Decizia nr. 242/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 242/R/2012
Ședința ianuarie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE : L. D. JUDECĂTOR : D. G. JUDECĂTOR : G.-L. T. GREFIER : C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta C. V. PRIN P. împotriva sentinței civile nr. 4184 din 10 octombrie 2011, pronunțată de
Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe pârâtul intimat D. I., având ca obiect alte cereri.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat pârâtului intimat și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin motivele de recurs reclamanta recurentă a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 C.pr.civ.
Curtea, din oficiu, invocă excepția nulității recursului și reține cauza în pronunțare asupra acestei excepții.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 4184 din (...) a T.ui C., pronunțată în dosar numărul (...), a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta C. V. prin P. D. P. în contradictoriu cu pârâtul D. I., având ca obiect restituirea sumei de 4.397 lei, reprezentând drepturi salariale încasate necuvenit. Nu s-au acordat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin Decizia nr. 25/(...) a Camerei de C. a J. C. întocmite în urma acțiunii de audit financiar asupra contului de execuție a bugetului pe anul
2009 la P. C. V. (f.11-14 ) s-a stabilit ca în anul 2009 au fost acordate în baza C.ui colectiv de munca sporuri și alte drepturi de natura salarială personalului P. V., în suma de 175.157 lei, care exced cadrului legal reglementat. Camera de C. a identificat, prin aceeași D., dispozițiile legale încălcate, ca fiind: art. 14 alin 2, 3,4 și art. 54 alin 5 și 5 din Legea nr. 273/2006, art. 41 din OG nr.
6/2007 actualizata, privind unele masuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, art. 17 din OG nr. 10/2008. în aceste condiții Camera de C. a decis obligarea paratei P. C. V. sa stabilească întinderea prejudiciului astfel realizat
și sa dispună masuri în vederea recuperării acestuia.
S-a reținut că suma de 4.397 lei a fost achitată pârâtului în perioada ianuarie 2009-mai 2009, reprezentând, conform înscrisurilor depuse de reclamanta în probațiune la filele 5-10 dosar: spor de dispozitiv, spor de stabilitate, indemnizația de hrana, ajutor de P., indemnizația pentru ținuta. Toate aceste indemnizații și sporuri au fost plătite în temeiul C.ui colectiv de munca nr. 418/(...), modificat prin A. adițional nr. 1/(...).(f 25-46 dosar).
Conform prevederilor art. 8 alin 1, 3 și 4 din Legea nr. 130/1996,
„Clauzele contractelor colective de muncă pot fi stabilite numai în limitele și în condițiile prevăzute de prezenta lege. (2) Contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior.(…) (4) La încheierea contractului colectiv de muncă, prevederile legale referitoare la drepturile salariaților au un caracter minimal";.
În situația instituțiilor bugetare, categorie din care fac parte semnatarii
C.ui /A. colectiv de muncă supus atenției instanței, dispozițiile legale mai sus citate se completează cu prevederile art. 12 alin 1 din același act normativ, potrivit cărora „Contractele colective de muncă se pot încheia și pentru salariații instituțiilor bugetare. Prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile a căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale";.
Interpretând sistemic și per a contrario prevederile legale mai sus citate, ținând seama și de principiile care stau la baza raporturilor de muncă, rezultă că salariații bugetari pot negocia, prin contracte colective de muncă, clauze referitoare la drepturile a căror acordare și cuantum nu sunt stabilite prin dispoziții legale.
Un alt argument în susținerea validității raționamentului expus vine și din interpretarea teleologică a dispozițiilor legale citate. Astfel, scopul vizat de legiuitor a fost acela de a limita posibilitatea de negociere a drepturilor salariale prin CCM-uri exclusiv în privința drepturilor ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
Apoi, pe aceeași linie logică, trebuie reținut că potrivit prevederilor art. 155 din Codul muncii salariul cuprinde salariul de baza, indemnizațiile,sporurile, precum și alte adaosuri , prevedere care se regăsite și la art. 38 alin 4 din CCM unic la nivel național pentru anii 2007-2010 salariul iar potrivit art.
41 alin 5 din CCM unica la nivel național 2007-2010 prin contractul colectiv demunca la nivel de ramura, grupuri de unități și unități pot fi negociate și altecategorii de sporuri(altele decât cele enumerate la alineatul 3).
Concluzionând, din interpretarea tuturor textelor legale mai sus citate rezultă că personalul contractual din instituțiile bugetare are dreptul de a negocia prin contracte colective de muncă acele drepturi salariale suplimentare a căror acordare și cuantum nu sunt stabilite prin dispoziții legale.
Întrucât legea aplicabilă raporturilor de muncă ce se derulează între părțile din litigiul de față reglementează exclusiv acordarea și modul de calcul a salariului de bază, recunoscând existenta unei părți variabile a salariului, constând în adaosuri, sporuri și alte drepturi salariale suplimentare (a căror acordare și mod de calcul nu o reglementează), rezultă ca această parte variabilă a salariului poate face obiectul negocierii prin CCM-uri.
Instanța a reținut, de asemenea, aspectul conform căruia în cadrul procedurii de verificare prealabilă a cuprinsului contractului colectiv de munca în sensul conformității cu lege, DMPS C., căreia ii incumba aceasta obligație conform art. 27 din Legea nr. 130/1996, nu a constatat și sesizat o atare împrejurare.
Pe de alta parte, instanța a remarcat faptul ca sporurile și indemnizațiile negociate de părți prin C. colectiv de munca nr. 4. au fost aprobate, pentruanul 2009, prin H. C. Local V. nr. 6/(...) (f.57-58 dosar), hotărâre în ființa la data efectuării plății sporurilor către pârâta.
Instanța a reținut, așadar, împrejurarea conform căreia toate sporurile
și indemnizațiile acordate paratei în perioada ianuarie-iunie 2009 erau cele prevăzute prin C. colectiv de munca nr. 4. încheiat la nivelul P. V., respectiv prin HCL V. nr. 6. iar reclamanta a dispus de resurse financiare încă de la adoptarea bugetului pentru plata acestor drepturi.
Conform prevederilor art. 272 alin 1 Codul muncii (varianta în vigoare la data promovării acțiunii deduse judecații): „Salariatul care a încasat de la angajator o suma nedatorata este obligat sa o restituie";.
În condițiile în care din întreg materialul probator administrat în cauza s-a desprins concluzia validității încheierii și aplicării A. colectiv nr. 4. și a HCL
V. nr. 6., iar ca urmare a încheierii valabile angajatorul era ținut la îndeplinirea obligațiilor stabilite în sarcina sa prin actele de negociere colectiva , respectiv actul administrativ reprezentat de HCL V. nr. 6., instanța a reținut ca în cauza nu se verifica existenta condiției esențiale pentru ca suma achitata salariatului sa fie restituita: aceea ca suma sa fi fost nedatorata.
Pentru considerentele de fapt și de drept mai sus expuse instanța a respins acțiunea promovata de reclamanta C. V. în contradictoriu cu paratul D. I. ca fiind neîntemeiata. Instanța a luat act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta C. V. prin primar,solicitând casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza în fond, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În motivarea recursului reclamanta a arătat că în cursul anului 2009 au fost acordate în baza C. colectiv de muncă al pârâtului care ocupa funcția de șofer în cadrul P. comunie V., sporuri și alte drepturi de natură salarială în cuantum de 4397 lei.
Întrucât instanța de fond a reținut faptul că toate sporurile și indemnizațiile acordate pârâtului în decursul anului 2009 erau cele prevăzute în C. colectiv de muncă reținându-se din întreg materialul probator administrativ în cauză, concluzia validității încheierii și aplicării C.ui colectiv de muncă și a HCL 6. și ținând cont de dispozițiile deciziei Curții de C. nr.25/2010 prin care s-a dispus recuperarea sumelor încasate de salariații P. V. în anul 2009 conform C.ui colectiv de muncă și a A. C. de M. a formulat prezentul recurs.
Pentru considerentele prezentate mai sus, reclamanta solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza în fond, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Analizând prioritar excepția invocată din oficiu, Curtea reține că înconformitate cu art. 303 alin. (1)Cod procedură civilă „. se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs";, iar conform art. 306
Cod procedură civilă „ (1) Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal. (2) Motivele de ordine publică pot fi invocate și din oficiu de instanța de recurs, care însă este obligată sa le pună în dezbaterea părților";.
Dezvoltarea motivelor de recurs presupune indicarea greșelilor imputate instanței de fond și o minimă argumentare a criticilor în fapt și în drept. În memoriul de recurs recurenta nu a expus decât considerentele avute în vedere de către instanța de fond pentru admiterea acțiunii și a indicat Decizia nr. 25/2010 a Curții de C., fără însă a preciza care este relevanța acestei decizii în raport de hotărârea recurată, împotriva căreia nu s-a formulat nicio critică.
Având în vedere aceste considerente și reținând că în cauză nu sunt incidente motive de ordine publică, în temeiul art. 306 alin. 1 și 2 Cod procedură civilă se va constata nulitatea recursului declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Constată nulitatea recursului declarat de reclamanta C. V. prin primar, împotriva sentinței civile numărul 4184 din (...) a T.ui C., pronunțată în dosar numărul (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 23 ianuarie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
L. D. D. G. G.-L. T.
GREFIER, C. M.
Red.L.D./Dact.S.M.
2 ex./ (...) Jud.fond: M.-F. B.
| ← Decizia nr. 1062/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 988/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
