Decizia nr. 2420/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2420/R/2012
Ședința publică din data de 15 mai 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. T. JUDECĂTOE: D. C. G. JUDECĂTOR: G.-L. T. G.: N. N.
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamanta O. S. „. ȘI P. I.
M. B. M. și de către intervenienții P. D. I. și P. I. împotriva sentinței civile nr.
2244 din 16 decembrie 2011 pronunțate de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...), privind și pe pârâții intimați MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI
INTERNELOR, A. N. DE C. ȘI P. I. și O. DE C. ȘI P. I. M., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta reclamantei - avocat N. A. din cadrul Baroului M. și reprezentanta intimaților A.
N. DE C. ȘI P. I. și O. DE C. ȘI P. I. M. - consilier juridic A. G.
Procedura de citare este realizată.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de14 mai 2012 s-a depus la dosar o cerere prin care reclamantul P. D. I. renunță la judecata recursului și tot cu data de 14 mai 2012 O. S. „. și P. I. M. a înregistrat adeverința cu nr. 4280 din (...) care atestă calitatea persoanei care a primit dovada de comunicare a hotărârii atacate cu recurs.
Reprezentanta reclamantei arată că a comunicat această adeverință reprezentantei intimaților și depune la dosar în original actele transmise prin fax, respectiv cererea prin care P. D. renunță la judecata recursului și adeverința nr.
4280/(...). Arată că recursul este declarat în termen legal raportat la comunicarea sentinței. Persoana care a semnat dovada de primire a sentinței are calitatea de referent în cadrul O.ui de C. și P. I. care este adversar în cauză. Este adevărat că atât reclamanta O. S. cât și O. de C. au sediul în același imobil, însă comunicarea trebuia făcută reclamantului sau reprezentantului organizației sindicale.
Reprezentanta intimaților solicită admiterea excepției tardivității recursului arătând că toate actele din dosar au fost comunicate la secretariat și au fost înmânate persoanelor abilitate. Comunicarea hotărârii a fost realizată în mod legal și corect. Solicită admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune.
Curtea, după deliberare, declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului, urmând a se pronunța o dată cu fondul și pe excepții.
Reprezentanta reclamantei pune și susține concluzii de admitere a recursului în principal solicitând admiterea acțiunii în sensul celor solicitate iar în subsidiar trimiterea cauzei spre rejudecare cu cheltuieli de judecată.
Reprezentanta intimaților solicită respingerea recursului ca nefondat. Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
1
Asupra recursurilor de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată la data de (...) pe rolul T. M., reclamanta O. S. C. și P. I. M. a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Administrației și Internelor, A. N. de C. și P. I. și O. de C. și P. I. M. B. M., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei O. de C. și P. I. M. B. M. să plătească salariaților - membrii de sindicat reprezentați de reclamantă, drepturile salariale restante neacordate în anul 2010 și până la data de (...), conform C. C. de M. nr. 1., actualizate cu rata inflației până la data plății efective a acestora, constând în: - prima de vacanță la nivelul unui salariu de bază al salariatului, avut la data plecării în concediul de odihnă, prevăzută la art. 79 alin. 1 din Contractul C. de M. nr. 1.
- prima de P. și C., drepturi salariale prevăzute de art. 106, anexa 2 poziția
3 din Contractul C. de M. nr. 1., în cuantum de 800 lei/salariat/sărbătoare;
- cadoul în bani în sumă de câte 250 lei pentru fiecare copil minor al salariatului cu ocazia sărbătorilor de P. și C. și ziua de 1 I., conform art. 106, anexa 2 poziția 1 și 2 din Contractul C. de M. nr. 1.
- alte drepturi salariale în funcție de situația salariatului, prevăzute la art. 112 și 113 din O. de C. și P. I. M. B. M.
Reclamanta a mai solicitat obligarea pârâtelor de rangul 1 și 2 să asigure fondurile necesare pentru plata drepturilor salariale solicitate, în calitatea lor de ordonatori principal respectiv secundar de credite.
În motivarea acțiunii s-a arătat că membrii de sindicat ale căror drepturi sunt solicitate sunt angajați ai pârâtului O. de C. și P. I. M. B. M.
Salarizarea personalului este reglementată în anul 2010, până la data de
(...), de prevederile C. C. de M. nr. 1.. L. nr. 3. privind salarizarea unitară a personalului din instituțiile publice, nu conține referiri privitoare la salariații A. și O., fiind în continuare aplicabile dispozițiile contractului colectiv de muncă nr. 1.. În acest sens este și reglementarea cuprinsă în art. 1 alin. 1 din O.U.G. 1/2010.
P. art. 6 alin. 2 din Contractul C. de M. nr. 1., dacă nici una dintre părțile semnatare nu a denunțat cu 30 de zile înainte de expirarea perioadei pentru care a fost încheiat, acesta își prelungește valabilitate pentru încă un an, respectiv în speță până la data de (...).
Prin precizarea depusă la termenul de judecată din (...), reclamanta și-a redus cuantumul pretențiilor de la primul petit al acțiunii, la prima de vacanță, la nivelul salariului de bază al salariatului, avut la data plecării în concediul de odihnă, prevăzut de art. 79 alin. 1 din Contractul C. de M. înregistrat la D. sub nr. 1731/(...), pe anul 2010 pentru toți salariații membri de sindicat reprezentați, renunțându-se la prima de vacanță pentru concediul de odihnă efectuat în perioada (...)-(...), iar în ce privește petitul privind alte drepturi salariale s-a precizat că, pentru anul 2010, două persoane erau îndreptățite la ajutor pentru nașterea de copil și o persoană la ajutor pentru deces.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta A. a solicitat respingerea acțiunii,arătând că prin sentința civilă nr. 155/(...) a T. M., pronunțată în dosarul (...), a fost respinsă acțiunea promovată de reclamanta din prezenta cauză, privind constatarea prelungirii C. colectiv de muncă nr. 1., pentru încă o perioadă de 12 luni, respectiv până la (...), sentința fiind definitivă și irevocabilă.
În ce privește solicitarea acordării primei de vacanță, din situația prezen- tată de reclamantă, s-ar putea reține că doar trei membri de sindicat și-au efec- tuat concediul de odihnă la momentul la care era în vigoare încă contractul co- lectiv de muncă, dar nici pentru aceștia acțiunea nu este întemeiată, deoarece potrivit art. 79 alin. 4 din Contractul colectiv de muncă, prima de vacanță se a-
2 probă în limita bugetului aprobat, aceste sume nefiind cuprinse în bugetul pe anul 2010 și nici în bugetul pe anul 2011.
În ce privește celelalte premii și cadouri, acestea nu au fost acordate ca urmare a nealocării fondurilor bugetare de către ordonatorul principal de credite.
Cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere, pârâta a invocat excepția lip- sei calității procesuale pasive, arătând că nu are calitate de angajator al membrilor de sindicat reprezentați, iar în calitatea sa de ordonator secundar de credite îi revine doar obligația repartizării creditelor bugetare aprobate de ordonatorii principali de credite.
O. de C. și P. I. M. a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, reiterândapărările formulate de A.
Prin întâmpinarea depusă, Ministerul Administrației și Internelor a invocatexcepția lipsei calității procesuale active a Organizației Sindicale C. și P. I., motivat de faptul că aceasta nu are un mandat de reprezentare a membrilor de sindicat emis în condițiile Legii dialogului social 62/2011, excepția lipsei calității procesuale pasive a ministerului, motivat prin lipsa raporturilor juridice de muncă dintre minister și membrii de sindicat, pentru drepturile salariale solicitate de aceștia, iar pe fond s-a solicitat respingerea acțiunii, învederându-se că în raport de prevederile art. 61 alin. 2 din L. nr. 3., contractul colectiv de muncă încheiat între părți a încetat în condițiile prevăzute de art. 33 alin. 1 lit. a din L. nr. 130/1996, acesta nemaifiind aplicabil.
În cauză au formulat cereri de intervenție în interes propriu intervenienții P. D. I., P. I. și T. C. I., solicitându-se acordarea acelorași drepturi precizate în acțiunea introductivă a reclamantei.
Ulterior, intervenienta T. C. I. a renunțat la judecarea cererii de intervenție în interes propriu, întrucât se regăsea și în lista membrilor de sindicat care au mandatat reclamanta să promoveze acțiunea în instanță.
Prin sentința civilă nr. 2244/(...), pronunțată de Tribunalul Maramureș îndosar nr. (...), s-a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei
O. S. C. și P. I. M., invocată de pârâtul Ministerul Administrației și Internelor.
S-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul M.
A. și I. și în consecință s-a respins acțiunea ca fiind introdusă împotriva unei părți fără calitate procesuală pasivă.
S-a respins acțiunea civilă formulată de reclamanta O. S. C. și P. I. M., în contradictoriu cu pârâții Agenția N. de C. și P. I. și O. de C. și P. I. M..
S-au respins cererile de intervenție în interes propriu formulate de P. D. I.
și P. I.
S-a luat act de renunțarea la judecarea cererii de intervenție în interes propriu formulată de T. C. I.
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut următoarele:
Examinând cu prioritate excepțiile invocate, tribunalul a reținut că la termenul de judecată din data de (...), reclamanta a depus la dosar tabelul cu membrii de sindicat care au mandatat-o să promoveze și să susțină acțiunea acestora în instanță, astfel că dispozițiile art. 28 alin. 1 și 2 din L. nr. 62/2011 sunt respectate, reclamanta având calitatea procesuală în reprezentarea membrilor de sindicat cuprinși în tabelul anexat.
În ce privește calitatea procesuală pasivă a M.ui A. și Internelor, instanța a reținut că aceasta este întemeiată, între reclamant și acest pârât neexistând nici un raport juridic care să justifice chemarea lui în judecată.
Pe fondul cauzei instanța a reținut că membrii de sindicat reprezentați de reclamantă și intervenienții în nume propriu sunt angajați ai pârâtului O. de C. și P. I. M..
3
Drepturile bănești solicitate prin acțiunea introductivă astfel cum aceasta a fost precizată, se întemeiază exclusiv pe dispozițiile C. C. de M. înregistrat sub nr.
1731/(...). Acest contract a fost încheiat pentru o perioadă de 1 an, care se calculează de la data înregistrării acestuia, respectiv de la (...). P. art. 6 alin. 3 lit. a din CCM, încetarea contractului operează la împlinirea termenului pentru care a fost încheiat, dacă părțile nu convin prelungirea aplicării acestuia.
Prin acțiunea civilă înregistrată sub dosar (...) la T. M., reclamantul R. L. - președintele O. Sindicale cadastru și P. I. M. a chemat în judecată M. Ad- ministrației și I., A. N. de C. și P. I. pentru a se constata prelungită valabilitatea contractului colectiv de muncă înregistrat la D. M. S. S. și F. B. sub nr. 1731 din
(...), pe o durată de 12 luni până la data de (...).
Prin sentința civilă nr. 155/(...) pronunțată de T. M. în acest dosar s-a respins acțiunea civilă formulată, reținând că:
„Contractul colectiv de muncă înregistrat sub nr. 1731/(...) la D. de M. și P. S. din B. prevede la art. 6 al. 1, că se încheie pe o perioadă de un an începând cu (...).
Conform alin. 3 al aceluiași articol lit. c prezentul contract încetează „la data la care printr-un act normativ sau decizie administrativă sunt modificate coordonatele esențiale (cu precădere referitoare la statutul sau regimul juridic al Agenției) ce guvernează activitatea și funcționarea acesteia la data semnării prezentului contract";.
Pârâta A. N. de C. și P. I. a fost reorganizată prin reducerea de personal și prin schimbarea sursei de finanțare prin L. nr. 3. și HG nr. 1..
P. art. 1 alin. 1 din OUG 1/(...) „salarizarea personalului autorităților și instituțiilor publice care și-au schimbat regimul de finanțare se realizează potrivit prevederilor contractelor colective de muncă legal încheiate, până la împlinirea termenului pentru care au fost încheiate, în limita cheltuielilor de personal aprobate";.
Art. 3 al aceluiași articol prevede că, „după împlinirea termenului pentru care au fost încheiate contractele colective de muncă, personalul menționat la alin. 1 va fi reîncadrat pe noile funcții, stabilite de ordonatorul principal de credite, corespunzător atribuțiilor, responsabilităților și competențelor specifice postului…";.
Așadar se poate concluziona că valabilitatea contractului colectiv de muncă înregistrat sub nr. 1731/(...) a încetat de drept, prin efectul legii";.
Sentința civilă nr. 155/(...) a intrat în puterea lucrului judecat, hotărârea devenind definitivă și irevocabilă prin nerecurare.
Astfel că, reținând inaplicabilitatea CCM nr. 1731/(...), pentru perioada ulterioară datei de (...), acțiunea reclamantei cu privire la toate capetele de cerere apar ca nefondate.
În ce privește cei trei angajați care ar fi fost îndreptățiți, doi dintre ei la pla- ta ajutorului pentru nașterea copilului și unul la plata ajutorului de înmormân- tare, nu s-a făcut dovada că evenimentele care i-ar fi îndreptățit la aceste aju- toare au intervenit anterior datei de (...).
Prin prisma acelorași considerente cererile de intervenție în interes propriu au fost apreciate ca nefondate.
Pentru perioada ulterioară datei de (...), s-a reținut că prin dispozițiile H. nr. 1366/(...), pentru modificarea H. nr. 1210/2004 privind organizarea și funcționarea A., această instituție publică a fost reorganizată prin reducerea numărului de personal și a sistemului de finanțare, această instituție a devenit instituție publică finanțată integral de la bugetul de stat, drepturile salariale cuvenite membrilor de sindicat reprezentați de reclamantă și intervenienților, fiind doar cele reglementate de legea unică de salarizare.
4
Pentru considerentele reținute, tribunalul a apreciat neîntemeiată atât ac- țiunea introductivă precizată, cât și cererile de intervenție susținute, sens în care a respins-o, conform dispozitivului.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs O. S. „. și P. I. M., în numelemembrilor de sindicat reprezentați și intervenienții P. D. și P. I.
Prin înscrisul depus la dosar la data de 15 mai 2012 (fila 74 dosar recurs),recurentul P. D.-I. a arătat că renunță la judecata recursului formulat.
Având în vedere actul de dispoziție al renunțării la judecata recursului, care întrunește toate condițiile de fond și de formă pentru a produce efecte juridice, instanța urmează a lua act de această manifestare de voință a recurentului, în considerarea principiului disponibilității ce guvernează procesul civil.
În consecință, Curtea urmează a face aplicarea prevederilor art. 246
C.pr.civ. și va lua act de renunțarea la judecarea recursului formulat de intervenientul P. D. I.
Prin recursul formulat, O. S. „. și P. I. M. a solicitat în principal, modificareaîn tot a sentinței atacate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată și precizată sau modificarea în parte a sentinței în sensul admiterii în parte a cererii de chemare în judecată și obligării pârâtului O. M. la: plata primei de concediu de odihnă pentru angajații care au efectuat fracțiunea de cel puțin 15 zile în perioada (...) - (...); plata primei de P. în sumă de 800 lei/salariat (întrucât în anul 2010 P.le s-a sărbătorit în intervalul 4-5 aprilie); cadoul în bani în sumă de 250 lei pentru toți angajații care au avut copii minori până la data de (...) și ajutorul pentru naștere copil și ajutorul pentruînmormântare, pentru salariații care au avut asemenea evenimente în familie în perioada (...)-(...), toate aceste sume actualizate cu rata inflației calculată până la plata efectivă a sumelor datorate; obligarea pârâților MAI și A. la asigurarea fondurilor necesare efectuării acestor plăți; obligarea intimaților la suportarea cheltuielilor de judecată în ambele instanțe.
In subsidiar, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. 3 și 5 Cod proc.civ., solicită casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe pentru a se pronunța în fond asupra cererii formulate în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Administrației și Internelor, să asigure fondurile necesare pentru plata drepturilor salariale în calitate de ordonator principal de credite, cu îndrumarul de a verifica susținerile formulate în recurs.
În dezvoltarea motivelor de recurs recurenta a arătat următoarele:
Sub aspectul modificării în tot a sentinței.a) Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a M.ui A. și I. recurenta consideră că în mod greșit prima instanță a admis excepția invocată, încălcând astfel prevederile art.267 din Codul muncii, republicat, iar la interpretarea dispozițiilor art.21 de care se prevalează pârâtul trebuie avut în vedere art.16 alin.(1) lit.d.) din L. nr. 500/2002.
La ultimul petit din cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtelor de rândul 2 și 3 să asigure fondurile necesare pentru plata drepturilor bănești solicitate, în calitatea lor de ordonator principal și secundar de credite. Î. obligației cuprinsă în cerere este în strânsă legătură cu atribuțiile pârâtului, de aceea susține că Ministerul Administrației și Internelor are obligația de a răspunde față de pretențiile formulate prin cererea de chemare în judecată, prin urmare, are calitate procesuală pasivă.
A. N. de C. și P. I., în calitatea sa de ordonator de credite ierarhic superior O.ui de C. și P. I. M. a transmis M.ui A. și I. cu adresa nr. 329892/(...) proiectul de buget pe anul 2010, unde la secțiunea cheltuieli de personal a solicitat suma de 395.956.00 lei, în cadrul căreia au fost cuprinse toate drepturile prevăzute de
5 contractul colectiv de muncă. Ministerul Administrației și Internelor cu adresa nr.
753229/(...) a comunicat susnumitei aprobarea sumei de 145.498.00 lei cu titlul de cheltuieli de personal. b) Referitor la fondul cauzei recurenta arată că temeiul cererii de chemare în judecată îl constituie dispozițiile C. colectiv de muncă înregistrat sub nr.1731/(...), privitoare la drepturile bănești indicate în petit.
Contractul nu a fost denunțat de nici una din părți înainte de împlinirea termenului de 1 an pentru care a fost încheiat, astfel încât, în condițiile alin.(2) din art.6, valabilitatea acestuia s-a prelungit până la încheierea unui nou contract, dar nu mai mult de 12 luni. Un nou contract colectiv de muncă nu a fost încheiat, prin urmare, contractul colectiv de muncă a încetat la data de (...). Contractul a fost respectat de părți și a produs efecte depline cu privire la toate dispozițiile sale până la data de (...).
Începând cu data de (...), salariații O.ui de C. și P. I. M. nu au mai beneficiat de drepturile bănești indicate în petit.
In conformitate cu dispozițiile art. 11 din contract, interpretarea clauzelor se face prin consens al părților semnatare, potrivit regulilor de drept comun, respectiv cele prevăzute în Codul civil. P. dispozițiilor art.982 C.civ., clauzele contractului se interpretează unele prin altele, dându-se fiecăreia înțelesul ce rezultă din întregul act.
Dispozițiile art.6 alin.(3) lit.a se interpretează prin prisma prevederilor art. 6 alin.(2), astfel încât, dacă înainte cu 30 zile de împlinirea termenului pentru care a fost încheiat, nici una din părți nu denunță contractul, înseamnă că, acestea au convenit la prelungirea valabilității lui. Prin urmare, contractul nu a încetat la împlinirea termenului de un an. R. contrar adaugă la legea părților, ceea ce este inadmisibil. Textul de lege nu impune necesitatea încheierii unui act adițional, dimpotrivă oferă posibilitatea acordului prin nedenunțare.
Problema datei încetării contractului prezintă relevanță sub aspectul aplicării prevederilor actelor normative pe care instanța și-a întemeiat soluția.
Prin efectul Legii nr.3., A. s-a reorganizat prin modalitatea reducerii de posturi, iar în conformitate cu prevederile art.7 alin.1 din lege: începând cu data intrării în vigoare a legii, veniturile obținute de autoritățile și instituțiile publice finanțate integral sau parțial din venituri proprii, care sunt reorganizate ca instituții publice finanțate integral de la bugetul de stat, potrivit Anexelor 1 și 2, se fac venit la bugetul de stat.
In considerarea motivelor expuse mai sus, apreciază că până la data de (...) salarizarea personalului A. și a instituțiilor subordonate printre care și pârâta O.
M., se realizează potrivit prevederilor contractului colectiv de muncă, în limita cheltuielilor de personal aprobate, astfel cum prevăd dispozițiile art. l alin.(l) din OUG nr.1/2010.
Pentru a sublinia prelungirea valabilității contractului colectiv de muncă după reorganizarea Agenției și schimbarea sursei de finanțare recurenta invocă și art. 11 din OUG nr.1/2010.
Recurenta arată și faptul că L.-cadru nr.3., care a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2010, reglementează un sistem de salarizare care potrivit art. 3 lit. c are la bază următorul principiu: „luarea în considerare a sporurilor, a adaosurilor salariale, a majorărilor, a indemnizațiilor cu caracter general sau special, precum și a altor drepturi de natură salarială, recunoscute sau stabilite, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, prin hotărâri judecătorești, prin acte de negociere colectivă, precum și prin alte modalități, acestea regăsindu-se la un nivel acceptat, potrivit principiilor prezentei legi, în salariul brut sau după caz în salariul de bază, în solda funcției de bază sau în indemnizația lunară de încadrare";.
6
Pârâții sunt ordonatori de credite, iar pârâta A. este și semnatara contractului colectiv de muncă. In calitate de ordonatori de credite aveau obligația să prevadă, să propună și să aprobe bugetul de cheltuieli de personal funcție de necesitățile impuse de dispozițiile legale amintite și de cele ale contractului colectiv de muncă.
Recurenta invocă și prevederile art. 243 din Codul M., art.30 din L. nr.130/1999 și ale art.41 alin.5 din Constituție, menționând că existenta sau inexistența resurselor bugetare nu poate avea vreo influență asupra stabilirii sau recunoasterii drepturilor salariale prevăzute în contractul colectiv de muncă.
- Referitor la efectele sentinței civile nr. 155/(...) a T. M. recurenta apreciază că în dosarul de față prima instanță nu era ținută de soluția pronunțată în cauza anterioară, mai ales datorită faptului că nu există o practică judiciară unitară în materie.
Arată că puterea de lucru judecat reprezintă prezumția că acea hotărâre exprimă adevărul obiectiv raportat doar la susținerile părților din acel dosar.
Ori, în acel dosar, reclamantul nu a supus atenției instanței textele de lege la care s-au raportat reclamantul și intervenientul în prezentul dosar, astfel încât aceste dispoziții legale nu au fost analizate. Pe de altă parte, reclamantul R. L. a acționat în justiție în nume propriu. Chiar dacă și-a menționat calitatea de lider de sindicat, nu a avut mandatul de reprezentare al membrilor de sindicat.
La dosar au fost atașate soluții ale altor instanțe care au apreciat că
Ministerul Administrației și Internelor are calitate procesuală pasivă (ca ordonator principal de credite) și a fost obligat să aloce fondurile salariale necesare ca urmare a admiterii cererilor de plată a drepturilor salariale în temeiul aceluiași contract colectiv de muncă, apreciind că valabilitatea acestuia a fost prelungită până la data de (...), ca urmare a nedenunțării către A. cu 30 zile anterior expirării duratei contractului.
- Referitor la drepturile cuvenite cu titlu de ajutor de naștere și deces, prima instanță a apreciat că ar fi fost îndreptățite, doar că nu s-a făcut dovada intervenirii evenimentelor anterior datei de (...).
Instanța nu a observat faptul că la f.132 dosar se găsește adresa înaintată instanței de către pârâtul O. M., care anexează lista persoanelor îndreptățite la ajutorul de naștere pentru copil - f.133 și la ajutorul de deces - f.134 și din care rezultă datele evenimentelor.
Sub aspectul modificării în parte a sentinței în sensul admiterii în parte aacțiunii recurenta arată că în raport de faptul că instanța a reținutinaplicabilitatea contractului colectiv de muncă ulterior datei de (...), se poate concluziona că până la acea dată salariații sunt îndreptățiți să beneficieze de drepturile salariale cuvenite în temeiul contractului, astfel că acțiunea trebuia admisă în parte, conform solicitării de mai sus.
In acest sens recurenta depune practică judiciară: sent.civ.nr.48/13 ianuarie 2011 a T. S., dos. nr. (...), irevocabilă prin dec.civ.nr.1569/(...) a Curții de A. C.
- În privința cheltuielilor de judecată recurenta arată că la ultimul termen de judecată au fost depuse chitanțele de plată a onorariului de avocat și s-au solicitat cheltuieli de judecată.
- Cu toate că în privința M.ui A. și I. prima instanță s-a pronunțat pe excepție, în motivare a analizat pe larg fondul problemei, de aceea a solicitat modificarea hotărârii.
Însă în situația în care instanța de recurs va aprecia că nu este posibilă modificarea recurenta susține și petitul de casare cu trimitere spre rejudecare.
În drept, recurenta și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art.304 pct.9, art.312 alin.3 prima teză C.proc.civ.
7
Prin recursul declarat, intervenientul recurent P. I. a solicitat acordarea tuturor drepturilor salariale ce reies din contractul colectiv de muncă, cât și din contractul individual de muncă pentru perioada (...)-(...), respectiv: - prima de vacanță prevăzută de art. 79 (1) din CCM nr. 1. - prima de P. și C. prevăzute de art.106 anexa nr.2 poziția 3 din CCM nr. 1. - cadou în bani în suma de 2. minor al salariatului cu ocazia sărbătorilor de P., C. și ziua de 1 I. prevăzute de art. 106 anexa 2 poziția 1 și 2 din CCM nr.1. - alte drepturi salariale în funcție de situația salariatului, prevăzute de art. 101 (1, 2 ), art. 103 (1) - prima anuală, art. 104 - spor de dispozitiv de 25% și spor de confidențialitate de 5% pentru toți salariații, prevăzute în anexa 2 pag. 30- 3 1 din CCM nr. 1..
Intimata pârâtă A. N. de C. și P. I. prin întâmpinarea depusă la dosar a solicitat respingerea recursurilor, apreciind că în mod corect instanța de fond a considerat ca neîntemeiată cererea reclamantei în baza faptului că drepturile solicitate erau strâns legate de aplicabilitatea contractului colectiv de muncă și autoritatea de lucru judecat în ceea ce privește valabilitatea contractului colectiv de muncă.
Prin întâmpinare intimata pârâtă a invocat și prescrierea dreptului la acțiune în ce privește toate drepturile solicitate ca urmare a neexecutării contractului colectiv de muncă, susținând că a fost depășit termenul de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune conform prevederilor art. 283 lit. e din codul muncii.
În ce privește recursul declarat de intervenientul P. I., intimata a invocat nulitatea acestui recurs, în raport de faptul că în recurs nu este indicată hotărârea care se atacă și că acest recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate și nici dezvoltarea lor.
Intimatul O. de C. și P. I. M. a formulat întâmpinare prin care a solicitatrespingerea recursurilor ca nefondate, apreciind că sentința pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică.
Intimatul M. A. și I., prin întâmpinarea depusă la dosar, a solicitat menținerea soluției instanței de fond sub aspectul admiterii excepției lisei calității sale procesuale pasive, învederând totodată, faptul că potrivit prevederilor OUG nr. 81/2011 A. N. de C. și P. I. a trecut în subordinea M.ui dezvoltări regionale și Turismului.
În ședința publică din data de 24 aprilie 2012 Curtea, din oficiu, a invocat excepția tardivității formulării recursurilor.
Analizând cu prioritate excepția tardivității formulării recursurilor declaratede O. S. C. și P. I. M. și intervenientul P. I., invocată din oficiu, Curtea constată următoarele:
Excepția invocată este întemeiată în ceea ce privește recursul declarat deintervenientul P. I., având în vedere următoarele considerente:
P. dispozițiilor art. 215 din L. nr. 62/2011, termenul de recurs privind hotărârile pronunțate de instanța de fond în soluționarea conflictelor individuale de muncă este de 10 zile de la data comunicării hotărârii.
Termenul legal menționat este instituit de către legiuitor ca un termen legal imperativ, nerespectarea acestuia având drept consecință, conform dispozițiilor art. 103 Cod procedură civilă, decăderea din dreptul de a mai exercita calea de atac. C. de atac exercitată după împlinirea termenului este considerată ca fiind formulată tardiv.
Curtea constată că hotărârea pronunțată în cauză de Tribunalul Maramureș a fost comunicată intervenientului P. I. la data de (...), astfel cum rezultă din dovada de comunicare de la fila 160 din dosarul de fond, iar recursul a fost formulat la data de (...) (fila 2 dosar recurs), după expirarea termenului
8 imperativ prevăzut de lege, ultima zi de depunere a recursului fiind data de (...), conform prevederilor art. 101 alin. 1 Cod procedură civilă.
De asemenea, Curtea constată că nu s-a făcut dovada încadrării recursului menționat în termenul legal în condițiile art.104 C.pr.civ., prin scrisoare recomandată predată în termen oficiului poștal.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. 1 C.proc.civ., coroborat cu art. 215 din L. nr. 62/2011, Curtea va respinge recursul intervenientului P. I. ca tardiv formulat, soluție care face inutilă analizarea excepției nulității acestui recurs invocată de intimata A. N. de C. și P. I..
În ceea ce privește recursul formulat de către O. S. C. și P. I. M., Curteaurmează a respinge excepția invocată privind tardivitatea acestui recurs, având în vedere următoarele:
P. dovezii de comunicare aflată la fila 163 dosar fond sentința comunicată către O. S. C. și P. I. M. a fost primită de către numita E. G. la data de (...).
P. adeverinței nr. 4280/(...) emisă de O. M. (fila 76 dosar recurs) persoana care a primit actul de procedură pentru O. S. are calitatea de referent în cadrul
O. M., are atribuții de registrator programator și relații cu publicul, desfășurându-și activitatea la secretariatul unității.
P. prevederilor art. 87 din codul de procedură civilă persoanele juridice de drept privat sunt citate, prin reprezentanții lor, la sediul principal sau la cel al sucursalei, ori, după caz al reprezentanței.
Pe de altă parte, art. 91 din codul de procedură civilă prevede că, înmânarea citațiilor și a tuturor actelor de procedură, în cazul acestor persoane, se poate face funcționarului sau persoanei însărcinate cu primirea corespondenței.
În cauză se reține că O. S. C. și P. I. M. a formulat acțiunea prin reprezentantul său legal, președinte R. L., fără ca prin cererea introductivă sau prin vreo cerere ulterioară să fi indicat că a împuternicit o altă persoană să primească actele de procedură.
În consecință, cum persoana căreia i-a fost comunicată sentința nu avea nici calitatea de reprezentant legal al organizației sindicale și nici de persoană însărcinată cu primirea corespondenței acestei organizații, Curtea constată că dovada de comunicare a sentinței aflată la fila 163 dosar fond nu face dovada comunicării legale a acestei sentințe către organizația sindicală.
Drept urmare, data de (...) menționată în dovada respectivă nu poate fi considerată momentul de început al termenului de declarare a recursului pentru O. S. C. și P. I. M., iar în lipsa unei alte dovezi de comunicare a sentinței, cu respectarea prevederilor legale, către această parte, Curtea reține că recursul declarat de aceasta la data de (...) a fost formulat în termenul legal prevăzut de art. 215 din L. nr. 62/2011
Examinând recursul formulat de O. S. C. și P. I. M., Curtea reține următoarele:
Din copia sentinței civile nr. 155/(...) pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...) rezultă că în dosarul respectiv a avut calitatea de reclamant R. L., persoană care are calitatea de angajat al O. M., fiind și membru al organizației sindicale care figurează în tabelul anexat cererii de chemare în judecată ce face obiectul cauzei de față, alături de ceilalți membri de sindicat în numele cărora a fost formulată acțiunea.
Chiar dacă această persoană are și calitatea de președinte al organizației sindicale, câtă vreme acțiunea ce a făcut obiectul dosarului nr. (...) nu a fost formulată de O. S. (în exercitarea atribuțiilor prevăzute de art. 28 din L. nr.
54/2003) în numele membrilor de sindicat, Curtea constată că nu se poate reține că sentința civilă nr. 155/(...) pronunțată de Tribunalul Maramureș se impune în
9 cauză cu putere de lucru judecat în ceea ce privește acțiunea formulată în numele celorlalți membri de sindicat.
În raport de probele administrate Curtea constată însă că în mod corect a apreciat instanța de fond că pentru perioada ulterioară datei de (...) nu mai erau aplicabile prevederile C. colectiv de muncă înregistrat sub nr. 1. sub aspectul drepturilor salariale pretinse prin acțiunea introductivă.
Astfel cum a reținut și instanța de fond, în baza prevederilor Legii nr. 3. și HG nr. 1., pârâta A. N. de C. și P. I. a fost reorganizată prin reducerea de personal și prin schimbarea sursei de finanțare.
Prin L. nr. 3. privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial nr. 762 din 9 noiembrie 2009, în vigoare începând cu data de 1 ianuarie 2010, a fost reglementat un sistem unitar de salarizare pentru personalul din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului, la art. 2 din acest act normativ fiind enumerate categoriile de personal cărora li se aplică prevederile acestei legi.
La data de 27 ianuarie 2010 a fost publicată în Monitorul Oficial
Ordonanța de U. a G. nr. 1 din 25 ianuarie 2010, în expunerea de motive a acestei ordonanțe fiind evidențiat faptul că adoptarea acestui act normativ s-a impus „având în vedere că prin nr. 3. privind reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional, unele instituții finanțate integral din venituri proprii s-au reorganizat prin schimbarea regimului de finanțare, iar salarizarea personalului acestor instituții era realizată în temeiul unor contracte colective de muncă negociate, contracte aflate la acest moment în vigoare, fiind garantate de 41 alin. (5) din Constituția României, republicată și luând în considerare că nici nr. 3. și nici L.-cadru nr. 3. privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice nu conțin vreo reglementare expresă cu privire la modul de încadrare a personalului din aceste instituții și la modul de salarizare a acestuia după expirarea contractelor colective de muncă, situație ce nu putea fi reglementată din cauza adoptării concomitente a celor două acte normative.";
P. dispozițiilor art. 1 alin. 1 din OUG 1/(...) „salarizarea personalului au- torităților și instituțiilor publice care și-au schimbat regimul de finanțare se re- alizează potrivit prevederilor contractelor colective de muncă legal încheiate, până la împlinirea termenului pentru care au fost încheiate, în limita cheltuielilor de personal aprobate";.
Alineatul 3 al aceluiași articol prevede că, „după împlinirea termenului pen- tru care au fost încheiate contractele colective de muncă, personalul menționat la alin. 1 va fi reîncadrat pe noile funcții, stabilite de ordonatorul principal de credite, corespunzător atribuțiilor, responsabilităților și competențelor specifice postului…";.
Totodată, la art. 3 din același act normativ s-a prevăzut că „Prin contractele sau acordurile colective și individuale de muncă nu pot fi negociate salarii sau alte drepturi de natură salarială care excedează prevederilor Legii-cadru nr. 3.."; Contractul colectiv de muncă nr. 1. a fost înregistrat la D. de M. și P. S. a
M. B. la data de (...), iar potrivit prevederilor art. 6 alin. 1 din contract, acest contract a fost încheiat pe o perioadă de un an, începând cu data înregistrării la D. de M. și P. S. a M. B.
Așadar, în raport de această prevedere contractuală și având în vedere faptul că acest contract colectiv de muncă a fost înregistrat la data de (...), Curtea reține că, în sensul prevederilor art. 1 alin. 1 din OUG nr. 1/2010, termenul pentru care a fost încheiat acest contract colectiv de muncă s-a împlinit la data de (...).
10
În consecință, salarizarea membrilor de sindicat reprezentați în cauză putea fi efectuată în conformitate cu prevederile acestui contract colectiv de muncă până la data de (...), când s-a împlinit termenul pentru care a fost încheiat.
Faptul că la momentul încheierii contractului părțile au prevăzut clauza de la art. 6 alin. 2, prin care au reglementat posibilitatea prelungirii contractului, nu este de natură a conduce la altă concluzie, întrucât, pentru ca această clauză să producă efecte, era necesară manifestarea de voință a părților în sensul prelungirii contractului (prin nedenunțarea cu 30 de zile înainte de expirarea perioadei pentru care a fost încheiat).
Cum o asemenea manifestare de voință a părților a avut loc după intrarea în vigoare a OUG nr.1/2010, este evident că sub aspectul modului de salarizare a personalului nu mai puteau produce efecte juridice clauzele acestui contract, întrucât potrivit dispozițiilor art. 1 din OUG nr. 1/2010 salarizarea personalului pârâtei O. M. și, implicit acordarea drepturilor de natură salarială pretinse prin acțiunea de față, putea fi efectuată în baza prevederilor acestui contract doar până la împlinirea termenului pentru care a fost încheiat, termen care este prevăzut la art. 6 alin. 1 din contract.
Dispozițiile art. 11 din OUG nr. 1/2010 invocate de recurentă nu sunt aplicabile în cauză, întrucât vizează personalul din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral din venituri proprii, ori, așa cum s-a arătat mai sus, în baza prevederilor Legii nr. 3., A. N. de C. și P. I. a fost reorganizată ca instituție publică finanțată integral de la bugetul de stat.
De asemenea, dispozițiile art. 3 lit. c din L. nr. 3. nu prezintă relevanță în cauză, întrucât temeiul pretențiilor reclamanților îl constituie prevederile contractului colectiv de muncă, iar această prevedere legală vizează salariile stabilite în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 3. , act normativ care a devenit aplicabil în situația reclamanților doar ulterior încetării valabilității contractului colectiv de muncă.
Referitor la pretențiile aferente perioadei (...)-(...) Curtea de A. reține următoarele:
Apreciind că în acest context se impune analiza cu prioritate a excepției privind prescripția dreptului material la acțiune invocată de intimata A. N. de C. și P. I. prin întâmpinarea depusă în recurs, Curtea reține că această excepție nu este întemeiată.
În acest sens se reține că art. 283 alin.1 lit. c din Codul muncii prevede că cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate: c)în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator.
Curtea mai reține că potrivit art. 1 alin. (1) din L. 130/1996 (în vigoare în perioada pentru care se solicită drepturile bănești) prin contractul colectiv de muncă „se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă";, dispoziții similare conținând și art. 236 alin.(1) din Codul muncii.
Drept urmare, contractul colectiv de muncă cuprinde dispoziții referitoare la salarizare, la contractul individual de muncă, la drepturile și obligațiile părților, inclusiv la modalitatea de contestare a deciziilor unilaterale ale angajatorului. În consecință, sunt sau pot fi clauze în contractul colectiv de muncă dispoziții relative la toate drepturile la acțiune pentru care art. 283 alin. (1) lit. a)-d) din Codul muncii a reglementat termene speciale distincte de prescripție. D. s-ar accepta susținerile recurentei, aceste termene nu ar avea
11 aplicabilitate, în condițiile în care nerespectarea oricăruia dintre drepturile menționate anterior constituie o neexecutare a contractului colectiv de muncă.
Astfel, se reține că art. 283 al. 1 lit. e) din Codul muncii nu este aplicabil în cauză, întrucât prin prezenta acțiune reclamanții nu au invocat neexecutarea unor clauze ale contractului colectiv de muncă, ci au solicitat plata unor adaosuri neacordate ce fac parte, potrivit disp.art.155 din Codul muncii, din categoria drepturilor salariale ce pot fi solicitate, conform art. 166 și 283 alin.1 lit.c) din Codul muncii în termenul de prescripție de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
Sub aspectul fondului acestor pretenții se reține, că, deși începând cu data de (...), prin L. nr. 3., legiuitorul a reglementat un sistem unitar de salarizare pentru personalul din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului, în ce privește salarizarea personalului autorităților și instituțiilor publice care și-au schimbat regimul de finanțare, prin art. 1 alin. 1 din OUG nr. 1/2010 s-a prevăzut că aceasta se realizează potrivit prevederilor contractelor colective de muncă legal încheiate, până la împlinirea termenului pentru care au fost încheiate, în limita cheltuielilor de personal aprobate.
Se constată astfel că, deși legiuitorul a menținut salarizarea personalului respectiv în conformitate cu prevederile contractelor colective de muncă legal încheiate, până la împlinirea termenului pentru care au fost încheiate, acordarea tuturor drepturilor de natură salarială prevăzute în contractul colectiv este condiționată de încadrarea în cheltuielile de personal aprobate.
În cauză, pârâta A. N. de C. și P. I. a arătat că prin adresa nr. 329892/(...) a transmis ordonatorului principal de credite proiectul de buget pe anul 2010 prin care a solicitat suma de 395.956.00 mii lei la secțiunea „. de personal";, sumă care includea toate drepturile prevăzute de contractul colectiv de muncă, însă prin bugetul aprobat, la secțiunea „. de personal"; a fost aprobată doar suma de 145.498.00 mii lei, situație confirmată de recurentă prin memoriul de recurs.
Art. 1 alin. 2 din OUG nr. 1/2010 prevede că „Pentru încadrarea în cheltuielile de personal aprobate, până la împlinirea termenelor contractelor colective de muncă, conducătorul autorităților și instituțiilor prevăzute la alin. (1) va proceda, după caz, la renegocierea drepturilor salariale sau la reorganizarea ori restructurarea activității prin reducerea numărului de posturi, în condițiile legii.";
În cauză este evident că, în vederea încadrării în cheltuielile de personal aprobate, angajatorul a optat pentru neacordarea unor drepturi salariale suplimentare (cadouri și premii) pentru a se putea asigura menținerea numărului de salariați.
În raport de aspectele reținute, Curtea constată că în cauză nu esteîndeplinită condiția impusă de legiuitor pentru acordarea primelor și cadourilor pretinse, astfel că acțiunea reclamanților apare ca fiind neîntemeiată și sub acest aspect.
De altfel, în ceea ce privește prima de concediu, Curtea reține că prin dispozițiile art. 79 alin. 4 din Contractul colectiv de muncă înseși părțile contractante au prevăzut posibilitatea acordării unor asemenea prime în limitele bugetelor aprobate. Pe de altă parte, din tabelul depus la filele 13-14 din dosarul de fond, se constată că până la data de (...) doar o singură persoană a efectuat o fracțiune de 15 zile din concediul de odihnă, condiție impusă de contractul colectiv de muncă pentru a se putea pune problema acordării primei de concediu.
Criticile recurentei referitoare la faptul că ordonatorii de credite aveauobligația de a propune și aproba bugetul de cheltuieli de personal în funcție de necesitățile impuse de prevederile contractului colectiv de muncă nu pot fi primite, având în vedere faptul că, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 2 din L.
12nr. 3., măsurile instituite prin acest act normativ au urmărit reducerea efectelor crizei economice și îndeplinirea obligațiilor ce rezultă din Memorandumul deînțelegere dintre Comunitatea Europeană și România, încheiat la B. și B. la datade 23 iunie 2009, și din Acordul stand-by încheiat între România și Fondul
Monetar Internațional.
Așadar, bugetul de cheltuieli de personal aprobat pentru anul 2010 trebuiasă urmărească și încadrarea în constrângerile bugetare determinate de unfenomen de criză economică.
Drept urmare, constatând că hotărârea pronunțată de prima instanță pe fondul pretențiilor este corectă, Curtea apreciază că nu se mai impune analiza motivului de recurs referitor la calitatea procesuală pasivă a pârâtului M. A. și I.
Nu pot fi primite nici criticile recurentei în raport de sentința civilă nr. 4. a T. S., având în vedere faptul că în actuala reglementare hotărârile instanțelor nu constituie izvor de drept.
Pe de altă parte, nu s-ar putea invoca practica neunitară a instanței de control judiciar, întrucât în cauza respectivă analiza instanței de recurs s-a limitat doar la motivele de recurs invocate, care priveau exclusiv calitatea procesuală pasivă a recurentului Ministerul Administrației și Internelor.
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 cod procedură civilă, Curtea de A. va respinge ca nefondat recursul formulat de O. S.
„. Și P. I. M..
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepția tardivității recursului declarat de O. S. „. ȘI P. I. M..
Respinge ca nefondat recursul declarat de O. S. „. ȘI P. I. M. împotriva sentinței civile nr. 2244 din (...) a T. M. pronunțată în dosar nr. (...) pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 15 mai 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
I. T. D. C. G. G.-L. T.
G.
N. N.
Red.GLT/dact.MS
2 ex./(...) Jud.fond: V.C.
13
| ← Decizia nr. 1251/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 1142/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
