Decizia nr. 988/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 988/R/2012
Ședința publică din data de 29 februarie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
M.-C. V.
JUDECĂTORI:
A.-T. N.
T. D. - președintele Secției - I-a civilă
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtele C. N. DE C. F. "C." SA B. - PRIN S. C. CF C. și C. C. SA B. - S. C. CF C. împotriva sentinței civile nr. 2. din 21 noiembrie 2011, pronunțată de T. B.-N., în dosar nr. (...), privind și pe reclamantul T. I., având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în cauză, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este declarat în termenul legal, a fost comunicat intimatului
și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 24 februarie 2012, reclamantul-intimat a depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat,
și în consecință menținerea ca temeinică și legală a sentinței pronunțate de instanța de fond, precum și judecarea cauzei în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
Se constată de asemenea că prin memoriul de recurs, pârâtele- recurente au solicitat judecarea cauzei și în lipsa lor, conform prevederilor art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
C U R T E A,
Prin sentința civilă nr. 2. din 21 noiembrie 2011 a T. B.-N., s-a admis în parte acțiunea civilă intentată de reclamantul T. I. prin S. „. C. F. C., împotriva pârâtelor C. N. de C. F. C. SA B. prin S. C. R. de E., Î. și R. CF C. și R. C. C. S. C. de E., Î. și R. CF C. și în consecință, au fost obligate pârâtele să îi plătească reclamantului următoarele drepturi bănești, indexate cu rata inflației de la data scadenței fiecărei obligații și până la data plății efective: salariul suplimentar pentru anii (...), echivalent cu salariul de bază de încadrare al salariatului din luna decembrie a anului pentru care se acordă, ajutorul material acordat cu ocazia sărbătorilor de „. F. și de P. pentru anul
2009, echivalent cu un salariu de bază la nivelul clasei I de salarizare.
S-a respins ca neîntemeiată cererea reclamantului de obligare a pârâtelor la plata drepturilor bănești constând în contravaloarea ajutorului material pentru sărbătoarea C.ului din anul 2009 pentru lipsa mandatării sindicatului de a promova acțiunea în justiție și contravaloarea bunurilor de masă neeliberate începând din februarie 2009, echivalentul zilelor lucrătoareprestate de fiecare salariat, a câte 8, 72 lei valoarea nominală a unui tichet de masă.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că reclamantul este salariatul pârâtelor, calitate în care a solicitat prin acțiune obligarea acestora la plata salariului suplimentar pentru anii (...) prevăzut în art. 32 din contractul colectiv de muncă, ajutorul material cu ocazia sărbătorilor de P., C., Z. F. pentru anul 2009, contravaloarea tichetelor de masă neacordate din luna februarie 2009 prevăzute de art. 1 din Legea nr.
142/1998 conform contractului individual de muncă depus în copie la dosar.
Deși în litigiile având ca obiect litigii de muncă, sarcina probei le incumbă pârâtelor, acestea nu au depus la dosar dovezi din care să rezulte că reclamantul nu s-ar încadra în criteriile care condiționează acordarea salariului suplimentar, prevăzute în anexa nr. 6 la contractul individual de muncă.
În ceea ce privește salariul suplimentar pentru anii (...), potrivit art. 32 alin.,(1) din CCM pe anii 2007-2008 și din CCM pe anii 2009-2010, pentru munca desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, angajații vor primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv.
Salariul suplimentar constituie un drept salarial, iar fondul necesar pentru acordarea lui se constituie din fondul de salarii.
Conform art. 24 alin.(2) din Statutul pârâtei aprobat prin H. G. nr. 5., drepturile de salarizare și celelalte drepturi de personal se stabilesc prin contractul colectiv de muncă pentru personalul de execuție, iar conform art. 236 alin. (4) din Codul muncii, contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea părților.
Executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți, potrivit art. 30 alin.(1) din Legea nr. 130/1996, prevederile acestor contracte producând efecte față de toți salariații, indiferent de data angajării, iar conform art. 8 alin. (3) din aceeași lege, contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior.
Acordarea acestor drepturi constituie pentru pârâte o obligație, nu doar o simplă facultate.
Referitor la plata ajutorului material cu ocazia sărbătorilor de C., P. și
Z. F. pe anul 2009, tribunalul a reținut că potrivit art. 65 din CCM pe anii
2009-2010, cu ocazia sărbătorilor de P., C. și Z. F., li se acordă salariaților un ajutor material al cărui cuantum va fi cel puțin egal cu un salariu de bază la nivelul clasei I de salarizare, condiția fiind aceea ca salariatul să nu fi fost sancționat pentru consum de băuturi alcoolice, sau să nu fi fost în concediu fără plată o perioadă de 1 an.
Contractul colectiv de muncă pentru anii 2009-2010 s-a aplicat începând cu data de 6 iunie 2009 și chiar dacă în art. 65 al actului adițional nr. 1719/2010 s-a prevăzut că ajutoarele materiale cu ocazia sărbătorilor de P., C. și Z. F. nu se acordă pentru anii 2009-2010, au prioritate de aplicare prevederile contractului colectiv încheiat la nivel superior, respectiv la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2008, care în art. 71 prevedea dreptul salariaților la aceste ajutoare materiale.
În lipsa negocierii, suma se acordă în cuantumul său minim, deoarece printr-o eventuală negociere nu s-a reușit creșterea cuantumului acestei sume peste nivelul minim stabilit de părți.
Pentru sărbătoarea C.ului din anul 2009, nu s-a acordat ajutorul material, deoarece sindicatul nu a fost mandatat să formuleze acest capăt de cerere.
În privința contravalorii tichetelor de masă, tribunalul a reținut că potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 142/1998, acordarea acestora constituie pentru pârâte o facultate, iar nu o obligație. Legea condiționează acordarea tichetelor de masă, de alocarea de fonduri de la bugetul de stat, însă în Legea bugetului de stat pe anul 2009 nr. 1., nu s-au prevăzut sume cu această destinație.
Prin urmare, acest capăt de cerere a fost respins ca neîntemeiat.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâtele C. N. DE C. F. "C." SA B. și C. C. SA B. - S. C. CF C., solicitând modificarea ei în parte, în sensul respingerii și a capetelor de cerere privind plata pentru anii 2007,
2008 și 2009, a câte unui salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv, cât și plata pentru anul
2009 a ajutorului material cu ocazia sărbătorilor de Z. F. și de P.
În motivarea recursului, pârâtele au susținut că prin acordarea salariului suplimentar, s-ar fi depășit fondul de salarii prevăzut în Bugetul de venituri și cheltuieli al C. C. SA, iar regionalele de căi ferate nu pot acorda ajutoare materiale în lipsa stabilirii lor prin hotărâre de G.
În baza OUG nr. 79/2008, C. C. SA este agent economic monitorizat, primul act normativ prevăzând în art. 6 că ministerele, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, organele administrative publice centrale sau ale administrației publice locale prezintă spre consultare sindicatelor de ramură bugetele de venituri și cheltuieli ale operatorilor economici, iar în art. 7 că fundamentarea fondului de salariu anual se face pe baza indicelui de creștere a câștigului salarial mediu brut lunar, care nu va putea depăși
60% din indicele de creștere a productivității muncii. Recurentele au mai invocat și hotărârile guvernului nr. 142/2005 și nr. 50/2006.
Drepturile salariale ocazionale prevăzute în contractele colective de muncă sau după caz, în contractele individuale de muncă încheiate la nivelul agenților economici monitorizați, reprezentând prima de vacanță, prima acordată cu ocazia sărbătorilor de P., prima acordată cu ocazia zilei festive a unităților și altele de această natură, denumite bonusuri, se vor plăti astfel încât, cumulat de la începutul fiecărui an să reprezinte pe primele trimestre ale anilor respectiv cel mult 65% și cel mult 35% în trimestrul IV, din suma anuală corespunzătoare bonusurilor cuprinse în fondul de salarii aprobate.
Obligația asumată de angajator nu mai este susceptibilă de executare, întrucât împrejurările în care trebuia executată o fac radical diferită de cea asumată de angajator la data semnării contractului, când circumstanțele economico-financiare erau diferite; obligația angajatorului de a acorda contravaloarea sumelor pretinse prin acțiune, apare ca o obligație imposibil de executat, sens în care a invocat teoria impreviziunii care este exoneratoare de răspundere și a cărei cauză nu îi este imputabilă.
Circumstanțele economice din ultimii 4 ani le-a creat recurentelor un dezechilibru de o asemenea gravitate, încât le situează într-o postură economică foarte dificilă, chiar falimentară.
Obligația angajatorului de a achita drepturile pretinse de reclamant era și este condiționată de încadrarea în bugetul de venituri și cheltuieli aprobat, fondul alocat drepturilor salariale fiind limitat.
În contracte este recunoscută clauza omnis conventio intelligentur rebus sic stantibus, conform căreia dacă între momentul încheierii contractului și cel al executării lui au apărut evenimente imprevizibile care au schimbat fundamental condițiile economice sau de altă natură existente în momentul acordului de voințe inițial al părților, organul de jurisdicție are dreptul să procedeze la reașezarea contractului în funcție de noile împrejurări.
De asemenea au mai arătat recurentele, că pretențiile privind plata ajutorului material aferent sărbătorilor de P. și Z. F. 2009, sunt total neîntemeiate și nejustificate, deoarece pentru anul 2009 nu există obligația C. C. SA de a plăti ajutorul material aferent sărbătorilor de P. și de Z. F., în acest sens fiind prevederile art. 65 din CCM nr. (...) pe anul 2009-2010.
Luând în considerare situația economică prin care trece compania, organizațiile sindicale reprezentative au semnat împreună cu CNF C. SA,
Contractul Colectiv de M. pe anul 2009-2010 cu prevederea că pe anul 2009 nu se acordă ajutoarele materiale de P., C. și Z. F.
Acesta este un motiv de ordine publică, astfel încât instanța nu poate trece peste voința părților, decât prin încălcarea principiului forței obligatorii a convenției, statuat de art. 1270 Cod civil.
Prin întâmpinare depusă la dosar, intimatul S. L. „. F. C. în numele membrului său de sindicat T. I., a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate, ca temeinice și legale.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, curtea reține următoarele:
Așa după cum în mod corect a reținut prima instanță, reclamantul T.
I. este salariat al pârâtelor-recurente.
În ceea ce privește teoria impreviziunii, așa-zisa clauză rebus sic stantibus, dacă pârâtele s-ar fi simțit afectate de modificarea circumstanțelor economice intervenite ulterior încheierii Contractului Colectiv de M., ar fi trebuit să ceară revizuirea acelor clauze contractuale necesare restabilirii echilibrului contractual sau chiar rezilierea contractului, ceea ce nu au făcut.
Pe de altă parte, teoria impreviziunii vine în contradicție cu principiul forței obligatorii a contractului.
În ceea ce privește critica din recursul pârâtelor referitor la greșita acordare de către prima instanță a salariului suplimentar pentru anii 2007,
2008 și 2009, pe motiv că prin aceasta s-ar depăși fondul de salarii prevăzutîn bugetul de venituri și cheltuieli al C.N.C.F. C.F.R. S.A. și că oricum, obligația pârâtelor nu poate fi executată, întrucât nu există surse în buget care să poată fi alocate în acest sens, curtea reține că potrivit art. 243 alin. (1) din Codul muncii, executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți, iar conform dispozițiilor art. 241 alin. (1) lit. b) din
Codul muncii, efectele clauzelor contractului colectiv de muncă se întind pentru toți salariații angajatorului pentru contractele încheiate la nivel de unitate.
În conformitate cu dispozițiile art. 24 alin. (2) din Statutul pârâtelor, aprobat prin H. G. nr. 5., drepturile de salarizare și celelalte drepturi de personal se stabilesc prin contractul colectiv de muncă, pentru personalul de execuție.
Potrivit art. 236 alin. (4) C. muncii, contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea părților, executarea contractelor colective de muncă fiind obligatorie pentru părți,conform art. 30 alin. (1) din Legea nr. 130/1996, republicată, iar prevederile acestor contracte produc efecte față de toți salariații, indiferent de data angajării, potrivit art. 11 alin. (1) din aceeași lege.
Tot Legea nr. 130/1996, republicată, stabilește, în art. 8 alin. (3) că nu este posibil ca un contract colectiv de muncă să conțină clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior.
În mod corect instanța de fond a reținut că acordarea acestor drepturi salariale constituie un drept și nu o facultate a angajatorului, contractul colectiv de muncă precizând în mod expres cum și din ce fonduri se plătesc aceste drepturi.
Astfel, art. 32 alin. (3) precizează că „din veniturile realizate, fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie lunar în cadrul fondului pentru salarii, în procent de până la 10% din fondul de salarii realizat lunar";. Din modul de formulare neechivoc și nesupus vreunei condiții, rezultă așadar în mod evident obligația părților de a constitui un fond suplimentar de salarii, independent de profit, noțiune diferită de cea utilizată în contract, și anume venituri.
Pentru aceste motive, având în vedere faptul că fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie tocmai prin reținerea unui procent de
10% din cadrul fondului de salarii realizat lunar, se reține că dispozițiile invocate de către recurente pentru a justifica lipsa fondurilor necesare plății drepturilor salariale ce fac obiectul prezentei acțiuni nu pot prezenta relevanță în speță.
Îndreptățirea reclamantului la a beneficia de acordarea salariului suplimentar pentru anii (...) rezultă și din prevederile art. 30 din contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii
2006-2008, înregistrat sub nr. 2836/2006, contract ale cărui clauze, prin prisma art. 3 alin. (1), produc efecte față de toți salariații încadrați în unitățile care fac parte din grupul de unități feroviare, pârâta fiind menționată la punctul 1 din A. nr. 4 la acest contract.
Curtea constată că aspectele invocate de către recurente prin motivele de recurs, privind lipsa fondurilor necesare plății acestor drepturi salariale, pe motiv că pe de o parte, nu sunt prevăzute în buget, iar pe de altă parte, că ar fi intervenit atât teoria impreviziunii, cât și adoptarea unor acte normative, precum O.U.G. nr. 79/2001, O.U.G. nr. 79/2008, H.G. nr.
142/2005 și H.G. nr. 50/2006, nu pot fi reținute ca justificare pentru neexecutarea acestor obligații contractuale și pentru faptul că acestea au fost asumate în urma negocierilor purtate cu sindicatele reprezentative ulterior adoptării actelor normative menționate prin recursurile formulate.
În ceea ce privește O.U.G. nr. 79/2001 și O.U.G. nr. 79/2008, deși invocată în general în recurs, se reține că recurentele nu formulează critici de nelegalitate a sentinței recurate prin raportare la anumite dispoziții din acest act normativ.
Astfel cum în mod corect a reținut și prima instanță, potrivit dispozițiilor art. 7 alin. (2) din Legea nr. 130/1996 și art. 236 din Codul muncii, „contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților";, astfel încât, salariații recurentei erau îndreptățiți la plata tuturor drepturilor salariale, inclusiv a adaosurilor la salariu, în cuantumul prevăzut în contractul colectiv de muncă aplicabil.
Curtea mai reține că aspectele invocate de către recurente prin motivele de recurs, privind lipsa fondurilor necesare plății acestor drepturisalariale (adaosurile făcând parte din salariu, conform dispozițiilor art.155 din Codul muncii), nu pot fi reținute ca justificare pentru neexecutarea acestor obligații contractuale, asumate în urma negocierilor purtate cu sindicatele reprezentative.
De altfel, se reține că recurentele nu au probat în cauză că ar fi solicitat aprobarea fondurilor pentru plata primelor solicitate prin acțiune, deși, potrivit art. 21 din Contractele colective de muncă invocate în cauză, și-au asumat această îndatorire, de a constitui fondurile necesare plății drepturilor negociate.
Drept urmare, curtea constată că în mod legal prima instanță a admis cererea reclamantului, având ca obiect acordarea salariului suplimentar, pentru anii 2007, 2008 și 2009, mai ales că, nu s-a făcut dovada în speță de către recurente că reclamantul s-ar fi încadrat în vreuna din ipotezele în care acordarea salariului suplimentar este condiționată, prevăzute de A. nr. 6 la contractul colectiv de muncă.
Așa fiind, acest motiv din recursul pârâtelor urmează să fie respins ca nefondat.
Referitor la motivul de recurs, din recursul pârâtelor, prin care se solicitărespingerea ajutorului material acordat pentru Z. F. și pentru P., pentru anul
2009.
Motivul de recurs referitor la neacordarea premierii pentru Z. F. și a ajutorului material de P. ((...), (...)), ambele aferente anului 2009, este neîntemeiat, pentru motivele ce urmează a fi expuse:
Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2007 - 2008 a fost înregistrat la D. de M., S. S. și F. a M. B. sub nr. 1625/(...), fiind valabil conform art. 2 alin. (2) pe o perioadă de un an de la data înregistrării. Prin A. adițional înregistrat sub nr. 1753 din (...), valabilitatea contractului s-a prelungit până la data de (...), iar prin A. adițional înregistrat sub nr. 437 din (...) valabilitatea contractului s-a prelungit până la data de (...).
Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2009-2010 a fost înregistrat la D. de M., S. S. și F. a M. B. sub nr. 2572/(...), fiind valabil conform art. 2 alin. (2) pe o perioadă de un an de la data înregistrării.
Susținerile recurentelor, în sensul că pentru anul 2009 nu există un temei legal pentru acordarea ajutoarelor materiale aferente sărbătorilor de paște și de Z. F., întrucât potrivit art. 65 alin. ultim din contractul colectiv de muncă nr. (...), pe anul 2., „în anul 2009 nu se acordă ajutoare materiale cu ocazia sărbătorilor de P., C. și Z. F., este doar parțial fondată, respectiv Curtea constată că reclamantul era îndreptățit la a beneficia de acordarea acestui ajutor material, însă nu în temeiul art. 65 alin. ultim din Contractul colectiv de muncă nr. (...), ci în temeiul art. 71 alin. (1) și (2) din Contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități în transportul feroviar, coroborat cu art. 247 C. muncii.
Astfel, în perioada (...) - (...) nu a existat contract colectiv de muncă la nivelul societății, însă curtea constată că în speță acordarea acestor prime se cuvine a fi dispusă nu în temeiul art. 65 alin. ultim din Contractul colectiv de muncă nr. (...), ci în temeiul art. 71 alin. (1) și (2) din Contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar, înregistrat sub nr. 2836/2006.
Prin cererea introductivă de instanță, înregistrată inițial pe rolul T. C. sub nr. (...) și care ca urmare a disjungerii și a declinării de competență, formează obiectul prezentului dosar, reclamantul a solicitat acordarea acestor prime de P., de C. și pentru „. F.";, aferente anului 2009, în temeiulart. 65 alin. final din Contractul colectiv de muncă în vigoare în anul 2009, însă în motivarea cererii sale, reclamantul a invocat toate prevederile contractelor colective de muncă la nivel de unitate, la nivel de ramură transporturi, la nivel de grup de unități, etc. (f. 19/20 dosar fond).
Cu alte cuvinte, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile tuturor contractelor colective de muncă aplicabile perioadelor pentru care s- au solicitat despăgubirile în echivalentul drepturilor salariale neachitate.
În conformitate cu prevederile art. 247 C. muncii, în cazul în care, la nivel de angajator, grup de angajatori sau ramură, nu există contract colectiv de muncă, se aplică contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior.
Prin prisma art. 247 C. muncii, ca urmare a suspendării prevederilor
Contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, pentru perioada (...) -
(...), în cauză au devenit aplicabile prevederile Contractului colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar, înregistrat sub nr.
2836/2006.
Potrivit art. 71 alin. (1) și (2) din Contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități în transportul feroviar, înregistrat sub nr. 2836/2006, „în afara ajutoarelor la care au dreptul, potrivit legii, salariații vor mai beneficia de următoarele: cu ocazia sărbătorilor de P. și de C. se va acorda salariaților un ajutor material stabilit cel puțin la nivelul clasei unu de salarizare; pentru „. F."; se va acorda o premiere al cărei cuantum va fi stabilit de C. de A. la nivelul clasei unu de salarizare";.
Drept urmare, prin prisma art. 71 din Contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar, coroborat cu art. 247 C. muncii, curtea constată că se impune a fi respins recursul pârâtelor în ceea ce privește criticile referitoare la respingerea petitelor reclamantului având ca obiect acordarea ajutorului material de Z. F. și de P. pentru anul 2009.
În ceea ce privește motivul de recurs prin care se critică acordarea ajutorului material de C. pentru anul 2009, curtea constată că acesta intră sub incidența lipsei de interes a recurentelor, în a critica soluția primeiinstanțe sub acest aspect, câtă vreme prin hotărârea fondului a fost respins acest petit din cererea reclamantului, pe motiv că reclamantul nu i-a acordat S.ui mandat expres pentru a promova o acțiune cu acest obiect.
Așa fiind, în temeiul tuturor considerentelor anterior expuse și a prevederilor art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. (1) C.pr.civ., Curtea va respinge ca nefondat recursul pârâtelor.
Reclamantul-intimat nu a solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtele C. N. DE C. F. C. SA B., reprezentată de S. C. CF C. și C. C. SA B. - S. C. CF C. împotriva sentinței civile nr. 2. din 21 noiembrie 2011 a T. B.-N., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29 februarie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
M.-C. V. A.-T. N. T. D.
GREFIER M.-L. T.
Red.TD:(...) Dact.CC:(...)-2 ex. Jud.fond:Nășcutiu C.
| ← Decizia nr. 242/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 2912/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
