziile contestate au fost emise în baza unor constatări a
Curții de C., în cauză nu sunt incidente nici efectele raporturilor de drept administrativ și fiscal existente între autoritatea locală și Curtea de C., fiind în prezența unui regim juridic special, specific raporturilor de muncă.
Ținând seama de aceste considerente, Curtea apreciază ca hotărârea fondului este nelegală și netemeinică, astfel că, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct.9 raportat la art. 312 alin. 1 C.proc.civ. va admite recursul declarat de recurenți împotriva sentinței civile nr. 6412 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...) pe care o va modifica în parte în sensul dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE :
Admite recursul declarat de reclamanții S. S., L. C., V. Ș., F. L., B. A., B. T. S., C. A., T. F., B. L., C. D., K. A., T. Z., G. L., D. Ș., N. L., O. L., P. C., B. M., T. M. (B.), R. A., A. E., D. F., V. I., T. N., F. C., C. G., M. I., N. S., N. C., A. E., Z. A., L. A., P. R. D., N. I., C. F., K. F. E., B. A., G. P., T. N., V. C., N. A., Z. P., C. D., K. D. A., P. L., P. Ș. T., C. D., B. M., M. M., T. C., Ș. O., P. F., N. L., P. V., P. M., C. S., N. L., P. A., F. M., A. M., reprezentați de S. L. AL S. D. A. P. L. „. H. împotriva sentinței civile nr. 6412 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...) pe care o modifică în parte în sensul că admite în parte acțiunea formulată de reclamanți, reprezentați de S. L. al S. din A. P. L. Unitar H., în contradictoriu cu P.ul O. H. și P. O. H., reprezentată prin primar și în consecință:
Constată nulitatea absolută a următoarelor dispoziții de imputare, emise de pârât.
1. Dispoziția nr. 125/(...) privind pe S. S.
2. Dispoziția nr. 114/(...), privind pe L. C.,
3. Dispoziția nr. 124/(...), privind pe V. Ș.,
4. Dispoziția nr. 127/(...), privind pe F. L.,
5. Dispoziția nr. 131/(...), privind pe B. A.
6. Dispoziția nr. 132/(...), privind pe B. T. S.,
7. Dispoziția nr. 130/(...), privind pe C. A.,
8. Dispoziția nr. 163/(...), privind pe T. F.,
9. Dispoziția nr. 129/(...), privind pe B. L.,
10. Dispoziția nr. 128/(...), privind pe C. D.,
11. Dispoziția nr. 108/(...), privind pe K. A.,
12. Dispoziția nr. 91/(...), privind pe T. Z.,
13. Dispoziția nr. 158/(...), privind pe G. L.,
14. Dispoziția nr. 159/(...), privind pe D. Ș.,
15. Dispoziția nr. 97/(...), privind pe N. L.,
16. Dispoziția nr. 154(...), privind pe O. L.,
17. Dispoziția nr. 115/(...), privind pe P. C.,
18. Dispoziția nr. 161/(...), privind pe B. M.,
19. Dispoziția nr. 104/(...), privind pe T. M. (B.),
20. Dispoziția nr. 109/(...), privind pe R. A.,
21. Dispoziția nr. 116/(...), privind pe A. E.,
22. Dispoziția nr. 110/(...), privind pe D. F.,
23. Dispoziția nr. 112/(...), privind pe V. I.,
24. Dispoziția nr. 164/(...), privind pe T. N.,
25. Dispoziția nr. 133/(...), privind pe F. C.,
26. Dispoziția nr. 135/(...), privind pe C. G.,
27. Dispoziția nr. 134/(...), privind pe M. I.,
28. Dispoziția nr. 136/(...), privind pe N. S.,
29. Dispoziția nr. 123/(...), privind pe N. C.,
30. Dispoziția nr. 147/(...), privind pe A. E.,
31. Dispoziția nr. 151/(...), privind pe Z. A.,
32. Dispoziția nr. 148/(...), privind pe L. A.,
33. Dispoziția nr. 150/(...), privind pe P. R. D.,
34. Dispoziția nr. 149/(...), privind pe N. I.,
35. Dispoziția nr. 141/(...), privind pe C. F.,
36. Dispoziția nr. 138/(...), privind pe K. F. E.,
37. Dispoziția nr. 137/(...), privind pe B. A.,
38. Dispoziția nr. 140/(...), privind pe G. P.,
39. Dispoziția nr. 139/(...), privind pe T. N.,
40. Dispoziția nr. 152/(...), privind pe V. C.,
41. Dispoziția nr. 153/(...), privind pe N. A.,
42. Dispoziția nr. 160/(...), privind pe Z. P.,
43. Dispoziția nr. 117/(...), privind pe C. D.,
44. Dispoziția nr. 155/(...), privind pe K. D. A.,
45. Dispoziția nr. 105/(...), privind pe P. L.,
46. Dispoziția nr. 118/(...), privind pe P. Ș. T.,
47. Dispoziția nr. 113/(...), privind pe C. D.,
48. Dispoziția nr. 101/(...), privind pe B. M.,
49. Dispoziția nr. 100/(...), privind pe M. M.,
50. Dispoziția nr. 119/(...), privind pe T. C.,
51. Dispoziția nr. 121/(...), privind pe Ș. O.,
52. Dispoziția nr. 120/(...), privind pe P. F.,
53. Dispoziția nr. 122/(...), privind pe N. L.,
54. Dispoziția nr. 99/(...), privind pe P. V.,
55. Dispoziția nr. 126/(...), privind pe P. M.,
56. Dispoziția nr. 146/(...), privind pe C. S.,
57. Dispoziția nr. 145/(...), privind pe N. L.,
58. Dispoziția nr. 144/(...), privind pe P. A.,
59. Dispoziția nr. 142/(...), privind pe F. M.,
60. Dispoziția nr. 143/(...), privind pe A. M.,
Dispune repunerea părților în situația anterioară, în sensul restituirii către reclamanți a sumelor reținute în baza dispozițiilor de imputare anulate.
Menține restul dispozițiilor sentinței care nu contravin prezentei decizii.
Irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 13 martie 2012.
PREȘED.TE JUDECĂTORI
D. C. G. G. L. T. I. T.
GREFIER N. N.
Red.DCG/ 5 iulie 2012
Dact.SzM/3ex.
| ← Decizia nr. 4617/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 930/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
