Decizia nr. 2/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 2/RC/2012
Ședința publică din data de 11 ianuarie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. M. JUDECĂTORI: S.-C. B.
I.-R. M. GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatoarea S. SA - R. DE T. F. DE C. A. împotriva deciziei civile nr. 2048 din 6 iunie 2011, pronunțată de Curtea de A. C. în dosar nr. (...), privind și pe intimații N. R., O. A., POP I. și S. N. DE T. F. DE C. CFR C. SA, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă intimații N. R. și Pop
I., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cererea a fost declarată și motivată în termenul legal, a fost comunicată și este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care,
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra contestației în anulare.
Intimatul N. R. solicită respingerea contestației.
Intimatul Pop I. solicită respingerea contestației în anulare și menținerea hotărârii primei instanțe.
C U R T E A
Prin Decizia civilă nr. 2048 din (...) a C. de A. C., pronunțată în dosarul nr. (...), au fost respinse ca nefondate recursurile declarate de pârâtele S. N. DE T. F. DE C. CFR C. SA și S. SA B. - R. DE T. F. DE C. C. împotriva Sentinței civile numărul 408 din (...) a T. C. pronunțată în dosarul numărul (...), care a fost menținută.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut că recursurile sunt nefondat, pentruurmătoarele considerente:
În conformitate cu dispozițiile art.241 alin.1 lit. c Codul muncii, „clauzelor contractuale colective de muncă produc efecte ……pentru toți salariații angajatorului, în cazul contractelor colective de muncă încheiate la acest nivel";, cum este situația în cauza dedusă judecății.
Astfel, obligația de plată a dreptului recunoscut de acordul colectiv încheiat la nivelul S. S.A B. în favoarea tuturor salariaților săi, revine angajatorului direct, care este R. S. de T. F. de C. C. C. dacă recurentul nu este semnatar al contractului colectiv de muncă, constituie o structură din cadrul S. S.A B. și este obligată, conform art.40 alin.2 lit. c din Codul muncii să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din contractul colectiv de muncă aplicabil.
Or, în speță, tocmai acest acord colectiv de muncă este aplicabil membrilor de sindicat reprezentați de reclamant, în considerarea calității lor de salariați în cadrul S. S.A B..
Delegarea de competență dată directorului Regionalei pentru încheierea contractelor individuale de muncă nu are semnificația aplicării unui regim salarial diferit angajaților Regionalei decât cel al celorlalți salariați din cadrul S. S.A B., deoarece acordul colectiv se aplică în mod nediferențiat de organizarea și structura regională a societății.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de A., în temeiul art.312 alin.1 C. a respins recursul acestei pârâte.
Cu privire la recursul declarat de pârâta S. N. de T. F. de C. „. C. S.A, Curteaa constatat că acesta nu este fondat.
Referitor la excepția puterii de lucru judecat invocată în legătură cu cererea reclamantului Pop I. de acordare a premiului de Z. F. pentru anii 2007 și 2008, Curtea constată că prin sentința civilă nr. 2. a T. C. (dosar nr. (...)), irevocabilă prin decizia nr.944/2011 a C. de A. C., nu s-a acordat acestui reclamant dreptul pretins prin prezenta acțiune, nerezultând calitatea sa de parte în cauză, astfel încât nu sunt incidente dispozițiile art. 166 C..
Referitor la prescripția dreptului la acțiune privind acordarea salariului suplimentar și a premierii anuale de „. C. Curtea a constatat că în conformitate cu dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii termenul de prescripție este de 3 ani, acest termen fiind aplicabil în cauză.
În ceea ce privește fondul cauzei, Curtea a reținut că potrivit art. 243 alin.
1 din Codul muncii, executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți, iar conform dispozițiilor art. 241 alin. 1 lit. b din Codul muncii, efectele clauzelor contractului colectiv de muncă se întind pentru toți salariații angajatorului pentru contractele încheiate la nivel de unitate.
În mod corect instanța de fond a reținut că acordarea acestor drepturi salariale constituie un drept, și nu o facultate a angajatorului, contractul colectiv de muncă precizând în mod expres cum și din ce fonduri se plătesc aceste drepturi.
S-a mai reținut că aspectele invocate de către recurente prin motivele de recurs, privind lipsa fondurilor necesare plății acestor drepturi salariale, nu pot fi reținute ca justificare pentru neexecutarea acestor obligații contractuale și pentru faptul că acestea au fost asumate în urma negocierilor purtate cu sindicatele reprezentative ulterior adoptării actelor normative menționate prin recursurile formulate.
În ceea ce privește OUG nr. 79/2008, deși invocată în general în recurs, se reține că recurenta nu formulează critici de nelegalitate a sentinței recurate prin raportare la anumite dispoziții din acest act normativ.
Referitor la neacordarea salariului suplimentar, s-a reținut faptul că, în cazul reclamantului N. R., nu a fost dovedită aplicarea sancțiunii disciplinare.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare contestatoarea S. SA - R. DE T. F. DE C. A., solicitând admiterea contestației și schimbarea în tot a deciziei civile atacate, în sensul respingerii capătului de cerere privitor la acordarea salariului suplimentar pentru anul 2007 reclamantului N. R.
În motivare contestatoarea a arătat că instanța de recurs a apreciat greșit faptul că prevederile legale privitoare la acordarea salariului suplimentar, în speță prevederile art. 32 și 33 alin.1 din CCM ar fi întrunite (adică salariatul nu a fost sancționat în anul 2007) pe considerentul că sancționarea acestuia „nu a fost dovedită";.
Contestatoarea menționează că în cursul judecării la instanța de fond unitatea pârâtă a depus actul nr. 442/334/b/(...) al Serviciului Financiar dincadrul RTFC C., act care cuprindea un tabel amănunțit cu cuantumul/tipul drepturilor salariale solicitate de către reclamanți, respectiv dacă aceștia beneficiază sau nu având în vedere prevederile art. 33 alin.1 din CCM, dovada pe care instanța nu a considerat a fi suficientă.
În tabelul depus la instanța de fond se poate observa că reclamantul N. R. a fost sancționat de 2 ori în anul 2007, astfel că el nu era îndreptățit să primească salariul suplimentar în anul 2007 în cuantum de 1057 lei.
Se anexează contestației Tabel nominal cu salariații cuprinși în adresa nr.
1/3/d/4949/2010 în care este menționat faptul că salariatului N. R. i-au fost aplicate 2 sancțiuni disciplinare în anul 2007, precum și Deciziile nr.
401/C/691/(...) și 401/C/675/(...) privind sancționarea acestui salariat.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 318, 319 C..
Analizând decizia atacată prin prisma motivelor invocate și a apărărilorformulate, Curtea reține următoarele:
Deși recurenta contestatoare invocă ca temei de drept în contestația formulată prevederile art. 318 C., din dezvoltarea motivelor contestației rezultă că, în realitate, a înțeles să se prevaleze doar de una din ipotezele prevăzute de textul legal, cea reglementată în teza I a textului, potrivit căreia „hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale…";.
Greșeala materială în sensul textului prevăzut de lege are în vedere un aspect procedural, o greșeală evidentă în legătură cu aspectele formale ale judecății, pentru a cărei verificare nu este necesară o reexaminare a fondului cauzei și care nu a fost observată de instanța de recurs, nu a fost avută în vedere de aceasta la pronunțarea hotărârii, caracterul esențial fiind determinat de faptul că, în lipsa unei astfel de greșeli, soluția ar fi fost cu totul alta.
Contestatoarea susține că instanța de recurs a săvârșit o „eroare materială„ ce constă în aceea că, nu a observat la dosarul cauzei existența actul nr.
442/334/b/(...) al Serviciului Financiar din cadrul RTFC C., act care cuprindea un tabel amănunțit cu cuantumul/tipul drepturilor salariale solicitate de către reclamanți, respectiv dacă aceștia beneficiază sau nu având în vedere prevederile art. 33 alin.1 din CCM, și astfel a apreciat greșit că nu a fost dovedită aplicarea unor sancțiuni salariatului N. R., sancțiuni ce exclud posibilitatea ca acesta să beneficieze de salariu suplimentar pentru anul 2007.
Aceste argumente nu pot fi primite întrucât, contrar susținerilor contestatoarei, nici în dosarul de fond și nici în cel de recurs nu se regăsește vreun act care să probeze faptul că salariatului N. R. i-au fost aplicate 2 sancțiuni disciplinare în cursul anului 2007.
Pe de altă parte, este de observat faptul că o astfel de dovadă se putea face prin depunerea la dosarul cauzei a deciziilor de sancționare, simpla menționare într-un tabel a aspectelor semnalate, în condițiile în care reprezintă simple susțineri ale părții, nefiind suficiente ca mijloc de probă.
Este adevărat că recurenta a anexat contestației în anulare Deciziile nr.
401/C/691/(...) și 401/C/675/(...) privind sancționarea salariatului N. R., însă, în condițiile în care aceste acte nu au fost depuse în instanță anterior soluționării irevocabile a cauzei, în prezentul cadru procesual nu se poate da eficiență acestor probe, întrucât aceasta ar echivala cu transformarea contestației în anulare, care este o cale de atac extraordinară, de retractare, limitată la motivele expres prevăzute la art. 317 și 318 C., într-un recurs la recurs, ceea ce nu este posibil.
Pretinsele erori ale instanței de recurs, invocate pe calea contestației în anulare, și care ar putea reprezenta o „greșeală materială"; în sensul vizat de textul legal, trebuie să se refere la aspecte formale ale judecății pentru care există suficiente elemente de apreciere rezultate din actele depuse la dosarul cauzei, șicare nu au fost observate de instanță, nefiind posibilă completarea probațiunii ulterior soluționării cauzei în recurs, o interpretare contrară ar conduce la încălcarea principiului securității raporturilor juridice făcând posibilă reformarea unei hotărâri irevocabile ori de câte ori vreuna dintre părți ar înțelege să se prevaleze de noi probe.
Raportat la considerentele arătate, apreciind că nu sunt întrunite cerințele prevăzute de dispozițiile art. 318 teza I c.pr.civ., Curtea urmează a respinge contestația în anulare formulată, cu consecința menținerii în întregime a deciziei atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatoarea S. SA - S. R. DE T. F. DE C. A. împotriva deciziei civile nr. 2048 din (...) a C. de A. C., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 11 ianuarie 2012.
PREȘEDINTE JUDECATORI
C. M. S.-C. B. I.-R. M.
GREFIER
G. C.
Red.I.R.M/Dact.S.M
2 ex./(...)
| ← Decizia nr. 4071/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 3400/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
