Decizia nr. 1807/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 1807/R/2012
Ședința publică din data de 25 aprilie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I.-R. M.
JUDECĂTORI: C. M.
S.-C. B.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul F. C. M. împotriva sentinței civile nr. 6491 din 5 decembrie 2011, pronunțată de
Tribunalul Sălaj în dosar nr. (...), privind și pe pârâta intimată SC C. SRL Z., având ca obiect contestație decizie suspendare contract de muncă.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta reclamantului recurent, av. T. L. și reprezentanta pârâtei intimate, av. I. D., lipsă fiind reclamantul recurent.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 25 aprilie
2012, prin fax, s-a depus la dosar întâmpinare din partea pârâtei intimate.
Se comunică un exemplar din întâmpinare reprezentantei reclamantului recurent.
Reprezentanta reclamantului recurent arată că la instanța de fond a solicitat în probațiune depunerea la dosar a statului de plată aferent lunii iunie
2011 și a actelor din care să rezulte cuantumul sumelor pe care pârâta i le datorează, având în vedere că în dispozițiile de plată figura ca rest de plată salariu și indemnizație de concediu, acte care nu au fost depuse astfel că își menține cererea în probațiune formulată.
Reprezentanta pârâtului intimat face precizarea că zilele de concediu de odihnă pe anul 2010 au fost efectuate, iar pentru cele din anul 2011 s-a achitat contravaloarea în sumă de 2477 lei, iar pe luna septembrie nu se poate vorbi de drepturi salariale întrucât reclamantul și-a dat demisia. La instanța de fond a fost depus statul de plată din care rezulta ce reprezintă suma de 2477 lei.
Curtea, deliberând, apreciind asupra utilității probei solicitate, raportat și la motivele de recurs și la soluția instanței de fond, respinge cererea în probațiune formulată de reprezentanta reclamantului recurent.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantului recurent solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii instanței de fond în sensul admiterii acțiunii precizate și a se dispune plata drepturilor salariale neachitate, pentru motivele invocate în memoriul de recurs, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta pârâtului intimat solicită respingerea recursului pentru motivele invocate în întâmpinarea formulată, arătând că prin actele depuse s-a făcut dovada plății drepturilor cuvenite reclamantului. Nu solicită cheltuieli de judecată.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 6491 din 5 decembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. (...) s-a respins excepțiile inadmisibilității și prematurității invocate de pârâta SC C. SRL Z.
S-a respins ca fiind tardivă contestația formulată de reclamantul F. C. M. în contradictoriu cu intimata SC C. SRL Z., privind anularea Deciziei 65/(...) și ca nefondat capătul de cerere privind plata drepturilor salariale.
Pentru a pronunța această soluție, s-a reținut că reclamantul a avut calitatea de angajat al SC C. SRL, conform contractului individual de muncă nr. 2533/(...), iar prin actul adițional nr. 1/(...), salariul său de bază a fost stabilit la suma de 3500 lei.
În data de (...) prin decizia nr. 59 pârâta a decis constituirea unei Comisii de cercetare disciplinară prealabilă, care avea ca scop cercetarea eventualelor abateri disciplinare săvârșite de reclamant, iar prin decizia nr. 65/(...) s-a dispus suspendarea contractului individual de muncă a reclamantului, pe întreaga durată a efectuării cercetării disciplinare.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității cererii invocată de pârât, s-a apreciat că se impune respingerea acesteia, având în vedere că instanța este investită a verifica dacă o decizie a fost emisă corect sau nu. În virtutea obligațiilor sale, instanțele de judecată au obligația de a se pronunța în legătură cu toate cererile, mai ales că, în cauză primul capăt de cerere a fost reformulat, și vizează a se constata netemeinicia Deciziei 65/(...).
Excepția prematurității cererii s-a respins, considerându-se că instanța a fost investită cu anularea deciziei de suspendare a contractului individual de muncă și aceasta presupune automat repunerea în situația anterioară luării acestei măsuri.
În privința excepției tardivității introducerii contestației, instanța a reținut că potrivit art. 268 lit. a din C.muncii, „angajatorul poate dispune aplicarea unei sancțiuni disciplinare printr-o decizie emisă în formă scrisă, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoștință, despre săvârșirea abaterii disciplinare, iar potrivit alin. 5 „decizia de sancționare poate fi atacată de salariat la instanța judecătorească competentă, în termen de 30 de zile calendaristice de la data comunicării";.
S-a reținut că decizia a fost comunicată la data de (...), iar contestația a fost formulată abia la (...).
În aceste condiții s-a apreciat că se impune respingerea ca tardivă a contestației privind anularea Deciziei 65/(...) și ca nefondat a capătului de cerere privind plata drepturilor salariale.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul F. C. M. solicitând modificarea hotărârii în sensul admiterii acțiunii precizate.
În motivare s-a arătat că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, deoarece instanța a redat susținerile părților și a soluționat excepțiile, iar în ceea ce privește capătul de cerere privind plata drepturilor salariale, instanța l-a respins ca nefondat fără să arate vreun motiv pe care s-a întemeiat soluția.
S-a mai arătat că acțiunea a fost respinsă fără a administra probe în acest sens, recurentul susținând că a depus la dosar C. individual de muncă și A. adițional, conform cărora a calculat sumele ce i se cuvin cu titlu de indemnizație de concediu pentru anii 2010 si 2011. De asemenea, a solicitat în probațiune în baza art. 172 C.pr.civ., depunerea statelor de plată aferente lunii iunie 2011, și a actelor din care să rezulte cuantumul sumelor pe care mi ledatorează societatea cu titlu de indemnizație de concediu, însă instanța a respins fără temei legal cererea.
Prin întâmpinare, pârâta a susținut că i s-au achitat toate drepturile reprezentând indemnizație de concediu, fără a depune probe în acest sens. Singurul înscris depus, respectiv S. de plată aferent lunii septembrie 2011, nu se coroborează cu dispoziția de plată emisă de intimata-pârâtă. Conform S.ui de plată, suma de 1477 lei reprezintă "Rest de plată" pentru indemnizația de concediu aferentă anului 2011. Din cuprinsul dispoziției de plată eliberate de societate pentru suma respectivă rezultă însă că aceasta reprezintă rest de plată salariu. Astfel, există două înscrisuri emanate de la societate cu privire la aceeași sumă, dar aceasta reprezintă contravaloarea unor obligații diferite ale angajatorului.
Intimata-pârâtă nu a depus la dosarul cauzei nicio modalitate de calcul a sumelor ce i se cuvin cu titlu de concediu de odihnă aferent anului 2011; în ce privește anul 2010, nu s-au depus acte doveditoare referitoare la zilele de odihnă efectuate si plata acestora. În concluziile scrise, intimata-pârâtă a afirmat că: "A. anului 2010, societatea nu datorează reclamantului indemnizație de concediu, acesta fiind efectuat de reclamant".
Deși a achitat reclamantului în total suma de 1616 lei, conform chitanțelor aflate la dosar, această sumă nu acoperă integral drepturile aferente anului 2011 ce i se cuvin, pe care le-a solicitat prin cererea introductivă si precizarea de acțiune, în cuantum de 2649,6 lei, rămânând de achitat suma de 1172,6 lei.
În ce privește anul 2010, suma solicitată, în cuantum de 3500 lei, a rămas neachitată până în prezent, deși art. 146 din Codul Muncii prevede expres compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat în cazul încetării raporturilor de muncă, iar art. 144 C.muncii garantează acest drept.
Intimata pârâtă SC C. SRL Z. prin întâmpinare (f.12) a solicitatrespingerea recursului cu consecința menținerii sentinței atacate.
Analizând actele si lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs și prin prisma apărărilor din întâmpinare, Curtea reține următoarele:
Așa cum rezultă din cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul
T. S., precizată ulterior prin scriptul depus la fila 40, reclamantul a solicitat prin petitul nr. 1 să se constate netemeinicia și ineficacitatea deciziei nr.
65/(...) de suspendare a contractului individual de muncă, iar prin petitul nr. 2 a solicitat să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 6.284 lei reprezentând drepturile salariale aferente lunilor iulie - august 2011 și a sumei de 5.832,8 lei reprezentând indemnizația de concediu aferentă anilor 2010 -
2011.
Cu toate acestea, în considerentele hotărârii atacate, instanța de fond a analizat pretențiile reclamantului doar cu privire la petitul nr. 1, hotărârea fiind motivată în fapt și în drept, astfel încât sub acest aspect nu este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C.proc.civ.
În ceea ce privește petitul nr. 2, criticile recurentului se dovedesc a fi întemeiate, deoarece instanța a respins ca nefondate cererile având ca obiect plata drepturilor salariale și a indemnizației de concediu, fără a verifica dacă se confirmă sau nu cele susținute de reclamant, prin raportare la probele administrate în cauză și temeiurile de drept invocate, hotărârea fiind practic nemotivată sub acest aspect.
Obligația instanței de a-și motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în dispozițiile art. 261 Cod procedură civilă, are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situației de fapt expusă în detaliu încadrarea îndrept, examinarea argumentelor părților și punctul de vedere al instanței față de fiecare argument relevant, și, nu în ultimul rând raționamentul logico- juridic care a fundamentat soluția adoptată.
Aceste cerințe legale sunt impuse de însăși esența înfăptuirii justiției, iar forța de convingere a unei hotărâri judecătorești rezidă din raționamentul logico-juridic clar explicitat și întemeiat pe considerente de drept.
În conformitate cu jurisprudența CEDO o hotărâre judecătorească care nu este suficient motivată duce la concluzia că, cererea pe care „a soluționat-o"; nu a fost examinată în mod echitabil și că au fost încălcate dispozițiile art. 6.1 din Convenția pentru Drepturile Omului (Hotărârea CEDO din 28 aprilie 2005
- Cauza Albina împotriva României.
Ținând seama de aceste considerente și văzând că omisiunea analizării cauzei sub toate aspectele de fapt și drept invocate reprezintă o necercetare a fondului, Curtea în temeiul art. 312 alin. 1 cu referire la art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă, va admite recursul declarat de reclamant și va casa în parte sentința atacată, urmând a trimite la aceiași instanță spre rejudecare cererile privind drepturile salariale și indemnizațiile de concediu, întrucât o analiză a pretențiilor deduse judecății nu poate fi făcută pentru prima dată în recurs
Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței privitoare la modul de soluționare a primului capăt de cerere având ca obiect constatarea netemeiniciei și ineficacității deciziei de suspendare a contractului individual de muncă, soluție față de care nu au fost formulate alte critici de nelegalitate sau netemeinicie.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursul declarat de reclamantul F. C. M. împotriva sentinței civile nr. 6491 din 5 decembrie 2011 a T. S., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o casează în parte, în sensul că:
Trimite spre rejudecare aceleiași instanțe cererile privind drepturi salariale și indemnizații de concediu.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 25 aprilie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
I.-R. M. C. M. S.-C. B.
Red.SCB Dact.SzM/2ex. (...)
Jud. fond: P. R.M.
G. C.
GREFIER
| ← Decizia nr. 4108/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 3763/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
