Decizia nr. 1766/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M A N I A CURTEA DE APEL CLUJ Secția I Civilă
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1766/R/2012
Ședința publică din data de 24 aprilie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : D. C. G.
JUDECĂTOR : G.-L. T.
JUDECĂTOR : I. T.
GREFIER : N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta recurentă S. U. C. S. împotriva sentinței civile nr. 4549 din 24 octombrie 2011 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe reclamantul intimat M. M., având ca obiect contestație împotriva deciziei de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamantul intimat M. M. personal, lipsind reprezentantul pârâtei recurente.
Procedura de citare este realizată.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 20 aprilie 2012 s-a înregistrat la dosar răspuns la adresa instanței, din partea
I.ui teritorial de M. S.
Reclamantul intimat solicită administrarea de probe de la punctele de lucru ale societății respectiv contracte, bonuri și avize pe lunile ianuarie, februarie și martie 2010 întrucât în această perioadă el a fost prezent la serviciu.
Instanța deliberând respinge cererea formulată de intimat întrucât pentru lunile februarie și martie 2010 s-a respins capătul de cerere având ca obiect plata drepturilor salariale întrucât reclamantul formulase cereri pentru acordarea de concediu fără plată iar această hotărâre nu a fost atacată de reclamant.
Reclamantul arată că nu are alte cereri de formulat în probațiune. Nefiind formulate cereri prealabile sau de altă natură, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reclamantul intimat solicită respingerea recursului ca nefondat. Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 4549 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj s- a respins excepția tardivității formulării acțiunii.
S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul M. M., în contradictoriu cu pârâta S. U. C. S., astfel cum a fost precizată.
S-a constatat nulitatea absoluta a Deciziei de concediere emisa de parata sub nr. l din data de 6 mai 2010.
Pârâta a fost obligată sa plătească reclamantului o despăgubire egala cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care acesta ar fi beneficiat, începând cu data 6 mai 2010 și până la rămânerii irevocabilă a prezentei hotărâri.
Pârâta a fost obligată să plătească reclamantului indemnizația pentru concediul de odihnă neefectuat, aferent perioadei de timp în care acesta a prestat activitate în cursul anilor (...).
S-a respins capătul de cerere având ca obiect drepturi salariale aferente lunilor februarie si martie 2010.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut referitor la excepția tardivității invocata de parata prin întâmpinare raportat la dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. b din Codul muncii în vigoare la data promovării acțiunii ((...)).
In conformitate cu dispozițiile art. 283 alin 1 lit a din Codul muncii cererile in vederea soluționării unui conflict de munca pot fi formulate in termen de 30 de la data in care a fost comunicata decizia unilaterala a angajatorului referitoare la încheierea, executarea, modificarea sau încetarea contractului individual de munca.
In privința acestei excepții instanța a reținut ca părțile au expus puncte de vedere divergente in privința datei la care decizia de concediere nr. 1/(...) a fost comunicata reclamantului. A., parata susține ca data comunicării este cea consemnata in cuprinsul deciziei contestate, anume data de 6 mai 2010 in timp ce reclamantul a susținut faptul ca decizia i-a fost comunicata doar la data de 10 august 2010.
Procedând la analizarea deciziei nr. 1/(...) instanța a observat ca toate mențiunile olografe , exceptând semnătura reclamantului aplicata la rubrica „. salariatului"; precum si data înregistrării la ITM S., au fost efectuate de aceeași persoana si aparent in aceleași împrejurări. Aceasta concluzie rezulta din observarea scrisului, care prezintă aceleași caracteristici la toate rubricile precum si din folosirea aceluiași instrument de scris: pix cu pasta de culoare albastra.
Decizia de concediere contestata a fost emisa la data de 6 mai 2010 iar conform mențiunilor din cuprinsul aceleiasi decizii aceasta ar fi fost comunicata la aceeași data, reclamantul primind-o in fata aceleași persoane care a completat inclusiv data comunicării. Or, astfel cum rezulta atât din afirmațiile reclamantului cat si din cele declarate de administratorul societății parate, acesta din urma fiind prezent personal in instanța, la data de 4 iulie 2011, reclamantul a primit decizia de concediere de la administratorul societății parate, fiindu-i comunicata „ in fata blocului in care locuiește";. Mai mult , la data la care administratorul a efectuat comunicarea deciziei acesta nu a mai efectuat nicio consemnare in cuprinsul deciziei singura mențiune suplimentara efectuata cu ocazia înmânării deciziei fiind semnătura aplicata de reclamant.
In aceste condiții instanța a constatat ca, in realitate, la data comunicării deciziei către reclamant aceasta avea completate toate rubricile, inclusiv cea privind data comunicării. R., așadar, ca data consemnata in cuprinsul deciziei de concediere ca fiind data comunicării nu corespunde realității iar însuși administratorul societății parate nu a fost in măsura sa indice data corecta la care a efectuat comunicarea deciziei către reclamant , instanța a apreciat ca se impune respectarea dreptului de acces la instanța a acestuia din urma si, in consecința, a respins excepția tardivității si a proceda la analizarea pe fond a cauzei.
In ce privește legalitatea deciziei de concediere instanța a observat ca desfacerea contractului individual de munca al reclamantului s-a dispus in temeiul art. 65 alin. 1 din Codul muncii. De asemenea, s-a constatat ca angajatorul a omis sa motiveze in fapt decizia de concediere. Or, in conformitate cu dispozițiile art. 74 din Codul muncii in vigoare la dataemiterii deciziei contestate decizia de concediere trebuie sa conțină în mod obligatoriu :motivele care determina concedierea ; durata preavizului ; criteriile de stabilire a ordinii de priorități, conform art 69 alin 2 lit d, numai in cazul concedierilor colective ; lista tuturor locurilor de munca disponibile in unitate si termenul in care salariații urmează sa opteze pentru a ocupa un loc de munca vacant, in condițiile art 64.
In raport de dispozițiile imperative ale art 74 din Codul muncii instanța a observat ca simpla menționare a articolului din Codul muncii pe care se întemeiază decizia de concediere nu este in măsura sa satisfacă exigentele alin 1 lit din textul mai sus citat, angajatorul fiind ținut si la motivarea in fapt a deciziei sale.
Mai mult, in conformitate cu dispozițiile art 77 din Codul muncii in caz de conflict de munca angajatorul nu poate invoca in fata instanței alte motive de fapt sau de drept decât cele precizate in decizia de concediere.
Indicarea ca temei de drept al concedierii a dispozițiilor art 65 alin 1
Codul muncii indica drept cauza a concedierii salariatului desființarea locului de munca din unul sau mai multe motive fara legătura cu persoana acestuia, desființare care trebuie sa fie efectiva si sa aibă o cauza reala si serioasa (art 65 alin 2 Codul muncii).
Desființarea locului de munca este efectiva atunci când acesta este suprimat din structura funcțional-organizatorica a angajatorului, evidențiata in statul de funcții si organigrama si implica cu necesitate caracterul definitiv al suprimării, are o cauza reala când prezintă un caracter obiectiv si este serioasa când are la baza studii temeinice vizând îmbunătățirea activității si nu disimulează realitatea.
Lipsa motivării in fapt a deciziei de concediere este de natura a sustrage controlului instanței împrejurările in care a s-a produs desființarea locului de munca, realitatea si obiectivitatea desființării.
Pentru considerentele mai sus expuse, stabilind ca angajatorul a emis decizia de concediere nr. 1/(...) cu nerespectarea dispozițiilor imperative ale art. 74 alin. 1 lit. a din Codul muncii instanța in temeiul art. 76 din același act normativ a constatat nulitatea absoluta a acestei decizii.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta SC U. C. S.solicitând admiterea recursului, casarea sentinței cu respingerea acțiunii.
În motivarea recursului a arătat că hotărârea instanței de fond este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea și interpretarea greșită a legii.
Instanța de fond s-a pronunțat asupra unor lucruri ce nu s-au cerut acordând mai mult decât a solicitat reclamantul prin cererea de chemare in judecata, contrar dovezilor depuse la dosar care atesta faptul ca a beneficiat de concediu de odihna.
A., prin precizările făcute si raportat la înscrisurile de depuse la dosar a arătat ca reclamantul s-a aflat în concediu fără plată la cererea acestuia, decizia de încetare a contractului individual de muncă a fost semnată și comunicată reclamantului în data de (...), iar aceasta poate fi contestată în termen de 30 de zile de la comunicare, iar acțiunea a fost înregistrată la data de (...), după expirarea termenului de contestație.
Referitor la excepția tardivității acțiunii, precizează ca aceasta a fost respinsa de instanța de fond fara sa ofere o motivație temeinica care sa determine respingerea ei.
Mai mult decât atât parata a depus la dosarul cauzei înscrisuri prin care a probat faptul că măsura concedierii individuale este legală.
Înainte de emiterea deciziei, reclamantul a fost legal înștiințat despre faptul că urma să fie concediat, situație în care i s-a emis preavizul înainte cu 20 zile lucrătoare.
Referitor la temeiul de drept prevăzut de art. 304 pct. 6 C. pr. civ, arăt că în raport de solicitările formulate de contestator prin cererea precizată și completată, instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, respectiv și celelalte drepturi de care a beneficiat contestatorul in perioada in care a fost angajat.
Cât privește aprecierea potrivit căreia decizia de concediere nu îndeplinește condițiile de formă prevăzute de art. 74 din Codul muncii, precizează că cerințele de formă a căror nerespectare atrage sancțiune a nulității absolute sunt numai cele expres și limitativ prevăzute de art. 62 alin. 2 și art. 268 alin. 2 din Codul muncii.
Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate și a apărărilor formulate, Curtea, deliberând, constată următoarele:
Cu privire la tardivitatea depunerii contestației, Curtea reține că în mod eronat instanța de fond a concluzionat că aceasta a fost depusă cu respectarea termenului legal, constatând că data înscrisă în decizia de concediere nu corespunde realității.
Instanța de fond a ignorat un aspect esențial, și anume acela că decizia de concediere ce face obiectul litigiului a fost înregistrată la I. de M. S. la data de (...), sub nr. 41001, cu semnătura reclamantului la rubrica comunicare, primind în acest fel dată certă, conform art.1182 Cod civil, de la această dată devenind opozabil tuturor terților, inclusiv instanței de judecată.
În condițiile în care contestatorul nu a înțeles să își conteste semnătura de pe înscrisul depus la ITM S., Curtea constată, contrar celor reținute de instanța de fond, că decizia de concediere a fost comunicată reclamantului la data de (...), dată de la care începe să curgă termenul prevăzut de art. 283 alin. 1 lit. b din Codul muncii în vigoare la emiterii deciziei.
In conformitate cu dispozițiile art. 283 alin 1 lit. a din Codul muncii cererile in vederea soluționării unui conflict de munca pot fi formulate in termen de 30 de la data in care a fost comunicata decizia unilaterala a angajatorului referitoare la încheierea, executarea, modificarea sau încetarea contractului individual de munca.
Prin raportare la introducerii acțiunii , și anume (...), Curtea reține ca fiind întemeiată excepția tardivității invocată de recurenta intimată, motiv pentru care va respinge ca tardivă contestația formulată de reclamantul M. M. împotriva deciziei de concediere nr.1 din (...) emisă de pârâtă..
În ceea ce privește petitul privind obligarea pârâtei recurente la plata indemnizației de concediu de odihnă neefectuat aferent anilor 2008.2009 și
2010, Curtea reține că recurenta a făcut dovada efectuării de către intimat a concediului de odihnă în 2009 și 2010. A., din statele de plată depuse în probațiune se reține că reclamantul figurează în anul 2009 cu 21 de zile concediu de odihnă efectuat( stat de plată aferent lunii august 2009, fila 46 dosar fond), iar în anul 2010 cu 3 zile de concediu de odihnă, concediu ce i se cuvenea proporțional cu perioada lucrată, ținând cont de faptul că în lunile ianuarie și februarie 2010 s-a aflat în concediu fără plată( filele 36-41 dosar fond).
Curtea constată, în lumina celor expuse mai sus, că reclamantului nu i se cuvenea compensația în bani pentru concediul de odihnă neefectuat aferent anilor 2009 și 2010, ci doar pentru cel aferent anului 2008.
În consecință, față de ansamblul considerentelor expuse mai sus, în temeiul art. 312 C.pr.civilă, raportat la art. 304 pct.9 C.pr.civilă, va admite recursul declarat de pârâta SC U. C. S. împotriva sentinței civile nr. 4549 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o va modifica în parte, în sensul dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Admite recursul declarat de pârâta SC U. C. S. împotriva sentinței civile nr. 4549 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o modifică în parte în sensul că admite în parte acțiunea și în consecință:
Obligă pârâta să plătească reclamantei compensația în bani pentru concediul de odihnă neefectuat aferent anului 2008.
Respinge restul pretențiilor ca nefondate.
Respinge ca tardivă contestația formulată de reclamantul M. M. împotriva deciziei de concediere nr.1 din (...) emisă de pârâtă.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 24 aprilie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
D. C. G. G. L. T. I. T.
N. N.
GREFIER
Red.DCG Dact.SzM/3ex.
| ← Decizia nr. 3235/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 201/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
