Decizia nr. 4227/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 4227/R/2012
Ședința publică din data de 9 octombrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: D. C. G.
JUDECĂTOR: G.-L. T. JUDECĂTOR: I.A T. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții B. I. și M. G. împotriva sentinței civile nr. 7489 din 28 iunie 2012 pronunțate de Tribunalul
Cluj în dosar nr. (...) privind și pe intimatele S. N. DE T. F. DE M. „. M. SA - S. T.
C.-N. și S. C. DE Î. ȘI R. L. ȘI U. C. I. SA B., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta reclamanților recurenți - avocat A. M. din cadrul Baroului C., lipsind reprezentantul intimatelor.
Procedura de citare este realizată.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimatelor și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că intimatele au formulat întâmpinare depusă la dosar la data de 8 octombrie 2012. I se comunică reprezentantei recurenților un exemplar al întâmpinării iar aceasta arată că nu are de formulat cereri prealabile.
Nefiind formulate cereri în probațiune, instanța declară închise dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamanților solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și pentru motivele expuse în scris, fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A asupra recursului civil de față, reține:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul instanței sub nr.
(...), reclamanții B. I. și M. G. I. au chemat în judecată pe pârâta și au solicitat obligarea acesteia la plata retroactivă a salariului suplimentar pentru anul 2008 și parțial pentru anul 2009, a primei de Z. F. aferentă anului 2009, a primei de
P. aferentă anului 2009 și a primei de C. pentru anul 2008, cu cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat, în esență, că au fost angajații pârâtei până în luna iunie 2009, când s-au pensionat și drepturile pe care le solicită au fost prevăzute în contractul colectiv de muncă la nivel de ramură transporturi pe anii 2008 - 2010, la art. 30 alin. 1 și art. 71 alin. 1 și 2, iar conform art. 236 al. 1 Codul muncii contractul colectiv de muncă este legea părților.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, invocând excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune, raportat la prevederile art. 268 alin 1 lit. e Codul muncii și arătând că prima de C.
2008 a fost achitată reclamanților.
Prin sentința civilă nr. 7489 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), a fostrespinsă acțiunea.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanții au fost angajații pârâtei, fiindu-i aplicabile dispozițiile
Contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate și cele ale contractului colectiv de muncă la nivel de ramură transporturi.
Potrivit prevederilor art. 236 al. 4 din Codul muncii aplicabil, contractul colectiv de muncă încheiat cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților, iar conform prevederilor art. 40 al. 2 lit. c) din Codul muncii, angajatorul are obligația să acorde salariaților toate drepturile care decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractul individual de muncă.
În privința excepției prescripției extinctive a dreptului la acțiune instanța a reținut că potrivit prevederilor art. 268 alin 1 lit. c din Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la nașterea dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de munca consta în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților fata de angajator. Cum drepturile bănești solicitate de reclamanți constituie drepturi salariale restante, instanța reține că în cauză este aplicabil art. 268 alin 1 lit. c din Codul muncii.
Cu privire la prima de C. 2008, instanța a reținut că aceasta a fost achitată reclamanților, în acest sens fiind depuși fluturașii de salariu.
Referitor la drepturile aferente anului 2009, instanța reține că prin art. 64 din Contractul Colectiv de M. pe anii 2. se prevede în mod expres că, drepturile reprezentând salariul suplimentar pentru anul 2009, prima de Z. F. aferentă anului 2009 și prima de P. și C. aferentă anului 2009 nu se acordă salariaților, acestea urmând eventual a se acorda doar începând cu data (...), în măsura în care va exista o hotărâre a C.ui de A.
Având în vedere prevederile art.64 al Contractul Colectiv de M. pe anul 2., instanța, în temeiul art.208 și următoarele din L. nr.6., a respins ca neîntemeiată acțiunea.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții, solicitând admitereaacțiunii precizata.
În motivare s-a arătat, în esență, că în drept, și-au întemeiat pretențiile pe prevederile CCM la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-
2008, nr. 2. a cărui valabilitate a fost prelungită pana la 31 ianuarie 2011 prin două acte adiționale: actul adițional 370/(...) și actul adițional nr. 629/(...).
În mod netemeinic și nelegal, instanța de fond, dând o interpretare greșita a legii, a ignorat în totalitate temeiul de drept invocat de reclamanți și a considerat ca în prezenta cauza este aplicabil un contract colectiv de munca la nivel inferior, respectiv cel la nivel de unitate.
Executarea contractului colectiv este obligatorie pentru părți potrivit art. 30 din L. nr. 130/1996, iar prevederile acestor contracte produc efecte față de toți salariații indiferent de data angajării, conform art. 11 alin. (1) din aceeași lege.
Potrivit art. 2 alin. (4) al Contractului colectiv de munca la nivel de grup de unități din transportul feroviar, „C. colective de munca la nivel de unități vor respecta prevederile minimale stabilite prin prezentul contract";.
Mai mult decât atât, potrivit dispozițiilor art. 8 alin. (3) din L. nr. 130/1996,
„contractele colective de muncă nu pot conține clauze care sa stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractile colective de munca încheiate la nivel superior";.
Aceste dispoziții se coroborează cu cele prevăzute în Codul muncii în vigoare pentru perioada în discuție, și anume art. 236 alin. (4).
Art. 3 alin 1 al contractului colectiv de munca la nivel de grup de unități din transportul feroviar, stipulează: clauzele acestui contract produc efecte față de toți salariații încadrați în unitățile care fac parte din grupul de unități feroviare (pârâta S. N. de T. F. de M. C. M. SA B. fiind menționata la pct. 3 din anexa 4) și pentru perioada în care din diverse motive nu exista contract colectiv de munca la nivel de unitate. P. le revine obligația respectării prevederilor cuprinse în contractul colectiv de munca încheiat la nivelul grupurilor de unități din transportul feroviar.
Drepturile solicitate prin acțiune își găsesc temeiul în CCM la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2008, nr. 2. salariul suplimentar integral pe anul 2008 și parțial cu perioada lucrata pe anul 2009, în art. 30 alin. (1) din CCM la nivele grup de unități; potrivit art. 30 alin. (3) din CCM menționat: „din veniturile realizate, fondul necesar pentru acordarea salariului suplimentar se constituie lunar în cadrul fondului de salarii, în procent de 10 la suta din fondul de salarii realizat lunar";. Este vorba despre o obligație instituita în sarcina angajatorului și nu o facultate.
Susținerea pârâtei privind condiționarea plății acestui salar de existenta fondurilor bănești cu aceasta destinație este eronata. Nu este justa apărarea pârâtei în sensul ca dată fiind situația economica din ultimii ani, nu își poate permite plata salariilor suplimentare. Este vorba de executarea obligațiilor ce decurg din contractul colectiv de munca, or, câtă vreme recurenții și-au executat propriile obligații față de fostul angajator, sunt întemeiate pretențiile acestora.
Referitor la capetele de cerere privind plata primelor de P. și Z. F. pe anul
2009, CCM la nivel de grup de unități pe anii 2006-2008, prelungit în continuare și valabil pana la 31 ianuarie 2011, prevede expres aceste drepturi la art. 71: „cu ocazia sărbătorilor de P. și de C. se va acorda salariaților un ajutor material stabilit cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare (…); pentru Z. F. se va acorda o premiere al cărei cuantum va fi stabilit de C. de A., la nivelul clasei 1 de salarizare";.
Nu are nicio relevanta în cauza faptul că în anul 2009, drepturile solicitate de recurenți ar fi fost suspendate prin CCM la nivel de unitate, aceste drepturi urmând să fie acordate în baza Contractului colectiv de munca la nivel de grup de unități.
Prin întâmpinare, pârâta S. Î. ȘI R. L. ȘI U. „. I. S. B., a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În motivare pârâta a arătat că recurenții ignora valabilitatea contractului contractul colectiv de munca la nivel de unitate în condițiile în care acesta reprezintă un izvor de drept și dispozițiile sale produc efecte directe în planul drepturilor și obligațiilor părților întrucât reflectă acordul de voința al partenerilor sociali, reprezentanți și ai recurenților în momentul perfectării.
Contractul colectiv de munca încheiat la nivel de grup de unități poate fi avut în vedere când nu exista un contract colectiv de munca la nivelul unității.
Textele legale releva ca având aplicabilitate mai întâi cel încheiat la nivel de unitate aflat în vigoare ținându-se cont de drepturile și obligațiile pe care partenerii sociali le-au negociat la acest nivel.
Potrivit art.1270 Cod civil, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante. Recurenții în mod indirect și injust aduc în discuțievalabilitatea clauzelor inserate în contractul colectiv de munca încheiat la nivel de unitate.
Recurenții se pare ca nu cunosc faptul ca au fost salariații SC C. I. SA, care chiar daca s-a înființat în baza H.G. 864/2001 ca filiala a S. C. M. SA, funcționează ca o entitate distincta.
Astfel, conform art.42 din L. nr.31/1990 privind societățile comerciale filiala reprezintă singurul dezmembrământ al unei societăți comerciale cu personalitate juridica.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Recursul este fondat și urmează a fi admis ca atare, cu consecința modificării în parte a sentinței, în sensul admiterii în parte a acțiunii și a obligării pârâtei să plătească reclamanților salariul suplimentar pe anii 2008 și 2009, proporțional cu perioada lucrată, ajutorul material cu ocazia sărbătorii de P.
2009 și premiul pentru Z. F. 2009.
Principalul motiv avut în vedere de prima instanță pentru respingerea acțiunii s-a întemeiat pe dispozițiile art. 64 din Contractul Colectiv de M. la nivel de unitate pe anii 2., unde se prevede expres că drepturile reprezentând salariul suplimentar pentru anul 2009, prima de Z. F. aferentă anului 2009 și prima de P. și C. aferentă anului 2009 nu se acordă salariaților, acestea urmând eventual a se acorda doar începând cu data (...), în măsura în care va exista o hotărâre a C.ui de A.
Este întemeiat motivul de recurs relativ la acest considerent al tribunalului, prin care se invocă aplicabilitatea prioritară a prevederilor mai favorabile din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior, anume, la nivel de grup de unități.
Astfel, dispozițiile art. 30 alin. 1 din Contractul Colectiv de M. la nivel de G. de unități din T.ul F. pe anii 2006-2008, nr. 2. (a cărui valabilitate a fost prelungită până la 31 ianuarie 2011 prin actul adițional 370/(...) și actul adițional nr. 629/(...)), pe care de asemenea reclamanții și-au întemeiat pretențiile (filele 2-3 dosar fond), statuează: „pentru munca ireproșabilă desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, salariații unităților feroviare vor primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv";.
În mod evident, dispozițiile din acest din urmă contract colectiv de muncă sunt imperative și nu facultative.
Totodată, art. 71 din același contract colectiv de muncă stipulează: „cu ocazia sărbătorilor de P. și de C. se va acorda salariaților un ajutor material stabilit cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare (…); pentru Z. F. se va acorda o premiere al cărei cuantum va fi stabilit de C. de A., la nivelul clasei 1 de salarizare";.
Nu poate fi acceptată apărarea formulată de intimată, în sensul aplicării cu prioritate a contractului colectiv de muncă la nivel de societate, iar nu a contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de grup de unități, fiind incidente sub acest raport prevederile art. 8 alin. 2 din L. nr. 130/1996 (în vigoare la data scadenței drepturilor, în condițiile în care doar prin L. nr. 6. a fost abrogată această lege), conform cărora contractul colectiv de muncă nu poate conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin C. colective de muncă încheiate la nivel superior, respectiv la nivel de grup de unități (în speță).
În același sens sunt prevederile art. 38 Codul muncii, conform cărora
„salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute de lege. O. tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturile recunoscute de legesalariaților sau limitarea acestor drepturi, este lovită de nulitate";, prin drepturi recunoscute de lege trebuind a fi înțelese inclusiv cele aduse de art. 8 alin. 2 din L. nr. 130/1996 citat mai sus, de a beneficia de drepturile superioare conferite prin contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior.
Se mai invocă în apărare faptul că reclamanții cer acordarea unor drepturi suplimentare a căror acordare a fost suspendată la nivel de unitate, punând în acest fel în discuție valabilitatea contractului colectiv de muncă la nivel de unitate. Or, această apărare nu este eficientă, drepturile salariale neputând fi condiționate sub aspectul protejării lor prin instanță de inițierea unor litigii separate, ci poate fi invocată inclusiv pe cale incidentală sau indirect, așa cum s- a procedat în prezenta cauză, ineficiența unor prevederi contractuale nelegale, pentru considerentele ce preced. Art. 8 alin. 2 din L. nr. 130/1996 aveau valoare de principiu în dreptul muncii, raportat la perioada în care se datorau drepturile solicitate, astfel încât nu puteau fi eludat prin inserarea unor prevederi contractuale care tindeau a se interpune în aplicarea directă a acestui principiu care reflecta ordinea publică în domeniul pe care îl reglementa.
Față de aceste considerente, se constată că sunt întemeiate solicitările reclamanților formulate prin acțiune, mai puțin cea privind plata primei de C. pentru anul 2008, în condițiile în care s-a arătat prin întâmpinarea depusă la fond că aceste drepturi au fost plătite, fiind anexate înscrisuri doveditoare în acest sens („fluturașii"; de salariu pentru luna decembrie 2008 pentru reclamanți, având trecută mențiunea „aj. Sal: 570 lei";) - filele 62-64 dosar fond.
Căzând în pretenții, pârâta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată aferente fondului în favoarea reclamanților, în cuantum de 300 lei, reprezentând onorariu avocațial, conform prevederilor art. 274 C.proc.civ.
În drept, se reține incidența prevederilor art. 312 alin. 1 și 3 raportat la art. 304 pct. 9 și art. 304 ind. 1 C.proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Admite recursul declarat de reclamanții B. I. și M. G. împotriva sentinței civile nr. 7489 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...) pe care o modifică în parte în sensul că admite în parte acțiunea formulată de reclamanții B. I. și M. G. în contradictoriu cu pârâta S. N. DE T. F. DE M. „. M. SA - S. T. C.-N. și S. C. DE Î. ȘI R. L. ȘI U. C. I. SA B. și în consecință:
Obligă pârâta să plătească reclamanților salariul suplimentar pe anii 2008
și 2009, proporțional cu perioada lucrată, ajutorul material cu ocazia sărbătorii de P. 2009 și premiul pentru Z. F. 2009.
Obligă pârâta la plata sumei de 300 lei cheltuieli de judecată aferente fondului către reclamanți.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 9 octombrie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
D. C. G. G.-L. T. I.A T.
N. N.
GREFIER,
Red.I.T./S.M.
2 ex./(...) Jud.fond.E. B.
| ← Decizia nr. 1810/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 1298/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
