Decizia nr. 490/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 490/R/2012
Ședința februarie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : D. G.
JUDECĂTOR : S. D. JUDECĂTOR : L. D.
G. : C. M.
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - recursul declarat de reclamantul D. I. P. împotriva sentinței civile nr. 1824 din 06 octombrie
2011, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...), privind și pe pârâtul intimat O. DE C. SI P. I. M., având ca obiect contestație decizie de sancționare.
Se constată că la data de 03 februarie 2012, prin serviciul de registratură al instanței, reclamantul recurent D. I. P. a transmis prin fax la dosar concluzii scrise.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din 30 ianuarie 2012, când s-a dispus amânarea pronunțării recursului pentru data de azi, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1824 din (...) pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr.(...), a fost respinsă contestația formulată de contestatorul D.-I. P., împotriva deciziei de sancționare nr. 221/(...) emisă de O. de C. și P. I..
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că potrivit deciziei de sancționare 221/(...) s-a aplicat contestatorului sancțiunea „avertisment"; pentru încălcarea dispozițiilor art. 6 al. 1 din Ordinul directorului general nr.
186/2009 coroborat cu art. 50 al. 1 din Legea 7/96 republicată, art. 64 al. 1
și 5, art. 24 al. 1, art. 55 al. 4 din R. de organizare și funcționare a birourilor de carte funciară nr. 633/2006, art. 142 lit. h din R. OI a OCPI, reținându- se în esență că, în cadrul activității de soluționare a cererilor alocate în programul RGI, contestatorul - registrator nu a respectat termenele de soluționare a cererilor de înscriere în cartea funciară. S-au exemplificat un număr de 25 lucrări din care s-au verificat aleatoriu nr. 21547/(...),
20675/(...), 27200/(...), 31350/(...), 23753/(...), pentru care au fost emise referate de completare în vederea soluționării acestora.
Potrivit art. 50 al. 1 din Legea 7/96 republicată: „Încheierea se comunică celui care a cerut înscrierea sau radierea unui act sau fapt juridic, precum și celorlalte persoane interesate potrivit mențiunilor din carte funciară, cu privire la imobilul în cauză, în 15 zile lucrătoare de la pronunțarea încheierii, dar nu mai târziu de 30 de zile de la data înregistrării cererii";, iar potrivit art. 64 al. 1 și 5 din R. de funcționare și organizare a birourilor de carte funciară „(1) Registratorul soluționează cererile de înscriere prin încheiere. (5) Încheierea registratorului se comunică celui care a cerut înscrierea sau radierea unui act sau fapt juridic, precum și celorlalte persoane interesate potrivit mențiunilor din cartea funciară sau dispozițiilor legale, în termen de 15 zile de la pronunțare, dar nu mai târziu de 30 de zile de la data înregistrării cererii.";
Așadar sunt termene imperative prevăzute de legiuitor iar în aplicarea prevederilor legale registratorului îi revine responsabilitatea efectuării verificărilor cu privire la respectarea termenelor de soluționare de către asistenții registratori pentru cererile repartizate acestuia precum și a respectării termenelor de soluționare a cererilor repartizate acestuia, aceste norme fiind încălcate prin nesoluționarea cererilor, în termenul stabilit prin norme legale.
Contestatorul motivează aceste întârzieri cu existența unor cauze
„obiective";: numărul mare de dosare raportat la personalul existent, inexistența unei normări a muncii, specificul activității, numărul mare de dosare cu publicul care necesită completări, modul defectuos de înregistrare a actelor, pe care instanța nu le poate primi, întrucât, pe de o parte nu au fost dovedite iar pe de altă parte, contestatorul este obligat să respecte regulamentul și fișa postului.
Declarația martorului P. I. este irelevantă întrucât relatează aspecte ce
țin de volumul mare de activitate în cadrul O.ui de C. și P. I., personal martorul având litigiu cu această instituție pentru neplata orelor suplimentare.
Cu privire la nulitatea deciziei de sancționare invocată de contestator, raportat la art. 286 al. 1 C. muncii „Angajatorul dispune aplicarea sancțiunii disciplinare printr-o decizie scrisă, în termen de 30 de zile de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare dau nu mai târziu de 6 luni de la data săvârșirii faptei";, se reține că prin raportul comisiei de disciplină nr. 40/(...) directorul O.ui de C. și P. I. M. a luat la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare iar decizia de sancționare a fost emisă înăuntrul termenului de prescripție, la data de (...).
În considerarea celor de mai sus, decizia de sancționare este legală și temeinică , iar contestația a fost respinsă ca nefondată.
Împotriva acestei hotărâri reclamantul D. I. P. a declarat recurs princare a solicitat casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, iar în subsidiar, casarea sentinței și în urma rejudecării cauzei, admiterea acțiunii sale.
În motivarea recursului, reclamantul a susținut că decizia de sancționare a fost tardiv emisă, după împlinirea termenului de 30 de zile, prevăzut de art.268 alin.1 teza I C. muncii, care curge de la data înregistrării sesizării, respective (...).
În privința fondului, reclamantul a arătat că în mod greșit a reținut prima instanță că are atribuția verificării respectării termenelor de soluționare a cererilor de către asistenți registratori, deoarece art.25 alin.2lit. a din Ordinul nr.643/2006 al directorului general al ANCPI se referă la registratorul coordonator, în realitate atribuțiile reclamantului fiind cele stabilite prin art.26 lit. a și b.
În fine, se critică omisiunea primei instanțe de a analiza excepțiile invocate de reclamant prin concluziile scrise.
Pârâtul O. de C. și P. I. M. a depus întâmpinare prin care a solicitatrespingerea recursului ca nefondat, arătând că termenul de 30 de zile curge de la data când s-a stabilit de comisia de disciplină existența unei abateri disciplinare.
În privința fondului, pârâta a reluat aspectele punctuale reținute în decizia de sancționare.
Prin notele de ședință, reclamantul a invocat nulitatea deciziei de sancționare ca urmare a nedescrierii în concret a faptelor care îi suntimputate, arătându-se că unica dovadă pe care se sprijină sesizarea este o listă întocmită de pârâtă.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de A. vaadmite recursul pentru următoarele considerente:
Nu sunt întrunite cerințele legale ale adoptării unei soluții de casare, deoarece motivele invocate prin recurs nu impun decât reaprecierea stării de fapt și de drept și reevaluarea mijloacelor de probă, în condițiile în care prin hotărârea atacată s-a analizat fondul litigiului dedus judecății cu luarea în considerarea a apărărilor formulate de ambele părți, astfel încât Curtea de A. va încadra criticile recurentului în categoria motivelor de modificare a hotărârii.
Deși art.268 alin.1 C. muncii stabilește că termenul de 30 de zile în care angajatorul dispune aplicarea sancțiunii disciplinare, curge de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare, în speță nu se poate considera că momentul în funcție de care se calculează acest termen este cel al înregistrării sesizării la angajator (respectiv (...)) deoarece, înainte de efectuarea cercetării disciplinare, angajatorul are obligația să solicite avizul directorului direcției de publicitate imobiliară din cadrul ANCPI, conform art.1a alin.3 din HG nr.1210/2009.
De asemenea, ulterior obținerii avizului menționat, derularea cercetării disciplinare este reglementată de R. I. din cadrul OCPI M. (f.18-41), conform prevederilor art.258 lit. g C. muncii.
Or, art.172 alin.3 din Regulament prevede că „sancțiunea disciplinară se aplică în termen de 30 de zile de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare, stabilite de comisia de disciplină ";.
În acest sens , comisia de disciplină a stabilit prin raportul nr.40 din data de (...) (fila 55-58 fond), că reclamantul a săvârșit o abatere disciplinară, astfel încât de la data de (...) curge în speță termenul de 30 de zile, care a fost respectat prin emiterea deciziei de sancționare la data de (...).
Fiind reglementat un regim sancționator diferit de cel edictat de C. muncii, se aplică regulile cu caracter special prevăzute de R. menționat, după cum stabilește în acest sens și art.264 alin.2 C. muncii.
Cu toate acestea, Curtea observă că pentru unele fapte imputate reclamantului s-a împlinit termenul limită de 6 luni, prevăzut de art.172 alin.3 din Regulament, precum și de art.268 alin.1 C. muncii, în care putea fi aplicată sancțiunea disciplinară, acest termen obiectiv curgând de la data săvârșirii faptei.
Astfel, termenul de 6 luni nu a fost respectat de către pârâtă prin sancționarea reclamantului pentru nesoluționarea în termenele stabilite a cererilor nr.20675/0(...) ( cu termen de soluționare la (...)); nr.31350/(...) (cu termen de soluționare la (...) și ulterior la (...)); nr. 16871/(...) (cu termen de soluționare la (...) și ulterior la (...)).
În acest context, Curtea va înlătura apărare pârâtei, reținută și de prima instanță, privind caracterul continuu al faptei de nesoluționare în termen a unor cereri, cu consecința considerării sancționării reclamantului în termenul legal de 6 luni, deoarece fapta se consumă și își produce consecințele în momentul depășirii termenului de soluționare, iar prelungirea în timp a efectelor acestei conduite nu are semnificația unei abateri cu caracter continuu.
Prin urmare, sancționarea reclamantului în legătură cu cele trei cereri menționate s-a realizat cu încălcarea termenului de 6 luni, iar decizia atacată este lovită de nulitate absolută sub acest aspect.
Cu privire la celelalte cereri reținute punctual de angajator, ca temeiuri de fapt ale sancționării reclamantului, Curtea constată că din modul concret în care este expusă de către pârât starea de fapt nu este posibilă, în raport de dispozițiile legale incidente în speță și de probele depuse la dosar, verificarea întrunirii elementelor constitutive ale unei abateri disciplinare.
Astfel art.26 din Ordinul nr.633/2006 stabilește că registratorul soluționează cererile de înscrierea în cartea funciară, dispunând admiterea sau respingerea acestora.
În acest sens prima instanță a reținut că reclamantul în calitate de registrator avea obligația de a verifica respectarea termenelor de soluționare de către asistenții registratori pentru cererile care i-au fost repartizate, ceea ce nu se confirmă în raport de dispozițiile legale menționate și de atribuțiile prevăzute în fișa postului (f.35 fond), nefiind reglementată o atare obligație în sarcina reclamantului, care nu are nici atribuții legate de comunicarea încheierii pronunțate.
Mai mult Curtea observă că faptele imputate reclamantului se sprijină sub aspect probator pe o listă cuprinzând evidența lucrărilor nesoluționate în termen (fila 44 fond) sau cu referat de completare (fila 45 fond), înscrisuri din care, de altfel, rezultă informații cu privire la cererile nr.25144/(...), nr.26477/(...), nr.4972/(...) și nr.21547/(...).
Astfel, lipsesc date cu privire la cererile nr.20719/(...) și nr.23753/(...), fiind prin urmare o afirmație nedovedită a pârâtului cu privire la nerespectarea de către reclamant a termenelor de soluționare a acestor cereri. Nu pot fi luate în considerare datele cuprinse în sesizarea întocmită de registratorul șef (fila 24-27 fond), deoarece sesizarea nu reprezintă un mijloc de probă pentru dovedirea unor fapte ce ar rezulta din depunerea cererii propriu-zise de înscriere în cartea funciară și din înscrisuri din care să reiasă registratorul căruia i-a fost repartizat lucrarea, termenul de soluționare, predarea cererii către registrator, pronunțarea încheierii de către acesta.
Aceste din urmă considerente sunt pe deplin aplicabile și în cazul celorlalte cereri cuprinse în lista întocmită de pârât, înscris care reprezintă în fapt o situație întocmită de acesta, nesusținută de nici un mijloc de probă din categoria celor menționate anterior, fiind de remarcat că reclamantul contestă valoarea probatorie a listei întocmite de către pârât.
Cum pârâtului în calitate de angajator îi revenea conform art.287 C. muncii, sarcina probei, neîndeplinirea acestei obligații atrage considerarea deciziei de sancționare ca netemeinică, nefiind susținută nici de materialul probator administrat în cauză.
Curtea mai precizează că realizarea controlului judiciar se va limita la cele 9 fapte indicate concret în decizia de sancționare cu titlu de exemplu de angajator, conform cerințelor art.77 C. muncii.
În fine, pentru cererea nr.28114/(...) în legătură cu care comisia de disciplină a fost sesizată pe durata efectuării cercetării disciplinare, lipsește avizul Directorului Direcției de P. I. din ANCPI, care a fost acordat doar pentru faptele referate în sesizarea nr.5751/(...), nefiind legală sancționarea reclamantului în atare situație.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de A., în temeiul art.312 alin.3 raportat la art.304 pct.9 C.pr.civ., va admite recursul reclamantului, va modifica în tot sentința, în sensul admiterii acțiunii reclamantului cu consecința anulării deciziei nr.221/(...) emisă de pârât.
Nefiind dovedită suportarea unor cheltuieli de judecată de către reclamant va fi respinsă cererea acestuia de acordare a unor cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul D. I. P. împotriva sentinței civile nr. 1824 din (...) a T.ui M. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o modifică în tot în sensul că admite acțiunea reclamantului în contradictoriu cu pârâtul O. DE C. și P. I. M. și, în consecință, anulează decizia de sancționare 221/(...) emisă de pârâtă.
Respinge cererea reclamantului de acordare a cheltuielilor de judecată. Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
D. G. S. D. L. D.
G. C. M.
Red.S.D./S.M.D.
2 ex./(...). Jud.fond.C. M.
| ← Decizia nr. 23/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 1748/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
