Decizia nr. 3743/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 3743/R/2012
Ședința publică din data de 25 septembrie 2012
Instanța constituită din: PREȘED.TE: G.-L. T.
JUDECĂTOR: I. T. JUDECĂTOR: D. C. G. G.: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul S. P. A. S. din subordinea C. Local al M. B. M. împotriva sentinței civile nr. 718 din 20 aprilie
2012 pronunțate de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...) privind și pe intimatul reclamant C. C. C., având ca obiect contestație act.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este realizată.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimatului și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care Curtea apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată și, având în vedere și solicitarea recurentului de judecată în lipsă, o reține în pronunțare în baza Actelor aflate la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 718 din 20 aprilie 2012 pronunțată de Tribunalul
Maramureș în dosar nr. (...) s-a admis acțiunea formulată de reclamantul G. C. C.în contradictoriu cu pârâtul S. P. „. S. din subordinea C. Local al M. B. M..
S-a constatat nulitatea absolută a deciziei nr. 105 din (...) emisă de pârât, privind imputarea sumei de 2000 lei reclamantului.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut curmătoarele:
Reclamantul G. C. C. a avut calitatea de angajat al pârâtului S. P. „. S. B.
M., ocupând postul de inspector de specialitate II.
Prin decizia nr. 105 din (...), contestată în cauză, s-a imputat reclamantului suma de 2000 lei, reprezentând contravaloarea cursurilor de masterat efectuate în anul 2010.
S-a stabilit ca suma imputată reclamantului, în cuantum total de 2000 lei, să se recupereze prin rețineri succesive cu caracter lunar din salariu.
În conformitate cu dispozițiile art. 254 din C. muncii, salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor.
Principalele modalități de stabilire și recuperare a prejudiciului produs angajatorului sunt învoiala părților, semnată de ambele părți, consemnată într- un înscris și înregistrată la angajator, și acțiunea în justiție.
Astfel, potrivit art. 169 din C. muncii, nicio reținere din salariu nu poate fi operată, în afara cazurilor și condițiilor prevăzute de lege.
Reținerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decât dacă datoria salariatului era scadentă, lichidă și exigibilă și a fost constatată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.
Dispozițiile art. 169 din C. muncii au un caracter imperativ și se înscriu în cadrul măsurilor de protecție a drepturilor salariale, în consens cu prevederile art. 8 alin.1 din Convenția Organizației Internaționale a Muncii privind protecția salariului nr.95 din anul 1949.
Prin urmare, două categorii de rețineri salariale sunt posibile: cele prevăzute de lege (impozitul pe veniturile din salariu, contribuțiile de asigurări sociale etc.) și cele reprezentând daune, constatate, după caz, prin acordul părților sau prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.
Așadar, în situația în care părțile nu se înțeleg, când salariatul nu recunoaște producerea pagubei ori nu este de acord cu cuantumul acesteia, singura cale aflată la îndemâna angajatorului păgubit este aceea de a sesiza instanța competentă.
Decizia de imputare nr. 105 din (...) a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor art. 169 din C. muncii, dispoziții cu caracter imperativ, ceea ce a atras sancțiunea nulității absolute a acesteia.
Raportat la considerentele mai sus-expuse, în temeiul art. 169 și art. 254 din C. muncii, instanța a admise contestația formulată și a constatat nulitatea absolută a deciziei nr. 105 din (...) emisă de pârâtul S. P. „. S. B. M. privind imputarea unor sume de bani reclamantului, conform măsurilor stabilite de auditul intern al Primăriei B. M. prin raportul nr. 24/(...).
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul S. P. A. S. din subordinea C. Local al M. B. M., solicitând admiterea recursului și anularea sentinței recurate stabilind faptul că suma totală de 2.000 lei pe care instituția a achitat-o pentru intimatul - reclamant G. C. C. în vederea efectuării cursurilor de masterat, a fost nelegal plătită așa cum se arată la punctul 2, pagina 5 - 6, din R. de audit nr. 24/(...), impunându-se recuperarea acestor sume .
În motivarea recursului a arătat că, în fapt S. P. A. S. B. M. este instituție publică condusă de director care coordonează întreaga activitate, gestionează fondurile pe care instituția le are la dispoziție pentru soluționarea problemelor de asistență socială iar în exercitarea atribuțiilor sale emite Decizii conform Regulamentului de O. și F. al S. aprobat prin HCL 4..
Controlul auditului intern ce s-a desfășurat la sediul S. în primăvara anului 2011 prin R. de audit nr. 24/(...) a stabilit faptul că în mod nelegal au fost achitate de către instituție, costurile pentru cursurile de masterat în cuantum de
2000 lei invocând prevederile art. 52 din L. 188/1999 privind statutul funcționarului public (republicată) cu modificările și completările ulterioare pentru a arăta că nu constituie formă de perfecționare profesională și nu pot fi finanțate de la bugetul local studiile universitare sau de doctorat și prevederile
Legii 288/2004 privind organizarea studiilor universitare cu modificările și completările ulterioare, conform cărora studiile universitare se organizează pe trei cicluri respectiv (studii universitare de licență, studii universitare de masterat și studii universitare de doctorat)
În consecință studiile de masterat asigura doar aprofundarea în domeniul studiilor de licență sau într-un domeniu apropiat, nefiind asimilate unor programe de perfecționare profesională.
În temeiul celor de mai sus a considerat că Directorul S.ui P. A. S., în mod legal a emis Decizia nr. 105/(...) pentru imputarea sumei totale de 2000 lei intimatului - reclamant G. C. C.
Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate și a apărărilor formulate, Curtea, deliberând, constată următoarele:
Prin adoptarea Legii nr. 53/2003 - C. muncii, în vigoare de la 1 martie
2003, a fost înlăturată vechea răspundere materială a salariatului și implicit posibilitatea angajatorului de a emite decizii de imputare cu caracter executoriu în vederea recuperării prejudiciului.
Interdicția a fost menținută și prin modificările aduse C.ui muncii prin L.
4.. Astfel, art. 169 din C. muncii republicat prevede următoarele:
(1) Nicio reținere din salariu nu poate fi operată, în afara cazurilor și condițiilorprevăzute de lege.
(2) Reținerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decât dacă datoria salariatului este scadentă, lichidă și exigibilă și a fost constatată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.
Dispoziția de imputare contestată de reclamantă, deși potrivit susținerilor recurenților, are drept scop recuperarea sumelor acordate nelegal, având un caracter unilateral, contravine dispoziției imperative prevăzute de art. 169 C. muncii, mai sus citat.
Așadar, indiferent de natura sumelor ce se doresc a fi recuperate, ca pagubă materială provocată angajatorului în sensul art. 270 C. muncii ori sumă nedatorate plătită salariatului în sensul art. 272 C. muncii, procedura de recuperare a prejudiciului în situația dezacordului părților cu privire la stabilirea existența răspunderii, se întemeiază în mod obligatoriu, pe o hotărâre judecătorească irevocabilă care să constate datoria salariatului ca fiind scadentă, lichidă și exigibilă potrivit art. 169 alin. 2 C. muncii.
În speță, neexistând acordul salariatului la repararea pe cale amiabilă a pretinsului prejudiciu invocat de angajator, în mod corect s-a apreciat de către tribunal că fără intervenția instanței de judecată nu este posibilă efectuarea unor rețineri de salariu în temeiul deciziei de imputare emisă de angajator în acest sens.
Ținând seama de aceste considerente, Curtea apreciază ca hotărârea fondului este legală și temeinică, astfel ca o va menține ca atare, urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.proc.civ. să respingă ca nefondat recursul, în cauză nefiind incidente motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9
C.proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul S. P. A. S. din subordinea C. Local al M. B. M. împotriva sentinței civile nr. 718 din (...) a T.ui M. pronunțată în dosar nr.(...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘED.TE, JUDECĂTORI,
G.-L. T. I. T. D. C. G.
N. N.
G.,
Red./dact. D.C.G./V.R./2ex (...)
Jud. fond H. D. M.
| ← Decizia nr. 1879/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 1306/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
