Decizia nr. 253/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M A N I A CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 253/R/2012
Ședința publică din data de 24 ianuarie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: D. C. G.
JUDECĂTOR: I. T.
JUDECĂTOR: G.-L. T.
GREFIER : N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtele B. A. și S. M. împotriva sentinței civile nr. 1. din (...) pronunțate de T. B.-N. în dosar nr. (...) privind și pe reclamanta intimată S. S. T. C. S. B. având ca obiect litigiu de muncă - acțiune în răspundere patrimonială.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pârâta recurentă S. M., lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este realizată.
S-a făcut referatul cauzei după care pârâta depune la dosar o adeverință conform căreia nu s-ar fi aflat în țară în perioada ianuarie - septembrie 2011 și arată că dorește să fie repusă în termenul de recurs.
Nefiind formulate alte cereri prealabile sau de altă natură, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pârâtei S. M.
Pârâta solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris, rejudecarea cauzei și efectuarea unei expertize contabile.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1. din (...) pronunțată de T. B.-N. în dosar nr. (...) s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta S. T. C. S. B., împotriva pârâtelor B. A. și S. M., ca fiind întemeiază și în consecință pârâtele B. A. și S. M. au fost obligate să plătească reclamantei S. T. C. S. B. suma de 17.804,36 lei, cu titlu de despăgubiri, reprezentând echivalentul lipsei în gestiune la data de 11 martie 2010, proporțional cu câștigul mediu al fiecăreia pe ultimele 3 luni și cu timpul lucrat de fiecare, de la ultima inventariere.
Pârâtele au fost obligate să plătească reclamantei suma de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, în mod egal, fiecare suportând suma de 250 lei.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că între reclamantă și pârâte s-au stabilit raporturi contractuale de muncă, în urma încheierii contractelor individuale de muncă depuse la dosar.
Pârâta B. A. a fost angajata reclamantei din data de 3 aprilie 2006 și până la data de 8 martie 2010, când raportul de muncă a încetat prin demisie, iar pârâta S. M. este și în prezent angajata reclamantei, începând din data de 1 aprilie 2005, ambele pârâte fiind angajate pe postul de lucrător comercial.
Din cuprinsul fișelor postului, întocmite pentru fiecare pârâtă și comunicate acestora sub semnătură, rezultă că pârâtele au printre alte atribuții și pe aceea de primire a bunurilor în gestiune, fiecare dintre acestea semnând declarația prin care confirmă faptul că valorile materiale și bănești aflate în magazinul din B., strada R., nr. 1A, aparținând reclamantei se află în gestiunea lor.
Întrucât pârâtele aveau ca atribuție principală de serviciu (conform obiectivelor înscrise în fișa postului) primirea, păstrarea și eliberarea de bunuri aflate în administrarea, folosința sau deținerea, chiar temporară, a reclamantei, indiferent de modul de dobândire și de locul unde se află bunurile, pârâtele au calitate de gestionar conform art. 1 din Legea nr.
22/1969.
Gestiunea a fost una colectivă, în care manipularea bunurilor se face în colectiv de mai mulți angajați, fără predare de gestiune între schimburi.
La data de 1 martie 2010 pârâta B. A. a solicitat angajatorului aprobarea efectuării concediului de odihnă, cererea sa fiind aprobată, acordându-i-se concediu de odihnă pe durata unei săptămâni, până la data de 8 martie 2010.
Ulterior, la expirarea concediului de odihnă, pârâta B. A. a înțeles să pună capăt raporturilor contractule de muncă, solicitând încetarea acestora la data de 8 martie 2010 ca urmare a demisiei sale.
Ca urmare a încetării activității pârâtei B. A., administratorul societății reclamante a emis decizia nr. 42/(...) prin care a dispus efectuarea inventarierii bunurilor societății reclamante aflate la punctul de lucru al societății din B., strada R., nr. 1A, unde era locul de muncă al pârâtelor, stabilindu-se comisia de inventariere, modul de efectuare a inventarierii, metoda de inventariere utilizată, gestiunea supusă inventarierii, data de începere și de terminare a operațiunilor.
Pârâta B. A. a fost încunoștințată telefonic de administratorul societății reclamante, numita S. E., la data de 11 martie 2010 pentru a participa la efectuarea inventarului, aspect ce rezultă din declarația administratorului și a pârâtei S. M.
De altfel, acest aspect nu a fost contestat în cauză, pârâta B. A. neinvocând pe parcursul judecății faptul că nu ar fi fost înștiințată să se prezinte la efectuarea inventarului.
În aceste condiții, la data stabilită, 11 martie 2010 s-a procedat la efectuarea inventarului, în prezența pârâtei S. M., care a semnat declarația de inventar.
Urmare a inventarierii bunurilor aflate la punctul de lucru din B., strada R. nr. 1A s-a constatat o pagubă în gestiunea celor două pârâte în cuantum de 17.804,36 lei, conform procesului-verbal de inventar încheiat la data de 11 martie 2010.
Inventarierea a respectat dispozițiile Ordinului nr. 2861/(...) pentru aprobarea Normelor privind organizarea și efectuarea inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii (pct. 1, 2 alin. 1 lit. c, pct. 6 alin. 1, pct. 7, 8, pct. 15 alin. 1, pct. 18, 20, 21, 29 alin.1, pct. 33, 35, 38, 42, 43, pct. 46 alin. 3).
Modul de calcul al prejudiciului a fost explicitat de reclamantă prin notele de ședință depuse la dosar la data de 14 iunie 2011 și 8 august 2011, nefiind contestat de pârâte, deși notele de ședință s-au comunicat acestora. Astfel, conform procesului verbal al ultimei inventarieri întocmit la data de
11 ianuarie 2010, stocul faptic era de 100.148,03 lei. Acest stoc a devenit stoc scriptic la inventarul din 11 martie 2011, adăugându-se valoarea mărfiiintrate în perioada dintre inventare ((...) - (...)) de 28.618,98 lei și valoarea mărfii intrate prin transfer în perioada (...) - (...), de 42.551,60 lei, rezultând valoarea totală de 171.318,61 lei.
Valoarea monetarului a fost de 61.054,88 lei, valoarea mărfii transferate la alte magazine de 489,96 lei, iar valoarea bunurilor degradate de 1.007,27 lei (formată conform listelor depuse la dosar - f. 216 și 217- din marfă deteriorată în valoare de 752,70 lei și pierderi în valoare de 254,57). În total, este vorba de o sumă de 62.552,11 lei (61.054,88 lei + 489,96 lei +
1.007,27 lei).
Această sumă se deduce din totalul intrărilor de 171.318,61 lei rezultând suma de 108.766,50 lei, din care se deduce stocul faptic găsit efectiv la data de 11 martie 2010 de 90.962,14 lei (rezultat din adunarea valorii mărfurilor găsite în magazin și cuprinse în listele de inventar întocmite, rezultând valoarea prejudiciului de 17.804,36 lei.
Valorile bunurilor, a monetarelor, a stocului faptic rezultă din listele depuse la dosar de reclamantă, necontestate de vreuna dintre pârâte.
Potrivit art. 23 din Legea nr. 22/1969, încălcarea dispozițiilor legale cu privire la gestionarea bunurilor atrage răspunderea materială, disciplinară, administrativă, penală sau civilă, după caz.
Având în vedere faptul că în perioada cuprinsă între ultimul inventar (...) și data noii inventarieri (...) s-a constatat un prejudiciu în gestiunea colectivă a pârâtelor, fără a se dovedi că acesta s-ar datora unor împrejurări care le exonerează pe pârâte de orice culpă (probă care desigur revenea pârâtelor), pârâtele în calitate de gestionar răspund pentru prejudiciul cauzat în baza art. 23 și 25 din Legea nr. 22/1969 și art. 270 din Codul muncii, în forma în vigoare la data promovării acțiunii (actualul art. 254 din Codul muncii republicat).
Întrucât nu se poate determina măsura în care fiecare pârâtă a contribuit la producerea pagubei, despăgubirea s-a repartizat conform art. 27 din Legea nr. 22/1969 între cele două pârâte, proporțional cu câștigul mediu al fiecăreia pe ultimele 3 luni și cu timpul lucrat de fiecare, de la ultima inventariere - (...), ținându-se seama de faptul că pârâta B. A. a prestat efectiv activitate până la data de 1 martie 2010 când a intrat în concediu de odihnă, iar pârâta S. M. a prestat activitate până la data inventarului.
Probatoriul solicitat de reclamantă și de pârâta B. A. a fost apreciat ca neutil cauzei. Astfel, proba cu martori solicitată de reclamantă pentru a prezenta activitatea de gestionar a pârâtelor nu este utilă cauzei, atât timp cât calitatea de gestionar a pârâtelor rezultă din fișa postului, nu s-a contestat în cauză, nu s-a invocat de pârâte o anumită cauză a producerii prejudiciului, care exclude prezumția de culpă a gestionarului.
Expertiza contabilă a fost apreciată ca utilă atâta timp cât valorile bunurilor, a mărfii existente, degradate, a monetarului, a mărfii transferate rezultă din documentația depusă la dosar, cât timp pârâtele nu au contestat valorile prezentate și listele întocmite.
Proba cu martori solicitată de pârâta B. A. prin întâmpinare a fost respinsă pentru că nu s-a indicat ce anume se dorește a se dovedi prin aceasta și pe considerentul că prin întâmpinarea sau pe parcursul judecării cauzei nu s-a contestat nici activitatea pârâtei, nici valorile înscrise în listele depuse la dosar.
Pârâta S. M. nu s-a prezentat în instanță pe întreg parcursul judecății, nici personal și nici prin mandatar, iar pârâta B. A. s-a prezentat prin mandatar, însă prin întâmpinarea depusă la dosar a exprimat doar o simplăopinie, aceea a creării în mod artificial a unei lipse în gestiune, fără a releva aspecte concrete, verificabile, care să poată duce la o asemenea concluzie.
Ca atare, raportat la faptul că în cauză s-a dovedit calitatea de gestionare a pârâtelor, s-au respectat dispozițiile legale privitoare la efectuarea inventarierii, s-au depus la dosar listele de inventar, lista bunurilor degradate, lista monetarului, nu s-a contestat de vreuna dintre pârâte modalitatea de efectuare a inventarului, realitatea celor menționate în listele depuse la dosar, calitatea lor de gestionar, nu s-a dovedit că prejudiciul exclude culpa gestionarelor, tribunalul a apreciat că reclamanta a dovedit paguba suferită, în sarcina pârâtelor, ca gestionare, operând prezumția legală de culpă, care nu a fost răsturnată de pârâte.
În baza considerentelor reținute și a textelor legale invocate, tribunalul a admis acțiunea.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâtele B. A. și S. M.
Pârâta S. M. a solicitat admiterea recursului și trimiterea cauzei sprerejudecare T. B.-N. în vederea administrării probatoriului testimonial solicitat și efectuarea unei expertize contabile.
În motivarea recursului a arătat că a fost angajată ca lucrător comercialpână la sfârșitul anului 2010, iar cealaltă pârâtă până la (...).
La data de (...) s-a efectuat inventarul în urma căruia s-a constatat prejudiciul a cărui contravaloare se reține în sarcina recurentei.
Consideră că nu este vinovată de crearea prejudiciului deoarece după plecarea în concediu de odihnă a colegei a fost adusă o altă vânzătoare și la câteva zile o a doua vânzătoare, fără a se face o predare-primire de gestiune, iar la desfășurarea inventarului deși a participat la el nu a semnat inventarul.
Arată că inventarul s-a desfășurat în condiții improprii, necorespunzătoare de lucru, în sensul că nu s-a dispus închiderea magazinului, ci s-a continuat vânzarea pe parcursul inventarului în pofida celor prevăzute de art.7 din Ordinul 2861/2009 pentru aprobarea Normelor privind organizarea și efectuarea inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii.
Pârâta B. A. prin recursul declarat a solicitat admiterea recursului cutrimiterea spre rejudecare la instanța de fond.
În motivare arată că a fost angajată la societate până la data de (...), inventarul s-a făcut după această dată, iar pârâta nu a participat la acest inventar.
Consideră că trebuia efectuată o expertiză care să demonstreze lipsa din gestiune.
Reclamanta SC S. T. C. S. prin întâmpinare (f.15-16) a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței ca legală și temeinică.
Asupra recursurilor formulate, Curtea, deliberând, constată următoarele:
1. Cu privire la recursul declarat de pârâta B. A.
Potrivit art. 80 din Legea nr. 168/1999 termenul de recurs în cazul conflictelor de muncă este de 10 zile de la data comunicării hotărârii pronunțate de instanța de fond. D. acestei legii privitoare la procedura de soluționare a conflictelor de drepturi se completează în mod corespunzător cu prevederile Codului de procedură civilă, conform celor stipulate în art. 82 din aceiași normă.
Așadar, în cauză sunt aplicabile prevederile art. 303 alin.1 C., potrivit cărora recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs. În cazul în care acesta nu a fost declarat în termenullegal, sancțiunea este cea prevăzută de art. 306 C., și anume aceea a declarării recursului ca fiind nul.
Recurenta B. Ancuța a declarat recurs în data de (...), după ce hotărârea instanței de fond i-a fost comunicată la data de (...). Declararea recursului în termenul legal nu a fost însă însoțită și de motivarea acestuia, conform imperativelor legale expuse mai sus. Aceasta nu a invocat nici motive de ordine publică în susținerea recursului său pentru a opera excepția prevăzută de art. 306 alin. 2 C., astfel încât în temeiul normelor juridice expuse în paragraful precedent, Curtea va constata nul recursul declarat de pârâta B. A.
2. Cu privire la recursul declarat de pârâta S. M.
Analizând motivele de recurs invocate de această recurentă, Curtea reține că acestea sunt nefondate, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Potrivit art.24 din Legea nr.22/1969, „angajații răspund material, potrivit codului muncii si prevederilor prezentei legi, pentru pagubele cauzate în gestiuni prin fapte ce nu constituie infracțiuni";, iar potrivit dispozițiilor art.270(1) Codul muncii, angajații răspund patrimonial, în temeiul normelor si principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina si în legătura cu munca lor. Pentru gestionari, prin art.25 din Legea 22/1969, derogatoriu de la dreptul comun, se instituie o prezumție de culp ă pentru pagubele pe care le-a cauzat în gestiunea lor. Prezumția de culpa, în producerea lipsei în gestiune, este o prezumtie relativa care poate fi răsturnata de gestionar prin proba contrara.
Recurenta nu a invocat însă în fața instanței de fond fapte exoneratoare de răspundere și nici nu a dovedit existența unor alte cauze de natură a crea un prejudiciu în gestiunea societății intimate.
Așa cum în mod corect a subliniat și instanța de fond, recurenta pârâtă S. M. nu s-a prezentat în instanță pe întreg parcursul judecății, nici personal și nici prin mandatar, astfel încât prezumția de culpă instituită legal în sarcina gestionarilor a devenit pe deplin operabilă.
Aspectele invocate de recurentă în recurs - desfășurarea în condiții improprii a inventarului - reprezintă simple alegații, lipsite de suport fondator , motiv pentru care vor fi respinse de Curte ca nefondate.
Mai mult, astfel cum pe larg se reține în considerentele sentinței atacate, intimate reclamantă a probat lipsurile în gestiune prin inventarierea făcute cu respectarea normelor legale cuprinse în Ordinul
2851/2009 pentru aprobarea Normelor privind organizarea și efectuarea inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii ( 37-55 dosar fond). Mai mult, prin înscrisul depus la fila 38 dosar fond, recurenta confirmă că a participat la toate operațiunile de inventariere efectuate la (...) și a semnat declarația de inventar, ce cuprinde inclusiv mențiunea că reprezintă anexă a listelor de inventar. De altfel, pe parcursul inventarului , recurenta nu a făcut nici un fel de obiecții cu privire la modul de desfășurare a acestuia și nici cu privire la rezultatul sau - existența minusurilor în gestiune nefiind în mod concret negată nici pe parcursul desfășurării prezentei cauze - , limitându-se ca, în nota explicativă (f.55 dosar fond) să arate că nu își explică „ ce s-a putut întâmpla, dar singura explicație este că s-a furat";. Or, această din urmă susținere nu a fost în vreun fel dovedită în cauză, pentru a putea fi reținută ca o faptă de natură să o exonereze pe recurentă de răspunderea ce îi revenea.
Curtea subliniază că recurenta pârâtă a fost în mod legal citată pe parcursul întregului proces în fața instanței de fond, i s-a pus în vedere să depună întâmpinare, a avut posibilitatea de a-și face apărările și de a administra toate probele în susținerea poziției sale. Această obligație revenea părții recurente în conformitate cu dispozițiile art. 129 C., ce impune părților să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului civil, precum și să își probeze pretențiile și apărările .
Faptul că recurenta pârâtă a fost plecată la lucru în G. nu este un factor de natură a o exonera pe aceasta de obligația mai sus menționată, pe tot parcursul procesului de fond citarea sa fiind legal îndeplinită. Mai mult, spre exemplu, pentru termenul din data de 18 mai 2011, citația a fost înmânată personal soțului său, numitul S. C., care a semnat de primire conform art. 92 alin. 3 C., astfel încât este neverosimilă susținerea sa potrivit căreia nu a avut cunoștință despre existența procesului.
Curtea reține așadar că recurenta pârâta a beneficiat în fața instanței de fond de toate garanțiile procesuale necesare respectării dreptului său la apărare, iar faptul că aceasta nu a înțeles să le și folosească pentru protejarea drepturilor sale nu constituie un motiv pentru a se dispune casare hotărârii și trimitea cauzei spre rejudecare, culpa procesuală a recurentei neputând constitui un motiv de nelegalitate sau netemeinicie a hotărârii atacate.
În consecință, față de ansamblul considerentelor expuse mai sus, față de netemeinicia motivelor de recurs invocate, în conformitate cu prevederile art. 312 C. raportat la art. 304 ind. 1 C., Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S. M.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE :
Constată nul recursul declarat de pârâta . A.
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S. M. împotriva sentinței civile nr. 1731 din (...) a T. B.-N. pronunțată în dosar nr. (...) pe care o menține.
Irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică, azi, 24 ianuarie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
D. C. G. G. L. T. I. T.
Red.DCG Dact.SzM/2ex.
N. N.
GREFIER
| ← Decizia nr. 1776/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 4692/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
