Decizia nr. 3410/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 3410/R/2012
Ședința publică din data de 4 iulie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I.-R. M.
JUDECĂTORI: C. M.
S.-C. B.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul M. C.-N. prin P. împotriva sentinței civile nr. 3859 din (...), pronunțată de T. C. în dosar nr. (...), privind și pe reclamanții intimați M. M. și M. I. și pe pârâții intimați Ș. CU C. I-V.
„. H., Ș. CU C. I-V. „. B. și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - D. G. A F. P. C., având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea în lipsă.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 3859 din 12 aprilie 2012 pronunțată de T. C. s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului MINISTER UL FINANȚELOR PUBLICE, invocată de către acesta.
S-a admis acțiunea formulată de către reclamanții M. M. și M. I. în contradictoriu cu pârâții Ș. CU C. I. „. H., Ș. CU C. I-V. „. B., C. L.AL AL M. C.-N.
și P. M. C.-N., în consecință:
Pârâtele Ș. CU C. I. „. H. și Ș. CU C. I-V. „. B. au fost obligate la calcularea și la plata către reclamanți a diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 2., reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr. 2. pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, începând cu (...) și până la (...), corespunzător perioadei lucrate în fiecare unitate școlară, sume actualizate în funcție de coeficientul de inflație, până la data efectivă a plății.
Pârâții C. L.AL AL M. C.-N. și P. M. C.-N. au fost obligați la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale obiect al prezentei cauze.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut că reclamanții au promovat acțiunea în calitate de cadre didactice, fapt care rezultă din copiile cărților de muncă.
Curtea Constituțională a României prin D. nr. 93/(...) a constatat că L. 2. privind aprobarea OG 15/2008 este constituțională însă Guvernul României a emis OUG nr. 136/2008 care limitează efectele creșterilor salariale dispuse prin
L. nr. 2. și prin OUG nr. 1. ceea ce face inaplicabilă respectiva lege.
Împotriva acestor două ordonanțe a fost invocată excepția de neconstituționalitate privind prevederile art. 1, 2 și 4 din OUG nr. 136/2008 și prevederile art. 1, pct. 2 și 3 din OUG nr. 1..
Prin D. nr. 843/(...) și D. nr. 989/(...) Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 1, pct. 2 și 3 din OUG nr. 1. pentru modificarea si completarea O.G. nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ și art.2 și art.3 din OUG nr.1/2009 sunt neconstituționale.
Curtea Constituțională a folosit aceleași argumente care au stat la baza constatării neconstituționalității OUG nr. 136/2008 și a statuat că adoptarea ordonanțelor de urgență numai în scopul contracarării unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ adoptată de P. încalcă prevederile art. 1, alin.4, art. 61 alin. l și art.115 alin. 4 din legea fundamentală și este contrară dispozițiilor art. 115 alin. 6 coroborate cu cele ale art. 41 și art. 47 alin. 7 din Constituția Românei.
Atât prin dispozițiile art. 2 și art. 3 din OUG nr. 1/2009 cât și prin dispozițiile art. 2 și art. 3 din OUG nr. 31/2009 și art. 2 din OUG nr. 41/2009 se aduc modificări ale unor prevederi introduse prin art. 1, pct. 2 și 3 din OUG nr.
1. ce au fost declarate neconstituționale.
Conform Deciziei nr. 3/(...) a Î.C.C.J. privind recursul în interesul legii asupra efectelor Deciziilor Curții Constituționale nr. 12., nr. 842/(...) și nr.
989/(...),obligatorie pentru instanță, prevederile O.G. nr. 15/2008, așa cum au fost aprobate și modificate prin L. nr. 2., constituie temei legal pentru plata diferențelor dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice stabilite de către acest act normativ și drepturile salariale efectiv încasate.
Conform prevederilor art.169 alin.1 din Codul muncii angajatorul este obligat, în temeiul principiilor răspunderii civile contractuale, să-l despăgubească pe salariat în situația în care a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii atribuțiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul. Neplata de către angajator la scadență a drepturilor salariale cuvenite dă naștere, în plus față de achitarea salariului restant și obligației de plată a daunelor-interese sub forma dobânzii legale aferente sumei solicitate.
Față de cele ce preced, având în vedere că reclamanții nu și-au primit toate drepturile salariale stabilite și recunoscute prin actele normative anterior arătate ca și faptul că prevederile O.G. nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce urmau a se acorda în cursul anilor 2008 si 2009 personalului din învățământ au fost în vigoare până în data de (...), în condițiile în care aceste prevederi au fost aprobate prin L. nr. 2., s-a admis cererea reclamanților în conformitate cu prevederile art. 208 și urm. din L. nr. 62/2011, coroborate cu prevederile art. 268 lit. c și art. 269 din Codul muncii.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a M.ui F. P., s-a avut în vedere că D. nr. 10/(...) a Înaltei Curți de C. și J.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs MINICIPIUL C.-N. prin P.solicitând casarea sentinței, iar în rejudecare respingerea acțiunii.
În motivarea recursului s-a arătat că singurul pârât menționat în cererea de chemare în judecată față de care reclamanții și-au expus pretențiile este M. C.-N., cu toate acestea instanța a obligat pârâții P. mun. C.-N. și C. L.al C.-N. la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale, aceștia neavând calitatea de parte. S-a arătat că actele de procedură au fost îndeplinite față de M. C.-N., astfel că în lipsa unei extinderi de acțiune se impune casarea și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Față de solicitările reclamanților cuprinse în acțiune invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a M. C.-N.
În conformitate cu art. 21 și urm. din L. 215/2001 pârâtul M. C.-N. nu este implicat în proiectul întocmirii și aprobării bugetului local. Nu este parte într-un raport de muncă în temeiul cărora reclamanții să își expună pretențiile privind acordarea drepturilor bănești.
În conformitate cu dispozițiile Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, unitățile de învățământ au calitatea de angajator al personalului didactic, având astfel obligația de a calcula și achita drepturile salariale ale acestora.
Pentru ca instituția primarului să poată repartiza fonduri pentru cheltuielile de personal, este necesar ca sumele care se cuvin personalului din unitățile de învățământ să fi fost calculate în mod corect, să fi fost prevăzute în bugetul de stat, din acesta, sumele destinate cheltuielilor de personal sa fi fost repartizate si virate in contul bugetului local.
Bugetul pe anul 2012 a fost aprobat prin HCL nr. 5., însă nu a fost asigurata sursa de finanțare de către bugetul de stat pentru a fi onorate pretențiile reclamanților. De asemenea. potrivit Legii bugetului de stat pentru anul 2011, sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugata, sunt destinate finanțării cheltuielilor de personal, burselor și obiectelor de inventar ale instituțiilor sau ale unităților de învățământ preuniversitar de stat.
S-a arătat că potrivit Legii nr. 1 din 5 ianuarie 2011 - L. Educației Naționale - prin art. 104, în conformitate cu alin. 2 Finanțarea de baza se asigura din bugetul de stat din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale, pentru următoarele categorii de cheltuieli: a) cheltuielile cu salariile, sporuri, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege, precum și contribuțiile aferente acestora [...]. Totodată, potrivit afin 5 finanțarea de baza aprobata anual prin legea bugetului de stat se repartizează pe comune, orașe, municipii și sectoare ale municipiului B., de către direcțiile generale ale finanțelor publice județene, respectiva municipiului B., cu asistenta tehnica de specialitate a inspectoratelor școlare județene, respectiva I. Ș. al M. B. De asemenea. alin. 6 din L. Educației Naționale prevede în mod clar ca S. defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, alocate pentru unitățile de învățământ preuniversitar de stat ca finanțare de baza, nu pot fi executate silit pentru recuperarea creanțelor stabilite prin titluri executorii in sarcina autorităților administrației publice locale.
Analizând actele si lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate încererea de recurs, Curtea reține următoarele:
În cadrul prezentului demers judiciar, reclamanții au înțeles să-și îndrepte pretențiile împotriva unităților școlare în calitate de angajatori, dar și față de M. C.-N. pentru C. L.al prin P.
Curtea reține că potrivit art. 21 alin. 1 din L. nr. 215/2001, modificată și republicată, unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu. Potrivit art. 62 alin.
1 din aceeași lege, primarul reprezintă unitatea administrativ-teritorială în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române ori străine, precum și în justiție.
Potrivit dispozițiilor art. 36 alin. 2 lit. d din L. nr. 215/2001 privind administrația locală, consiliul local are ca atribuție aprobarea bugetului local și repartizarea fondurilor necesare unităților școlare, iar primarul, conform art. 63 alin. 4 lit. a din aceeași lege, exercită funcția de ordonator principal de credite.
Față de dispozițiile legale mai sus redate, nu se impune casarea hotărârii, acesta nefiind lovită de nulitate prin faptul că în dispozitiv s-a menționat obligarea „consiliul local"; și a „primarului"; la alocarea sumelor de bani necesare plății drepturilor restante, aceasta în contextul în care se observă că P., care a șiprimit actele de procedură întocmite în cauză, nu a fost chemat în judecată în nume propriu, ci în calitate de ordonator de credite al unității administrativ teritoriale, respectiv în calitate de reprezentant al M. C.-N.
Ca atare, reținând că ambele entitățile administrative au atribuțiuni, și implicit responsabilități directe în raporturile cu unitățile de învățământ preuniversitar, de a asigura finanțarea de bază, Curtea apreciază că hotărârea primei instanțe este legală, iar criticile formulate sub acest vor fi respinse ca nefondate, întrucât o concluzie contrară nu ar conduce decât la un formalism exagerat în aplicarea legii.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată prin cererea de recurs, față de cererea de alocare a fondurilor necesare plătii drepturilor salariale în favoarea reclamanților, Curtea reține că argumentația pe care se fundamentează nu este întemeiată, iar în concret, prin raportare la normele legale incidente, excepția nu poate fi primită.
Art. 167 din L. nr. 84/1995 a învățământului (în vigoare în perioada în litigiu) prevedea că „(1) Unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror raza își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii. (2) Finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat cuprinde: finanțarea de bază și finanțarea complementară. (3) Finanțarea de bază asigură desfășurarea în condiții normale a procesului de învățământ la nivel preuniversitar, conform standardelor naționale. Finanțarea de bază se asigura prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale";.
Conform art. 5 alin. 1 lit. b din L. nr. 273/2006 privind finanțele publice locale „veniturile bugetare locale se constituie din: sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat";.
Drept urmare, sursa din care trebuie plătite drepturile salariale neacordate în mod nelegal rămâne tot bugetul local al unității administrativ-teritoriale de care aparține unitatea de învățământ, fiind fără relevanță din ce venituri se constituie sumele necesare pentru această plată.
De asemenea, art. 13 alin.1 din OUG nr. 32/2001 stabilește că „Începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigura din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror raza acestea își desfășoară activitatea.";
În conformitate cu dispozițiile art. 16 din HG nr. 2192/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat „. privind finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale în a cărora rază acesta își desfășoară activitatea, cu excepția cheltuielilor suportate de la bugetul de stat";.
Prima instanță a apreciat că reclamanții sunt îndreptățiți, începând cu data de 1 octombrie 2008, la plata diferențelor salariale cuvenite, potrivit dispozițiilor
Legii nr. 2., drepturi de care au fost lipsiți în mod nejustificat, or Curtea reține astfel că aceste dispoziții legale trebuiau să fie avute în vedere de către consiliile locale în fundamentarea deciziilor cu privire la volumul fondurilor alocate învățământului.
Într-adevăr, nu există raporturi juridice de muncă între reclamanți și recurent, însă Curtea constată faptul că recurentul nu a fost obligat la plata salariilor direct către reclamanți, această obligație fiind instituită doar în sarcina angajatorilor, respectiv a unităților de învățământ.
Se mai reține că L. educației naționale nr. 1/2011 invocată de către recurent, privește finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat începând cu anul 2011, astfel încât prevederile acesteia nu sunt aplicabile perioadei în care trebuiau solicitate de către unitățile administrative-teritoriale fonduri și plătite drepturile salariale solicitate în cauză.
Pentru aceste considerente se apreciază că în cauză nu este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ., urmând ca în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior și a art. 312 alin. 1 C.pr.civ să respingă ca nefondat recursul declarat în cauză și să mențină hotărârea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de M. C.-N., prin P., împotriva sentinței civile nr. 3859 din 12 aprilie 2012 a T.ui C., pronunțată în dosarul nr.
(...), pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 4 iulie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
I.-R. M. C. M. S.-C. B.
Red.SCB Dact.SzM/2ex. (...)
Jud. fond: E. B.
G. C.
GREFIER
| ← Decizia nr. 236/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 3093/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
