Decizia nr. 2256/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 2256/R/2012
Ședința publică din data de 9 mai 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. M. JUDECĂTORI: S.-C. B.
I.-R. M. G.: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta S. CFR C. SA prin S. DE T. F. DE C. C. împotriva sentinței civile nr. 38 din 10 ianuarie 2012, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...), privind și pe reclamanții intimați P. V. și R. Ș., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin cererea de recurs pârâta recurentă a solicitat judecarea și în lipsă.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Prin Sentința civilă nr. 38 din 10 ianuarie 2012 a T.ui M., pronunțată în dosarul nr. (...), a fost respinsă excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantei invocată de pârâta S. N. de T. F. C. SA.
A fost admisă acțiunea formulată de reclamanta F. S. T. F. B., în numele membrilor de sindicat: P. V. și R. Ș. împotriva pârâtei S. N. de T. F. C. S. B. și în consecință:
A fost obligată pârâta la acordarea către reclamanți a tichetelor de masă lunare pentru perioada aprilie-septembrie 2009, conform art. 81 din CCM la N. de G. de U. de T. F. pe anii: 2006-2008 și a CCM încheiat la nivel de U. pe anii
2009-2010.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit art. 137 al. 1 Cod procedură civilă examinând cu prioritate excepția prescripției dreptului material la acțiune, tribunalul a reținut că excepția este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
În cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 283 al. 1 lit. e C. muncii privitor la termenul de prescripție de 6 luni aplicabil în situația neexecutării contractului colectiv de muncă ci, drepturile pretinse de reclamantă respectiv acordarea unor drepturi individuale, care chiar dacă se regăsesc în contractul colectiv de muncă fac parte din categoria drepturilor bănești suplimentare respectiv drepturi individuale ale salariaților și nu au caracter de drepturi colective astfel încât nu sunt suspuse termenul de prescripție de 6 luni ci termenului de prescripție prevăzut de art. 283 al. 2 C. muncii.
Tichetele de masă și drepturile de hrană acordate de angajatori salariaților, în conformitate cu legislația în vigoare deși nu sunt drepturi salariale acestea fac totuși parte din categoria unor drepturi individuale a salariaților ce iau naștere în temeiul existenței și executării contractelor individuale de muncă, drepturi reglementate ca și cadrul general de lege dacă sunt preluate în contractul colectiv de muncă sub aspectul condițiilor concrete de executare, astfel încât, nu le este aplicabil sub aspectul prescripției extinctive textul art. 283 alin. 1 lit. e) C. muncii (anterior modificării) referitor la prescripția de 6 luni aplicabil în situația executării contractului colectiv de muncă ci prevederilor art. 283 al. 2 C. muncii. Ca atare excepția prescripției dreptului material la acțiune urmează a fi respinsă ca nefondată.
Pe fondul cauzei, pârâta invocă D. nr. 14/(...) a Înaltei Curți de C. și
Justiție dată în interesul legii arătând că „aceste beneficii (tichete de masă) nu reprezintă un drept ci o vocație ce se poate realiza doar în condițiile în care, angajatorul are prevăzut în buget sume cu această destinație";.
Această decizie dată în interesul legii, interpretează dispozițiile art. 1 al.
1 și 2 din L. 1. în sensul că alocația individuală de hrană sub forma tichetelor de masă nu se poate acorda judecătorilor, procurorilor, personalului auxiliar de specialitate și funcționarilor publici, iar pentru personalul contractual din cadrul instanțelor și parchetelor aceste beneficii nu reprezintă un drept, ci o vocație, ce se poate realiza doar în condițiile în care angajatorul are prevăzute în buget sume cu această destinație și acordarea acestora a fost negociată prin contractele colective de muncă.
Deci hotărârea în interesul legii nu o vizează pe pârâtă.
În conformitate cu L. 1. privind acordarea tichetelor de masă, cu modificările și completările ulterioare, acest act normativ reglementează procedura acordării tichetelor de masă de către angajator salariaților săi.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 1 alin. 1 din L. 1. salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul societăților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unor contracte individuale de muncă pot primi o alocație individuală de hrană acordate sub formă de tichete de masă suportate integral pe costuri de angajator.
Art. 1 alin. 2 din L. 1. prevede că tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale pentru unitățile din sectorul bugetar și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate potrivit legii pentru celelalte categorii de angajatori.
Art. 5- (1) Angajatorul distribuie salariaților tichetele de masă, lunar, în ultima decadă a fiecărei luni, pentru luna următoare. (2) În condițiile prevăzute la alin. (1), angajatorul distribuie, pe salariat, un număr de tichete de masă corespunzător numărului de zile lucrătoare din luna pentru care se face distribuirea.
Art. 6 - (1) Salariatul poate utiliza, lunar, un număr de tichete de masă cel mult egal cu numărul de zile în care este prezent la lucru în unitate.
Art. 7 - (1) Angajatorul, împreună cu organizațiile sindicale legal constituite sau, acolo unde nu este constituit un sindicat, cu reprezentantul salariaților, stabilesc de comun acord unitatea emitentă a tichetelor de masă cu care vor contracta prestarea serviciilor corespunzătoare.
Prevederile contractuale aplicabile speței sunt următoarele:
C. colectiv de muncă la nivel național încheiat pentru anii 2007-2010, are următoarele prevederi: Art. 42 - (2) Alte venituri sunt: b) tichetele de masă, tichetele cadou, tichetele de creșă și alte instrumente similare acordare conform prevederilor legale și înțelegerii părților.
Potrivit art. 81 din C. C. de M. la nivel de grup de unități din ramura transporturi: „începând cu (...), salariații unităților componente ale grupului de unități feroviare vor beneficia de tichete de masă în cuantum de un tichet pentru fiecare zi lucrătoare din lună, în condițiile legislației în vigoare";, iar potrivit art. 81 din C. C. de M. la nivel de unitate, valabil pentru perioada
2009-2010, fiecare salariat va primi câte un tichet de masă pe zi, conform prevederilor legale:
În ceea ce privește obligativitatea prevederilor art. 81 din C. C. de M. la nivel de grup de unități din ramura transporturi și din C. C. de M. la nivel de unitate, valabil pentru perioada 2009-2010, conform înțelegerii partenerilor de dialog social și având în vedere dispozițiile art. 241 alin. 1 lit. b și art. 283 alin.
3 din C. muncii precum și faptul că, din perspectiva salariatului, acordarea unor ajutoare bănești reprezintă un drept al acestuia, rezultă că acestui drept îi corespunde obligația corelativă a angajatorului de acordare a acestuia în condițiile prevăzute de contractul colectiv pentru următoarele argumente:
Din dispozițiile codului muncii, art. 247 și cele ale art. 130/1996, rezultă că orice contract colectiv de muncă de impune, în conținutul său, părților contractului individual de muncă. El guvernează aceste contracte ca o lege, impune obligații pentru angajator și creează drepturi în favoarea salariaților, atunci când clauzele contractului au un caracter concret și pot fi executate prin aducerea la îndeplinire de către părți. C. colectiv de muncă reprezintă un acord de voință și în același timp, un izvor de drept, o normă convențională, negociată, impunându-se părților contractului individual întocmai ca și legea.
Totodată, potrivit prevederilor înscrise în art. 40 alin. 2 litera c din codul muncii angajatorului îi revine obligația de a acorda salariaților „toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă";.
În conformitate cu prevederile art. 31 și art. 33 din L. 130/1996, modificarea clauzelor contractului colectiv de muncă pe parcursul executării acestuia sau suspendarea aplicării unor prevederi din contractul colectiv de muncă se poate realiza prin acordul de voință al părților.
În conformitate cu prevederile art. 244 din C. muncii, contractul colectiv de muncă poate fi modificat pe parcursul executării lui, în condițiile legii, prin acordul părților conform art. 246 din C. muncii aplicarea contractului colectiv poate fi suspendată prin acordul de voință al părților.
Sistarea acordării drepturilor prevăzute de art. 81 din C. C. de M. la nivel de grup de unități din ramura transporturi și din C. de M. la nivel de unitate, valabil pentru perioada 2009-2010 este nelegală, întrucât în mod eronat s-au interpretat de către pârâtă că dreptul la acordarea tichetelor de masă este condiționat de existența resurselor financiare, prevederile OUG nr. 79/2008 privind măsuri economice financiare la nivelul unor operatori economici coroborate cu articolele 15 al. 1 din OUG nr. 37/2008, privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar impun doar aprobarea bugetelor de venituri și cheltuieli cu respectarea unor indici financiari în ceea ce privește câștigul salarial mediu, iar nu acordarea drepturilor salariale și a celorlalte drepturi de natură salarială condiționat de asigurarea resurselor financiare pentru plata acestora.
Or, bugetul de venituri și cheltuieli pe anul 2009 cât și rubrica „cheltuieli de personal"; sunt fundamentate la sfârșitul anului 2008 pentru începutul anului următor iar la constituirea acestuia angajatorul are obligația de a lua toate măsurile ca la cheltuielile de personal să prevadă cheltuielile cu toate drepturile salariale prevăzute de lege sau stabilite contractual (atâta vreme cât în acest caz, dreptul în discuție nu face obiectul unor limitări sau restricțiiinstituite de lege) câtă vreme, plata muncii către salariați și a celorlalte drepturi bănești sau cu valoare economică cuvenite ca urmare a desfășurării muncii în condiții negociate legal nu poate fi suspusă unei condiții potestative din partea angajatorului cu consecința sistării acestora ori de câte ori angajatorul nu întocmește corespunzător bugetul astfel încât să fie în măsură să respecte obligațiile legale asumate, iar împrejurarea că sumele respective sunt sume aprobate în bugetul de venituri și cheltuieli potrivit legii este o garanție a plății drepturilor în discuție, întrucât nu-i poate fi permis angajatorului și nici statului să prevadă acordarea sa de a aloca sau nu resursele financiare necesare plății acestora.
În plus, pârâta invocă în refuzul de a executa clauzele contractului colectiv de muncă prevederile unui act normativ, respectiv ale OUG nr.
79/2008 privind măsuri economică-financiare la nivelul unor operatori economici coroborate cu art. 15 al. 1 din OUG nr. 37/2008, privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, însă tribunalul a constatat că aceste acte normative nu conține nicio prevedere care să permită suspendarea unilaterală a executării unor clauze a contractelor colective de muncă.
Sub aspectul formei de finanțare a pârâtei se reține că aceasta se autofinanțează și că în conformitate cu dispozițiile art. 1 alin.1 din OUG nr.
114/1009, instituțiile financiare din venituri proprii au acordat și în anul 2010 angajaților acestora alocație individuală de hrană sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator.
În acest context, în condițiile în care dreptul reclamanților la acordarea tichetelor de masă lunare pentru perioada aprilie-septembrie 2009 nu este afectat de vreo clauză de ineficacitate nu este afectat nici dreptul acestora la acordarea sumelor cu acest titlu, reclamanții fiind îndreptățiți la acordarea acesteia și în perioada în care a fost sistată acordarea acesteia.
Art. 41 alin. 5 din Constituție garantează caracterul obligatoriu al convențiilor colective între părți.
Existența sau inexistența resurselor financiare bugetare nu poate avea vreo influență asupra stabilirii sau recunoașterii drepturilor salariale prevăzute în C. C. de M..
A recunoaște angajatorului posibilitatea că după negocierea contractului colectiv de muncă, deci după stabilirea drepturilor și obligațiilor reciproce ale părților, să fie exonerat de plata salariilor sau a altor drepturi legal negociate prevalându-se de scuza aprobării unui buget de venituri mult inferior celui necesar pentru respectarea obligațiilor asumate prin contract, ar însemna practic acceptarea unei negocieri pur formale cu consecința golirii de conținut a principiului negocierii salariale.
Întrucât art. 243 din C. muncii și art. 30 din L. nr. 130/1996 prevăd că executarea contractului colectiv este obligatorie și că neîndeplinirea obligațiilor asumate prin contract atrage răspunderea celor vinovați, tribunalul constată că în cazul de față angajatorul este obligat în executarea art. 81 din C. C. de M. la nivel de grup de U. de T. F. pe anii 2009-2010, în nici un caz neputând fi permis un refuz de executare întemeiat pe împrejurarea că acordarea acestor tichete este o posibilitate iar nu o obligație legală, întrucât, deși legea prevede posibilitatea acordării acestor tichete salariaților, împrejurarea că acestea sunt drepturi potențiale din perspectiva legiuitorului nu poate duce la anihilarea dreptului salariaților de a beneficia de tichete cadou, drept ce s-a făcut în baza clauzelor contractului colectiv de muncă.
Or, deși dispozițiile legale mai sus-menționate reglementează în favoarea salariaților o facilitate ce poate fi acordată salariaților în condițiile respectăriiunor limite prevăzute în bugetele proprii pentru tichetele de masă acordate de angajatorii nebugetari, tribunalul a constatat că, deși legea reglementează un drept potențial acesta a devenit un drept efectiv pentru salariați și o obligație pentru angajator în virtutea principiului de drept „. sunt servanda";, ce are în vedere forța obligatorie a contractelor, contractele legal făcute se impun părților întocmai ca legea astfel încât executarea contractului colectiv de muncă este obligatoriu pentru părți, angajatorul fiind obligat la acordarea drepturilor negociate și stabilite imperativ (prevederile contractuale aplicabile arătând că salariații unităților componente ale grupului de unități feroviare vor beneficia de tichete de masă în cuantum de un tichet pentru fiecare zi lucrătoare din lună, în condițiile legislației în vigoare, iar potrivit art. 81 din C. C. de M. la nivel de unitate, valabil pentru perioada 2009-2010, fiecare salariat va primi câte un tichet de masă pe zi, conform prevederilor legale, fără a se putea desprinde interpretarea că am fi în prezența unor drepturi eventuale sau a unei posibilități).
În acest context, față de prevederile legale și contractuale aplicabile, tribunalul a obligat pârâta la acordarea către reclamanți a tichetelor de masă lunare pentru perioada aprilie-septembrie 2009, conform prevederilor art. 81 din C. C. de M. la nivel de G. de U. de T. F. pe anii 2006-2008 și a C. C. de M. încheiat la nivel de U. pe anii 2009-2010.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta S. N. de T. F. de C. S.A
B. prin R. de T. - F. de C. C., solicitând modificarea în tot a sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii formulate.
În motivarea recursului pârâta consideră că în mod greșit instanța a respins excepția prescrierii dreptului la acțiune față de solicitarea reclamantului de acordare a tichetelor de masa.
Rezulta fără echivoc faptul ca reclamanta solicita instanței obligarea recurentei la respectarea clauzelor contractuale din CCM-ul la nivel de unități din transportul feroviar, respectiv CCM-ul aplicabil la nivel de unitate.
Or, conform prevederilor art. 268 alin. (1), lit. e) din C. muncii republicat: "cererile in vederea soluționării unui conflict de munca pot fi formulate in termen de 6 luni de la nașterea dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de munca ori ale unor clauze ale acestora".
Avându-se în vedere prevederile art. 5 alin. (1) din L. 1. privind abordarea tichetelor de masa, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora: "angajatorul distribuie salariaților tichetele de masa, lunar, in ultima decada a fiecărei luni, pentru luna următoare", consideram ca dreptul la acțiune în cazul nerespectării de către pârâtă a prevederilor art. 81 din CCM- urile sus-menționate, pentru lunile aprilie si mai 2009 s-a prescris în raport cu data introducerii cererii, respectiv (...).
În subsidiar, învederează instanței faptul ca tichetele de masa nu sunt drepturi salariale astfel cum sunt reglementate de prevederile art. 155 din C. muncii și nici venituri din salariu, astfel cum acestea sunt prevăzute de art. 55 alin (1) - (3) din C. Fiscal si pe cale de consecința, în speță de fata nu sunt aplicabile prevederile ah. 268 alin. (1) lit. c) din C. muncii.
Mai mult, potrivit art. 55 alin. (4), lit. b) din C. Fiscal valabil în anul
2009, tichetele de masa acordate de angajatori, nu erau incluse în veniturile salariale și nu erau impozitate, în înțelesul impozitului pe venit.
Față de cele invocate, solicită instanței admiterea recursului și să se admită excepția prescripției dreptului la acțiune privind solicitarea de acordare a bonurilor de masa.
Pe fondul cauzei, în mod greșit instanța a acordat tichetele de masa pe perioada aprilie - septembrie 2009, fără a ține cont de practica instanțelorjudecătorești și în principal de D. 14/(...) pronunțata de Înalta Curte de Casație și Justiție în cadrul unui recurs în interesul legii, care a tranșat practica neunitara a instanțelor judecătorești cu privire la aceasta solicitare.
Potrivit prevederile art. 81 din C. C. de M. la nivel de G. de U. din T.ul F. pe anii 2006 - 2. "începând cu (...), salariații unităților componente ale grupului de unități feroviare vor beneficia de tichete de masa in cuantum de un tichet pentru fiecare zi lucrătoare din luna, în condițiile legislației în vigoare" iar potrivit art. 81 din CCM-ul la nivel de unitate valabil pentru perioada 2009
- 2010, "fiecare salariat va primi cate un tichet de masa pe zi, conform prevederilor legale."
Conform prevederilor art. 1 alin. (1) si (2) din L. 1.: "salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, (...) care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite în continuare angajator, pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator și „. de masa se acorda în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori";.
Prin urmare, prin corelarea acestor prevederi legale, acordarea tichetelor de masa de către angajator, nu reprezintă o obligație ex lege, ci este vorba doar despre o posibilitate, condiționata decisiv de bugetele de venituri și cheltuieli și de resursele financiare proprii.
În acest sens a statuat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin D. nr.
14 din (...), într-o speța similara, arătând ca: aceste beneficii nu reprezintă un drept, ci o vocație ce se poate realiza doar în condițiile în care angajatorul are prevăzute în buget sume cu aceasta destinație ... ".
Deoarece recurenta este o societate cu capital de stat, aflata sub autoritatea M.ui T. si I., ca activitatea sa este subvenționata din bugetul de stat, ca in anul 2009, societatea a înregistrat o pierdere în valoare de
210.377,85 mii lei si o pierdere cumulata din anii precedenți în valoare de
535.423,74 mii lei (pct.79 cap.V din bilanț), astfel încât nu era posibil ca în bugetul de venituri si cheltuieli sa se mai aloce sume cu destinația de tichete de masa, ca bugetul de venituri si cheltuieli al societății se aproba prin hotărâre de guvern, inițiata de M. T. si I., cu avizul M.ui Finanțelor P.e și cel al M.ui Muncii, Familiei și Protecției Sociale, in conformitate cu prevederile art. 5 lit. a) din OUG nr. 79/2008 coroborate cu art. 15 alin (1) din OUG nr. 37/2008 privind reglementarea unor masuri financiare în domeniul bugetar, condiția esențiala pentru acordarea tichetelor de masa nu a mai putut fi îndeplinită, respectiv societatea nu a mai avut fonduri pentru a suporta și aceasta cheltuiala.
Învederează instanței ca, deși bugetul de venituri si cheltuieli (BVC) al
CFR C. SA pe anul 2009 nu s-a aprobat prin hotărâre de guvern, conform prevederilor legale, conform proiectului de BVC pe anul 2009, transmis la M. T. și I., cu adresa nr. 10/A2/130/198/(...), exista evidențiata pe rândul 49, suma de 7594,81 lei. Precizează ca aceasta suma a reprezentat contravaloarea tichetelor de masa doar pentru perioada ianuarie - martie 2009, pentru restul perioadei, respectiv aprilie - decembrie 2009 in buget nu au mai fost alocate sume pentru acordarea tichetelor de masa.
De asemenea, în anul 2010 nu s-au mai prevăzut sume cu destinația de alocații de hrana ( tichete de masa ) în bugetul de venituri și cheltuieli al Societății. Prin urmare, societatea s-a aflat în imposibilitatea de a mai acorda tichete de masa în perioada aprilie - septembrie 2009.
În plus, învederează instanței ca L. nr. 1. nu prevede posibilitatea de preschimbare a tichetelor de masa in sume de bani care sa se acorde salariaților, din contra, în lege exista prevederea ca tichetele de masa neutilizate sa fie restituite angajatorului care le-a emis, iar în plus, se interzice preschimbarea in bani a tichetelor de masa.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și adispozițiilor legale incidente, Curtea reține că recursul este fondat, având învedere considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Referitor la prescripția dreptului la acțiune, Curtea constată că în conformitate cu dispozițiile art. 283 alin. 1 din C. muncii „Cererile în vederea soluționării unui conflict de munca pot fi formulate: c) în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de munca consta în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților fata de angajator; e) în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de munca ori a unor clauze ale acestuia";.
De asemenea, conform art. 1 alin. 1 din L. nr. 130/1996 prin contractul colectiv de muncă „se stabilesc clauze privind condițiile de munca, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de munca";, dispoziții similare conținând și art. 236 alin. 1 din C. muncii.
Drept urmare, contractul colectiv de muncă cuprinde dispoziții referitoare la salarizare, la contractul individual de muncă, la drepturile și obligațiile părților, inclusiv la modalitatea de contestare a deciziilor unilaterale ale angajatorului. În consecință, sunt sau pot fi clauze în contractul colectiv de muncă dispoziții relative la toate drepturile la acțiune pentru care art. 283 alin.
1 lit. a)- d) din C. muncii a reglementat termene speciale distincte de prescripție. D. s-ar accepta susținerile recurentei, aceste termene nu ar avea aplicabilitate, în condițiile în care nerespectarea oricăruia dintre drepturile menționate anterior constituie o neexecutare a contractului colectiv de muncă.
Pentru aceste considerente, și reținând și faptul că rațiunea instituirii termenului de 6 luni o constituie încheierea pe o perioadă determinată a contractului colectiv de muncă, iar prin prezenta acțiune reclamantul nu a invocat neexecutarea unor clauze ale contractului colectiv de muncă, ci a solicitat plata unor adaosuri neacordate, ce fac parte, potrivit dispozițiilor art.155 din C. muncii, din categoria drepturilor salariale, Curtea apreciază că în mod judicios prima instanță a reținut că termenul de prescripție aplicabil pentru drepturile menționate anterior este cel de 3 ani prevăzut de art. 283 alin. 1 lit. c din C. muncii, acesta fiind un termen special față de cel prevăzut de art. 283 alin. 1 lit. e din C. muncii.
În ceea ce privește fondul cauzei, Curtea reține că potrivit art. 243 alin. 1 din C. muncii, executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți, iar conform dispozițiilor art. 241 alin. 1 lit. b din C. muncii, efectele clauzelor contractului colectiv de muncă se întind pentru toți salariații angajatorului pentru contractele încheiate la nivel de unitate.
Astfel cum în mod corect se invocă și prin motivele de recurs, potrivit dispozițiilor art. 7 alin. 2 din L. nr. 130/1996 și art. 236 din C. muncii,
„contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților";, astfel încât salariații reprezentați de recurentă erau îndreptățiți la plata drepturilor prevăzute în contractul colectiv de muncă aplicabil.
Totuși, în ceea ce privește pretențiile deduse judecății, referitoare la acordarea tichetelor de masă pentru perioada aprilie-septembrie 2009,drepturile prevăzute în favoarea salariaților, prin contractul colectiv de muncă, comportă unele nuanțări.
Astfel, dispozițiile art. 81 și, respectiv art. 79, din Contractele colective de muncă la nivel de societate pe anii 2007-2008 și 2009-2010 prevăd „Acordarea a câte un tichet de masă pe zi pe angajat începând cu drepturile lunii noiembrie 2007, conform prevederilor legale";.
Prin urmare dispoziția din contractul colectiv de muncă aplicabil face trimitere la prevederile legale iar actul normativ care reglementează acordarea tichetelor de masă pentru anul 2009 este L. nr. 1..
Conform art. 1 alin. 2 din L. 1. „. de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori";.
În consecință, acordarea tichetelor de masă de către angajator este o posibilitate determinată de resursele financiare proprii, în același sens statuând și Înalta Curte de Casație și Justiție prin D. nr.14 din (...), pronunțată în cadrul unui recurs în interesul legii, în care s-a menționat expres că tichetele de masă „nu reprezintă un drept, ci o vocație ce se poate realiza doar în condițiile în care angajatorul are prevăzute în buget sume cu această destinație.
Drept urmare, întrucât în bugetul de venituri și cheltuieli al CFR pe anul
2009 s-au alocat sume pentru plata tichetelor de masă numai pentru lunile ianuarie-martie, iar prin bugetul de venituri și cheltuieli pentru anul 2010 nu s-au alocat sume pentru plata tichetelor de masă, Curtea apreciază că instanța de fond în mod greșit a apreciat că pârâta poate fi obligată la acordarea tichetelor de masă în favoarea membrilor de sindicat reprezentați de reclamantă.
Așa fiind, având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin.1 - 3 c.pr.civ., Curtea va admite recursul declarat cu consecința modificării hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii.
Cheltuieli de judecată nu au fost solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâta S. N. DE T. F. DE C. S.A B. prin R. de T. - F. de C. C. împotriva Sentinței civile nr. 38 din 10 ianuarie 2012 a T.ui M., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o modifică în sensul că respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de F. S. T. F. în numele membrilor de sindicat: P. V. și R. Ș. în contradictoriu cu pârâta S. N. de T. F. de C. S.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 9 mai 2012.
PREȘEDINTE JUDECATORI
C. M. S.-C. B. I.-R. M.
G.
G. C.
Red.I.R.M/Dact.S.M
2 ex./(...)
Jud. fond: C. M.
| ← Decizia nr. 3752/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 140/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
