Decizia nr. 1810/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ N. 1810/R/2012
Ședința publică din data de 25 aprilie 2012
Instanța constituită din:
PREȘED.TE: I.-R. M.
JUDECĂTORI: C. M.
S.-C. B.
G.: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul P. O. V. DE S. împotriva sentinței civile nr. 2235 din 16 decembrie 2011, pronunțată de
Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...), privind și pe reclamantul intimat S. L.
D. Î. M. și pe pârâții intimați Ș. CU C. I-V. N. 7 V. DE S., C. LOCAL V. DE S. și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - D. G. A F. P. M., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat părților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 20 martie
2012, prin serviciul de registratură al instanței, s-au depus la dosar din partea pârâtului intimat Ministerul Finanțelor Publice și a reclamantului intimat S. L. din Î. M. întâmpinări prin care se solicită respingerea recursului, menținerea hotărârii instanței de fond și judecarea cauzei în lipsă.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare, având în vedere că s-a solicitat judecarea în lipsă și prin cererea de recurs.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 2235 din 16 decembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...) s-au respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților C. Local V. de S. și P. orașului V. de S., invocate de aceștia prin întâmpinare.
S-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului
Ministerul Finanțelor Publice, invocată de acesta prin întâmpinare.
S-a respins acțiunea formulată de reclamantul S. L. din Î. M., în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, prin D. F. P. M., ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
S-a admis acțiunea precizată formulată de reclamantul S. L. D. Î. M. în contradictoriu cu pârâții Ș. CU C. I-V. N. 7 V. DE S., C. LOCAL V. DE S., P. O. V. DE S.
Pârâta Ș. cu clasele I-V. nr. 7 V. de S. a fost obligată să calculeze indemnizația de concediu de odihnă aferentă anului școlar 2009-2010, pentru membrii de sindicat reprezentați de reclamant A. S., O. D., B. N., O. S., P. G., R. N., D. A., M. D., V. Ana, P. E., B. I., C. M., C. L., S. V., S. S., T. E., H. A., V. A., A. C., V. I., P. V., T. V., Rad I., W. A., T. A., T. G., A. M., S. I., S. I., F. A., P. F., T. Ana în cuantum integral, fără aplicarea diminuării cu 25%, prevăzută de
L. nr. 1. și să plătească acestora diferența dintre indemnizația astfel calculată și cea efectiv încasată, aferentă perioadei 1-2 iulie 2010, actualizată cu indicele de inflație la data efectivă a plății.
Pârâții C. Local V. de S. și P. orașului V. de S. au fost obligați să asigure sumele necesare pentru plata diferențelor mai sus-menționate.
Pentru a pronunța această soluție s-a reținut în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice, că acesta nu are raporturi juridice de muncă cu reclamanții, astfel încât nu poate fi obligat în mod direct la plata drepturilor bănești solicitate.
În ceea ce privește excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților
C. Local V. de S. și P. orașului V. de S., instanța a reținut că, potrivit art. 1 din
H.G. nr. 538/2001, „începând cu anul 2001 cheltuielile privind finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază acestea își desfășoară activitatea cu excepția cheltuielilor suportate de la bugetul de stat";.
Potrivit art. 167 alin. 3 din L. nr. 84/1995, „finanțarea de bază a unităților de învățământ preuniversitar de stat care cuprinde și cheltuielile de personal în categoria cărora se înscriu și primele de vacanță se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ";.
Apoi, potrivit art. 36 alin. 4 din L. nr. 215/2001, consiliul local aprobă la propunerea primarului bugetul local, iar, potrivit art. 23 alin. 1 din aceeași lege, autoritățile administrației publice prin care se realizează autonomia locală în comune, orașe și municipii sunt consiliile locale, comunale, orășenești și municipale, ca autorități deliberative și primarii, ca autorități executive.
Pârâtul C. Local V. de S. a fost chemat în judecată ca pârât datorită calității lui de finanțator al instituției de învățământ, iar P., în calitate de ordonator principal de credite.
Legitimarea procesuală a acestora nu trebuie analizată strict din perspectiva raporturilor juridice de muncă, ci trebuie raportată și la dispozițiile legale menționate care stabilesc în sarcina consiliului local obligația de a suporta toate cheltuielile de personal, iar în persoana primarului calitatea de ordonator de credite.
Pe fondul cauzei s-a constatat că membrii de sindicat reprezentați de reclamant sunt cadre didactice, la unitatea școlară pârâtă în cauză. Pentru anul 2009-2010 aceștia au beneficiat de concediu de odihnă.
Potrivit art. 103 lit. a din L. nr. 128/1997, personalul didactic beneficiază de „. anual cu plată, în perioada vacanțelor școlare, respectiv universitare, cu o durată de cel puțin 62 de zile, exclusiv duminicile și sărbătorile legale.";
Potrivit dispozițiilor art. 28 alin.4 din Contractul colectiv de muncă unic la nivelul I. Ș. al județului M. 2008-2009, în vigoare și pentru anul 2010, indemnizația de concediu se acordă salariatului cu cel puțin 10 zile înainte de plecarea în concediu de odihnă, iar, în conformitate cu dispozițiile art. 145 alin.3 din Codul muncii, indemnizația de concediu se plătește cu cel puțin 5 zile anterior plecării în concediul de odihnă.
Pentru toți membrii de sindicat reprezentați în prezenta cauză, indemnizația de concediu de odihnă trebuia plătită anterior datei plecării în concediu, respectiv (...), conform adeverinței nr. 1190 din (...).
L. nr. 1. a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 441/(...), data intrării în vigoare a acesteia fiind (...).
Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 2., pronunțată în recurs în interesul legii, a stabilit că dispozițiile art. 1 din L. nr. 1. privindunele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, raportat la art. 150 (fost art. 145) din Codul Muncii, art. 103 lit. a) din L. nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările ulterioare, și art. 7 din Hotărârea Guvernului nr. 250/1992 privind concediul de odihnă și alte concedii ale salariaților din administrația publică, din regiile autonome cu specific deosebit și din unitățile bugetare, republicată, sunt incidente cererilor formulate de personalul didactic și didactic auxiliar din învățământul preuniversitar de stat ce au ca obiect acordarea indemnizației de concediu de odihnă aferentă anului școlar 2009 - 2010, după intrarea în vigoare a Legii nr.
1., respectiv 3 iulie 2010.
Pentru perioada 1 - 2 iulie 2010, unitatea școlară pârâtă nu a făcut dovada plății drepturilor bănești solicitate, cu toate că sarcina probei îi incumbă, potrivit art. 272 din Codul muncii.
Așa fiind, instanța a admis acțiunea.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul P. O. V. DE S.solicitând modificarea sentinței în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a primarului și respingerea acțiunii față de acesta.
În motivarea recursului a arătat că prevederile HGR nr. 538/2001, L. nr.
84/1995 și ale Legii nr. 215/2001 în temeiul cărora a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a P.ui fac referire la unitățile administrativ- teritoriale, iar nu la calitatea de primar al orașului, chiar dacă potrivit Legii nr.
215/2001 acesta este cel care reprezintă unitatea administrativ-teritorială în raport cu persoane fizice sau juridice și în fața instanțelor de judecată. Astfel, aceste prevederi au fost greșit aplicare de către instanța de fond atunci când a considerat că primarul este cel care trebuie să asigure drepturile bănești solicitate în acțiune deoarece reglementările respective nu fac referire la primarul orașului.
De asemenea, excepția invocată a fost respinsă pe considerentul că primarul are calitate de ordonator principal de credite, dar instanța de judecată nu a avut în vedere faptul că potrivit HG nr. 538/2001 finanțarea instituțiilor de învățământ se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale, așadar, nu din bugetul propriu al primarului orașului, cu atât mai mult cu cât aceeași reglementare arată că fiecare instituție de învățământ are obligația să își desfășoare activitatea pe baza bugetului propriu, ceea ce înseamnă că nu primarul face bugetul unității de învățământ și nu acesta este responsabil de modul de finanțare al unității de învățământ, adică, este ordonator principal de credite al unităților de învățământ raportat la bugetul propriu al acestor unități, respectiv, la sumele ce sunt virate în bugetul orașului de la bugetul de stat pentru a fi alocate către aceste unități de învățământ și nu este ordonator de credite în sensul că din bugetul propriu al primarului se finanțează unitățile de învățământ. În situația recurentului, calitatea de ordonator principal de credite este echivalentă cu aceea de intermediar al repartizării sumelor de bani, iar nu de administrator al acestor sume.
P. orașului V. de S. nu poate asigura sumele necesare plătii drepturilor bănești solicitate de către membrii de sindicat din învățământ deoarece nu are un buget propriu, în calitate de primar, astfel încât nu poate să își asume obligații pecuniare, pe cale de consecință nici nu poate avea calitate procesuală pasivă. Bugetul local aparține orașului, iar nu primarului. P. doar reprezintă orașul în relațiile cu persoanele fizice sau juridice, precum și în instanță.
Potrivit alt. 3 din HGR nr. 1618/2009 privind finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, finanțate din bugetele locale, pe baza standardelor de cost pe elev/preșcolar pentru anul 2010, se prevedere modulîn care se finanțează unitățile de învățământ, inclusiv în ceea ce privește sumele ce fac obiectul acțiunii rec1amantului. Astfel, unitățile de învățământ transmit situația către primării, care transmit mai departe către D. generală a finanțelor publice județene situația elevilor, în funcție de care se vor repartiza sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată, prin decizie a directorului D. generale a finanțelor publice județene. Acest articol, coroborat cu art. 4 ind 2 din HGR nr. 1618/2009, potrivit căruia în cazuri excepționale, când sumele calculate nu asigură plata drepturilor salariale la unitățile de învățământ, se pot efectua redistribuiri ale sumelor defalcate pe orașe, prin intermediul D. generale a finanțelor publice județene, conduce spre concluzia că aceasta singura în măsură să dispună și să asigure sumele necesare plății drepturilor bănești în discuție.
Potrivit HGR nr. 2192/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, art. 40, după aprobarea legii bugetului de stat, consiliul județean prin hotărâre și cu asistența direcției generale a finanțelor publice și a inspectoratului școlar vor repartiza unităților administrativ teritoriale sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și după caz fonduri din cote defalcate din impozitul pe venit la dispoziția acestora. Astfel, sumele se asigură de către consiliul județean cu asistenta direcției generale a finanțelor publice, iar nu de către primarul orașului și nu prin dispozițiile acestuia.
Potrivit Legii nr. 273/2006 privind finanțele publice locale orice cheltuieli publice se realizează prin asigurarea resurselor financiare, ori, în situația noastră, resursele financiare pentru plata sumelor prevăzute în acțiunea reclamantului se realizează de către consiliul județean cu asistența direcției generale a finanțelor publice din sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată, nu din bugetul local al orașului, cu atât mai puțin nu din "bugetul primarului orașului V. de S.", care nici nu are un buget propriu din care să fie finanțate asemenea drepturi bănești, așa cum am precizat mai sus, bugetul aparține orașului, iar nu primarului.
Prin OUG nr. 32/2001 pentru reglementarea unor probleme financiare se arată că începând cu anul 2001 finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele lIocale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea, dar aceste prevederi trebuie coroborate cu prevederile art. 16 din HGR nr.
2192/2004, potrivit căruia unităților de învățământ preuniversitar de stat sunt finanțate și de la bugetul de stat și din alte surse, respectiv, venituri proprii.
Astfel, unitățile de învățământ preuniversitar de stat nu sunt finanțate integral de către bugetul local, cu atât mai mult cu cât potrivit HGR nr. 1618/2009 finanțarea cheltuielilor cu salariile, sporuri, indemnizații și alte drepturi salariale în bani stabilite pentru unitățile de învățământ preuniversitar de stat se asigură, nu din bugetul primarului, ci prin bugetele locale, ale unităților administrativ teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată, sume ce pot fi repartizate doar prin intermediul D. G. a finanțelor publice județene M. și nu de către primarul orașului.
S. liber din Î. M. prin întâmpinare (f.17) a solicitat respingerea recursului.
Analizând actele si lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs și prin prisma apărărilor din întâmpinare, Curtea reține următoarele:
Criticile formulate de pârât nu au vizat fondul pretențiilor deduse judecății, acesta înțelegând să critice hotărârea tribunalului doar prin invocarea excepției lipsei calității procesuale pasive, în privința căreia Curteaapreciază că argumentația pe care se fundamentează nu este întemeiată, iar în concret, prin raportare la normele legale incidente, excepția nu poate fi primită.
Obligația pârâtului recurent de alocare a fondurilor necesare plății drepturilor salariale acordate prin hotărârea atacată derivă din calitatea sa legală de ordonator principal de credite al bugetului local, expres prevăzut de art. 21 alin. 2 din L. nr. 273/2006.
Astfel, dispozițiile art. 167 alin. din L. nr. 84/1995 statuează că finanțarea de bază (care include și cheltuielile de personal) a unităților de învățământ de stat este asigurată prin bugetul local al unității administrativ- teritoriale pe a cărui rază își desfășoară activitatea, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale. Conform art. 5 alin. (1) lit. b) din L. nr. 273/2006 privind finanțele publice locale „veniturile bugetare locale se constituie din: sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat";.
Drept urmare, sursa din care trebuie plătite drepturile salariale acordate prin hotărârea atacată rămâne tot bugetul local al unității administrativ- teritoriale de care aparține unitatea de învățământ, fiind fără relevanță din ce venituri se constituie sumele necesare pentru această plată.
În cauza dedusă judecății, P. orașului V. de S. își justifică calitatea procesuală pasivă, prin prisma faptului că a fost chemat în judecată în calitate de ordonator principal de credite al bugetului orașului V. de S. conform art. 63 alin. (4) lit. a) din L. 215/2001 și, în mod evident, în calitate de reprezentant al unității administrativ teritoriale, art. 62 alin. (1) din L. administrației publice locale prevăzând expres că „primarul reprezintă unitatea administrativ- teritorială în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române ori străine, precum și în justiție";, cele două atribuții neputând fi disociate.
Soluția subsidiară propusă de recurent, în sensul obligării sale la plata sumelor către cadrele didactice doar în momentul în care vor fi repartizate cu acest titlu de la bugetul de stat, vizează etapa executării hotărârii, și nu este de natură să înlăture obligațiile legale ale ordonatorului principal de credite.
În consecință, Curtea observă că pârâtul nu a fost chemat în judecată în calitate de angajator și nu a fost obligat la plata directă a unor sume de bani către salariații unității de învățământ, iar prevederile din legile speciale privitoare la finanțarea învățământului preuniversitar de stat, care sunt de strictă interpretare, justifică legitimarea procesuală a primarului în prezentul litigiu.
Ținând seama de aceste considerente, Curtea apreciază ca hotărârea fondului este legală și temeinică, astfel ca o va menține ca atare, urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.proc.civ. să respingă ca nefondat recursul declarat de recurent, în cauză nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul P. O. V. DE S. împotriva sentinței civile nr. 2235 din 16 decembrie 2011 a T.ui M., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 25 aprilie 2012.
PREȘED.TE JUDECĂTORI
I.-R. M. C. M. S.-C. B.
Red.SCB Dact.SzM/2ex. (...)
Jud. fond: H. D.M.
G. G. C.
| ← Decizia nr. 2172/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 4227/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
