Decizia nr. 1332/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 1332/R/2012
Ședința publică din data de 14 martie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: C. M. JUDECĂTORI: D. C. G.
I.-R. M.
G.: G. C.
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamantul M. G. și pârâta SC T. U. SA împotriva sentinței civile nr. 1703 din 23 septembrie
2011, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...), având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reclamantul recurent personal și asistat de av. B. I., lipsă fiind reprezentantul pârâtei recurente.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care
Reprezentantul reclamantului recurent arată că a solicitat cauza la amânări fără discuții întrucât a constatat neîndeplinită procedura de citare și se impune comunicarea unui exemplar al întâmpinării formulate de pârâta recurentă.
Instanța comunică un exemplar al întâmpinării reprezentantului reclamantului recurent și constatând procedura îndeplinită lasă cauza la ordine.
La apelul nominal, la a doua strigare a cauzei, se prezintă reclamantul recurent personal și asistat de av. B. I., lipsă fiind reprezentantul pârâtei recurente.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat,
Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamantului recurent solicită în principal, admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar solicită modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii, pentru considerentele invocate pe larg în memoriul de recurs, arătând în esență că starea de fapt și datele cauzei nu au fost cercetate în plenitudinea lor, instanța de fond neexercitându-și rolul activ. Cu privire la recursul pârâtei solicită respingerea acestuia pentru motivele arătate în întâmpinarea formulată, cu cheltuieli de judecată conform dovezilor de la dosar.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Asupra recursurilor civile de față:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr.4898/100 la data de (...) și precizată la data de (...), reclamantul M. G. a solicitat instanței, în contra- dictoriu cu pârâtele: S. „. U. S. B. și S. „. U. S. - P. DE L. S. M., ca, prin hotărârea pe care o va pronunța în cauză să dispună:
- anularea dispoziției nr.4 din (...) privind desfacerea unilaterală a contractului individual de muncă al reclamantului;
- reintegrarea reclamantului pe funcția avută cu salariul și sporurile convenite cu ocazia încheierii contractului individual de muncă;
- obligarea intimatelor la plata retroactivă a veniturilor salariale lunare realizate anterior desfacerii contractului de muncă începând cu data de 29.
07.2010 până la reintegrare, cu titlu de despăgubiri egale salariilor indexate, majorate și actualizate;
- obligarea intimatelor la plata sporului de 10% sistat pe perioada (...) -
(...), în cuantum de 853 lei, respectiv în perioada (...) - (...) perioadă în care este sistată și plata sporului de 25%, în cuantum de 5845,35 lei, cu dobânzi legale aferente potrivit O.G. 9/2000;
- obligarea angajatorului intimat la plata salariilor restante pe luna februarie 2008, februarie 2009 și aprilie 2010 în sumă de 590 lei, 525 lei și respectiv 673 lei;
- obligarea intimatelor la plata contravalorii transporturilor efectuate cu autoturismul personal, cu acordul și în interesul intimatelor, în perioada
2008 - 2010 în sumă de 810 lei;
- obligarea intimatelor la suportarea cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că a fost angajat al
Fabricii de T. U. S. M. din anul 1981, fără întrerupere, având de-a lungul anului diferite funcții.
Întreprinderea a fost privatizată, iar începând cu anul 2003, contractul individual de muncă i-a fost reînnoit desfășurând aceeași activitate în conformitate cu clauzele contractuale.
Reclamantul a arătat că dispoziția de desfacere a contractului său de muncă este lovită de nulitate absolută, din mai multe puncte de vedere. Se susține în acest sens că, dispoziția este lipsită de antet, de unde concluzia că nu emană de la angajator, care este punct de lucru, iar semnătura șefului unității aparține unei alte persoane, lipsind și avizul compartimentului juridic.
S-a mai arătat că, din punct de vedere legal această decizie nu a fost precedată de preaviz, fiindu-i înmânată la data de (...) de o persoană care se afla în pensie anticipată, dar desfășoară activități de personal în condiții nelegale. Raportat la temeiul de drept al deciziei, rezultă neîndoielnic că la baza concedierii sunt motive ce nu țin de persoana reclamantului, astfel că acesta trebuia să beneficieze de dreptul la preaviz.
S-a mai susținut de către reclamant că desfacerea contractului individual de muncă a fost dispusă exact în perioada în care acesta se afla în concediu legal de odihnă, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 60 alin.1 lit. i din C. muncii.
Reclamantul a arătat că nu este reală nici împrejurarea că desfacerea contractului de muncă s-a realizat cu acordul angajatorului pentru lipsa de activitate, locul de muncă al acestuia neputând lipsi în procesul de producție. De altfel, s-a susținut că, imediat după înlăturarea sa, a fost înlocuit de o altă persoană, pensionar.
În ce privește drepturile salariale aferente lunilor februarie anilor
2008 și 2009 și drepturile salariale aferente lunii aprilie 2010, s-a arătat cănu i-au fost achitate, cuantumul acestora fiind de 1788 lei astfel cum este de fapt recunoscut prin adeverința nr. 170 din (...), depusă la dosar.
Prin contractul individual de muncă, părțile au convenit ca pe lângă salariu, reclamantul să beneficieze de un spor de 10% respectiv de 25%. Începând cu data de (...) și până la data de (...), sporul de 10% i-a fost tăiat, iar începând cu data de (...) și până la data de (...), i-a fost tăiat și sporul de
25% în această perioadă nebeneficiind de nici un spor. Prejudiciul total ce i- a fost creat prin neacordarea acestor sporuri este de 6613,05 lei. s-a mai susținut că, ulterior desfacerii contractului de muncă, reclamantul nu a beneficiat de ajutor de șomaj, din culpa intimatelor, care nu au comunicat actele necesare, forului competent.
În ce privește cheltuielile de transport solicitate, acestea au la bază o înțelegere verbală, intrând sub incidența dreptului comun.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. În motivarea poziției sale procesuale, pârâta a susținut că raportul de muncă al reclamantului a încetat ca urmare a desființării locului de muncă ocupat de acesta.
În ce privește sporul de 25%, acesta a fost sporul de vechime în muncă, care, începând cu luna ianuarie 2009 a fost inclus în salariu, aspect ce rezultă și din înscrierile făcute în carnetul de muncă.
Sporul de 10% la care face referire reclamantul era un spor pentru condiții grele de muncă prevăzut de C. colectiv de muncă atât timp cât a e- xistat o centrală termică veche, care funcționa pe combustibil lichid, gen pă- cură, CLG, CLU. Începând însă cu anul 2005, s-a procedat la reabilitarea centralei termice, iar în anul 2007/2008 a fost achiziționată o centrală termică nouă, automatizată, astfel că sporul pentru condiții grele de muncă nu se mai impunea a fi acordat în continuare. C. colectiv de muncă nr.
40757 din (...), în care era prevăzut sporul de 10% a expirat la data de (...), iar societatea pârâtă a intrat în procedura reglementată de L. 6., astfel că nu s-a mai încheiat un nou contract colectiv de muncă.
În ce privește cheltuielile de transport efectuate cu mașina proprietatea reclamantului, pârâta a susținut că atribuțiile reclamantului potrivit postului pe care acesta a fost angajat erau cele de fochist, care nu prevedeau efectuarea de transporturi cu mașina personală în folosul pârâtei.
În probațiune, s-au depus la dosar înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 1703/(...), pronunțată de Tribunalul Maramureș, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul M. G. în contra-dictoriu cu pârâta SC T. U. SA, și în consecință:
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului 590 lei reprezentând salariul aferent lunii februarie 2008, 525 lei reprezentând salariul aferent lunii februarie 2009 și 673 lei reprezentând salariul aferent lunii aprilie
2010 și dobânda legală aferentă acestor sume calculată de la scadență până la momentul plății efective.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului drepturile bănești reprezentând sporul de 10% calculat pentru perioada (...) - (...), cu dobânda legală calculată la momentul plății efective.
S-a respins ca tardivă contestația împotriva dispoziției nr. 4/(...) privind desfacerea contractului individual de muncă.
S-au respins celelalte capete de cerere.
A fost obligată pârâta la plata sumei de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea reclamantului.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
Între reclamant, în calitate de angajat, și pârâta SC T. U. SA, cu sediul în B., P. de lucru în S. M., în calitate de angajator, s-a încheiat un contract individual de muncă pe durată nedeterminată începând cu data de (...), contractul fiind înregistrat la I. M. sub nr. 23313/(...).
Potrivit înscrierilor din contract, reclamantul a fost încadrat în meseria de fochist, locul de muncă fiind la centrala termică.
Prin dispoziția nr. 4/(...), emisă de pârâtă, societate în insolvență, reprezentată prin director E. D., s-a dispus încetarea contractului individual de muncă în temeiul art. 61 alin. 1 C. muncii.
Această dispoziție i-a fost comunicată reclamantului la data de (...), astfel cum acesta și recunoaște.
Prin acțiunea introductivă înregistrată la data de (...), reclamantul nu a atacat dispoziția de încetare a contractului individual de muncă, și întru- cât acțiunea era foarte sumar redactată, la prim termen de judecată, în șe- dința publică din data de (...), instanța a solicitat reclamantului să-și precizeze acțiunea, în sensul de a clarifica și a stabili corect obiectul acesteia. S-a reținut astfel, potrivit încheierii de ședință de la termenul din (...) - fila 12 dosar de fond, că:
„Reclamantul M. G. arată că își menține cererea astfel cum a fost formulată, solicitând obligarea pârâtei la plata sporurilor de 25%, drepturile salariale restante pe anii 2008-2009 și o lună din anul 2010 cât a fost angajatul pârâtei, precum și contravaloarea transportului efectuat cu mașina personală pe ultimii 3 ani.";
Dispoziția de încetare a contractului individual de muncă a fost atacată doar prin înscrisul intitulat NOTE DE ȘEDINȚĂ depus la data de (...)
- fila 64 dosar de fond, care de fapt constituie o precizare a acțiunii.
La acest termen, față de data comunicării dispoziției de desfacere a contractului individual de muncă și data contestării acesteia, instanța, din oficiu, a invocat excepția prescrierii dreptului material de a formula contestație împotriva dispoziției de desfacere a contractului individual de muncă, raportat la dispozițiile art. 283 C. muncii.
Potrivit art.283 alin. 1 lit. a C. muncii, anterior modificării, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă, pot fi formulate în termen de
30 de zile de la data în care a fost comunicată decizia unilaterală a angajatorului privind încheierea, executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului individual de muncă.
F. de considerentele reținute, prima instanță a apreciat că termenul legal de 30 de zile de la comunicare dispoziției nr. 4/(...) privind încetarea contractului individual de muncă a fost depășit, dreptul material al reclamantului privind contestarea acestei dispoziții fiind prescris și în consecință cererea de anulare a dispoziției de desfacere a contractului de muncă urmează a fi respinsă în consecință. Respingerea capătului de cerere privind anularea dispoziției de desfacere a contractului individual de muncă, atrage implicit respingerea capetelor de cerere privind reintegrarea reclamantului pe funcția avută cu salariul și sporurile convenite cu ocazia încheierii contractului individual de muncă și obligarea intimatelor la plata retroactivă a veniturilor salariale lunare realizate anterior desfacerii contractului de muncă începând cu data de (...) până la reintegrare, cu titlu de despăgubiri egale salariilor indexate, majorate și actualizate.
În ce privește sporurile solicitate, de 25% respectiv 10%, instanța a reținut următoarele:
Potrivit înscrierilor din carnetul de muncă, începând cu data de (...), reclamantul a beneficiat de un spor de vechime de 25% și un spor de pericu-lozitate de 10%. Începând cu data de (...) sporul de vechime de 25% a fost inclus în salariu, astfel că reclamantul a beneficiat în continuare de acest spor.
Începând cu data de (...), sporul de periculozitate de 10% nu mai apare înscris în carnetul de muncă, deși locul muncii și felul muncii nu a fost mo- dificat și nici nu s-a făcut dovada încheierii unui act adițional la contractul individual de muncă.
Într-adevăr, susținerea pârâtei în sensul că s-a achiziționat o centrală termică automatizată, a fost susținută și de declarațiile martorelor audiate în cauză, dar prin aceasta nu s-a făcut dovada că locul de muncă al reclamantului a fost scos de sub regimul periculos, situație care ar fi îndreptățit-o pe pârâtă să nu mai acorde acest spor de periculozitate.
Deși îi revine sarcina probațiunii, pârâta nu a făcut dovada conform dispozițiilor art. 163 C. muncii, că a plătit reclamantului salariile pentru lunile februarie 2008, februarie 2009 și aprilie 2010, statele de plată depuse la dosar fiind nesemnate, acestea certificând doar sumele pe care reclamantul era îndreptățit a le primi.
În ce privește cheltuielile de transport solicitate de reclamant, instanța a reținut din declarațiile martorilor audiați în cauză, că într-adevăr reclamantul a efectuat ocazional transporturi, pe distanțe scurte, dar acestea nu au fost efectuate la dispoziția sau cu cunoștința și aprobarea conducerii pârâtei, ci la solicitarea colegilor, respectiv a martorelor audiate, care au afirmat că au solicita sprijinul reclamantului pur colegial și că dacă acesta le-ar fi cerut să îi plătească cele câteva drumuri făcute, ar fi fost de acord. F. de această stare de fapt, pretențiile formulate fașă de pârâtă apar neîntemeiate, fiind respinse în consecință.
Pentru toate considerentele reținute, tribunalul a admis în parte acțiunea reclamantului.
În temeiul art.274 Cod.proc.civilă, pârâta a fost obligată la cheltuieli de judecată față de reclamant în cuantum de 1.000 lei, reprezentând onorariu de avocat.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs atât pârâta S. „. U. S. S. M.
, cât și reclamantul M. G.
Prin recursul declarat, pârâta S. „. U. S. S. M. critică sentința primeiinstanțe pentru următoarele motive:
Instanța de fond a fost in eroare, când a pronunțat aceasta hotărâre, pentru ca recurenta a făcut dovada la dosarul cauzei ca a virat pe cardul intimatului reclamant salariile cuvenite acestuia, aspect dovedit cu ordinele de plata depuse la dosarul cauzei.
Recurenta mai susține că este de notorietate faptul că o centrală automatizata nu are un grad de periculozitate care sa justifice sporuri.
S-a mai susținut că societatea a invocat în apărarea sa, cu privire la acest spor de periculozitate, faptul ca C. colectiv de munca, înregistrat sub nr. 40757 din (...), care prevedea acel spor de 10%, a expirat in octombrie
2002, iar societatea a intrat in procedura reglementata de dispozițiile L. nr.
6., așa cum rezulta din sentința comerciala nr. 1083 din (...) pronunțata de T. B. - Secția a VII-a C. in dosar nr. 832/2004 - situație in care plata acelui spor nu se mai impunea, nemaiavând suport legal.
Prin recursul formulat, reclamantul M. G. invocă următoarele motive de recurs:
În mod greșit prima instanță a respins, ca tardiva, contestația împotriva dispoziției nr. 4 din (...) privind desfacerea contractului individual de munca, deși, la data de data de (...) reclamantul a formulat o cerereintitulata "plângere" prin care învedera faptul ca la data de (...) i s-a înmânat preavizul de 15 zile conform art. 65 C. Muncii, care este nefondat si neîntemeiat.
S-a mai invocat faptul că decizia a cărei anulare a solicitat-o nu i-a fost comunicata niciodată.
În privința plății sporului privind vechime a în munca de 25 % din salariu pe perioada (...) - (...), s-a susținut că prima instanța a respins în mod eronat cererea reclamantului cu motivația, lipsita de suport probațional, potrivit căreia acest spor a fost comasat cu salariu.
Analizând recursurile declarate de reclamantul M. G. și de către pârâta
S. „. U. S., prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legaleaplicabile în cauză, se reține că acestea sunt nefondate, pentru următoareleconsiderente:
În mod corect prima instanță a respins ca fiind tardivă cererea reclamantului de anulare a dispoziției nr. 4/(...) privind desfacerea contractului său individual de muncă, având în vedre faptul că aceasta a fost comunicată în termenul legal de către angajator, motiv pentru care recurentul, luând cunoștință de acest act unilateral, a formulat petiția adresată conducerii societății, la data de (...), înregistrată sub nr.89/(...).
Se reține că din acțiunea formulată la data de (...) și din precizările ulterioare formulate în termenele legale nu rezultă că acesta ar fi intenționat să conteste decizia de concediere, ci doar să obțină anumite înscrisuri și drepturi bănești de la angajator.
În consecință, în mod corect prima instanță a constatat că cererea formulată în acest sens de către reclamant prin notele de ședință din data de (...) a fost introdusă după împlinirea termenului de prescripție extinctivă prevăzut de art.283 alin.1 lit.a) din C. muncii.
Se mai reține că în mod corect prima instanță a obligat angajatorul la plata drepturilor salariale solicitate de către reclamant pentru luna februarie
2008, februarie 2009 și aprilie 2010 și a dobânzii legale aferente acestor sume calculate de la scadență până la momentul plății efective, în temeiul disp.art.154 și 161 alin.4 din C. muncii.
Astfel, statele de plată, depuse la dosar de către societatea recurentă, nesemnate de către reclamant, nu pot proba, conform disp.art.163 din C. muncii, plata acestor salarii, iar ordinele de plată invocate în recurs pot constitui cel mult probe în sensul că s-au virat anumite drepturi salariale în conturile salariaților societății, fără a constitui și o dovadă a plății către recurentul M. G. a drepturilor salariale solicitate de către acesta pentru lunile februarie 2008, februarie 2009 și aprilie 2010.
În ceea ce privește sporul de 10% calculat pentru perioada (...) - (...), se reține că în mod corect s-a admis și acest capăt de cerere formulat de către reclamant, având în vedere faptul că, deși angajatorul a invocat că termenul de valabilitate al C. colectiv de munca, înregistrat sub nr. 40757 din (...), care prevedea acel spor de 10%, a expirat in octombrie 2002, acesta a fost prevăzut de către recurentă chiar la punctul J.2.c) din contractul individual de muncă al reclamantului, încheiat ulterior, în anul 2003, fiind înregistrat sub nr.23313/2003 la I. M..
Având în vedere faptul că, potrivit disp.art.157 alin.2 din C. muncii, salariul individual, cu toate componentele acestuia prevăzute la art.155 din același cod, se stabilește prin negocieri individuale între angajator și salariat, se reține că recurenta avea obligația de a-i plăti reclamantului toate drepturile salariale înscrise în contractul individual de muncă.
Se mai reține că salariul reprezintă un element esențial al contractului individual de muncă, fiind deopotrivă, obiect și cauză al acestuia, astfel încât nu poate fi modificat decât prin acordul părților sau, în mod unilateral, de către angajator, doar în cazurile și condițiile prevăzute de C. muncii.
În speță, nu a fost probat nici acordul părților în acest sens, respectiv încheierea valabilă a unui act adițional la contractul individual de muncă, prin care, după achiziționarea centralei termice automatizate, părțile să fie de acord cu eliminarea sporului de periculozitate, nici emiterea unei decizii unilaterale de către angajator în acest sens care să respectare condițiile stricte ale legii, cu motivarea aferentă și informarea corespunzătoare a salariatului în acest sens, astfel încât în mod corect prima instanță a obligat pârâta și la plata acestui spor negociat și menționat în contractul individual de muncă.
Se rețin ca fiind nefondate motivele de recurs formulate de către reclamant privind obligarea societății la plata sporului de vechime de 25%, având în vedere faptul că, în conformitate cu cele prevăzute în C. colectiv de muncă la nivel național, acest spor a fost inclus în salariul de bază al acestuia, începând cu data de (...), astfel cum rezultă din mențiunile efectuate în carnetul de muncă depus la dosar.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul disp.art.312 alin.2 Cod. proc.civilă, se vor respinge ca nefondate recursurile formulate de reclamantul M. G. și de către pârâta S. „. U. S. și se va menține sentința pronunțată de către prima instanță.
În temeiul disp.art.276 Cod.proc.civilă, Curtea, având în vedere pretențiile încuviințate părților, va compensa cheltuielile de judecată între acestea.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamantul M. G. și, respectiv, pârâta S. „. U. S. împotriva sentinței civile nr. 1703 din 23 septembrie 2011 a T.ui M., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține.
Compensează cheltuielile de judecată. Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 14 martie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
C. M. D. C. G. I.-R. M.
G.
G. C.
Red.CM/dact.MS
2 ex./(...) Jud.fond: V.C.
| ← Decizia nr. 4895/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 1251/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
