Decizia nr. 66/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 66/R/2012
Ședința publică din data de 11 ianuarie 2012
Instanța constituită din: PREȘED.TE: C. M.
JUDECĂTORI: S.-C. B.
I.-R. M.
G.: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul MINISTERUL
FINANȚELOR PUBLICE prin D. G. A F. P. M. împotriva sentinței civile nr.
1567 din 16 septembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...), privind și pe reclamantul intimat S. L. D. Î. M. și pe pârâții intimați C. E. „. V. C., C. LOCAL C. și P. O. C., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat părților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin serviciul de registratură al instanței, la data de 20 decembrie 2011, s-a depus la dosar din partea reclamantului intimat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului, menținerea hotărârii atacate și judecarea cauzei în lipsă.
Având în vedere că și prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea în lipsă, cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1567 din 16 septembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...) s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. F. P.
S-a admis acțiunea formulată de S. L. D. Î. M. în contradictoriu cu pârâții: C. E. „. V. C., C. LOCAL C., P. O. C. și M. F. P.
Pârâtul C. E. „. V. C. a fost obligat să plătească membrilor de sindicat reprezentați de reclamant: A. G., B. D. D. D., B. M. C., B. V., B. N., B. P. F., B. M., B. C. L., B. M., B. C. I., B. R. C., C. M., C. N. Ș., C. P., C. C. P., D. S. N., D. R. M., D. S., D. O. I., G. A., G. H. E., G. M. D., G. M. M., H. M. G., H. M. C., H. ION D., H. V. C., I. V., I. P., I.-B. L. D., I. M. F., K. M. M., L. M. C., M. A. F., M. A., M. L., M. N., M. E. C., M. C. N., N. E., N. C. M., O. A. M., P. A. A., P. D. M., P. I. V., P. B., P. A., P. ANA V., P. F. ANA, P. R., P. A. M., P. G. M., P. O. M., S. M., S. M. F., S. G., S. L., S. C., S. R. B., Ș. I. E., Ș. G., Ș. M., T. D., T. D. L., T. G. I., Ț. N., U. O., U. O., diferența dintre drepturile salariale cuvenite pentru luna noiembrie 2009, diminuate cu 15,5% prin aplicarea L. nr. 3. doar începând cu data de (...) și drepturile salariale efectiv încasate pentru această lună, sumă actualizată cu indicele de inflație la data plății - efective.
Pârâții C. Local C., P. orașului C. și M. F. P. au fost obligați să asigure sumele necesare plății drepturilor bănești acordate.
Pentru a pronunța această sentință s-a reținut în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. F. P., că potrivit art. 19 din L. nr. 500/2002, privind finanțele publice, pe care se fundamentează pretențiile reclamantului împotriva acestui pârât, Ministerul Finanțelor Publice coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea G. cu privire la sistemul bugetar, și anume pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
Având în vedere că, așa cum s-a arătat anterior, finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, respectiv finanțarea de bază ce interesează în speță, se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale, instanța a apreciat că legitimarea procesuală pasivă a M. F. P. este conferită de prevederile legale evocate și, ca urmare, a respins excepția invocată de acesta.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că membrii de sindicat reprezentați în cauză sunt angajați ai pârâtei unitatea școlară.
Potrivit adeverințelor emise de aceasta, în luna noiembrie 2009 au fost reduse cheltuielile de personal cu 15,5%, respectiv total salarii brute, pentru întreg personalul angajat al unității de învățământ.
Potrivit art. 10 alin. 1 din L. nr. 3., în vederea încadrării în constrângerile bugetare determinate de situația de criză economică, în perioada octombrie-decembrie 2009, conducătorii autorităților și instituțiilor publice, indiferent de modul de finanțare, au obligația de a diminua cheltuielile de personal, în medie cu 15,5% lunar, prin aplicarea uneia dintre măsurile enumerate.
În conformitate cu dispozițiile art. 12 din L. nr. 24/2000 privind nor- mele de tehnică legislativă și art. 78 din Constituția R., legea se publică în Monitorul Oficial al R. și intră în vigoare în termen de 3 zile de la data publicării sau la o dată ulterioară prevăzută în cuprinsul ei.
L. nr. 3. a fost publicată în Monitorul Oficial la data de (...) și, în lipsa unei mențiuni privind intrarea în vigoare la o altă dată, a intrat în vigoare la
12 noiembrie 2009, dată de la care își produce efectele.
Prin urmare, pentru luna noiembrie 2009 procentul de 15,5% lunar, în medie, de reducere a cheltuielilor de personal, trebuie aplicat proporțional cu perioada din această lună în care legea se aplică, iar nu raportat la întreaga lună.
Potrivit art. 15 din Constituția R., legea civilă produce efecte numai pentru viitor, respectiv de la data intrării sale în vigoare, neputând afecta drepturile dobândite anterior.
Drepturile salariale aferente muncii prestate de membrii de sindicat reprezentanți de reclamant până la data de 12 noiembrie 2009 s-au născut sub imperiul legii anterioare și nu pot fi afectate de reducerile prevăzute de L. nr. 3..
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, prin D. G. a F. P. M., prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii.
Pârâtul apreciază că nu are calitate procesuală pasivă în cauza dedusă judecății, prin prisma faptului că acesta nu are raporturi juridice cu reclamanții.
Rolul esențial in procesul bugetar și în execuția bugetara revine G., respectiv P. potrivit art. 17 alin. 1 din L. nr. 500/2002 privind finanțele publice, P. fiind acela care adopta legile bugetare anuale si legile de rectificare elaborate de G.
Reglementând rolul G. la art.18 din aceeași lege, stabilește că acesta asigura însăși elaborarea proiectelor legilor bugetare anuale si transmiterea acestora spre adoptare P., precum si supunerea spre adoptare P. a proiectelor legilor de rectificare bugetara si a contului general anual de execuție.
Obligarea M. F. P. la alocarea sumelor solicitate de reclamanți este lipsita de suport legal si în același timp imposibila, deoarece aceste sume trebuie propuse de către ordonatorii principali de credite conform art.34 alin.1 din L. nr.500/2002 privind finanțele publice, iar Ministerul Finanțelor Publice sa fie autorizat in acest sens de către legiuitor.
Prin D. nr. 10/(...), Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursurile în interesul legii formulate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, stabilind că:
„În aplicarea dispozițiilor art. 60 din codul de procedură civilă raportat la art. 19 din L. nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, și art. 1-4 din O. G. nr. 2. privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cu modificările și completările ulterioare, cererea de chemare în garanție a M. F. P. formulată de către instituțiile publice angajatoare sau ordonatorii de credite cu privire la drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar ori la ajutorul financiar prevăzut în favoarea cadrelor didactice titulare și/sau suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar de L. nr. 3. privind stimularea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice, în învățământul preuniversitar, nu îndeplinește cerințele prevăzute de textul de lege";.
Pe fond s-a arătat că drepturile pretinse de reclamanți s-au născut în baza contractului colectiv de muncă la nivelul I. Ș. J. M. în care Ministerul
Finanțelor Publice nu are calitatea de parte, iar potrivit art. 167 alin. 3 din L. nr. 84/1995 finanțarea de bază a unităților de învățământ preuniversitar de stat care cuprinde și cheltuielile de personal se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ.
În drept, au fost invocate prevederile art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
Prin întâmpinare S. L. D. Î. M. a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii pronunțată de prima instanță.
Analizând actele si lucrările dosarului, din perspectiva criticilorformulate în cererea de recurs și prin prisma apărărilor din întâmpinare, Curtea reține următoarele:
Raportat la conținutul cererii deduse judecății în fața instanței de fond, Curtea apreciază că cererea de chemare în judecată a pârâtului
Ministerul Finanțelor Publice are un caracter accesoriu în raport de petitul principal formulat în contradictoriu cu angajatorul prin care se solicită plata drepturilor de natură salarială.
Prin atragerea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice în proces se urmărește obligarea acestuia la alocarea către pârâtul din cererea principală a fondurilor necesare pentru plata drepturilor de natură salarială solicitate. Prin urmare, reclamanții nu au invocat existența unui raport obligațional direct cu pârâtul recurent, ci au avut în vedere raporturile care subzistă între pârâta - unitatea de învățământ, ca instituție bugetară și Ministerul
Finanțelor Publice, ca ordonator principal de credite.
Însă calitatea de ordonator principal de credite a M. F. P., în lipsa unei dispoziții legale exprese, nu generează o obligație implicită de alocare a fondurilor necesare către instituțiile bugetare, în sarcina cărora s-au instituit obligații de plată, sau după caz, de alocare, a unor drepturi salariale. Cu alte cuvinte, atribuțiile M. F. P. în domeniul finanțelor publice nu conțin o obligație de garanție sau de despăgubire, astfel că între acest pârât și instituțiile bugetare pârâte nu există un raport juridic obligațional.
Între instituțiile publice pârâte chemate în judecată pentru plata drepturilor de natură salarială și Ministerul Finanțelor Publice există raporturi juridice de drept administrativ, care iau naștere în virtutea obligațiilor legale reciproce și specifice ce le revin în procesul bugetar, iar între Ministerul Finanțelor Publice și instituțiile respective nu există nicio obligație de garanție sau de despăgubire în cazul neexecutării de către o instituție publică a obligației ce îi incumbă în baza raportului juridic de muncă.
Este adevărat că, în cadrul procesului bugetar, Ministerul Finanțelor
Publice repartizează ordonatorilor principali de credite sumele alocate acestora prin bugetul de stat, îndeplinind un rol de administrator al acestui buget, dar nu are atribuția de a vira acestora alte sume decât cele prevăzute în legea bugetului de stat și cu respectarea acesteia.
Procedura legală de executare de către instituțiile publice a obligațiilor stabilite prin titluri executorii este reglementată de O. G. nr. 2., cu modificările și completările ulterioare, în cadrul căreia ordonatorii principali de credite au obligația de diligență de a efectua demersurile legale în vederea asigurării în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare efectuării plății sumelor stabilite prin titluri executorii, iar Ministerul Finanțelor Publice are rolul de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de a elabora proiectele de rectificare a acestor bugete, rol care se realizează prin atribuțiile prevăzute de art. 19 lit. a, g, h și i din L. nr.
500/2002, cu modificările și completările ulterioare, respectiv de art. 3 alin.
1 pct. 6-8, 11 și 13 din Hotărârea G. nr. 34/2009, cu modificările și completările ulterioare.
În plus, art. 3 din O. G. nr. 2., cu modificările și completările ulterioare, dispune în sensul că, în situația în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut de art. 2 din ordonanță, creditorul va putea recurge la procedura executării silite în conformitate cu dispozițiile Codului de procedură civilă și ale altor dispoziții legale aplicabile în materie.
În mod corelativ, obligației de diligență ce revine instituțiilor publice în temeiul și în executarea dispozițiilor Ordonanței G. nr. 2., cu modificările șicompletările ulterioare, Ministerul Finanțelor Publice are obligația de a efectua demersurile administrative necesare în vederea rectificării bugetului de stat.
Chiar în ipoteza în care ordonatorii de credite și-ar îndeplini atribuțiile ce le revin în sensul formulării de propuneri de cuprindere în bugetul propriu a sumelor necesare plății obligațiilor stabilite prin titluri executorii, iar Ministerul Finanțelor Publice, la rândul său, ar întocmi și ar transmite spre aprobare propuneri de rectificare a bugetului de stat, dreptul de decizie aparține legislativului.
În acest sens s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție, prin D. nr. 10 din 19 septembrie 2011, în soluționarea unui recurs în interesul legii, stabilind că: „În aplicarea dispozițiilor art. 60 din Codul de procedură civilă raportat la 19 din L. nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, și art. 1-4 din O. G. nr. 2. privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cu modificările și completările ulterioare, cererea de chemare în garanție a M. F.
P. formulată de către instituțiile publice angajatoare sau ordonatorii de credite cu privire la drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar ori la ajutorul financiar prevăzut în favoarea cadrelor didactice titulare și/sau suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar de nr. 3. privind stimularea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice, în învățământul preuniversitar, nu îndeplinește cerințele prevăzute de textul de lege";.
Potrivit dispozițiilor art. 3307 alin. 4 din C.pr.civ. decizia pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii este obligatorie pentru instanțele de judecată. Chiar dacă decizia în interesul legii privește cererea de chemare în garanție îndreptată împotriva M. F. P., care are un caracter incidental, Curtea apreciază că efectele acesteia se impun a fi extinse și în cazul cererilor accesorii, respectiv în situațiile în care Ministerul Finanțelor Publice este chemat în judecată ca pârât, tocmai datorită finalității identice a celor două tipuri de cereri. Ținând seama de aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1, 3 C.proc.civ., Curtea va admite recursul și va modifica în parte sentința atacată în sensul că va respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice. Vor fi menține celelalte dispoziții ale sentinței. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L. D E C I D E : Admite recursul declarat de pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin D. M. împotriva sentinței civile nr. 1567 din (...) a T.ui M. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o modifică în parte în sensul că: Respinge acțiunea formulată de S. L. D. Î. M. în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE. Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate. D. este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 11 ianuarie 2012. PREȘED.TE JUDECĂTORI C. MĂNĂSTIREAN S. C. B. I.-R. M. Cu opinie separată G. G. C. Red.SCB Dact.SzM/2ex. (...) Jud. fond: C. V. Motivarea opiniei separate a judecătorului C. M. Consider că recursul formulat de MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, este nefondat, pentru următoarele considerente: Drepturile salariale ale personalului din învățământ se asigură din surse bugetare, așa cum o indică art. 167 alin (1) din L. învățământului nr. 84/1995, republicată, unde se prevede că: „unitățile de învățământpreuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii";. Potrivit art.40 din H.G. nr.2192/2004, după aprobarea legii bugetului de stat, consiliul județean și C. General al Municipiului B., prin hotărâre și cu asistența tehnică a direcției generale a finanțelor publice și a inspectoratului școlar, repartizează unităților administrativ-teritoriale sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și, după caz, fonduri din cote defalcate dinimpozitul pe venit la dispoziția acestora. Conform art.3 alin.3 din H.G. nr.1618/2009, repartizarea sumelordefalcate din taxa pe valoarea adăugată, aprobate prin legea bugetului de stat pentru anul 2010, pe comune, orașe, municipii și sectoare ale municipiului B. se face prin decizie a directorului Direcției generale a finanțelor publice județene, respectiv a municipiului B., cu asistența tehnică de specialitate a inspectoratelor școlare. Astfel, consider că, deși Statul a prevăzut imperativ prin lege plata acestor drepturi din fonduri bugetare, nu se poate reține că în cursul aplicării acestor prevederi legale, acordarea efectivă a acestor drepturi bănești, a rămas doar o problemă pe care trebuie să și-o pună și să o rezolve unitățile școlare, întrucât dispozițiile legale pe care își întemeiază acțiunea reclamanții nu prevăd acordarea drepturilor din venituri proprii, cu atât mai mult cu cât marea majoritate a școlilor nici nu realizează asemenea venituri. Astfel, M. F. P. îi revin atribuții însemnate în ceea ce privește chiar alocarea și fundamentarea fondurilor necesare unităților de învățământ, în baza legilor în vigoare, astfel încât în mod corect prima instanță a obligat acest pârât la asigurarea sumelor necesare plății drepturilor bănești solicitate de către reclamanți prin acțiune. Mai consider că, deși în anul 2011 a fost pronunțat un recurs în interesul legii privind cererea de chemare în garanție a M. F. P. formulată de către instituțiile publice angajatoare sau ordonatorii de credite cu privire la drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar ori la ajutorulfinanciar prevăzut în favoarea cadrelor didactice titulare și/sau suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar de L. { H. "lnk:L(...)%20315%2.%200" o "L. nr. 3. - Parlamentul României" | 3., efectele acestei decizii pronunțate în interesul legii nu poate fi extins și situațiilor în care M. F. P. are calitatea de pârât în cadrul acțiunilor ce au ca obiect obligarea acestuia la alocarea de fonduri sau asigurarea finanțării necesare plății drepturilor salariale pentru personalul din sectorul bugetar. Astfel, prin decizia nr.10/2011 a Î. C. de C. și Justiție, s-au admis recursurile în interesul legii formulate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și de C. de conducere al C. de A. S., stabilindu-se că: În aplicarea dispozițiilor art. 60 din Codul de procedură civilă raportat la art. 19 din L. { H. "lnk:L(...)%20500%2.%200" o "L. nr. 500/2002 - Parlamentul României" | 500/2002
În primul rând, consider că, astfel cum rezultă din considerentele acestei decizii, Înalta Curte de Casație și Justiție - completul competent să judece recursul în interesul legii- a luat în examinare recursurile în interesul legii formulate de C. de conducere al C. de A. S. și de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție privind „…interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 60 din Codul de procedură civilă raportate la art. 19 din L. { H. "lnk:L(...)%20500%2.%200"
o "L. nr. 500/2002 - Parlamentul României" | 500/2002} privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, și art. 1-4 din O. G. { H. "lnk:O(...)%2022%2.%200" o "O. nr. 2. - Guvernul României" | 2.} privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cu modificările și completările ulterioare, referitor la chemarea în garanție a M. F. P. în litigiile vizând acordarea unor drepturi de natură salarială personalului bugetar.";
De asemenea, la punctul 2 al deciziei, denumit „. jurisprudențial";, s-au reținut următoarele: „Prin recursurile în interesul legii se ara tă că în practica
judiciară nu există un punct de vede re unitar cu privir e la cererile de
chemare în garanție a M. F. P. formulate de instituțiile publice angajatoare sau ordonatorii de credite cu privire la drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar ori la ajutorul financiar prevăzut în favoarea cadrelor didactice titulare și/sau suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar de L. { H. "lnk:L(...)%20315%2.%200" o "L. nr. 3. - Parlamentul României" | 3. privind stimularea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice, în învățământul preuniversitar.";
La punctul 3 din decizie, denumit: „. pronunțate de instanțele
judecătorești";, s-au reținut următoarele:
3.2. Alte instanțe au respins cererile de chemare în garanție a M. F. P. formulate de instituțiile publice angajatoare sau ordonatorii de credite, reținând că între instituția publică chemată în garanție și instituțiile publice pârâte nu există un raport juridic obligațional.";
În ceea ce privește „Problema de drept care a generat practica neunitară"; s-a arătat, la pct.1 din decizie, că: „Recursurile în interesul legii
vizează aceeași problemă de dre pt referitoare la interpretarea și aplicarea
dispozițiilor art. 60 din Codul de procedură civilă raportate la art. 19 din L.
nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările
ulterioare, și art. 1 -4 din O. G. nr. 2. privind executarea obli gațiilor de plată
ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cu modificările și
completările ulterioare, cu privire la chemarea în garanție a M. F. P. în
litigiile vizând acordarea unor drepturi de natură salarială personalului bugetar sau a ajutorului financiar prevăzut de L. nr. 3. pri vind stimularea
achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic,
necesare îmbunătățirii calității activității didactice, în învățământul
preuniversitar.";
Consider astfel că, doar analizând cele reținute prin decizie cu privire
la problemele de drept asupra cărora instanțele au pronunțat soluții diferite,
se reține că acest re curs în interesul leg ii nu putea s oluțion a decât cerere a
cu care a fost invest ită legal, respectiv doar chestiunea cererii de chemare în
g ar anț ie a M. F. P. formulate în litigiile vizând acordarea unor drepturi de
natură salarială sau a ajutoarelor financiare acordate personalului bugetar .
De altfel, conform art.3305 d in Codul d e procedur ă c iv il ă, r ec ursul în
in teresul leg ii es te ad mis ib il do ar d ac ă s e f ace dov ad a c ă pro ble mele de drep t
c are f or me az ă ob iec tul judec ăț ii au f ost s oluț ion ate în mod d if er it pr in ho tăr âr i
irevocabile.
În al doilea rând, consider că asemenea litigii vizând acordarea unor
drep tur i de n atur ă s al ar ial ă person alulu i buge tar, respec tiv p erson al d id ac tic,
person al d in s is te mul s an itar, person al d in s is te mul jus tiț ie i, f uncțion ar i
publ ic i, se judec ă în tr -un c adru procesu al în care M in is terul F in anțelor Publ ice
are calitatea de pârât, solicitându-se de c ătre recl aman ț i obl ig are a aces tu ia l a
aloc are a f ondurilor neces are pl ăț ii drep tur ilor s al ar iale sol ic itate pr in aces te
acț iun i, s au l a as ig ur are a f in anț ăr ii nec es are, de aprox imati v 7 an i de z ile,
invocându-se în principal prevederile L. nr. 500/2002 pr iv ind f in anțele
publice, cu modificările și completările ulterioare, dar și cele ale Ordonanțe i
G. nr. 2., mai ales p r in excepț iile l ipse i c al ităț ii procesu ale p as ive invoc ate de
c ătre aces t min is ter.
Au fost pronunțate în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice, în calitate de pârât, în acest cadru procesual, mii de soluții irevocabile de către instanțele judecătorești specializate în conflicte de muncă și în contencios administrativ din întreaga țară, parte dintre aceste hotărâri judecătorești fiind deja executate, iar unele eșalonate la plată.
Consider c ă, în to ată ace as tă per io ad ă, prob ab il în ur ma pr ac tic ii
cons tan te a ins tanțel or judec ătoreș ti de o bl ig are a aces tu i min is ter l a aloc are a
de fonduri, niciunul dintre cei pe care legea i-a investit cu legitimare
procesu al ă de a exer c ita recursul în in tere sul leg ii, respec tiv pr ocurorul gener al
al P arche tulu i de pe l âng ă În al ta Cur te de C as aț ie ș i Jus tiț ie ș i coleg iile de
conducere ale curț ilo r de apel nu au cons tatat c ă ace as t ă probl e mă de drep t ar
f i f ost soluț ion ată d if er it de c ătre ins tanțe le judec ătoreș ti, nef iind pro mov at un
recurs în interesul legii în acest sens.
Po tr iv it ar t.329 al in. 1 d in Codul de procedur ă c iv il ă, as tf el cu m a f ost
modificat prin L. nr.219/2005, P. general al P arche tulu i de pe l âng ă În al ta
Cur te de C as aț ie ș i Jus tiț ie, d in of ic iu s au l a cerere a min is trulu i jus tiț ie i ș i
coleg iile de conducere ale curț ilor de apel, au drep tul, pe n tru a as igur a
in terpre tare a ș i apl ic are a un itar ă a leg ii p e în treg ter itor i ul R. s ă ce ar ă Î. C. de
C. ș i Jus tiț ie s ă s e pronunțe asupr a ches tiun ilor de drep t c are au f ost
soluț ion ate d if erit de c ătre ins tanțele jude c ătoreș ti.
Astfel cum s-a statuat în doctrina de drept procesual civil, rațiunea recursului în interesul legii rezidă în necesitatea formării și menținerii unei jurisprudențe unitare pe întreg teritoriul țării, ori nu se poate ajunge la atingerea acestui scop în condițiile în care o problemă de drept cum este cea din speță, în ipoteza în care ar fi fost soluționată diferit de către instanțe prin hotărâri irevocabile, ar fi dezlegată printr-un astfel de recurs după trecerea a peste 7 ani de zile și după pronunțarea a mii de soluții de către curțile de apel din întreaga țară în acest sens.
Însăși denumirea acestei instituții este în acest sens relevantă, astfel încât recursul trebuie exercitat în interesul legii, ori acest interes nu poate fi decât în sensul ca o asemenea cale de atac, în care se acționează doar pentru respectarea legii, „numai pentru frumusețea principiilor";, cum se precizează în doctrină, să nu poate fi exercitată după un timp foarte îndelungat, în care justițiabilii unei țări au perceput o practică constantă a instanțelor judecătorești în problema de drept incidentă în speță, întemeindu-și acțiunile în justiție având în vedere și această jurisprudență.
În al treilea rând, începând cu anul 2005, P. general al Parchetului de pe
l âng ă În al ta Cur te d e C as aț ie ș i Jus tiț ie ș i, ul ter ior, coleg iile de conducere ale
curț ilor de apel au ses iz at În al ta Cur te de C as aț ie ș i Jus tiț ie cu pronunțare a
unor dec iz ii în in teresul leg ii pr iv ind drep tur i de n atur ă s al ar ial ă al e
personalului bugetar, respectiv personal didactic, personal din sistemul
s an itar, person al d in s is te mul jus tiț ie i, f uncțion ar i publ ic i, în care au f o st
ataș ate ș i ex amin ate ho tăr âr i judec ător eș ti d in în tre ag a ț ar ă în c are, în
c al itate de p âr ât în cerer ile de aloc are a f ondurilor neces are pl ăț ii drep tur ilor
s al ar iale f igur a M in is terul F in anțelor Pu bl ice, invoc ându -se prevederile L. nr.
500/2002 și cele ale Ordon anțe i G. nr . 2., f ăr ă a se con s tata vreod at ă
soluț ion are a d if erită a unor ase mene a cer er i de c ătre ins tanțel e judec ătoreș ti,
dec i n ic i neces itate a ses iz ăr ii ins tanțe i su pre me cu pronunț are a unu i recurs în
interesul legii în acest sens.
Înalta Curte de C as aț ie ș i Jus tiț ie a pro nunț at, în ur ma unor ase mene a
ses iz ăr i pr iv ind dr ep tur i de n atur ă s al ar ial ă ale perso n alulu i buge tar,
respectiv personal didactic, personal din sistemul sanitar, personal din
s is te mul jus tiț ie i, f uncț ion ar i publ ic i, ur măto are le decizii: nr.23/(...) (dosar nr.31/2005), nr.12/(...) (dosar nr.30/2006), nr.36/(...)( dosar nr.4/2007),nr.21/(...)(dosar nr.5/2008), nr.23/(...)(dosar nr.6/2008),nr.24/(...)(dosar nr.7/2007), nr.46/(...)(dosar nr.27/2008), nr.41/(...),nr.33/(...)(dosar nr.20/200 9), nr.28/(...)(dos ar nr.5/2009) ș i
nr.37/(...)(dos ar nr.2 3/2009), av ând în f iec are d in tre aces te dos are ataș ate
ho tăr âr i judec ătoreș ti pr in c are se cere a ș i ch iar er a obl ig at M in is ter ul
F in anțelor Publ ice l a aloc are de f onduri, f ăr ă a se cons tat a în toț i aceș ti an i o
pr ac tic ă neun itar ă a ins tanțelor judec ător eș ti în aces t sens, ce e a ce nu per mite
în prezen t ex tindere a ef ectulu i recursul u i în in teresul leg ii soluț ion at pr in
dec iz ia nr.11/2010 ș i asupr a unor ase me ne a cerer i de che mar e în judec ată.
În al p atrule a r ând, în acț iun ile pr iv ind dr ep tur i de n atur ă s al ar ial ă ale
person alulu i d in s is te mul jus tiț ie i, încep ând cu anul 2005, P arche tul de pe
l âng ă În al ta Cur te d e C as aț ie ș i Jus tiț ie, pr in procurorul gene r al ș i C.le de A.
au figurat în calitate de p âr âț i, al ătur i de M in is terul F in anțelor Publ ice, ul timu l
f iind che mat s ă aloc e f ondurile neces ar e pl ăț ii drep tur ilor b ăneș ti sol ic itate,
formulându-se ch iar ap ăr ăr i f aț ă de exce pț ia l ipse i c al ităț ii pr ocesu ale p as ive
invoc ată în aces te c auze de c ăt re M in is terul F in anțelor Publ ice, în te me iul L.
nr. 500/2002, as tf el înc ât es te cer t c ă ace ș tia au cunoscu t pr ac tic a ins tanțelor
judec ătoreș ti d in ț ar ă în cee a ce pr iveș te ace as tă proble mă d e drep t ș i nu au
cons ider at neces ar, în to ată ace as tă pe r io ad ă, s ă sesizeze Înalta Curte de
C as aț ie ș i Jus tiț ie c u pronunț are a unu i recurs în in teresul leg ii în ace as tă
chestiune, astfel încât nu se poate pune problema extinderii efectelor deciziei
nr.10/2011 a Î. C. d e C. ș i Jus tiț ie asupr a aces te ia.
Pentru toate aceste considerente, consider că se impunea respingerea recursului formulat de MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
C. M.
Judecător,
| ← Decizia nr. 5000/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 4057/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
