Decizia nr. 2444/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 2444/R/2012
Ședința publică din data de 15 mai 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. M.
JUDECĂTORI: S.-C. B.
I.-R. M. G.: G. C.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de pârâta SC H. SA împotriva sentinței civile nr. 155 din 30 ianuarie 2012, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...), privind și pe reclamantul intimat S. N. P. E. B., având ca obiect drepturi bănești.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 9 mai 2012, încheiere care face parte din prezenta decizie.
C U R T E A
Prin Sentința civilă nr. 155 din 30 ianuarie 2011 a T.ui M., pronunțată în dosarul nr. (...), a fost respinsă excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâta SC H. SA B.
A fost admisă cererea formulată și precizată de reclamantul S. N. P. E. B., în numele membrilor de sindicat: A. A., B. I. D., B. I. C. I., C. I. D., C. L., D. I.,
D. E., D. J., G. G., K. S., L. D.-C., M. V., M. I., M. C. R., P. I. M., P. G. II, P. V., P. G. II, T. V. din Borșa, T. G. L., T. D., T. G. I, T. G. II, Vereș G. împotriva pârâtei SC H. S. B. și în consecință: - a fost obligată pârâta să plătească fiecărui membru de sindicat reprezentat diferența dintre valoarea reactualizată la data plății efective a drepturilor salariale majorate ca urmare a aplicării noii valori de bază pentru clasa I de salarizare în valoare de 620 lei pentru perioada (...) - (...) și sumele achitate efectiv cu acest titlu, diferență ce urmează a fi actualizată la data plății; a fost obligată pârâta să plătească fiecărui membru de sindicat reprezentat diferența dintre valoarea reactualizată la data plății efective a drepturilor salariale majorate ca urmare a aplicării indicilor din grila de salarizare din (...), pe perioada (...) -(...) și sumele achitate efectiv cu acest titlu, diferență ce urmează a fi actualizată la data plății;
A fost obligată pârâta la plata, către fiecare membru de sindicat reprezentat, de despăgubiri compensatorii, cuvenite pentru plata cu întârziere a drepturilor salariale datorate ca urmare a aplicării noii valori de baza pentru clasa I de salarizare in valoare de 620 lei pentru perioada ianuarie 2007 - august
2007, constând în dobânda legală, în conformitate cu dispozițiile Ordonanței
Guvernului nr. 9.;
A fost obligată pârâta la plata de despăgubiri compensatorii, cuvenite pentru plata cu întârziere a drepturilor salariale datorate ca urmare a aplicării indicilor din grila de salarizare din 0(...), începând cu data de 0(...) si până la data de (...), constând în dobânda legală, în conformitate cu dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 9.;
A fost respinsă ca neîntemeiată cererea reclamantului având ca obiect plata dobânzii legale și a diferenței dintre valoarea reactualizată la data plății efective a drepturilor salariale majorate ca urmare a aplicării noii valori de bază pentru clasa I de salarizare în valoare de 620 lei pentru perioada (...) - (...).
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin Sentința Civilă nr. 867 din (...) pronunțată de Tribunalul București Secția a V.-a C. de M., rămasă definitivă și irevocabilă, s-a dispus anularea valorii clasei I bază din grila de salarizare - anexa 6 din C. C. de M. la nivel de unitate S. H. S. pe anul 2007, pozițiile 1-13 și anexa 7 din C. C. de M. la nivel de unitate pe anul 2007 pozițiile 1-10 și s-a dispus înlocuirea valorii anulate cu suma de 620 lei începând cu 0(...).
Totodată s-au anulat indicii din grila de salarizare intrată în vigoare la data de 0(...) și s-a dispus menținerea indicilor din grila de salarizare din 0(...), grile anexe la CCM la nivel de unitate S. H. S.
În considerentele sentinței menționate s-a reținut că prin C. C. de M. la nivel de unitate S. H. S. pe anul 2007 s-a stabilit un salariu minim mai mic decât cel stabilit prin C. colectiv de muncă la nivel de ramură, ceea ce impune înlocuirea celui dintâi ca valoarea de 620 lei convenită în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior.
A mai constatat instanța că indicii din grila de salarizare în vigoare începând de la 0(...) erau mai mici decât cei din grila de salarizare în vigoare începând de la 0(...), iar micșorarea indicilor atrăgea după sine stagnarea sau micșorarea infimă a drepturilor salariale, încălcându-se un drept câștigat de a avea salariul stabilit în funcție de un anumit indice de salarizare.
Așa cum rezultă din susținerile ambelor părți, pârâta s-a conformat dispozițiilor sentinței susmenționate și, pe cale de consecință, a plătit angajaților săi, inclusiv membrilor de sindicat reprezentați în prezenta cauză, atât sumele de bani reprezentând diferența dintre drepturile salariale majorate ca urmare a aplicării noii valori de bază pentru clasa I de salarizare în valoare de 620 lei și cele efectiv achitate, pentru perioada pentru perioada (...) - august 2007, cât și cele reprezentând diferența dintre drepturile salariale majorate ca urmare a aplicării indicilor din grilă de salarizare din (...), începând cu data de (...) și până în (...) și sumele efectiv achitate cu acest titlu.
Din adresa nr. 510/(...) depusă la dosar reiese că aceste diferențe de drepturi salariale le-au fost achitate membrilor de sindicat reprezentați eșalonat din 2007 până în 2009, cea dintâi tranșă fiind achitată la data de (...) (pentru perioada 15 februarie -11 octombrie 2006), iar ultima la data de (...) (pentru perioada 01 august -31 decembrie 2007).
Aceste plăți au întrerupt termenul de 3 ani de prescripție a dreptului la acțiune prevăzut de art. 283 al. 1 lit. c Codul muncii, astfel că cererea formulată de reclamant a fost introdusă în termenul de prescripție.
Potrivit art. 161 al 4 din Codul muncii în forma anterioară republicării, întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.
Prin cererea formulată și precizată reclamantul a urmărit, în numele membrilor de sindicat reprezentați, tocmai repararea prejudiciului ce li s-a cauzat acestora prin plata cu întârziere a drepturilor salariale.
Susținerea pârâtei că reclamantul ar fi renunțat, prin tranzacția nr. 6903 din (...), la orice pretenții izvorâte din modalitatea de aplicare a indicilor de ierarhizare din grila de salarizare a societății, inclusiv la plata de despăgubiri compensatorii și pentru cei 25 membrii de sindicat reprezentați în prezenta cauză este nefondată.
T. invocată de pârâtă a fost încheiată, așa cum reiese din cuprinsul său, pentru stingerea litigiului din dosar nr. (...) al T.ui B., în care membrii de sindicat aici reprezentați nu au fost părți.
Instanța a apreciat ca fiind nefondată și alegația pârâtei conform căreia acoperirea prejudiciului salariaților se poate realiza numai prin acordarea dobânzii legale, nu și prin reactualizarea sumelor cu titlu de drepturi salariale conform indicelui de inflație.
Art. 1088 alin. 1 din vechiul cod civil aplicabil raporturilor juridice în speță, conferă creditorului dreptul la daune interese de valoare egală cu dobânda legală, ori de câte ori există o întârziere în executarea obligației bănești fără să fie nevoit să probeze existența și întinderea prejudiciului sau existența unei culpe a debitorului.
Pârâta a recunoscut că a achitat cu întârziere drepturile salariale datorate membrilor de sindicat reprezentați în baza Sentinței Civile nr. 867 din (...) și fără a le actualiza valoarea raportat la data plății (f.51) .
În acest fel, salariații au suportat și deprecierea monedei naționale în intervalul cuprins între data scadenței obligației angajatorului de plată a salariilor și data plății efective a acestora, prejudiciu care, în opinia instanței, nu este acoperit în întregime de dobânda legală datorată în baza art. 1088 Cod civil coroborat prevederile O.G. 9..
Față de aceste considerente, având în vedere că actul adițional la C. colectiv de muncă la nivelul ramurii energiei electrice, termice, petrol și gaze pe anul
2007 a intrat în vigoare la data de (...), instanța a admis cererea reclamantului.
În ceea ce-l privește pe membrul de sindicat A. A., instanța a constatat că pârâta, căreia îi revenea sarcina probei, nu a făcut dovada că raportul de muncă al acestuia a încetat la data de (...).
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta S. H. S. solicitând în temeiul art. 3041 Cod procedură civilă casarea în totalitate a sentinței atacate, iar pe fondul cauzei respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În dezvoltarea motivelor de recurs pârâta a arătat în esență că în mod eronat a reținut instanța de fond că T. nr. 6903/(...), a fost încheiată în mod expres doar pentru cei 10 salariați care au avut calitatea de reclamanți în dosarul nr. (...) al T.ui B., atâta timp cât efectele juridice rezultate din aplicarea Tranzacției au avut un efect direct implicit asupra reclamantei.
T. nr. 6903/(...) este ceea care a stat la baza achitării diferențelor salariale aferente anilor 2006-2007, inclusiv a diferențelor rezultate din calcularea indemnizațiilor de concediu, primelor de vacanta și a delegațiilor, fapt ce a fost reținut de instanța judecătoreasca în sentința civila nr. 3728/(...), sentința civila nr. 1..0S.2010 pronunțate de Tribunalul Gorj, si in care reclamant este Federația Univers).
Hotărârea instanței de fond a fost criticată și sub aspectul acordării dobânzii legale, întrucât în opinia pârâtei reclamantul nu a făcut dovada existenței prejudiciului și a faptei ilicite.
Invocând dispozițiile art. 1088 Cod civil și art. 161 alin. 4 din Codul muncii, recurenta a precizat că acordând atât dobânda legală cât și rata inflației, instanța de fond a acordat o dublă despăgubire, care a determinat o îmbogățire fără justă cauză a reclamanților.
De asemenea recurenta înțelege să reitereze excepția prescrierii dreptului material la acțiune, în temeiul dispozițiilor art. 2517 c.civ., precizând faptul că termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de textul legal menționat se raportează la data precizării acțiunii reclamantei, respectiv (...), dată față de care acțiunea este prescrisă.
Intimatul S. N. P. E., în numele membrilor de sindicat, prin întâmpinareadepusă la dosarul cauzei, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilorlegale incidente, Curtea reține, cu opinie majoritară, că recursul este nefondat,având în vedere considerentele ce vor fi expuse în continuare:
În mod corect a reținut instanța de fond că T. nr. 6903/(...) produce efecte doar cu privire la reclamanții din dosarul nr. (...) al T.ui B., pentru care a fost încheiată. Întrucât membrii de sindicat reprezentați de intimat nu au fost parte în acel dosar, tranzacția menționată nu îi este opozabilă, iar faptul că li s-au achitat drepturi salariale de natura celor menționate în tranzacție nu poate conduce la o concluzie contrară.
Referitor la criticile privitoare la admiterea capătului de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plata dobânzii legale calculată asupra drepturilor salariale achitate cu întârziere (critici care pot fi încadrate în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă ), se reține că în conformitate cu dispozițiile art. 166 alin. 4 (art. 161 alin. 4 anterior republicării) din C.muncii
„întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului";.
Contrar celor invocate în recurs, în condițiile în care membrii de sindicat reprezentați de intimat nu au tranzacționat și nu au renunțat la acordarea daunelor interese sau a dobânzii legale, susținerile pârâtei în sensul că momentul nașterii obligației de plată a drepturilor salariale îl constituie cel în care s-a încheiat T. nr. 6903/(...) sunt nefondate.
Reținând că în conformitate cu dispozițiile art. 1088 Cod civil, la obligațiile care au ca obiect o sumă oarecare, daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală (reglementată de OG 9.) și că punerea în întârziere a debitorilor s-a realizat prin introducerea cererii de chemare în judecată, se apreciază că de la această dată, pârâții datorează și plata dobânzii legale pentru sumele primite necuvenit.
Referitor la actualizarea sumelor cu indicele de inflație, Curtea consideră că aceste despăgubiri pot fi cumulate cu dobânda legală deoarece indexarea, ca modalitate de reparare a prejudiciului are ca scop păstrarea valorii reale a obligației (prejudiciul efectiv), iar dobânda legală are ca scop majorarea valorii reale a obligației evaluabile în bani proporțional cu perioada lipsei de folosință a sumei de bani corespunzătoare acestei obligații (beneficiul nerealizat). În consecință, nici acest motiv de recurs nu este întemeiat, prin acordarea celor dobânzii legale și a ratei inflației neoperând o îmbogățire fără justă cauză.
Referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune, Curtea constată că în cauză sunt incidente prevederile art. 283 lit. c C.muncii, art. 268 lit. c, în forma republicată, potrivit cărora termenul de prescripție este de 3 ani în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi de natură salarială.
În ceea ce privește curgerea termenului de prescripție de 3 ani, prima instanță în mod corect a concluzionat în sensul că plățile parțiale efectuate de pârâta recurentă la data de (...) și, respectiv, (...) au întrerupt cursul prescripției, în temeiul dispozițiilor art. 16 lit. c din Decretul nr. 167/1958, în vigoare în perioada pentru care se solicită acordarea drepturilor salariale, potrivit cărora prescripția se întrerupe printr-un act începător de executare.
Pentru aceste considerente, constatând că hotărârea pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior și a art. 3041 și 312 alin. 1-3 C.pr.civ., Curtea va respinge, cu opinie majoritară, ca nefundat, recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, cu opinie majoritară, ca nefondat recursul declarat de pârâta SC H. SA împotriva Sentinței civile nr. 155 din 30 ianuarie 2011 a T.ui M., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 15 mai 2012.
PREȘEDINTE JUDECATORI
C. M. S.-C. B. I.-R. M.cu opinie separată în sensuladmiterii în parte a recursului
G.
G. C.
Red.I.R.M/Dact.S.M
2 ex./(...)
Jud. fond: G. Brîndușa
Motivarea opiniei parțial separate a judecătorului C. M.
Consider că recursul formulat de pârâta S. „. S. este în parte fondat, pentruurmătoarele considerente:
Din probatoriul administrat în cauză și recunoașterea drepturilor salariaților de către recurentă, prin tranzacția încheiată, în mod corect prima instanță a reținut că, în perioada 0(...)-(...), drepturile salariale ale reclamanților nu au fost plătite în cuantumul cuvenit.
Diferențele de drepturi salariale cuvenite reclamanților au fost plătite astfel în mod eșalonat reclamanților, în perioada 2008-2010, fără a fi achitate și daunele-interese prevăzute de disp.art.161 alin.4 Codul muncii, pentru plata cu întârziere a acestora.
Conform disp.art.165 din Codul muncii, art.170 din Codul muncii republicat, acceptarea fără rezerve a unei părți din drepturile salariale sau semnarea actelor de plată în astfel de situații nu poate avea semnificația unei renunțări din partea salariatului la drepturile salariale ce i se cuvin în integralitatea lor, potrivit dispozițiilor legale sau contractuale.
Potrivit disp.art.38 Codul muncii, orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturile recunoscute de lege salariaților sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate.
Prin urmare, în cauză este lipsit de relevanță faptul că o tranzacție prin care se renunță la actualizarea drepturilor salariale cuvenite, respectiv la integralitatea drepturilor bănești cuvenite angajaților, s-a încheiat sau nu în prezenta cauză, întrucât legiuitorul a interzis în mod expres în raporturile de muncă asemenea înțelegeri prin care salariatul să fie lipsit de drepturile salariale ce i se cuvin în integralitatea lor.
Astfel, se reține că o tranzacție de renunțare la actualizarea diferențelor de drepturi bănești cuvenite, contravine dispozițiilor imperative ale art.165, 170 din Codul muncii republicat, deci și ale art.38 din Codul muncii, întrucât astfel s-ar limita protecția oferită de lege drepturilor salariaților de a obține daune-interese în cazul plății drepturilor salariale cu întârziere, cu efectul ca aceștia să fie puși în situația de a suporta singuri consecințele faptelor păgubitoare ale angajatorului.
Consider însă că în mod greșit prima instanță a reținut în cauză că reclamanților li se cuvin, cu titlu de daune-interese, atât dobânzile legale aferente diferențelor de drepturi salariale datorate de către angajator, cât și actualizarea acestor drepturi bănești cu indicele de inflație la data plății efective.
Trebuie avut în vedere în acest sens și modul în care legiuitorul a înțeles să reglementeze acordarea daunelor-interese, prevăzând la art.166 alin.4 din Codul muncii republicat că: „Întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interes pentru repararea prejudiciului cauzat salariatului.";
Pentru aceste considerente, apreciez că obligarea recurentului la actualizarea diferențelor de drepturi salariale datorate reclamanților cu indicele de inflație la data plății efective este de natură a compensa prejudiciul suferit de către aceștia prin plata cu întârziere a acestor drepturi bănești, astfel încât nu se impunea acordarea cumulată a dobânzii legale și a actualizării sumelor de bani datorate, astfel încât se impunea admiterea în parte a recursului formulat de pârâta S. „. S..
C. M.
Judecător,
Red./Tehnored.:C.M.;
2 ex.-(...)
| ← Decizia nr. 2818/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 996/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
