Decizia nr. 1495/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ Secția I Civilă
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr.1495/R/2012
Ședința publică din data de 27 martie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: D. C. G.
JUDECĂTOR: G.-L. T. JUDECĂTOR : I. T. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta S. N. T. F. M. C. M. SA împotriva sentinței civile nr. 2130 din 28 noiembrie 2011, pronunțată de T. B.-N. în dosarul nr. (...), privind și pe reclamantul intimat P. R. C., având ca obiect contestație împotriva deciziei de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamantul intimat personal și asistat de avocat C. O. din cadrul Baroului B.-N., lipsă fiind reprezentantul pârâtei recurente.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimatului și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 29 februarie
2012 reclamantul a înregistrat la dosar întâmpinare, pe care reprezentantul acestuia declară că înțelege să o susțină.
Nefiind formulate cereri prealabile sau de altă natură, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamantului solicită respingerea recursului ca nefondat, susținând concluziile expuse în cuprinsul întâmpinării, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariul avocațial.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus pe rolul T. B. N., contestatorul P. R. C. în contradictoriu cu pârâta S. N. de T. F. de M. „. M. SA - S.
T. C.-N., a contestat Decizia de concediere nr.3A(...) din data de (...), prin care s-a dispus încetarea unilaterală a contractului individual de muncă al acestuia începând cu data de (...), solicitând anularea deciziei de concediere ca fiind nelegală și netemeinică; reintegrarea sa în muncă în postul deținut anterior, în temeiul art.80 alin.2 din Codul muncii și la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat începând cu data de (...) și până la data reintegrării în muncă, în temeiul art.80 alin.1 din Codul muncii. Cu cheltuieli de judecată.
In motivare, contestatorul a arătat că este angajat în cadrul Societății
Naționale de T. feroviar de marfă „. M. SA de circa 22 de ani, iar din anul 1999 aocupat funcția de magaziner tranzit în cadrul S. B. conform contractului individual de muncă nr.1.3/(...).
La locul de muncă contestatorul își desfășura activitatea alături de alte două colege, respectiv H. L. și B. P. C., toți având atribuții similare. Sub pretextul unei concedieri colective și prin aplicarea arbitrară a prevederilor legale, fără a se ține cont de criteriile stabilite prin lege și de situația fiecărui salariat conducerea pârâtei a decis concedierea sa, concediere pe care o apreciază ca fiind nelegală pentru motivele pe care le detaliază.
Criticile contestatorului au vizat pe de o parte nerespectarea de către pârâtă a obligațiilor stabilite în sarcina sa prin art.68 și urm. din Codul muncii, respectiv nu a parcurs toate etapele prevăzute prin acest text legal în vederea realizării concedierii colective, iar în al doilea rând nu a respectat nici criteriile minimale stabilite în vederea departajării salariaților cu privire la care se face concedierea.
Cu privire la criteriile de departajare a salariaților în cadrul concedierii colective, a arătat că în speță nu se regăsesc nici unul dintre cele trei criterii prioritare fiind aplicate pentru departajarea criteriilor minimale. A. nu a respectat însă aceste criterii reținând prin decizia de concediere, la art.5, că contestatorul se încadrează în criteriul II g (salariații care au obținut rezultate slave la verificarea profesională periodică) și II h (salariații care nu au o altă formă de pregătire profesională suplimentară celei necesare postului pe care îl ocupă).
Invocarea criteriului II g este greșită, întrucât contestatorul atât în anul
2008, cât și în anul 2009 (ultimul an în care s-au efectuat evaluări) a obținut calificative bune la același nivel, ori superior celor două colege de muncă.
Nici criteriul referitor la existența unei alte forme de pregătire profesională în afară celei necesare postului ocupat nu este întemeiat, întrucât contestatorul este calificat, conform Certificatului de absolvire a cursului de calificare seria G nr.16940/(...), nu doar pentru postul ocupat, respectiv cel de magaziner, ci și pentru meseria de conducător tren, bagaje, vagon de dormit și veghetor încărcare. Ambele reprezintă calificări profesionale pentru alte funcții decât cea ocupată și ceea ce este și mai important sunt meserii necesare în cadrul unității angajatoare.
A mai susținut faptul că angajatorul nu a ținut cont și nu a aplicat criteriul prevăzut la II j, care prevedea ca „. sa afectează, mai întâi, persoanele care nu au copii în întreținere";. Contestatorul are în întreținere o fetiță de 11 luni, respectiv pe minora P. M. A., născută la data de (...), în timp ce una dintre colege, respectiv H. L. nu are copii în întreținere.
A mai arătat contestatorul că potrivit C.ui colectiv de muncă la nivel de ramură numai acest din urmă criteriu, referitor la copii aflați în întreținere, este menționat la criteriile minimale, celelalte criterii (II g și II h) fiind adăugate de către angajator suplimentar prevederilor CCM, prin urmare impunându-se a fi avute în vedere ca și criterii subsidiare celor anunțate prin C. A. însă a procedat în mod diferite ignorând criteriul II j și aplicând criterii subsidiare, iar aplicarea făcând-o în mod greșit.
Prin urmare, chiar dacă se va trece peste aspectul cu privire la încadrarea și respectarea condițiilor în vederea efectuării concedierii colective, angajatorul nu a respectat în mod real criteriile minimale de departajare între salariați, concedierea acestuia fiind una arbitrară și în consecință nelegală.
In drept, a invocat disp. art. 68 și urm., art.78 din Legea nr.53/2003 și art.83 din C. C. de M. nr.722/2008 la nivel de ramură transporturi pentru anii
2008-2010.
Pârâta S. N. de T. feroviar de M. „. M. SA, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației, arătând că societatea se confruntă în continuare cu mari dezechilibre financiare care-i afectează stabilitatea.
La sfârșitul anului 2010, pierderile financiare înregistrate de către C. marfă se ridicau la suma de 354 mil. lei, astfel încât s-au respectat prev.art.65 alin.2
Codul Muncii republicat, în sensul în care desființarea locului de muncă să aibă o cauză reală și serioasă.
C. M. a luat o serie de măsuri concretizate în P. de reorganizare și restructurare aprobat prin H. AGA nr.8/(...).
În raport cu nouă politică de personal adoptată, neexistând resurse materiale pentru plata salariilor, au fost desființate o serie de posturi.
Critica contestatorului referitor la faptul că nu au fost parcurse toate etapele prevăzute de lege în vederea realizării concedierii colective este neîntemeiată, fiind invocate în acest sens programul e restructurare și reorganizare a C. marfă SA, - H. AGA nr.8/(...), - notificarea măsurilor de restructurare, reorganizare și concediere colectivă organizațiilor sindicale cât și de la A. B. și ITM, - răspunsul organizațiilor sindicale la aceste notificări, - hotărârea AGA nr. 30/(...), - dispoziția nr.30/(...) prin care sunt împuterniciți directorii de sucursale să semneze deciziile de concediere.
De asemenea, susținerile contestatorului cu privire la criteriile de departajare ale salariaților nu sunt conform cu realitatea.
In urma analizei efectuate și aplicării criteriilor de departajare, contestatorul a fost încadrat la criteriul II g, depunând în probațiune „Catalogul pentru programul de perfecționare, S. P., anul 2010"; (fișele de evaluare) de unde reiese fără putință de tăgadă faptul că, contestatorul a obținut calificative mai mici decât cele două colege de muncă. Consideră că verificarea efectuată prin Ș. personalului este de natură să stabilească criterii de performanță și de departajare.
Cât privește afirmația contestatorului că meseriile pentru care este calificat
și anume conducător tren, bagaj, vagon de dormit și veghetor încărcare „sunt meserii necesare în cadrul unității angajatoare"; este vădit făcută cu rea-credință și pentru inducerea în eroare a instanței de judecată, întrucât acesta cunoaște faptul că aceste meserii nu doar că nu există în statul de funcții al S. B., a cărui angajat a fost, dar nu există nici măcar ca funcții la S. C. M. SA.
De altfel, nici susținerea contestatorului referitor la faptul că în C. C. de M. nu ar fi menționate criteriile de la punctele II g și II h nu este reală, la art.60, alin.6, pct.II din CCM pe anii 2011-2011 fiind prevăzute și aceste criterii.
La termenul de judecată din data de (...) contestația a fost precizată în sensul limitării criticilor aduse de contestator la unicul aspect al nerespectării de către angajator a criteriilor de departajare între salariați.
Prin sentința civilă nr. 2130/F/(...), pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăudîn dosar nr. (...), s-a admis ca fiind întemeiată contestația formulată decontestatorul P. R. C. în contradictoriu cu intimata S. N. de T. F. de M. „. M. SA -
S. T. și în consecință:
- a fost anulată decizia de concediere nr.3A(...) din (...) ca nelegală și netemeinică;
- s-a dispus reintegrarea în muncă a contestatorului pe postul deținut anterior și obligarea intimatei la plata drepturilor salariale, indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, începând cu data de
(...) până la data reintegrării în muncă.
A fost obligată intimata la plata sumei de 700 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că între părți s- au derulat raporturi de muncă până la data de (...) când contestatorul P. R. C., ce ocupa postul de magaziner tranzit în cadrul S. B., a fost concediat, aspecte necontestate în cauză și confirmate de înscrisurile justificative depuse la dosar.
Raporturile de muncă au încetat prin concedierea angajatului pentru motivece nu țin de persoana sa, ca urmare a concedierii colective, conform art.58 coroborat cu art.65 și 68 din Legea nr. 53/2003 rep. cu modif. și compl. ulterioare.
În cuprinsul deciziei de concediere nr.3A(...) din 6 iunie 2011 se enumeră considerentele avute în vedere de angajator, de drept (disp.art.58, art.65, art.68 din L.53/2003 republicată, cu modificările și completările ulterioare; prevederile P. de R. și R. a C. M. SA, aprobate prin H. AGA nr.8/(...)) și de fapt (determinate de situația economico-financiară a societății care impune măsuri de echilibrare a cheltuielilor în raport cu nivelul prestațiilor și al veniturilor, măsuri concretizate prin P. de R. și R. și P. de C. C. a căror aplicare are drept consecință desființarea postului salariatului prev. la art.1). Art.4 al deciziei de concediere enumeră criteriile prioritare, minimale și de ierarhizare specifice luate în considerare la luarea măsurii de concediere, respectiv stabilirea ordinii de prioritate cu trimitere la prevederile art. 69 alin. 2 lit. d și art. 76 lit. c din Codul muncii. Articolul 5 menționează că au fost desființate o parte din posturile de natura celui ocupat de contestator în cadrul subunității din care face parte și că urmare a aplicării criteriilor prevăzute la art. 4 acesta se încadrează la criteriile II g și II h, iar art. 6 al actului contestat menționează că urmare a aplicării P. de R. și R. angajatorul nu dispune de posturi vacante în unitate, corespunzătoare pregătirii profesionale a salariatului concediat, pe cale de consecință nu poate prezenta o listă de opțiuni.
În cauză este vorba despre o concediere colectivă, determinată de situația economică și financiară a unității angajatoare, ce a impus reorganizarea. Decizia de concediere examinată îndeplinește cerința caracterului individual, referindu-se strict la încetarea contractului individual de muncă încheiat cu salariatul P. R. C..
Instanța a reținut că actul contestat îndeplinește toate cerințele formale impuse de legiuitor.
Limitarea criticilor aduse inițial concedierii a survenit după depunerea la dosar a documentelor justificative ale parcurgerii de către angajator a etapelor instituite de legiuitor în vederea realizării concedierii colective, astfel încât cercetarea judecătorească în cauza pendinte vizează exclusiv respectarea de către angajator a departajării conforme a angajaților - magazineri tranzit din cadrul stației B.. Pe de altă parte probele administrate demonstrează întrunirea cerințelor legale în privința realizării concedierii colective, această critică inițială nemaifiind susținută de contestator, precum și realitatea motivului concedierii în speță: desființarea locului de muncă determinat de dificultățile economice la nivel de unitate ce au determinat reorganizarea, măsură ce are un caracter efectiv și o cauză reală și serioasă. Organigrama și statele de funcții ale unității la care salariatul presta activitatea de magaziner tranzit, anterior și ulterior momentului restructurării și reorganizării activității prin disponibilizare, precum și la zi, atestă desființarea unuia dintre cele trei posturi de natura celui ocupat de contestator (f.115-116).
Examinând fondul pretenției dedusă judecății, tribunalul a constatat căinvocata nerespectare de către angajator a criteriilor de disponibilizare subzistă în cazul contestatorului și este probată de dovezile exhibate de însăși pârâta.
În cuprinsul deciziei de concediere se enumeră atât criteriile prioritare de disponibilizare, cât și cele minimale, secundele aplicabile numai în cazul în caredupă aplicarea primelor se află în situații similare mai mulți salariați afectați de reducerea numărului de posturi de aceeași natură, în următoarea ordine: a. salariații care au fost sancționați pentru consum de băuturi alcoolice b. salariații care au fost sancționați pentru abateri de la regulile de siguranța circulației c. salariații care au fost sancționați pentru săvârșirea de abateri care au cauzat prejudicii societății d. salariații care au fost sancționați pentru absențe nemotivate e. salariații care au absențe nemotivate f. salariații care au fost sancționați pentru abateri disciplinareg. salariații care au obținut rezultate slabe la verificarea profesionalăperiodicăh. salariații care nu au o altă formă de calificare sau pregătire profesionalăsuplimentară celei necesare postului pe care îl ocupăi. dacă măsura ar putea afecta doi soți care lucrează în aceeași unitate se desface contractul de muncă al soțului care are salariul cel mai mic, fără ca prin aceasta să se poată desface contractul individual de muncă al unei persoane care ocupă un post nevizat de reducerej. măsura să afecteze mai întâi persoanele care nu au copii în întreținerek. măsura să afecteze numai în ultimul rând pe femeile care au în îngrijire copii, bărbați văduvi sau divorțați care au în îngrijire copii, pe întreținătorii unici de familie, precum și salariații bărbați sau femei care mai au cel mult 3 ani până la pensionare la cererea lor.
Aceste criterii de stabilire a ordinii de prioritate corespund celor inserate în cuprinsul contractului colectiv de muncă la nivelul pârâtei valabil la momentul survenirii concedierii (art. 60) și al P. de restructurare și reorganizare convenit.
De principiu unitatea angajatoare are deplină libertate în procesul de selecție a personalului în situațiile în care intervine măsura reorganizării și restructurării, cum este situația dată, instanța neavând abilitatea de a se pronunța asupra oportunității menținerii unor salariați în detrimentul altora. Atunci când în contractele colective de muncă încheiate la nivelul unității sunt prevăzute clauze care stabilesc anumite reguli de selecție însă, acestea au caracter obligatoriu și nerespectarea clauzelor respective atrage nulitatea deciziilor de concediere emise cu privire la persoanele care beneficiau de protecția normelor de selecție. A. instanța este abilitată să verifice respectarea acestora, cenzură ce nu mai are caracterul uneia de oportunitate, ci a uneia de legalitate.
În cauză se reclamă că rezultatul la care a ajuns pârâta urmare a analizei comparative a situației celor trei angajați ce ocupau cele trei posturi de magaziner tranzit, dintre care unul a fost suprimat, este greșit.
Justețea tezei este confirmată de probele administrate, din care rezultă cu certitudine că nu s-au depus diligențele necesare pentru ca procedura de selecție să fie conformă exigențelor criteriilor minimale de prioritate, înainte enumerate, a căror aplicabilitate este una ierarhic corespunzătoare procesului de selecție.
T. a concluzionat că, deși s-a conchis de către angajator că cei trei salariați trebuie departajați în funcție de criteriile enumerate la lit. g și h ale pct II din art. 4 al deciziei de concediere, respectiv salariații care au obținut rezultate slabe la verificarea profesională periodică, salariații care nu au o altă formă de calificare sau pregătire profesională suplimentară celei necesare postului pe care îl ocupă, ei neîncadrându-se în situațiile criteriilor enumerate anterior la lit. a-f, rezultatul la care s-a ajuns urmare a comparației făcute, în detrimentul contestatorului P. R. C., nu corespunde cerinței unei analize comparative ce se caracterizează prin obiectivitate.
A. dovezile cauzei probează subzistența similarității situației celor trei angajați și după aplicarea celor două criterii, întrucât contestatorul nu a obținut rezultate slabe la verificarea profesională periodică și deține o calificare profesională suplimentară celei necesare postului ocupat.
Înscrisurile comunicate de angajator atestă pe de o parte că în anii 2008,
2009 și 2010 contestatorul a avut rezultate bune la evaluarea profesională, sens în care sunt mențiunile din procesul verbal încheiat cu ocazia examenului de verificare profesională periodică a salariaților din anii 2008 și 2009, respectiv catalogul pentru programul de perfecționare „. personalului"; anul 2010, iar pe de altă parte, că acesta deține o formă de calificare profesională suplimentară postului deținut fiind titularul certificatului de absolvire a cursului de calificare în meseria de conductor tren bagaj, vagon dormit, magaziner comercial tranzit, veghetor încărcare.
Cât timp criteriile de departajare analizate nu instituie cerința obținerii celormai slabe rezultate dintre cele obținute de toți angajații ce ocupă posturi similare, ci doar a rezultatelor slabe, și nici pe aceea a unei anumite forme de calificare sau pregătire profesională ori care să fie în conexiune cu postul efectiv ocupat, ea trebuind să aibă doar caracterul suplimentar celei necesare îndeplinirii atribuțiilor specifice postului ocupat, nu se poate concluziona că, în raport de colegele sale, contestatorul nu ar satisface cerințele impuse de selecția comparativă.
Nota 8 obținută în anul 2010 de contestator, chiar dacă este inferioară celei primite de colegele sale, 9, nu reprezintă un rezultat slab, ci doar unul mai mic decât al colegelor. Însă criteriul de prioritate de la lit. g nu poate fi considerat ca departajant între cei trei întrucât nu instituie cerința rezultatului inferior față de altele, ci condiția obținerii unui rezultat slab, care nu este îndeplinită în cauză.
Nici din perspectiva criteriului de prioritate de la lit. h situația celor trei angajați nu diferă. Este adevărat că cele două colege dețin diplome de absolvire a studiilor superioare, însă și contestatorul este titularul unei forme de calificare suplimentară celei necesare postului. Împrejurarea că în prezent în structura organizatorică a pârâtei nu se mai regăsesc denumirile posturilor enumerate în certificatul de absolvire al contestatorului nu poate avea relevanța acordată prin apărările formulate, neputându-se ignora momentul emiterii respectivului înscris, anul 1991, moment de la care denumirile posturilor pentru care contestatorul a fost calificat de însăși pârâta (la acel moment sub o altă denumire). Cât timp departajarea salariaților nu se realizează funcție de ierarhizarea studiilor deținute, conexiunea lor cu postul efectiv ocupat, existând simpla cerință a deținerii unei pregătiri profesionale suplimentare, cerință îndeplinită de contestator, nu se poate considera că acesta s-ar afla într-o situație distinctă de cea a colegelor sale.
Susținerea contestatorului potrivit căreia în cauză aplicarea corectă a procedurii de concedierea presupunea aplicarea criteriilor de departajare consecutive celor două avute în vedere, respectiv a celor de la lit. i-k este justă întrucât situația celor trei angajați este similară din perspectiva analizată de angajator. De altfel, teza ierarhizării criteriilor de prioritate corespunzător ordinii enumerării lor în decizia de concediere contestată, susținută de contestator, nu a fost contestată de pârâtă, angajatorul aplicându-le în ordinea enumerativă în chiar speța dată. Ca atare este justă critica de nelegalitate a concedierii și pentru motivul referitor la ignorarea de către angajator a criteriilor de departajare de la lit. i-k, enumerate în continuarea celor două aplicate efectiv.
S-a observat de către contestator că departajarea poate fi obiectiv realizată în funcție de criteriul de la lit. j, măsura să afecteze mai întâi persoanele care nu au copii în întreținere, singurul în funcție de care situația celor trei magazineri nu mai este similară, întrucât una dintre colege nu are copii în întreținere.
O atare analiză nu poate fi însă efectuată de instanță, trebuind ca în prealabil să fie realizată de angajator, care, urmare a anulării deciziei de concediere ce antrenează efectul reintegrării în muncă a angajatului potrivit prevederilor art. 80 alin 2 Codul muncii, urmează a departaja cei trei salariați funcție de celelalte criterii decât cele efectiv analizate și avute în vedere la emiterea actului desființat.
În temeiul art. 274 Cod proc. civ. intimata a fost obligată să-i plătească contestatorului cheltuieli de judecată în sumă de 700 lei reprezentând onorariu avocat justificat cu chitanța atașată la dosar f.146.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta S. N. T. F. M. C. M. SA,solicitând modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii formulate.
Este criticată soluția instanței de fond care, analizând concedierea contestatorului, a considerat că nu s-au depus toate diligențele necesare pentru departajarea celor trei angajați, iar criteriile pe baza cărora a fost concediat intimatul sunt greșite.
Din probatoriul depus la instanța de fond rezultă că intimatul a obținut rezultate mai slabe la verificarea profesională decât colegele sale. Interpretarea dată de instanță criteriului prevăzut de art. 4 pct. II g din C.C.M. este eronată, în sensul în care consideră că pregătirea profesională a intimatului nu era slabă, având media 8, care este o medie onorabilă, dar în situația în care din trei posturi se desființează unul, sigur că acest criteriu are în vederea pregătirea mai slabă a unuia față de ceilalți doi, trebuind interpretat în acest sens.
Referitor la interpretarea criteriului prevăzut la art. 4 pct. II h, privind calificarea sau pregătirea profesională suplimentară postului ocupat, din nou instanța de fond consideră că, în raport de colegele sale, intimatul nu ar satisface criteriile cerute de selecția comparativă, deși cele două colege au studii superioare, iar intimatul are o pregătire în meseria de conductor tren, bagaj, vagon de dormit, care nu se regăsesc între meseriile existente la C. M., ele fiind specifice T.ului F. de C.
Instanța este în eroare și când reține că cele două colege nu au copii, H. L. are doi copii, care, chiar dacă sunt majori, sunt în continuarea studiilor și în întreținerea mamei, iar B. C. are un copil minor.
S. a fost supusă unei reorganizări, din cauzele enumerate și probate în dosarul de fond, care de altfel sunt de notorietate publică, astfel încât această restructurare nu se poate realiza păstrând același număr de salariați pentru că nu există resurse materiale pentru plata salariilor. În aceste condiții, singura opțiune valabilă este aceea a departajării salariaților în funcție de criteriile existente, păstrându-i pe cei mai buni dintre ei.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, în sumă de 700 lei solicitate de intimat și acordate de instanță, recurenta solicită instanței să aibă în vedere ajutorul material primit de intimat din partea sindicatului în sumă de 250 lei, în vederea achitării unei părți din onorariul avocatului. A., recurenta consideră că suma acordată trebuia diminuată.
În drept, recurenta a invocat prevederile art. 2921, art. 3041, art. 304 pct. 8
și 9 C.pr.civ.
Intimatul reclamant a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerearecursului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțate de instanța de fond.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilorlegale incidente Curtea de A. reține că recursul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Prin decizia de concediere nr.3A(...) din data de 6 iunie 2011 emisă de S. N. de T. F. de M. „. M. SA s-a dispus încetarea contractului individual de muncă alreclamantului P. R. C., care ocupa funcția de „. tranzit"; în cadrul S. B., din inițiativa angajatorului, pentru motive ce nu țin de persoana salariatului, ca urmare a concedierii colective, conform art. 65 alin. 1 din Legea nr. 53/2003.
A. cum a reținut și instanța de fond, în decizia de concediere s-au enumerat la art. 4 pct. I criteriile prioritare de disponibilizare, iar la art. 4 pct. II criteriile minimale, menționându-se că acestea din urmă sunt aplicabile numai în cazul în care după aplicarea criteriilor prioritare, mai mulți salariați afectați de reducerea numărului de posturi de aceeași natură se află în situații similare.
Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că în cadrul S. B. au existat 3 posturi de magaziner tranzit, iar în urma procesului de reorganizare unul dintre aceste posturi a fost desființat.
Din cuprinsul deciziei de concediere (art. 5) rezultă că angajatorul a procedat la departajarea celor trei salariați în urma aplicării criteriilor prevăzute la art. 4 pct. II lit. g și lit. h, considerând că reclamantului îi sunt aplicabile aceste criterii ce vizează salariații care au obținut rezultate slabe la verificarea profesională periodică și, respectiv, salariații care nu au o altă formă de calificare sau pregătire profesională suplimentară celei necesare postului pe care îl ocupă.
Curtea constată că prin recursul de față recurenta contestă interpretarea dată de instanța de fond criteriilor în baza cărora angajatorul a selectat salariatul reclamant în vederea concedierii.
A., cu privire la criteriul prevăzut art. 4 pct. II g se susține de către recurentă că în situația în care din trei posturi se desființează unul, acest criteriu trebuie interpretat în sensul că are în vederea pregătirea mai slabă a unuia dintre salariați față de ceilalți doi.
Curtea nu poate reține o asemenea interpretare întrucât, astfel cum în mod corect a reținut și instanța de fond, prin criteriul respectiv nu se instituie posibilitatea selectării salariatului care a obținut un rezultat mai slab la verificarea profesională periodică în comparație cu ceilalți salariați care ocupă posturi de aceeași natură, cerința instituită prin acest criteriu fiind doar aceea a obținerii unor „. slabe la verificarea profesională periodică";.
Deși în cadrul acestui criteriu nu este explicitată noțiunea de „. slabe";, în sensul de a se preciza care anume rezultate sunt considerate slabe, din modul de enunțare a acestui criteriu Curtea apreciază însă că se poate reține fără dubiu că prin acest criteriu nu s-a avut în vedere ca în urma evaluării profesionale periodice să se efectueze un clasament al angajaților în raport de rezultatele obținute și să fie selectat salariatul care a obținut rezultatul cel mai slab.
Pe de altă parte, având în vedere calificativele identice (respectiv calificativul „corespunzător";) obținut de cei trei salariați la evaluările profesionale din anii 2008 și 2009, precum și media 8 obținută de reclamant la evaluarea din anul 2010, Curtea consideră că în mod judicios a apreciat instanța de fond că rezultatele obținute de reclamant la evaluările profesionale nu pot fi considerate
„. slabe";, aspect care, de altfel, nu este contestat nici de către recurentă.
De asemenea, Curtea constată corectă interpretarea dată de instanța de fond criteriului prevăzut la art. 4 pct. II h în sensul că prin acest criteriu se instituie doar cerința deținerii unei pregătiri profesionale suplimentare, iar o departajare a salariaților aflați în situații similare în raport de nivelul studiilor suplimentare sau de legătura acestora cu postul efectiv ocupat ar reprezenta o adăugare nepermisă la criteriile pe care angajatorul este obligat să le respecte, conform clauzelor contractului colectiv de muncă și P. de restructurare și reorganizare convenit.
În consecință, Curtea apreciază că în mod temeinic și legal a stabilit instanța de fond că și în urma analizei comparative a situației celor trei salariați în raport de criteriile prevăzute la art. 4 pct. II lit. g și h, aceștia se aflau însituații similare, constatându-se astfel greșita aplicare de către angajator a celor două criterii în urma căreia reclamantul a fost selectat în vederea concedierii.
Criticile recurentei prin care se invocă faptul că instanța de fond a reținut în mod eronat că cele două colege ale reclamantului nu au copii sunt nefondate, întrucât se constată că instanța de fond nu a reținut o asemenea situație prin sentința pronunțată.
Dimpotrivă, instanța de fond a reținut că aprecierea contestatorului potrivit căreia departajarea celor trei salariați ar putea fi realizată în funcție de criteriul de la lit. j - măsura să afecteze mai întâi persoanele care nu au copii în întreținere
- nu poate fi analizată de instanță, tribunalul subliniind în acest sens faptul că o atare analiză trebuie mai întâi efectuată de către angajator.
Așadar, prin sentința pronunțată instanța de fond nu a statuat decât asupra faptului că situația celor trei angajați este similară din perspectiva celor două criterii menționate de angajator în decizia de concediere, apreciind că, în raport de aplicarea criteriilor minimale în ordinea enumerată în decizia de concediere, angajatorul ar fi trebuit să departajeze cei trei salariați în funcție de criteriile subsecvente, respectiv cele enumerate la lit. i-k.
În raport de aceste aspecte și având în vedere și faptul că respectarea criteriilor de stabilire a ordinii de priorități în cadrul concedierilor colective este reglementată de art.76 lit. c din Codul muncii republicat ca o condiție obligatorie de legalitate a deciziei de concediere, Curtea constată că în mod corect a dispus instanța de fond anularea ca nelegală a deciziei de concediere, cu consecința obligării pârâtei la plata despăgubirilor și repunerea în situația anterioară.
Criticile recurentei referitoare la cuantumul cheltuielilor de judecată la plata cărora a fost obligată sunt, de asemenea, nefondate.
Este necontestat în cauză că reclamantul a beneficiat de un ajutor de 250 lei din partea sindicatului pentru plata cheltuielilor de judecată, însă se reține că acest ajutor a fost acordat reclamantului de către sindicat în considerarea calității sale de membru al sindicatului.
Potrivit dispozițiilor art. 274 cod procedură civilă, partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
Așadar, la baza obligației de restituire a cheltuielilor de judecata stă culpa procesuală, iar cuantumul cheltuielilor de judecată este cel care rezultă din înscrisurile doveditoare depuse în acest sens la dosar de către partea îndreptățită la restituirea acestor cheltuieli, fiind lipsit de relevanță sub acest aspect faptul că reclamantul a procurat o parte din suma necesară achitării onorariului de avocat în urma unui ajutor acordat de sindicat.
Ajutorul acordat de către sindicat reclamantului vizează raporturile juridice dintre acesta și sindicat și nu se poate considera că, în situația câștigării procesului de către reclamant, acest aspect ar trebui să profite părții căzute în pretenții, respectiv pârâtei, în sensul ca aceasta să nu fie obligată la restituirea sumei respective către reclamant.
Pentru considerentele expuse, Curtea apreciază ca hotărârea fondului este legală și temeinică, astfel că o va menține ca atare, urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.proc.civ. să respingă ca nefondat recursul declarat de pârâtă.
În baza dispozițiilor art. 274 cod procedură civilă, recurenta va fi obligată la plata sumei de 700 lei către intimatul reclamant cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu de avocat conform chitanței depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S. N. T. F. M. C. M. SA împotriva sentinței civile nr. 2130 din (...) a T. B. N. pronunțată în dosar nr. (...) pe care o menține.
Obligă pârâta recurentă să plătească intimatului P. R. C. suma de 700 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 27 martie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
D. C. G. G.-L. T. I. T.
GREFIER
N. N.
Red.GLT/dact.MS
2 ex./(...)
Jud.fond: C.N.
| ← Decizia nr. 3093/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 2306/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
