Decizia nr. 3386/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 3386/R/2012
Ședința publică din data de 4 iulie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: I.-R. M.
JUDECĂTORI: C. M.
S.-C. B.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta I. A. împotriva sentinței civile nr. 2750 din 9 septembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), privind și pe reclamanții intimați A. V. V., P. G., M. V., P. D., B. D. L., G. E., B. M., B. P. L., B. M., C. A., C. D., C. G. V., CONT C. M., C. G., C. T. A., C. ANA, C. V., D. T., D. S., D. L., F. R., G. V., H. L. P., I. C. M., I. I. C., I. ANA, M. S. L., M. L. M., M. D. ANA, M. I., M. I. C., N. S., POP A. A., P. E., P. D., R. V. A., R. A., R. M., RUS S. L., S. M., S. S., S. M., S. L., T. F., T. I., C. A. A., U. L., V. M. C., intervenientele intimate I. M., D. A. și pe pârâții intimați CURTEA DE APEL CLUJ, TRIBUNALUL CLUJ, TRIBUNALUL HUNEDOARA, T. M., TRIBUNALUL
MARAMUREȘ, T. S., TRIBUNALUL SATU MARE, M. J., M. E. SI F., având ca obiect calcul drepturi salariale - valoare sectorială de referință.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că reclamanta recurentă prin cererea de recurs a formulat și o cerere de repunere în termenul de recurs.
Instanța din oficiu, în temeiul art. 137 alin. 1 C., raportat la art. 80 din L. nr. 168/1999, invocă excepția tardivității recursului.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare, atât pe cererea de repunere în termenul de recurs, precum și asupra excepției invocate.
C U R T E A
Prin Sentința civilă nr. 2750 din (...) a T.ui C., pronunțată în dosarul nr. (...), a fost disjunsă cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta Alb A. A., s-a dispus formarea unui nou dosar și s-a dispus suspendarea judecății.
A fost respinsă, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de către reclamanții
P. D. A. V. V., P. G., M. V., P. D., B. D. L., G. E., Alb A. A., B. M., B. P. L., B. M., C. A., C. D., C. G. V., Cont C. M., C. G., C. T. A., C. Ana, C. V., D. T., D. S., D. L., F. R., G. V., H. L. P., I. C. M., I. I. C., I. A., I. Ana, M. S. L., M. L. M., M. D. Ana, M. I., M. I. C., N. S., Pop A. A., P. E., P. D., R. V. A., R. A., R. M., Rus S. L., S. M., S. S., S. M., S. L., T. F., T. I., C. A. A., U. L., V. M. C., I. M. Cu Dom A. La Curtea De Apel Cluj, D. A., I. I., I. I., B. M., B. M., B. M., B. M. în contradictoriu cu pârâții C. de A. C., Tribunalul Cluj, Tribunalul Hunedoara, Tribunalul Mureș, Tribunalul Maramureș, Tribunalul Sălaj, Tribunalul Satu Mare, Ministerul
Justiției și L. C. și Ministerul Finanțelor Publice.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanții au calitatea de magistrat, fiind salarizați în perioada 2005 -
2007, potrivit dispozițiilor OUG nr. 177/2002, respectiv ale OUG nr. 2. privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, aprobată prin L. nr. 4., cu modificările și completările ulterioare.
Potrivit art.1 și art.2 din OUG nr. 2., salarizarea judecătorilor și procurorilor se stabilește prin act normativ special - OUG nr. 177/2002, aprobată prin L. nr. 4. - cu luarea în considerare a locului și rolului justiției în statul de drept, a răspunderii, complexității și riscurilor funcției, a incompatibilităților și interdicțiilor prevăzute de lege pentru magistrați.
Valoarea de referință sectorială pe baza căreia s-a stabilit salariul magistraților în perioada de referință a fost de 257 lei, această valoare fiind majorată cu 2% prin OG nr. 1.. Coeficientul de multiplicare a valorii de referință sectorială a fost stabilit de legiuitor între 7,000 și 26,000, în funcție de nivelul funcției exercitate de către magistrați.
Potrivit art. 28 al. 1 lit. a) din L. nr. 1., cu modificările și completările ulterioare, legea nu se aplică „personalului de specialitate juridică prevăzut în L. nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, cu modificările și completările ulterioare, cu excepția funcțiilor de demnitate publica numite, altele decât cele ocupate de judecători și procurori detașați";.
Dispozițiile Legii nr. 1. având ca obiect sistemul de stabilire a salariilor în sectorul bugetar și a persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică au operat atât cu valori de referință sectorială (anexa I), cât și cu indemnizații stabilite în cuantum fix (anexa II/1). Așadar, nici în cadrul aceleiași categorii nu s-a utilizat un singur criteriu de calcul a valorii salariului ori a indemnizației.
Totodată, este de menționat că valorile de referință sectorială stabilite prin
L. 1. și prin O. nr. 2. nu sunt singurele elemente în funcție de care se stabilește salariul magistraților și al persoanelor expres prevăzute în L. nr. 1., iar aceste valori nu sunt interdependente, astfel încât modificarea valorii dintr-un act normativ nu atrage modificarea valorii din cel de-al doilea act normativ.
În mod similar, anumite drepturi cu caracter salarial prevăzute pentru magistrați în actul normativ special nu sunt aplicabile demnitarilor publici prevăzuți în L. nr. 1..
Drepturile salariale ale magistraților au fost stabilite printr-un act normativ special, act care le-a reglementat într-o manieră exhaustivă, fără a cuprinde norme de trimitere la actele normative privind salarizarea altor categorii.
În ceea ce privește caracterul de demnitate publică al funcției de magistrat, invocat de către reclamanți în susținerea acțiunii, se observă că dispozițiile Legii nr. 1. stabilesc salarizarea prin indicarea fără echivoc a funcțiilor la care se referă, nefiind tratată generic categoria demnitarului public. Această noțiune este folosită în titlul actului normativ, caracterizat prin generalitate.
Pentru a opera o discriminare este necesar ca titularii drepturilor supuse comparației să se afle în situații identice sau similare, iar diferențierea să nu aibă la bază o justificare (obiectivă, rațională). Instanța apreciază că reclamanții nu sunt plasați într-o situație discriminatorie în condițiile existenței unei diferențe minime de salarizare. E. unor diferențe de valoare minimă este rezonabilă și se plasează în sfera marjei de apreciere a statului care acționează prin autoritatea legislativă.
Prin actele normative speciale de salarizare invocate de către reclamanți s- a avut în vedere necesitatea asigurării unui echilibru între puterile în stat, chiar dacă nu s-a asigurat o egalitate matematică între indemnizațiile reprezentanților acestora. Indemnizațiile obținute de către reprezentanții celor trei puteri alestatului în perioada 2005 - 2007 sunt sensibil egale și deci comparabile, fiind respectate dispozițiile art. 1 al. 4 din Constituția României, revizuită, conform cărora puterile statului trebuie să se afle într-un just echilibru. Astfel, la data de
1 februarie 2006 indemnizația unui senator sau a unui deputat era în cuantum de 31.295.000 lei vechi, iar în anul 2007 aceasta a fost de 4.714 lei, cuantumul acestora fiind similar cu cuantumul indemnizației unui magistrat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta I. A., înregistrat la data de 27 aprilie 2012. Totodată aceasta a formulat și o cerere de repunere în termenul de recurs, în baza art. 103 raportat la art.4053 C..
Recurenta a solicitat modificarea hotărârii atacate și pe cale de consecință, admiterea acțiunii formulate de reclamantă și obligarea pârâților la plata diferențelor drepturilor salariale calculate în funcție de perioada lucrată și de valorile de referință sectorială precizate.
În motivarea recursului s-a arătat că hotărârea instanței de fond este netemeinică și nelegală în raport de prevederile OG nr. 9., OG nr. 3. și OG nr. 1., acte normative prin care este îndreptățită la acordarea drepturilor salariale calculate în funcție de perioada efectiv lucrată și de valorile de referință sectoriale stabilite prin ele.
În ceea ce privește cererea de repunere în termenul de declarare a recursului s-a precizat de către reclamanta recurentă faptul că a promovat acțiunea împreună cu ceilalți reclamanți la data de (...) indicând domiciliul procesual ales la locul de muncă, însă la data de (...) s-a pensionat din funcția de magistrat al C. de A. C., astfel că hotărârea atacată nu i-a fost comunicată, luând la cunoștință de conținutul ei abia la data de (...).
La termenul din (...), C. a invocat din oficiu excepția tardivității formulăriirecursului.
Referitor la apărările formulate de recurentă, în susținerea cererii de repunere în termenul de declarare a recursului, potrivit cărora la data pronunțării sentinței atacate nu mai avea calitatea de magistrat al C. de A. C., la sediul căreia își alesese domiciliul pentru comunicarea actelor de procedură, C. reține că un astfel de fapt nu constituie o împrejurare mai presus de voința părții în sensul dispozițiilor art. 103 alin. 1 C., care ar fi împiedicat partea să îndeplinească în termen actul de procedură și care să justifice repunerea în termenul de declarare a recursului.
Într-adevăr, în sensul dispozițiilor art. 103 alin. 1 C., împrejurarea mai presus de voința părții trebuie să fie una obiectivă, asimilabilă forței majore, care nu putea fi prevăzută și nici înlăturată de recurentă, or, modificarea, pe parcursul soluționării cauzei, a împrejurărilor care au determinat alegerea de domiciliu pentru comunicarea actelor de procedură, nu se încadrează în situația prevăzută de textul legal. Dimpotrivă, recurenta a avut posibilitatea să se intereseze de soarta procesului și, în același timp, obligația de a comunica instanței, potrivit dispozițiilor art. 98 C., schimbarea domiciliului în timpul judecății, sub pedeapsa neluării ei în seamă.
În ceea ce privește excepția tardivității, invocată din oficiu, C. reține următoarele:
Potrivit art. 80 din L. nr. 168/1999, în vigoare la data pronunțării sentinței atacate cu prezentul recurs, termenul de formulare a recursului este de 10 zile și curge de la comunicarea hotărârii.
Termenul legal menționat este instituit de către legiuitor ca un termen legal imperativ, nerespectarea acestuia având drept consecință decăderea din dreptul de a mai exercita calea de atac, potrivit prevederilor art. 103 alin. 1 C.proc.civ. C. de atac exercitată după împlinirea termenului este considerată ca fiind formulată tardiv.
Potrivit dovezii de la fila 369 din dosarul de fond, hotărârea a fost comunicată recurentei la data de (...), iar recursul a fost formulat la data de (...) (f. 2 dosar recurs), cu depășirea termenului legal imperativ menționat anterior.
Pentru aceste considerente, va fi respinsă cererea de repunere în termenul de declarare a recursului și se va respinge, ca tardiv, recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de repunere în termenul de recurs formulată de reclamanta I. A.
Respinge, ca tardiv introdus, recursul declarat de reclamanta I. A. împotriva Sentinței civile nr. 2750 din (...) a T.ui C., pronunțată în dosarul nr.
(...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 4 iulie 2012.
PREȘEDINTE JUDECATORI
I.-R. M. C. M. S.-C. B.
GREFIER
G. C.
Red.I.R.M/Dact.S.M
2 ex./(...)
Jud. fond:Iarina Prelipceanu
| ← Decizia nr. 996/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 23/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
