Decizia nr. 1963/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...) Cod operator 8428
D. CIVILĂ NR. 1963/R/2012
Ședința publică din 04 mai 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: I.-D. C.
JUDECĂTORI: A.-A. P.
M.-C. V. GREFIER : A.-A. M.
S-a luat spre examinare, recursul declarat de reclamantul R. V., împotriva sentinței civile nr. 1002 din (...) a T.ui S., pronunțată în dosarul nr. (...), privind și pe pârâtele intimate S. R. S. B. și S. R. V. I. S. Z., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentantul reclamantului recurent, domnul avocat D. A., care depune la dosar împuternicirea avocațială pentru redactarea și susținerea recursului și reprezentanta pârâtelor intimate, doamna consilier juridic O. F., cu delegații de reprezentare la f.18 și 21 din dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat de reclamantul R. V., a fost formulat și motivat în termen legal, a fost comunicat părților adverse și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care Curtea constată că prin memoriul de recurs (f. 2 din dosar), reclamantul recurent a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul art. 242 alin. 2 C.pr.civ.
De asemenea, Curtea constată că la data de (...), au fost înregistrate la dosar întâmpinările expediate prin poștă de către pârâtele intimate, prin intermediul doamnei consilier juridic O. F., prin care se solicită respingerea recursului și menținerea în totalitate a sentinței atacate, ca fiind temeinică și legală, precum și judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 C.pr.civ., iar la fiecare dintre cele două întâmpinări a fost anexată delegația de reprezentare pentru doamna consilier juridic O. F.
Reprezentantul reclamantului recurent arată că nu solicită să i se comunice întâmpinările formulate de către pârâtele intimate, întrucât a primit câte un exemplar din întâmpinările depuse în primul dosar de pe lista prezentului complet de judecată, iar cauzele sunt similare.
Reprezentanții părților arată că nu au de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.
Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul reprezentanților părților asupra recursului.
Reprezentantul reclamantului recurent solicită admiterea excepției nulității hotărârii atacate, invocată prin memoriul de recurs, având în vedere că au fost încălcate prevederile art. 55 alin.1 și alin. 2 din Legea nr.
304/2004, în care se dispun următoarele:
(1) „Completul pentru soluționarea în primă instanță a cauzelor privind conflictele de muncă și asigurări sociale se constituie dintr-un judecător și doi asistenți judiciari.";
(2) „Asistenții judiciari participă la deliberări cu vot consultativ și semnează hotărârile pronunțate. Opinia acestora se consemnează în hotărâre, iar opinia separată se motivează.";
Reprezentantul reclamantului recurent arată că la Tribunalul Sălaj, patru complete de judecată au judecat cauze similare cu prezenta cauză, un complet de judecată având opinie diferită de celelalte trei și la fiecare dintre cele patru ședințe de judecată au participat aceeași asistenți judiciari, însă în toate cauzele, asistenții judiciari au fost de acord cu opinia judecătorilor care au făcut parte din completul de judecată, dar în niciuna dintre hotărârile pronunțate în astfel de dosare nu s-a menționat opinia asistenților judiciari, fapt ce atrage nulitatea acestor hotărâri judecătorești.
De asemenea, reprezentantul reclamantului recurent arată că instanța de fond în mod greșit a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către pârâte, reținând că fosta S. I. S. a fost radiată din evidențele Registrului Comerțului, iar pârâta de rândul doi ca achizitoare a unuia din bunurile care a compus activul societății nu a devenit continuatoarea societății radiate, însă din probele administrate în cauză rezultă că în urma lichidării societății S. I. S. în anul 2004, platforma industrială a fost achiziționată de către S. R. S. B., care a preluat și arhiva
S. I. S., iar la data de (...) s-a încheiat contractul prin care S. R. S. B. a cumpărat de la S. I. S. Z. activul patrimonial denumit „. I. I. și potrivit art. 4 pct. c din acest contract, cumpărătorul s-a obligat „să preia arhiva societății, în conformitate cu art. 18 din Legea nr. 16/1996"; a Arhivelor Naționale.
Totodată, reprezentantul reclamantului recurent arată că reprezentanta pârâtei S. R. S. B. susține că nu s-a încheiat un proces-verbal privind preluarea arhivei S. I. S., însă această apărare nu poate fi reținută deoarece pârâta a încheiat anumite acte juridice cu S. I. S. Z.
Reprezentantul reclamantului recurent arată că reclamantul a fost angajat la S. I. S. Z., iar angajatorul a omis să analizeze O. nr. 5. referitor la grupele de muncă și să menționeze grupa de muncă în carnetul de muncă al acestuia, însă având în vedere că arhiva S. I. S. a fost preluată de S. R. S. și carnetele de muncă ale foștilor angajați ai S. I. S. se află la S. R. S. a solicitat să efectueze această operațiune S. R. S. deoarece consideră că aceasta are calitate procesuală pasivă în cauză, fapt ce rezultă cu certitudine chiar din actele depuse la dosarul cauzei și, totodată, arată că în dosarul instanței de fond, reprezentanții părților au depus hotărâri judecătorești cu titlu de practică judiciară.
În concluzie, reprezentantul reclamantului recurent solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceluiași tribunal, pentru motivele arătate în memoriul de recurs.
Reprezentanta pârâtelor intimate solicită respingerea recursului și menținerea în totalitate a sentinței atacate, ca fiind temeinică și legală, pentru motivele arătate prin cele două întâmpinări depuse la dosar.
De asemenea, reprezentanta pârâtelor intimate solicită respingerea excepției nulității sentinței invocată de recurent, având în vedere că hotărârea atacată a fost însușită prin semnarea de către asistenții judiciari și per a contrario rezultă că opinia acestora „cu rol consultativ"; a fost însușită de către instanță, neexistând o opinie separată a acestora, care să poată fi motivată, potrivit actului normativ invocat de recurentă (art. 55 alin.1 și alin. 2 din Legea nr. 304/2004 republicată).
Reprezentanta pârâtelor intimate arată că pârâtele S. R. S. B. și S. R.
V. I. S. Z. nu sunt continuatoare ale S. I. S. Z., deoarece S. R. S. a cumpăratde la S. I. S., terenuri, mijloace fixe și acțiuni, dar nu a preluat salariații acestei societăți și, totodată, arată că nu există nici un înscris, respectiv un inventar de predare-preluare a arhivei S. I. S. Z. de către S. R. S. B., iar în perioada 2004-2009 S. I. S. Z. avea rol activ și având în vedere aceste aspecte, consideră că în mod corect Tribunalul Sălaj a constatat că S. R. S. B. și S. R. V. I. S. Z. nu au calitate procesuală pasivă în cauză.
De asemenea, reprezentanta pârâtelor intimate arată că grupa de muncă se acordă angajaților din turnătorie, forjă sau vopsitorie, nicidecum angajaților din secțiile de prelucrare, așa cum este reclamantul din prezenta cauză, iar aceasta nu a făcut dovada că este îndreptățită să beneficieze de grupa a II-a de muncă, așa cum prevede O. nr. 5., respectiv nu a făcut dovada că 70% din activ a fost încadrat în grupa a II-a de muncă.
În replică, reprezentantul reclamantului recurent arată că unii dintre recurenții din cauzele similare cu prezenta cauză, deși au lucrat în prelucrări mecanice, ca și strungari sau lăcătuși mecanici, pentru anumite perioade de timp, au deja trecute grupele de muncă în carnetele de muncă, iar unii dintre acești recurenți lucrează și azi la S. R. V. I. S. Z., astfel încât, se întreabă de la cine au fost preluate carnetele de muncă ale acestor persoane.
În replică, reprezentanta pârâtelor intimate arată că acolo unde au fost condiții speciale de muncă, nu grupă de muncă, există două contracte de muncă individuale semnate de către părți, care au fost depuse în copie la dosarul cauzei.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1002 din (...) pronunțată de Tribunalul Sălaj s- a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor S. R. S. și SC R. V. I. SRL Z.
S-a respins acțiunea formulată de reclamantul R. V. împotriva pârâtelor S. R. S. și S. R. V. I. S. având ca obiect încadrarea activității sale desfășurată în perioada (...)-(...), (...)-(...) în grupa II de muncă și eliberarea unei adeverințe în acest sens, constatând lipsa calității procesuale pasive a pârâtelor.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că conform mențiunilor de carnetul de muncă al reclamantului, activitatea pentru care se solicită prin prezenta încadrarea în grupa a II-a de muncă, a fost prestată în favoarea angajatoarei S. S. Z.
Societatea menționată a intrat în procedura lichidării voluntare, astfel că la data de 2 noiembrie 2004, pârâta de rândul 2 a cumpărat, prin licitație publică de la S. S. Z. activul patrimonial denumit „ platforma industrială I. situat în loc. Z., B-dul M.V. nr. 58, jud. S., întabulat în C.F. nr. 8452 a localității Z.
Prin același contract de vânzare cumpărare, cumpărătorul și-a asumat obligația prevăzută de art. 4 lit. c de a prelua arhiva societății, în conformitate cu art. 18 din Legea nr. 16/1996.
Ulterior, prin sentința civilă nr. 475/(...) a T.ui S. s-a închis procedura falimentului și s-a dispus radierea S. S. din evidențele Registrului
Comerțului.
Art. 40 al D.ui nr. 3., în vigoare la data pronunțării sentinței civile de închidere a procedurii de faliment, prevede trei moduri de încetare a ființeipersoanei juridice, și anume, prin comasare (absorbție și fuziune), prin divizare totală și prin dizolvare.
Efectul esențial al dizolvării este lichidarea persoanei juridice, iar data produceri efectelor lichidării înseamnă practic data producerii efectelor însăși ale dizolvării, respectiv efectul încetării a însăși persoanei juridice. T., persoana juridică dizolvată încetează la data ultimului act de lichidare, iar practic acest lucru se concretizează prin radierea din evidențe a acesteia.
Prin urmare, la data promovării prezentei acțiuni, societatea angajatoare nu mai exista ca subiect de drept.
Pârâta de rândul 2, ca achizitoare a unuia din bunurile care a compus activul societății nu a devenit continuatoarea societății radiate, prin urmare, obligațiile care îi incumbau angajatoarei nu au fost transferate în temeiul regulilor succesiuni către aceasta.
Prin urmare, rămâne de analizat dacă, raportat la obiectul acțiunii, se poate stabili vreo obligație în sarcina pârâtelor.
Cu privire la petitul 1 de încadrare a activității desfășurate în perioada
(...)-(...) și (...)-(...) în grupa a II de muncă, instanța a reținut următoarele:
In baza Legii nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistenta socială și în conformitate cu prevederile art. 2 din D.-lege nr.
68/1990 pentru înlăturarea unor inechități în salarizarea personalului, M. Muncii și Ocrotirilor Sociale, Ministerul Sănătății și Comisia Naționala pentru Protecția Muncii au emis O. nr. 5., prin care se precizează locurile de munca, activitățile și categoriile de personal care lucrează în condiții deosebite, ce se încadrează în grupele I și II de munca în vederea pensionării.
Conform acestui ordin, in grupa I de munca se încadrează locurile de munca, activitățile și categoriile profesionale cuprinse în anexa nr. 1, iar in grupa II de munca se încadrează locurile de munca, activitățile și categoriile profesionale cuprinse în anexa nr. 2.
Art. 13 prevede că perioada lucrata după data de (...) până la data intrării în vigoare a cestui ordin și în continuare se încadrează în grupele I și
II de munca în conformitate cu prevederile prezentului ordin ce înlocuiește ordinele nr. 59/(...) și 210/1977 ale ministrului muncii și ministrului sănătății, care își încetează aplicabilitatea.
Nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de munca se face, conform art. 6, de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de munca concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective
(nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizica sau nervoasa, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.).
Art. 15 alin.2 prevede că, ținând seama de prevederile 2 și 3 din D.- lege nr. 68/1990, unitățile au obligația sa analizeze și sa precizeze, în termen de 30 de zile de la data aprobării prezentului ordin, pe baza documentelor existente în unitate, situația încadrării personalului în grupele I și II de munca începând cu (...) și până în prezent.
Ulterior, Legea nr. 19/2000 a suprimat clasificarea privind încadrarea locurilor de muncă pe grupe și constituie o nouă clasificare a acestora în condiții normale, deosebite sau speciale.
Prin urmare, obligația de încadrare în grupe de muncă a activității reclamantului, incumba angajatorului care, împreună cu reprezentanții sindicatului trebuiau să nominalizeze persoanele care se încadrează în grupele I și II.
Încadrarea în grupele I și II de munca se făcea, conform art. 7 din același ordin, proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de munca incluse în aceste grupe, cu condiția ca, pentru grupa I, personalul sa lucreze în aceste locuri cel puțin 50%, iar pentru grupa II, cel puțin 70% din programul de lucru.
Perioada de timp în care o persoana avea sarcina sa lucreze integral sau o parte din programul de munca în astfel de locuri se stabilea prin dispoziția conducerii unității sau prin prevederile legale care reglementează atribuțiile de serviciu ce revin fiecărei persoane în raport cu funcția îndeplinită.
Reclamantul a solicitat încadrarea activității sale în grupe de muncă în contradictoriu cu pârâtele, arătând că acestea sunt deținătoarele de fapt ale arhivei fostei societăți.
Prin încetarea ființei societății angajatoare, obligațiile care îi incumbau au încetat să mai existe, prin stingerea pasivului.
Simplul fapt că la efectuarea unei expertize, expertul ar fi fost nevoit să se deplaseze în incita S. R. V. I. Z., nu este în măsură a conferi acestei pârâte calitate procesuală pasivă, tot așa cum de exemplu, în cadrul unei acțiuni în revendicare, analiza documentelor cadastrale de către expertul topograf nu conferă Oficiului de C. și P. I. calitate procesuală pasivă.
Calitatea de deținător al arhivei nu duce la concluzia existenței unei identități între pârât și cel obligat în raportul juridic de încadrare în grupe de muncă a activității reclamantului.
Reclamantul justifică împrocesuarea pârâtei de rândul 2 și cu acest argument„dacă am accepta ideea că pârâta nu are calitate procesuală pasivă(…) se pune întrebarea atunci cine are această calitate?";
Calitate procesuală pasivă ar fi avut fără dubiu S. I.. S. până la momentul încetării capacității sale procesuale de folosință, iar forțarea unei calități procesuale pasive a pârâtelor ar însemna nu doar ignorarea legii, dar și acceptarea ideii că pasivitatea culpabilă a reclamantului este ignorată, în paguba securității raporturilor juridice în general.
Cu privire la cererea de obligare a pârâtelor la eliberarea unei adeverințe cu mențiunile constate la petitul 1, instanța a apreciat că acest petit, are caracter accesoriu, urmând a avea soarta cererii principale care se referă la încadrarea în grupe de muncă.
Cererea de eliberare a unei adeverințe nu are legătură cu deținerea arhivei, atâta timp cât mențiunile care se cer a fi inserate nu se află în înscrisurile din arhivă, ci în soluția de încadrare a activității în grupa a II de muncă, pronunțată la petitul nr. 1.
Pentru considerentele de fapt și de drept arătate, instanța, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor S. R. și S. R. V. I. S.
A respins acțiunea formulată de reclamantul R. V. împotriva pârâtelor
S. R. S. și S. R. V. I. S. având ca obiect încadrarea activității sale desfășurată în perioada (...)-(...) și (...) - (...) în grupa II de muncă și eliberarea unei adeverințe în acest sens, constatând lipsa calității procesuale pasive a pârâtelor.
Cu privire la invocarea jurisprudenței CEDO, respectiv a cauzei Beian împotriva României instanța constată că însăși instanța europeană a arătat în motivarea acestei hotărâri că divergențele de jurisprudență constituie, prin natură, consecința inerentă a oricărui sistem judiciar care se bazează pe un ansamblu se instanțe de fond având autoritate asupra competenței lor teritoriale. A reținut însă, că rolul unei instanțe supreme este acela de a reglementa aceste contradicții ale jurisprudenței. Curtea Europeană asancționat România în cauza Beian, arătând că nu era vorba de simple divergențe de jurisprudență, care sunt consecința inerentă a oricărui sistem judiciar care se bazează pe un ansamblu se instanțe de fond, ci de o abatere a Înaltei Curți de C. și Justiție de la îndeplinirea rolului său de mediator al acestor conflicte.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul R. V. solicitândadmiterea excepției nulității sentinței, admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare aceluiași tribunal.
În motivarea recursului consideră că instanța de fond în mod greșit a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâte.
Din probele administrate în cauză, rezultă că în urma lichidării voluntare a societății în anul 2004 platforma industrială a fost achiziționată de către firma R. SRL B., care a preluat și arhiva fostei I.. La data de (...) s-a încheiat contractul prin care SC R. SRL a cumpărat de la SC I. SA Z. activul patrimonial denumit "P. I. I." iar potrivit art. 4 pct. c din contract cumpărătorul s-a obligat "să preia arhiva societății, în conformitate cu art.18 din Legea 16/1996".
Prevederea legală care reglementează situația arhivelor persoanelor juridice dizolvate este art. 18 din Legea nr. 16/1996 a Arhivelor Naționale.
Reclamanții sunt îndreptățiți să beneficieze de protecția drepturilor lor decurgând din muncă, întrucât transferarea dreptului de proprietate asupra bunurilor mobile și imobile, date fiind clauzele contractului de vânzare- cumpărare menționat mai sus, echivalează cu un transfer al unei părți a societății.
În calitate de deținătoare a arhivei societății menționate anterior, intimata se substituie în obligația fostului angajator de a elibera toate documentele care atesta calitatea de salariat al reclamantului, respectiv drepturile salariale obținute de aceasta (conform art. 40 lit. h din Codul muncii si art. 160 alin. 7 din Legea nr. 19/2000).
În opinia recurentei pârâtei îi revine obligația, ca în temeiul prevederilor art. 21 din Legea nr. 16/1996 și O. 5., să elibereze reclamantului un certificat, o adeverință referitoare la vechime a și condițiile muncă, salariile si sporurile, deoarece este în continuare deținătoarea documentelor cu valoare practica, referitoare la stagiile de cotizare pentru asigurări sociale, ale societății în cadrul căreia a fost salariat reclamantul.
În realitate, pârâta nu numai că deține arhiva fostei I., dar a efectuat și acte de dispoziție cu privire la această arhivă, așa cum rezultă din adresa nr.634/2006 (anexată) emisă la solicitarea lichidatorului prin care este prevăzut expres următorul lucru: ,,Referitor la adresa nr.625/(...) prin care solicitați accesul în arhivă a d-nei Dragoș Reghina - reprezentantul, Dvs. în arhiva SC I. SA Z., vă informăm pe această cale următoarele: suntem de acord cu accesul d-nei Dragoș Reghina în arhiva societății .... "
În mod inexplicabil, instanța de fond a ignorat prevederile O.ui 5. al Ministrului M., Familiei și Egalității de Ș. pentru aprobarea Procedurii privind modul de întocmire și eliberare a adeverințelor prin care se atestă activitatea desfășurată în locuri de muncă încadrate în grupele 1 și/sau a II- a unde este definit clar noțiunea de deținător de arhivă.
În dispozițiile punctului 1 din Anexa la O. 5. este prevăzut expres faptul că cererile se depun la angajatori sau la deținătorii arhivelor acestora ori în cazul de față deținătorul arhivei fostei I. este SC R. SRL.
Cu privire la petitul 1 de încadrare a activității desfășurate în grupa II de muncă, instanța de fond a reținut printre altele faptul că "prin încetareaființei societății angajatoare, obligațiile care îi incumbau au încetat să mai existe, prin stingerea pasivului ".
Consideră că este inacceptabil ca sute de persoane, foști angajați ai SC
I. Z. să nu-și poată valorifica drepturile salariale doar pentru faptul că fostul angajator nu mai există.
Stabilirea perioadei de activitate desfășurate în locurile de muncă și a activităților ce se încadrează în grupa I și a II -a de muncă în vederea pensionării, se face pe baza înregistrărilor din carnetul de muncă sau pe baza scriptelor și actelor oficiale existente la angajator, care să ateste o situație lipsită de echivoc și care să privească întregul program de lucru al salariatului, reieșit din fișa postului și specificul meseriei și funcției în care a fost încadrat la angajare.
Faptul că unitatea nu a respectat procedura prevăzută de O. 50 nu poate fi imputat salariatului și nu poate duce la pierderea dreptului acestuia de a solicita să se constate că activitatea desfășurată de el într-o anumită perioadă se încadrează în grupa II de muncă, ținând seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care și-a desfășurat activitatea respectivă.
Într-adevăr, O. 5. nu nominalizează activitățile sau locurile de muncă ci numai funcțiile/meseriile salariaților încadrați și, pentru a corecta încadrarea intr-o grupă sau alta în raport de nominalizările făcute de patronat și sindicat, reclamantul are dreptul să solicite constatarea existenței sau inexistenței dreptului la grupa de muncă fără. Prevederile acestui act normativ se aplică nu numai salariaților ce lucrează și în prezent, ci și foștilor salariați și pensionarilor ce au fost angajați ai unității respective.
Astfel, prin D. nr. (...)99 a Curții Constituționale, s-a admis excepția neconstituționalității dispoziției art. 2 alin 1 din D. 68/90 (O. 5. este dat în baza acestui Decret) pentru înlăturarea unor inechități și s-a recunoscut beneficiul și posibilitățile valorificării unor drepturi cuvenite și câștigate în perioada când toate aceste categorii de persoane au lucrat în aceleași condiții, aflându-se într-o situație identică, ceea ce impune și tratament juridic identic.
Nici critica referitoare la depășirea competențelor instanței de fond în raport de dispozițiile art. 6 din O. 5. nu poate fi reținută, art. 6 paragraful 1 al Convenției europene pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale garantând fiecărei persoane dreptul ca o instanță să soluționeze orice contestație privitoare la drepturile și obligațiile sale civile. Se consacră astfel dreptul la un tribunal, instanța română trebuind să aibă jurisdicție deplină, respectiv să analizeze toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei. De asemenea, dreptul de acces liber la justiție este consacrat în art. 21 din Constituției, instanțele judecătorești fiind competente să soluționeze și conflictele de drepturi.
Pârâta SC R. V. I. SRL și SC R. SRL prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului și menținerea în totalitate a sentinței tribunalului.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, curtea constată că acesta nu este fondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
În ce privește excepția nulității hotărârii atacate, invocată pentru că ar fi fost încălcate prevederile art. 55 alin. 1 și alin. 2 din Legea nr. 304/2004, care prevăd că opinia asistenților judiciari se consemnează în hotărâre iar opinia separată se motivează, Curtea reține că din dispozițiile art. 261 alin. 1 pct. 8 Cod procedură civilă rezultă că hotărârea trebuie semnată de judecători și grefieri, iar din dispozițiile art. art. 55 alin. 1 din Legea nr.
304/2004 rezultă că în constituirea completului intră și doi asistenți judiciari, prin urmare și aceștia trebuie să semneze hotărârea.
Cum art. 264 alin. 2 Cod procedură civilă dispună că părerea minoritară se redactează în același timp cu hotărârea iar o astfel de părere nu a fost menționată în hotărâre ci hotărârea poartă doar semnătura asistenților judiciari fără a se menționa că au o părere separată rezultă fără nici un dubiu că părerea acestora este cea conținută în dispozitivul hotărârii pentru că și în cazul judecătorilor dacă nu este menționată opinia separată este evident că opinia lor este cea din dispozitiv întrucât nici unde nu se prevede necesitatea unei formule sacramentale de genul „. este opinia judecătorului (numele) sau asistentului judiciar (numele)" ci se prevede doar necesitatea semnării hotărârii și a motivării eventualei opinii separate. Dacă nu există o opinie separată iar hotărârea este semnată atunci opinia celor care au compus completul de judecată este cea din dispozitiv, fără ca nici o altă mențiune să mai fi fost necesară dat fiind că legea nu prevede o astfel de mențiune care să fie făcută ci doar dispune ca hotărârea să fie semnată pentru a se stabili opinia celor care au pronunțat hotărârea.
În ce privește celelalte motive de recurs, în cursul lichidării SC I. SA Z. la data de (...) activul patrimonial denumit "P. I. I." a fost achiziționat de către SC R. SRL B., care a preluat și arhiva fostei I., potrivit art. 4 pct. c din contract, în conformitate cu art.18 din Legea 16/1996.
Într-adevăr, prevederea legală care reglementează situația arhivelor persoanelor juridice dizolvate este art. 18 din Legea nr. 16/1996 a Arhivelor Naționale, dar aceasta se referă doar la preluarea arhivei iar nu și la preluarea altor obligații.
Reclamanții sunt îndreptățiți să beneficieze de protecția drepturilor lor decurgând din muncă, dar transferarea dreptului de proprietate asupra bunurilor mobile și imobile din activul patrimonial denumit "P. I. I.", nu echivalează cu un transfer al unei părți a persoanei juridice cât timp acest transfer se poate face doar în una dintre formele prevăzute de D. nr. 3., dar nici una dintre aceste forme nu a fost utilizată în cauză ci doar s-a vândut un activ conținând bunuri mobile și imobile, și s-a predat temporar și arhiva.
Chiar dacă s-a predat și arhiva aceasta nu schimbă caracterul transferului, care se referă doar la patrimoniu iar nu și la persoana juridică.
În completarea acestor argumente se poate imagina situația când o persoană fizică ar fi cumpărat acest activ, persoană fizică față de care desigur că ar fi și absurd să se fi formulat prezentele pretenții. Schimbarea cumpărătorului, din persoană fizică în persoană juridică, nu schimbă caracterul neîntemeiat al pretențiilor față de o persoană care nu are calitate procesuală pasivă cât timp nu a preluat obligațiile fostei societăți ci doar un bun al acesteia, transmiterea fiind cu titlu particular și poate fi însoțită doar de pretenții în legătură cu bunul iar nu de pretenții în legătură cu societatea cât timp nu societatea s-a transmis, aceasta fiind de altfel dizolvată, ceea ce nimeni nu contestă.
Calitatea de deținătoare a arhivei societății dizolvate transmite doar obligația fostului angajator de a elibera toate documentele care atesta calitatea de salariat al reclamantului, respectiv drepturile salariale obținute de aceasta, dar numai cu privire la aspectele ce reies din documentele deținute în arhivă, fără a fi necesara interpretarea juridică a lor, așa cum s- ar fi întâmplat dacă arhiva ar fi fost predată la A. naționale, și nu transmite o obligație de calificare juridică și efectuare a unei proceduri de încadrare îno grupă de muncă sau răspunderea pentru neefectuarea acesteia, cât timp nu există nici un temei al acestei presupuse transmisiuni.
Art. 40 lit. h din Codul muncii se referă la obligațiile angajatorului, dar pârâta nu are această calitate și nu i-a fost transmisă.
Textul art. 160 alin. 7 din Legea nr. 19/2000 se referă doar la eliberarea unor acte dar nu stabilește o obligație în sarcina pârâtei cu privire la încadrarea în grupa de muncă, pentru că eliberarea unor acte este o chestiune diferită de încadrarea într-o grupă de muncă, care este o procedură distinctă ce implică parcurgerea unor etape anume prevăzute de lege.
Obligația prevăzută de art. 21 din Legea nr. 16/1996 se referă la simpla eliberare, la cererea persoanelor fizice și a persoanelor juridice, a unor copii și extrase de pe documentele pe care le creează și le dețin creatorii și deținătorii de documente, iar nu la calificarea juridică a unei încadrări sau efectuarea unei proceduri de încadrare în o grupă de muncă, pentru că după transmiterea arhivei către A. Naționale obligația de eliberare a copiilor și extraselor de pe documente se transmite către A. Naționale, or nimeni nu pretinde că obligațiile angajatorului de încadrare într-o grupă de muncă se transmit către A. Naționale.
O. nr. 5. se referă din nou la eliberarea unei adeverințe referitoare la încadrarea în grupa de muncă pe baza unor documente deja existente, dar numai dacă aceste documente există și au fost întocmite la o epocă anterioară, deoarece eliberarea acestor adeverințe este ceva diferit și de chiar procedura încadrării în grupa de muncă, și ulterior acesteia, care procedură trebuia efectuată de angajator iar nu de cel căruia i s-a transmis doar arhiva iar nu și obligațiile angajatorului.
Chiar dacă pârâta deține arhiva fostei I., și a permis, la solicitarea lichidatorului, accesul unei persoane pentru eliberarea unor adeverințe, aceasta nu atribuie calitatea de continuatoare în obligații cu privire la calitatea de angajator.
În mod corect a reținut instanța de fond că prin încetarea ființei societății angajatoare, obligațiile care îi incumbau au încetat să mai existe, prin stingerea pasivului.
Numărul de persoane, foști angajați ai SC I. Z., nu schimbă soluția, pentru că, dacă este vorba de o persoană sau mai multe, procedura este aceeași.
Stabilirea perioadei de activitate desfășurate în locurile de muncă și a activităților ce se încadrează în grupa I și a II-a de muncă, se face în procedura prevăzută de O. nr. 5., iar nerespectarea acestei proceduri dă un drept la acțiune, dar numai față de angajator sau față de cel căruia i s-au transmis obligațiile angajatorului.
În speță obligațiile angajatorului nu au fost transmise, ba mai mult persoana juridică a încetat să mai existe, prin dizolvare, încetare care a făcut să se stingă orice drepturi sau obligații față de angajator deoarece aceste obligații nu au fost transmise.
Rămâne oricum greu de explicat pasivitatea reclamantului deoarece în perioada în care muncea acesta știa dacă se încadra într-o grupă de muncă sau nu și prin urmare putea să acționeze într-un interval rezonabil de timp, ce ar corespunde cu termenul de prescripție, perioadă în care și raporturile de drept procesual ar fi putut fi regulat stabilite cu angajatorul, care la acea epocă exista.
Dreptul ca o instanță să soluționeze orice contestație privitoare la drepturile și obligațiile civile și dreptul de acces liber la justiție nu înlăturăobligația reclamantului de a se judeca cu persoana potrivită, care să aibă calitate procesuală pasivă, și în procedura stabilită de lege.
În temeiul prevederilor art. 312 alin. 1 și art. 299 și urm. Cod procedură civilă, curtea urmează să respingă ca nefondat recursul, nefiind incidente nici unul din motivele de casare sau modificare prevăzute art. 304
Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul R. V. împotriva sentinței civile nr. 1002 din (...) a T.ui S. pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 04 mai 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
I.-D. C. A.-A. P. M.-C. V.
GREFIER A.-A. M.
Red.IDC Dact.SzM/2ex. (...)
| ← Decizia nr. 1425/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 2280/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
