Decizia nr. 2537/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2537/R/2012
Ședința publică din data de 22 mai 2012
Instanța constituită din:
PREȘED.TE: I. T. JUDECĂTOR: G.-L. T. JUDECĂTOR: L. D. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul P. C. S. împotriva sentinței civile nr. 841 din 26 ianuarie 2012 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...) privind și pe reclamantul intimat S. L. AL S. D. A. P. L. C., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților la dezbateri.
Procedura de citare este realizată.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimatului și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care Curtea apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată și având în vedere și solicitarea recurentului de judecată în lipsă, o reține în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 841 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul S. L. AL S. D. A. P. L. „. C.-N., în numele și pentru membrii de sindicat reclamanți F. C., V. L., P. A., T. V. și S. A., indicați în tabelul anexat cererii, în contradictoriu cu pârâtul P. C. S.
S-a dispus anularea dispoziției P.ui comunei S. nr. 108/(...) privind imputarea unor sume încasate necuvenit de salariații din aparatul de specialitate a primarului în anul 2009.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Membrii de sindicat reprezentați de reclamant sunt angajați în cadrul aparatului de specialitate a primarului, fiind încadrați cu contracte individuale de muncă.
Prin dispoziția nr. 108/(...) emisă de pârât, s-a dispus imputarea unor sume încasate necuvenit de salariații din aparatul de specialitate a primarului în anul 2009, sub forma unor bonificații pentru stabilitate, pentru obligația de dispoziție la cererea instituției, pentru menținerea și îmbunătățirea condițiilor la locul de muncă, masă caldă zilnică, sau ajutoare materiale aferente unor evenimente, drepturi incluse în Contractul colectiv de muncă nr. 1692/(...), înregistrat la D. C. sub nr. 13/(...).
Respectiva dispoziția a avut la bază decizia nr. 42/(...) a Curții de C. a R. -
C. de C. a J. C.
Angajatul are obligația de a restitui sumele încasate pe nedrept prevăzute de art.256 alin.1 și 2 din C. muncii, în sarcina angajatorului nefiind stabilită o obligație de plată sau o culpă; în caz contrar s-ar ajunge ca angajatul să beneficieze de o îmbogățire fără just temei, de o sporire neîntemeiată a avantajelor sale bănești.
Solicitarea angajatorului ca salariatul sau fostul salariat să-i restituie sumele pretins încasate în mod necuvenit impune prezentarea de dovezi , sarcina probei revenindu-i acestuia conform prevederilor art.1169 Cod civil, în vigoare potrivit art.230 lit.a din L. nr.71/2011,art.129 alin.1 Cod de procedură civilă și art.272 din C. muncii.
Instanța a reținut că după intrarea în vigoare a noului Cod al muncii, atât varianta inițială cât și varianta ulterioară, respectiv (...) și (...), decizia de imputare, reglementată de C. muncii adoptat prin L. nr.10/1972, nu mai constituie modalitatea de recuperare a sumelor încasate necuvenit de către salariat, angajatorul având la îndemână numai acțiunea în răspundere patrimonială.
Prevederile art. 270, teza 1 din C. muncii, aplicabile la data înregistrării acțiunii, arată că salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor . Așadar procedura recuperării prejudiciului produs angajatorului este diferită de procedura specială reglementată de vechiul Cod al muncii, respectiv prin emiterea unei decizii de imputare sau luarea unui angajament de plată.
Prevederile art. 164 teza 1 și 2 din C. muncii, stipulează că „nici o reținere din salariu nu poate fi operată, în afara cazurilor și condițiilor prevăzute de lege"; iar reținerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decât dacă datoria salariatului este scadentă, lichidă și exigibilă și a fost constatată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.
Se poate observa că prin noile reglementări s-a renunțat la instituția deciziei de imputare, act administrativ de dreptul muncii care constituia titlu executoriu, în virtutea căruia stabilirea și recuperarea prejudiciului se efectua în mod unilateral de către angajatorul păgubit, față de noua reglementare în care titlul executoriu îl poate constitui doar hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă, apoi fiind aplicabilă procedura prevăzută de art. 273 tezele 1 și 2 și de art. 275 din C. muncii.
Având în vedere prevederile art. 164 și art. 270, teza 1 din C. muncii, aplicabil la data emiterii dispoziției contestate, coroborate cu prevederile art.208
și următoarele din L. nr.62/2011, instanța a admis acțiunea formulată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul, solicitând modificareasentinței atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantului.
În motivare s-au invocat prevederile art.304.pct.9 și art.3041 C.proc.civ.. Se arată că prevederile art. 164 alin.1 și 2 din C. muncii se refera doar la daune cauzate de către angajat angajatorului ca urmare a neîndeplinirii obligațiilor cei revin angajatului. Or, prejudiciul creat Primăriei comunei S. nu a fost produs de către angajați ca urmare a derulării contractului individual de munca ci ca urmare a acordării unor drepturi în anul 2009, în baza contractului/acordului colectiv de munca, care exced cadrului legal reglementat privind salarizarea personalului din instituții bugetare. Temeiul legal al încheierii acestui contract este L. 130/1996 privind contractul colectiv de munca care prevede insa la art.12(1) ca, contractele colective de munca se pot încheia și pentru salariații instituțiilor bugetare, dar prin acest contract nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile a căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale. Astfel, în cazul angajaților Primăriei comunei S., instituție finanțata integral din venituri publice, respectiv din bugetul local, drepturi salariale și alte drepturi ale acestora pentru anul 2009 au fost stabilite prin O. nr. 6. și O. nr. 1., astfel încât nu se justifica negocierea salariilor și sporurilor aferente prin contractul colectiv de munca. Dispoziția nr.108/(...) a fost emisa exclusiv la baza deciziei Curții de C. nr. 42 /(...). Însă aceasta decizie doar a constatat existenta prejudiciului. Mai mult, Curtea de Conturi a României - C. de C. a J. C. în calitate de autoritate de control în instituțiile publice auditate stabilește și dispune asupra acestor entități masurile pe care acestea trebuie sa le ia în cazul constatării existentei unui prejudiciu, potrivit prevederilor art. 33 alin 3 din L. nr. 94/1992. Totodată, art.64 din lege prevede sancțiuni drastice conducerii Primăriei comunei S. în cazul neluării masurilor de recuperare a prejudiciului: constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani. În cauză nu s-a depus întâmpinare. Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, Curteareține următoarele: Asupra recursului, se constată că este invocată încălcarea prin sentință a dispozițiilor art. 164 C. muncii, recurentul considerând că aplicarea acestui text de lege se poate face doar cu ocazia recuperării unor daune cauzate de către angajat angajatorului ca urmare a neîndeplinirii obligațiilor cei revin angajatului. Or, apărarea astfel formulată prin cererea de recurs nu este întemeiată pe dispoziții legale, textul invocat necuprinzând o astfel de distincție între sursa daunelor pe care angajatul trebuie să le plătească angajatorului, anume, dacă acestea provin din neîndeplinirea unor obligațiilor cei revin angajatului sau din plata nedatorată a unor drepturi salariale de către angajator. Principiile de bază ale răspunderii patrimoniale a salariaților sunt date de art. 270 C. muncii, unde la alin. 1 se statuează că salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii contractuale pentru pagubele materiale produse angajatorului din vină și în legătură cu munca lor, iar conform art. 272 C.muncii salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie. Așa cum corect a reținut și tribunalul, prin adoptarea nr. 5. - C. muncii, în vigoare de la 1 martie 2003, a fost înlăturată vechea răspundere materială a salariatului și implicit posibilitatea angajatorului de a emite decizii de imputare cu caracter executoriu în vederea recuperării prejudiciului. Dispoziția de imputare contestată de reclamant, deși potrivit susținerilor recurentului are drept scop recuperarea sumelor acordate nelegal personalului contractual din cadrul aparatului de specialitate al primarului comunei S., având un caracter unilateral, contravine dispoziției imperative prevăzute de art. 164 alin. 1 C. muncii, în forma în vigoare la data emiterii deciziei contestate, potrivit căreia „nici o reținere din salariu nu poate fi operată, în afara cazurilor și condițiilor prevăzute de lege";. Așadar, indiferent de natura sumelor ce se doresc a fi recuperate, ca pagubă materială provocată angajatorului în sensul art. 270 C. muncii ori sumă nedatorate plătită salariatului în sensul art. 272 C. muncii, procedura de recuperare a prejudiciului în situația dezacordului părților cu privire la stabilirea existența răspunderii, se întemeiază în mod obligatoriu, pe o hotărâre judecătorească irevocabilă care să constate datoria salariatului ca fiind scadentă, lichidă și exigibilă potrivit art. 164 alin. 2 C. muncii. Dispozițiile art. 273 C. muncii reglementează modul de punere în aplicare a înțelegerii de reparare a pagubei (prin rețineri în rate lunare într-un anumit procent din salariu), nicidecum nu permite angajatorului să impute salariatului oanumită pagubă fără a exista acordul acestuia sau o hotărâre judecătorească asupra pretenției. În speță, neexistând acordul salariaților la repararea pe cale amiabilă a pretinsului prejudiciu invocat de angajator, în mod corect s-a apreciat de către tribunal că fără intervenția instanței de judecată nu este posibilă efectuarea unor rețineri de salariu în temeiul deciziei de imputare emisă de angajator în acest sens. Chiar dacă decizia contestată a fost emisă în baza unor constatări a Curții de C., în cauză nu sunt incidente nici efectele raporturilor de drept administrativ și fiscal existente între autoritatea locală și Curtea de C., fiind în prezența unui regim juridic special, specific raporturilor de muncă. Ținând seama de aceste considerente, Curtea apreciază ca hotărârea fondului este legală și temeinică, astfel ca o va menține ca atare, urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.proc.civ. să respingă ca nefondat recursul, raportat și la prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304 ind. 1 C.proc.civ. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII, D E C I D E: Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul P. C. S. împotriva sentinței civile nr. 841 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...) pe care o menține. Decizia este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 22 mai 2012. PREȘED.TE, JUDECĂTORI, I. T. G.-L. T. L. D. N. N. GREFIER, Red.I.T./S.M. 2 ex./(...) Jud.fond. E. B.
| ← Decizia nr. 973/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 2293/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
